Din pagina mea de facebook Michael Laitman 03.04.2020

Ȋn aceste zile, întreaga lume iese din Egipt, nu doar poporul Israel. În înțelepciunea Cabala, Egiptul simbolizează ego-ul, iar prin # COVID-19, suntem scoși din egoismul nostru, către o viziune mai incluzivă și mai atentă asupra lumii. #Coronavirus ne obligă să privim sănătatea întregii lumi, nu numai a noastră; ne obligă să fim în garanție și răspundere reciprocă.
Cuvântul ebraic ”Mashiach” (Mesia) provine de la cuvântul ”Moshech” (trage). În aceste zile, suntem cu toții smulși din egoismul nostru inerent. Este neplăcut și adesea înfricoșător, dar este începutul unei noi ere în umanitate, un timp al grijii reciproce și al responsabilităţii reciproce, un timp al unităţii.
Acest Pesah, în timp ce sărbătorim exodul poporului nostru din Egipt, să fim recunoscători și pentru începutul exodului întregii lumi, al fiecărei persoane din omenire.
#passover

Filed under: Coronavirus, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Times of Israel a publicat noul meu articol “Anti-Semitism: The Virus Break Is Over”

Înainte ca furtuna COVID-19 să cuprindă lumea, ziarele erau foarte des concentrate pe antisemitismul răspândit global. Coronavirusul a pus oamenii pe modul de supraviețuire, iar atunci când ești ocupat să-ți salvezi viața ta și a celor dragi, există puțină energie pentru ură.

Dar, se pare că pauza de antisemitism aproape s-a terminat iar ura împotriva evreilor se întoarce. A fost evident, din mers, că evreii nu ar trebui să-și pună speranțele în virus pentru a fi scutiţi de mânia națiunilor, dar văzând întoarcerea antisemitismului chiar înainte de apogeul pandemiei, este cu siguranță un motiv de îngrijorare.

Aşa cum au afirmat experţii și ecologiști din întreaga lume zi și noapte, epidemia este un produs al egoismului nostru. Lăcomia, profitul și exploatarea naturii și a noastră reciproc, au epuizat resursele Pământului, au alungat animalele din habitatele lor naturale aducȃndu-le în apropierea nesănătoasă a oamenilor și au împins zeci de milioane de oameni sub pragul unui venit care să permită menținerea unei sănătăți adecvate. Acesta este un teren de înmulţire pentru germeni de tot felul, o bombă biologică așteaptȃnd să explodeze.

În termeni simpli, ego-ul nostru a epuizat planeta, a scos-o din echilibru, iar acum planeta preia cârma și restabilește echilibrul, pe cheltuiala noastră. Nu este răzbunare, ci un act de restabilire a echilibrului.

Învinovăţirea CEO-ului

Dacă ne-a învățat ceva coronavirusul, este că nu putem continua să dansăm doar pe muzica egoului nostru; trebuie să-l echilibrăm. Totuși, cum facem asta?

Am elaborat pe larg răspunsul la această întrebare în cărțile mele “Ca un snop de trestii: De ce unitatea și garanția reciprocă sunt strigătul de azi” și în cea mai recentă publicație a mea, “Alegerea evreiască: Unitate sau Anti-Semitism”: fapte istorice de anti-Semitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești. Succesiv, antisemiţii ne învinovățesc pentru tot ce este greșit cu lumea, deoarece consideră că noi o controlăm, deci orice este greșit cu ea, este din cauza noastră. În același mod în care acuzăm CEO-ul unei companii atunci când aceasta nu funcționează bine, antisemiţii dau vina pe evrei atunci când lumea nu este bine. Astăzi, potrivit ADL și multe alte ONG-uri care monitorizează ura împotriva evreilor, un număr mare, din ce în ce mai mare de oameni din lume sunt antisemiti.

Cuplaţi aceasta cu faptul că există o pandemie asupra umanității și iată, avem o furtună perfectă care amenință să explodeze pe capul evreilor din întreaga lume.

Vocile ciudate de pe marginea Stângii și a Dreptei, care strigă că evreii sunt de vină pentru tot, sunt picăturile care vin înaintea ploii. Dar norii de la orizontul foarte apropiat sunt întunecați, grei și cu adevărat amenințători.

Găsind adăpost unul în celălalt

Evreii nu mai au timp. Antisemitismul nu s-a terminat încă. Adăpostul lor, ca întotdeauna, este în unitatea lor. Aceasta este, a fost mereu și va fi întotdeauna acoperişul lor, adăpostul lor de furtună. Fiecare lider evreu, de pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov a îndemnat evreii să se unească pentru a evita suferința.

Cu toate acestea, mai ales astăzi, unitatea noastră nu poate fi numai pentru binele nostru. Nu suntem singurii care au nevoie de unitate; întreaga lume are nevoie de ea. Noi, Israel, suntem acuzați de distrugerea lumii de egoism; prin urmare, noi suntem cei care trebuie să arătăm calea de ieșire din ea, unindu-ne deasupra egoului nostru. Dacă ne unim și devenim un model de unitate, vom fi versiunea modernă a „luminii către națiuni”, exemplul de care lumea are astăzi nevoie.

Odată cu înrobirea lumii de către egoism, cine poate mai bine decât noi să conducă drumul către libertate, în zilele de Paște? Dacă ne unim pentru a ne ajuta să ne ridicăm reciproc deasupra egoului nostru, acesta este singurul exemplu pe care lumea trebuie să-l vadă. Acesta este motivul pentru care unitatea este atât de prețioasă pentru noi și pentru care ea este singura noastră speranță.

Filed under: Antisemitism, Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Fara categorie, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare în Quora: „Care sunt avantajele Coronavirusului la scară globală?”

Michael Laitman răspunde: Care ar putea fi avantajele unui virus care îmbolnăvește sute de mii de oameni și ucide alte zeci de mii în întreaga lume?

Un beneficiu ar putea fi că ajută la trezirea noastră și ne arată cât de mici și slabi suntem în fața Naturii.

Coronavirusul este dovada că Natura nu face discriminări între bogați și săraci, faimoși și necunoscuți, puternici și obișnuiți, educați sau fără educație și multe alte categorii în care ne regăsim fiecare. Astfel, în condițiile de distanțare socială în care existăm cu toții în întreaga lume, putem observa că suntem egali în fața Naturii.

Putem vedea cum granițele pe care le stabilim între noi ca indivizi și între națiuni devin nule în fața unui virus minuscul. El trece prin toate și ne determină să învăţăm ceva din acest exemplu.

Natura este un sistem integral. Ne cere să ne dezvoltăm conștienți de relațiile reciproce asemenea celor din Natură.

Această pandemie ne demonstrează că natura ne este superioară. Trebuie să schimbăm vechea paradigmă a profitului pentru sine. În noua paradigmă profită atât societatea cât și natura din care facem parte. Astfel, intrăm în echilibru cu natura și simțim pozitiv reacțiile acesteia.

Până la coronavirus, lăsam egoismul nostru să profite de ceilalți și să ne despartă.

Egoismul uman spulberă percepția naturii integrale.

Efectele coronavirusului sunt devastatoare. Dar, fără el, am fi putut avea o viață și mai grea. Egoismul ne-ar fi condus la o asemenea ură și divizare care ar fi declanșat un nou război mondial.

Principalul beneficiu al coronavirusului este să folosim această perioadă pentru conștientizarea egalității oamenilor în fața naturii. Stilul nostru egoist de viață ne-a determinat să ne facem rău unii altora. Coronavirusul ne obligă să fim înțelepți. Pentru a ieși din această pandemie trebuie să fim mai atenți unul cu celălalt, să ne susținem și să ne încurajăm reciproc.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce măsură un „tango” ritmic cu prietenii și cu Creatorul ne poate ajuta să atingem unitatea internă și sentimentul Creatorului?

Răspuns: Când încercăm să ne unim între noi în centrul cercului, fenomene de apropiere și distanțare, apropiere și distanțare, apar în mod natural în diferite atribute, calități și cantități.

Cel mai important lucru pentru noi este să încercăm să tânjim și să aspirăm la acest lucru. Realizarea efectivă este mai puțin importantă. Dorința este mai importantă. Creatorul răspunde dorinței noastre și ceea ce este important sunt eforturile noastre și nu faptul că aparent atingem ceva.

Când facem eforturi, trebuie să-I cerem, ceea ce înseamnă să-L includem în acțiunile noastre, ca pe un partener. Tanjind dupa centrul cercului și, în același timp, cerând și Creatorului să fie cu mine, să mă ajute, să-mi ascuțesc simțurile, să mă împingă spre prieteni și prietenii spre mine, vreau să găsesc în mod constant centrul cercului împreună cu prietenii și cu Creatorul, iar Creatorul fuge în mod constant și încercăm în permanență să-L găsim.

La aceasta se refera căutarea după atributul spiritual care nu este în noi. Dar este de fapt în acest fel când zece egoiști încearcă să se conecteze într-un singur punct in care îl dezvăluim. Atributul spiritual este creat în acest punct dintre noi și îl dezvăluim pe Creator în el.

Din „Fundamentele Cabalei”, KabTV, 1/12/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vedem că rolul femeilor crește în lumea modernă: femeile devin mai puternice și capătă tot mai multă influență. Ele își controlează mai mult dorințele și sunt orientate mai mult spre scopuri.

Slăbiciunea femeilor constă în faptul că au nevoie de sprijin masculin pentru a-și realiza obiectivele. Dar, de îndată ce femeile primesc un astfel de sprijin, sunt capabile să finalizeze o execuție de care bărbații nu sunt capabili.

Sper că în viitor, femeile vor avea un acces mai mare la conducerea mondială într-o cooperare corectă și naturală cu bărbații. Lumea va înceta apoi să fie la fel de primitivă și coruptă cum a fost când a fost condusă de bărbați, în timp ce femeile stăteau acasă și aveau grijă de copii și gospodării. Vedem că ceea ce se întâmplă acum este opus: cu cât lumea se îndreaptă în continuare spre sfârșitul corecției, cu atât mai mult puterea femeile va câștiga.

Fiecare bărbat se teme de soția sa. Asta se datorează faptului că o femeie are grijă de casă, ea o conduce. Este o trăsătură caracteristică a timpului nostru. Rabaș a glumit, spunând despre cineva: „Acesta este un om neprihănit; nu se teme de nimeni, decât de Creator și de soția sa.” Și, desigur că în acest lucru există adevăr.

Acum, în multe orașe, femeile au fost alese primar. De ce nu? Dacă o femeie poate controla o casă, atunci poate controla bine și un oraș. Un bărbat este mai distras și nu este foarte potrivit pentru acest rol. Un bărbat este mai puternic, dar o femeie este mai rezonabilă și capabilă să susțină diferite sisteme în același timp.

Așa cum face față acasă cu toate responsabilitățile în același timp: spălat, gătit, copii și o mie de lucruri diferite pe deasupra; și totul este în ordine. Încercați să scoateți o femeie din casă, astfel încât un bărbat să conducă toată casa singur și, în decurs de o săptămână, apartamentul se va transforma într-o groapă de gunoi.

După cum este scris: „O femeie este o casă”. Dar o țară și lumea nu sunt căminul nostru? Femeii îi lipsește doar sprijinul masculin și totul va fi soluționat. Sunt sigur că, dacă femeile ar fi în fruntea tuturor guvernelor, ar stabili pacea în lume. Oricât de dificil ar fi ca femeile să se pună de acord între ele, ele ar ajunge la un acord, pentru că o femeie este gata să fie de acord și să se încline de dragul obținerii păcii.

Bărbații și femeile ar trebui să se simtă ca niște parteneri egali, fiecare să își perceapă în mod rezonabil rolul și să știe că dacă prin virtutea calităților oferite nouă de natură, ne vom împlini unii pe alții într-o singură perfecțiune completă, atunci aceasta va fi o corecție.

Este scris în cartea „Sfat Emet” (Limbajul adevărului), în porțiunea Pinhas „Despre Adam, este scris că au fost create două creaturi, adică este în puterea omului să atragă strălucirea din lumea viitoare. Forța masculină atrage sufletul din Lumea Superioară, iar forța feminină completează acțiunea de corectare în această lume. ” Femeia este un vas care primește iluminarea, iar forța unui bărbat este de a atrage această strălucire de Sus, de dragul dăruirii, adică prin intermediul intenției.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 8/03/20 – „Ziua internațională a femeii”

Filed under: Femeia, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea pare să fie pe o punte îngustă, iar lucrul principal acum este să nu-ți fie frică de despărțirea de trecut. Avem o altă preocupare: cum să întâmpinăm viitorul, nu întorcându-i spatele, ci înfruntând în mod asumat inevitabilul mâine.

„Numai dacă nu se va prăbuși totul, atunci vom putea reveni”, ne spun ei. Și adaugă, „într-o zi”. Iar eu spun „Nu se va reveni”. Dar prăbușirea nu este deloc necesară. Fiecare dintre noi are sarcina de a supraviețui perioadei curente, cu pierderi minime. Pentru a face acest lucru, trebuie să economisim nervi și resurse, să îi sprijinim pe alții, să fim capabili să ne relaxăm dar, să nu ne „deconectăm”. Și cel mai important, trebuie să înțelegem ce se întâmplă, astfel încât consecințele crizei să ne surprindă.

Pentru început, să ne aşezăm și să respirăm adânc.

Ființa umană nu a fost creată să se frământe. Ea a fost creată să gândească și să acționeze. Deci, să ne gândim: Ce am pierdut de fapt? Ce ne-a motivat în viață? Pentru ce am trăit? Ce lucruri sensibile și utile am făcut? Ce am pregătit pentru viitorul copiilor noștri?

Ca să fim sinceri, ne-am servit unii pe alții pentru bani. Cu râvnă sau fără, am împlinit principiul, clar formulat de înțelepții noștri în urmă cu mii de ani: „Mergeți și profitați unii de la alții”. Ni s-a părut că ne e e folositor. Dar ce fel de favor ne-am făcut, alergând pe roata consumerismului ca hamsterii, până la epuizare, fără să ne gândim la altceva?

Imaginează-ți că, dacă am fi venit, în urmă cu câteva luni, de pe o planetă mai dezvoltată, nu ar fi văzut o imagine frumoasă.  Nu, nu în sensul tehnologic, ci în însăși esența agitației şi forfotei noastre. „Beneficiul” din toate acestea, cum este smogul de deasupra Pământului, începe deja să se disperseze. Și uite așa, a venit virusul. Ne spune: „Opriţi-vă, oameni! Uitați-vă ce aţi făcut din voi și din planetă! Priviţi dincolo de mâine!”

Dacă ne uităm cu adevărat la viitor fără să-l “periem”, vedem că ne îndreptam nu numai către colaps ecologic, ci direct către război. De fapt, ne îndreptam spre război, într-o stare de globalizare fără speranță, în punctul mort al contradicțiilor. Aceasta este natura umană: atunci când punem la cale un conflict, ignorăm conștiința noastră, susținându-l și motivându-l.

Încă nu am ajuns la un stadiu atât de avansat, dar o avalanșă de consumerism neînfrânat a atras umanitatea în prăpastie. Și, paradoxal, virusul contribuie la scoaterea noastră din egoism ducând la resetarea piețelor de consum.

Deci, merită să ne întoarcem? Ce am uitat acolo? Ce viață urmează după virus?

Acum ajungem să ne cunoaștem din nou familia, lumea noastră și pe noi înșine.

Ȋnainte, mulți dintre noi doar dormeam acasă, acum locuim acolo. Obișnuiam să navigăm pe internet pentru a ne distra, acum ne conectăm între noi.

Există mai multe posibilități. Vrem să ne întoarcem la roata hamsterului, alergând mereu după plăceri noi, fiind dispuși să plătim prețul? Dar omul nu poate fi ajutat decât amintindu-i pericolul unui colaps datorat războiului, tulburărilor sociale, întreruperilor în aprovizionare și căutând cauzele acestuia. În concluzie, putem folosi această perioadă pentru analiză.

Perioada aceasta nu este lină, nu toată lumea îi poate face față cu ușurință, dar va fi ea doar o pauză inutilă în viața noastră? În zilele acestea de izolare, în care nu mergem la muncă, în calmul neobișnuit al după-amiezii, se întrezărește ceva nou. Stăm acasă, ca niște copii cuminți în banca lor, când învață ceva, astfel încât această „întrerupere” să nu treacă degeaba.

În orice caz, nu vom putea ieși din criză pe cât de repede am intrat în ea. Și ceea ce se întâmplă acum nu este o pauză, o vacanță, o blocare, ci este o trezire. Virusul nu urmărește să ne înlăture, ne zguduie bine cu scopul de a ne ghida viața după alte principii.

Astăzi ne confruntăm cu nevoia de a ne redefini valorile, în zorii unei noi ere, care cere o atitudine diferită unul față de celălalt și găsirea unui sens nou, pe care până acum l-am evitat. Vântul schimbării ne-a măturat iluziile și ne arată adevărata imagine. Deci vom lăsa din nou mintea să fie întunecată de iluziile sale? Ne vom împăca cu trecutul, cu veşnica vanitate, cu abundența excesivă și cu lipsa de echilibru interior?

Lumea pare să fie pe o punte îngustă, iar principalul lucru acum este să nu ne fie frică de despărțirea de trecut.

Avem un alt scop: să întâmpinăm viitorul fără să-i întoarcem spatele, ci înfruntând în mod asumat „inevitabilul” mâine.

Noi înșine am intrat în roată ca niște hamsteri, iar acum putem ieși din ea fără șocuri extreme. Până la urmă este important cu ce valori interioare rămânem: conexiunea noastră, relațiile dintre noi, felul participării noastre la societate. Este suficient să realizăm acest lucru și toate mecanismele – sociale, financiare, comerciale – vor începe să se restructureze, conform noii paradigme.

Să ne gândim la asta: de ce trăim?

Cum ne putem construi viața diferit, pe principii diferite? A fost deschisă calea ieșirii din egoismul fără limite; să o folosim acum, cât timp egoismul nostru este șocat și amuţit.

Avioanele sunt la sol, navele sunt în porturi, ar trebui să fim în băncile școlii. Nu există nimic rău în asta. Dimpotrivă, avem ocazia să facem cu adevărat ceva pentru noi.

Toată viața am evitat cu abilitate această întrebare, înfricoșați de  finalul inevitabil. Cu toate acestea, virusul sugerează altceva. Nu putem fugi de moarte în acest fel. Egoismul nostru limitează, dă o simțire greşită și jalnică a lumii, prin cerințele corpului nostru. De aceea este necesar să ne ridicăm deasupra egoismului. Atunci vom vedea o lume complet diferită: nesfârșită, eternă și perfectă. Haideţi să simțim lumea prin structura noastră comună internă, prin suflet!

Acest lucru nu are nicio legătură cu religiile. Știința Cabala nu pledează pentru nicio credință. Pur și simplu dezvoltă sufletul omului, iar asta ne face fericiți. Acum, când cu toții ne simțim într-o barcă comună, trebuie să punem vâslele împreună și să ne îndreptăm spre o lume fără granițe între inimi. Atunci barierele care despart oamenii vor dispărea. Lumea de mâine se formează acum.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Jurnalul “Medium” a piblicat noul meu articol “Secretul pentru a depăşi izolarea datorată Coronavirusului”

Dacă sunteți ca una din trei persoane din lume aflate în prezent sub ordinul de izolare la domiciliu, întrebarea despre modul în care această situație este semnificativă, devine relevantă

Apariţia pandemiei de COVID-19 împinge umanitatea să realizeze cât de mult depindem unul de celălalt. Ne-a trimis acasă nu numai pentru a opri răspândirea virusului, ci și pentru a ne opri să infectăm în continuare lumea cu interacțiunile noastre dificile și exploatatoare, unde fiecare am căutat să ne construim pe ruina celorlalţi. Relațiile noastre dezechilibrate au un impact negativ asupra celorlalte niveluri ale naturii – mineral, vegetal și animal – iar natura reacționează la influența noastră dăunătoare izbindu-ne cu anumite lovituri pentru a ne încerca si a ne stimula să intrăm în echilibru cu ea.

Cum să găsim forța interioară

Apoi, căminul devine laboratorul pentru remedierea dezechilibrului nostru cu natura, mai întâi practicând relații armonioase cu ceilalți. Este locul în care putem începe să ne gândim cum să devenim mai atenți unul cu celălalt. Dar, pe măsură ce trece timpul, putem deveni cu ușurință nerăbdători. Menținerea unei atitudini pozitive devine mai complicată pe măsură ce ego-ul – dorința de a primi doar în propriul beneficiu – crește , până când nu ne mai putem înțelege unul cu celălalt. Legăturile rupte dintre noi creează rupturi și certuri, discuţii și confruntare.

Înțelepciunea Cabala, cunoscută și ca înțelepciunea conexiunii, explică faptul că astfel de stări sunt oportunități de a ne ridica deasupra acestor conflicte și de a aduce coeziune și înțelegere reciprocă. Așa cum este scris: „Fiecare îl ajută pe celălalt și îi spune fratelui său: „Fii puternic!”(Isaia, 41: 6). Cu alte cuvinte, construind relații adecvate între noi, ajutând, susținând și încurajându-i pe alții, vom dobândi puterea interioară necesară pentru a face binele în lume, începând cu cei mai apropiați de noi.

Iar Cabaliștii sfătuiesc: Arată afecțiune și grijă. Faceți-o cu cel mai mare efort. Fă-o deschis și chiar artificial până când obiceiul devine a doua ta natură. Cum putem, chiar și să auzim un asemenea sfat, nemaivorbind de implementarea lui, dacă se contrazice felul în care simte inima? Vom fi gata să ne supunem atunci când ne vom da seama că nu există altă cale iar alternativa este să ne trăim viața ca prizonieri în propriile case. În schimb, putem accepta această izolare ca o oportunitate de a examina ce ar trebui să corectăm în atitudinile noastre, unul față de celălalt, pentru a trăi o viață mai împlinită.

Copiii vor rămâne copii, adulții nu ar trebui

Ne-am putea întreba de unde vor găsi copiii puterea să-și depășească dorința arzătoare de a acționa contrar dorinței lor naturale. Cum pot copiii, de exemplu, să fie gata să facă concesii pentru a găsi teren comun și înțelegere comună? Asta poate fi obținut atunci când îi creştem prin exemplul nostru. Dacă adulții arată un comportament altruist, neacționând precum copiii încăpățânați, ci dând exemplu de iubire, grijă și dăruire unii altora, atunci copiii vor imita astfel de exemple și vor crește comportându-se în mod similar.

Este destul de complicat, dar părinții ar trebui în mod ideal să îndemne copiii să facă astfel de concesii. Pentru că, dacă reușesc să facă acest lucru, vor intra într-o stare mult mai calmă și mai fericită. Prin urmare, ar trebui să le explicăm (și, de asemenea, nouă înșine): „Crezi că vei câștiga mai mult dacă vei fi încăpățânat?” „Va fi în avantajul cuiva, dacă refuzi să cedezi?” „Vei obține vreun avantaj de durată dacă încerci să-l forțezi pe celălalt să cedeze?”

Probabil că după o secundă vor încuviința cu capul, fiind de acord. Principiul este relativ ușor de înțeles, dar dificil de aplicat. Natura umană, dorința de a primi, rezistă. Ce putem face apoi să ne ajute să ne depășim natura? Răspunsul: Organizează un mediu de susținere, creează o atmosferă care îi va ajuta pe copii (și pe noi înșine) să-şi depășească și să părăsească ego-ul și să cedeze, pentru beneficiul comun.

Atunci când atât tu, cât și copiii voştri v-aţi săturat să auziţi despre astfel de compromisuri, atunci ar trebui să ne explicăm din nou: „Când combatem ego-ul în loc să combatem pe altcineva, triumful va fi mai dulce și mai plăcut.”

Cu toate acestea, nu putem doar să le dăm instrucțiuni găunoase. Trebuie să săpăm mai adânc, ordonând ca natura noastră egoistă să renunțe la sine în schimbul câștigului reciproc. Procedând astfel, dezvoltăm o nouă abordare, de a face compromisuri, construind în noi înșine această caracteristică, pentru un scop mai înalt.

Devenim pregătiţi să cedăm lumii întregi. De ce? Pentru a-i calma și a le aduce aceeași putere a compromisului, puterea de a ne echilibra luptele. Astfel, pe măsură ce îi învățăm pe copiii noștri, ne educăm și pe noi înşine şi procedând astfel ne ridicăm la un nivel mai ridicat, de consideraţie reciprocă și responsabilitate.

Treptat, vom începe să vedem că toți membrii familiei noastre reușesc să își anuleze dorința față de celălalt, cedând în beneficiul întregii familii cu un zâmbet, calm și plăcut. Când vom dobândi această putere de a face concesii, vom putea răspândi această abilitate dintr-o unitate mai mică, către societate în general. Apoi, toată lumea va începe să gândească și să acționeze în beneficiul tuturor, în loc să încerce să-i atragă pe alții pentru beneficiul fiecăruia, individual. Și făcând acest lucru, fiecare va primi ceea ce are nevoie pentru viața lui, la fel ca într-o familie.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este ca și cum am devenit participanți într-o poveste de la Hollywood și urmărim dezvoltarea evenimentelor din interior. Vom fi capabili să înțelegem esența a ceea ce se întâmplă și să anticipăm deznodământul?

Este deja clar, coronavirusul a devenit unul dintre acele evenimente rare, imprevizibile, cu consecințe de anvergură pe care Nassim Taleb le-a numit „lebede negre”. Mai târziu, privind retrospectiv, totul va deveni clar și logic, dar ceva se întâmplă deja acum. Cu toții avem câteva săptămâni sau luni de reflecții în fața noastră și nu ar fi înțelept să ratăm această oportunitate. La urma urmei, nu există accidente în natură și, deoarece condițiile necesare s-au dezvoltat deja, trebuie să le folosim în mod corespunzător și nu doar să așteptăm sfârșitul.

În fața noastră, se pare că sunt câteva luni cu un stil de viață foarte neobișnuit. Chiar și după ce s-a terminat, nu vom reveni la rutina anterioară. Viața noastră de zi cu zi va fi diferită. Cum, mai precis? Depinde dacă dorim să răspundem la întrebările de bază pe care ni le pune astăzi virusul.

„Când se va termina, ne vom întreba de ce ar trebui să mergem la serviciu la birou, să mergem la școală să studiem sau să ne antrenăm sau să mergem la cumpărături la magazin”, scrie dr. Einat Wilf. Poate, acesta va fi momentul în care vom lăsa în urmă structurile revoluției industriale.

Analiștii, oamenii de știință și șefii de companii discută deja despre noua paradigmă digitală, schimbarea abordării producției și eficiența acesteia, luarea deciziilor și siguranța. Pandemia a subliniat faptul că gândirea noastră inertă nu ține pasul cu tehnologia modernă.

Totuși, aceasta este doar o parte din imagine. La urma urmei, nu este vorba atât de mult despre tehnologie. Ideea este chiar conceptul de succes. Dacă nu ratăm această oportunitate, umanitatea va înlătura o mulțime din ceea ce este de prisos și va trăi vieți mai simple și mai practice, în exterior, și va trăi, de asemenea, vieți interioare mai pline și cu multiple fațete. Nu doar modul nostru de viață se va schimba, ci și modul în care gândim și simțim.

În acest moment, dorim un singur lucru: ca totul să se termine, dar hai să ne unim și să privim faptele în ochi. Ce ne spune situația actuală? Ce alte boli ale lumii revelează coronavirusul?

Ministerul Sănătății nu ne va spune despre ele. Directivele sale nu fac decât să ne deconecteze și să ne îndepărteze de viața impusă nouă de societate, cu valorile sale actuale, timpul liber și trecutul. Deodată, responsabilitatea reciprocă a încetat să mai fie o expresie goală. Prioritățile se schimbă dramatic. Divertismentul se schimbă în spațiul virtual.

Este mai degrabă un preludiu destul de sumbru, dar nu tragic. Încercăm să ne adaptăm și să construim un cadru nou. Îi ajutăm chiar și pe alții, străini, ceea ce ieri, pentru mulți era o prostie,. Pe de o parte, suntem limitați. Pe de altă parte, descoperim lucruri noi și neobișnuite. Este similar cu un copil în creștere, îndrumat de educatori, nu-i așa?

Urmând traseele bolii vedem cafenele, restaurante, magazine, centre comerciale, supermarketuri și săli de banchet. De fapt, această linie punctată de la o instituție la alta constituie aproape întreaga noastră viață. Călătorim în străinătate și peste tot este la fel: repetare fără sfârșit. Deși nu, este una limitată.

Acum, privind-o de departe, devenim un pic mai maturi și un pic mai înțelepți. Imperceptibil și implicit, în noi apare un sentiment nou. Avem o nouă atitudine față de timpul liber și de divertisment, precum și de ceilalți și de viața noastră. Vechile moduri s-au estompat puțin ca și cum orbirea ar dispare din ochii noștri și am vedea noi culori, luminoase.

Ceea ce astăzi pare a fi o închisoare, de fapt, ne oferă oportunitatea de a începe să ne tratăm pe noi înșine și lumea într-un mod mai profund și mai serios. Ne punem întrebări, care până acum, erau ascunse cu sârguință de paradigma anterioară.

De fapt, avem o șansă fără precedent de analiză. Virusul ne conduce către purificare și spre un fel de dezinfectare a minții și a sentimentelor. Ne ridică la un nou nivel de gândire, înțelegere, dorință și conectare. Fără să știm, suntem deja în contact cu nevoia unui sentiment, de care anterior, am fost lipsiți.

Să mergem mai departe; virusul nu va fi doar o amenințare, ci va deveni, de asemenea, o descoperire. Acesta subminează nu numai corpul, ci și conceptele și dogmele învechite, deschizând ușa către o nouă stare a umanităţii.

Primul nostru impuls este să închidem această ușă, să potolim clătinarea și să eliminăm obstacolul, într-un modul obișnuit. Dar stai, nu închide ușile conștiinței. În natură – în acest sistem integral unic – nu este nimic rău, nimic greşit. Toate răspunsurile naturii sunt adevărate și utile, chiar dacă într-un fel sunt distructive.

Nu putem lupta împotriva virusului prin reducerea sistemului în care trăim. Sistemul nu va pleca nicăieri și va continua să-și apere echilibrul. De la cine, putem cere un răspuns? De la noi. Noi suntem cei care agităm echilibrul general, prin balansarea bărcii. Avem orientarea către consumator, către lume și unul față de celălalt, de dragul de a ne lăuda prosteşte, din dorința de a ne plasa într-o poziție mai înaltă și mai bună, în comparație cu ceilalți. Întreaga noastră viață este subjugată acestei munci, ascunsă în spatele multor decorațiuni cu aspect solid, dar fad.

Drept urmare, la nivel de mediu, distrugem conștient Pământul. Greta Thunberg este precisă în acest punct. Cel mai important, distrugem ecologia socială și eșuăm tocmai în sarcina care ne-a fost atribuită de sistem.

Relațiile noastre și toate „progresele” noastre acționează în opoziție cu natura. Aducem dezechilibru și inarmonie în tot ceea ce atingem. Încercăm să cucerim sistemul care ne-a dat naștere. Cerem ca natura să ne asculte de dragul jocurilor noastre infantile și lipsite de sens.

Desigur, natura este împotriva acestui lucru. Nu este o coincidență faptul că virusul ne obligă să construim vieți mai sănătoase și relații mai responsabile, să abandonăm producția inutilă și să avem grijă unul de celălalt.

Poate că, odată creat un vaccin, sau când majoritatea oamenilor vor trece peste boală, ne vom îndepărta de izolare, fiind mai maturi și trăind diferit și mai bine. Poate că vom da un sens acestei pandemii, care până acum pare a fi o „lebădă neagră”, un obstacol nefericit și neprevăzut, pe linia noastră punctată.

Ulterior, o explicație logică va fi găsită pentru toate „lebedele negre”. Dar ce explicație vom da? Ce ne împiedică să facem asta acum?

De zeci de ani, am rătăcit în iluzia consumatorilor, distrugând viața generațiilor viitoare. Ne-am transformat în vârfuri, într-o mașină de supraproducție și indiferență globală, care produce gunoi și arde resurse umane și naturale de dragul egoismului. De ce ne-am întoarce la asta?

Chiar dacă începem să consumăm de două sau trei ori mai puțin, noi, copiii și nepoții noștri vom avea vieți mai sănătoase, mai calme, pline de bucurii mult mai creative, de durată și universale. O nenorocire obișnuită poate fi o trambulină spre un succes comun.

De fapt, virusul ne oferă o șansă de a supraviețui. Natura, spre deosebire de umanitate, nu strică și nu distruge nimic; ea se dezvoltă, fixează și corectează. Percepția noastră nu a ajuns încă la această imagine, dar suntem deja capabili să extrapolăm din cunoștințele noastre, să alergăm puțin înainte și să privim, dincolo de orizontul imaginat.

Apoi, vom vedea cât de ostili suntem față de natură. Ca o cohortă mongol-tătară, călcăm câmpurile naturii și încercăm arogant să o supunem cerințelor noastre egoiste.

Vom vedea brusc că fiecare dintre noi se confruntă cu natura și în spatele fiecăruia dintre noi este toată umanitatea. Toată lumea este responsabilă personal pentru echilibrul sistemului. Individul și colectivul sunt egali, spun Cabaliştii.

Virusul este rezultatul dezechilibrului cauzat de oameni în sistemul general. Omul este partea principală în acest sistem. Toate impulsurile sistemului sunt legate și concentrate asupra noastră. În cadrul lui, învățăm să răspundem unul pentru celălalt și, de asemenea, să răspundem pentru sistemul însuși.

Să nu uităm să respectăm distanța prevăzută, să stăm în carantină, să avem grijă de familiile noastre și să îi ajutăm pe ceilalți cât mai mult. A ignora aceste lucruri ar fi ca și cum ne-am îngropa capul în nisip și ne-am uita înapoi la ziua de ieri, când mâine este deja pe drum. Umanitatea se deosebește de animale prin faptul că suntem înzestrați cu imaginație și știm cum să anticipăm viitorul și să privim înainte. „Lebada noastră neagră” este mult mai mult decât ni se pare acum.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Spiritualitate - Niciun comentariu→