Michael Laitman, pe Quora: “De ce rămân blocaţi oamenii, în viață?“

Uneori simțim că am făcut tot ce am putut, că nu am fi putut face nimic altceva, de parcă viața însăși nu ne lasă să ne mișcăm și ne simțim blocați. Ajungem în astfel de stări în care nu putem face nimic altceva de unul singur pentru a cere ajutor. În astfel de puncte, ne predăm destinul forței mai înalte din natură, forța superioară și în funcție de cum ne întoarcem către acea forță, ieșim din acea stare și mergem mai departe.

A rămâne blocat în astfel de moduri este excelent, deoarece este singurul loc în care ne putem schimba destinul. Aceeași forță a naturii, care este o forță care ne ghidează dezvoltarea, ne duce la stagnare tocmai pentru a simți că nu putem continua singuri și că trebuie să-I cerem ajutor. Apoi, dacă cerem ajutor într-un mod care corespunde cu forța superioară, luăm contact cu ea și nu există o senzație mai înaltă în viață decât a avea un astfel de contact.

În timp ce discuţia cu forța superioară într-un asemenea mod ar putea părea ciudat, neașteptat sau dezagreabil pentru mulți, dacă vorbim despre destinul nostru și despre scopul stagnării, atunci scopul final al blocării în viaţă este să ne conducă la o rugă către forța superioară. Există un program în natură și conform programului său, suntem blocați. Când rămânem blocați, nu mai știm încotro să ne îndreptăm. Dincolo de viața pe care o cunoaștem este un program în natură care ne controlează. Prin urmare, apelând la acel program, la forța superioară care ne controlează viața, ne putem schimba efectiv destinul și putem intra în contact cu ea.

Mai mult, nu trebuie să credem în forța superioară. Într-un fel sau altul, ne trăim viața fără să alegem cum sau când facem acest lucru, nici ce se va întâmpla în clipa următoare și cu siguranță nu atunci când rămânem blocați. Prin urmare, apelând la sursa care se află în spatele cortinei, controlându-ne viața, aceasta ne organizează viața în schimb. Cerem forței să clarifice ce se întâmplă și intrând în contact cu ea, obținem o viziune din culise a vieții noastre, înțelegem de ce lucrurile se desfășoară exact așa cum se întâmplă și simțim cum o mare sursă de împlinire. intră în acele locuri din viață care erau incomplete și cu lipse.

Bazat pe videoclipul „De ce rămân oamenii blocați în viață?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Frica vine din absența iubirii ”

Cu cât lumea devine mai haotică, cu atât devenim și mai stresați și anxioși. Nesiguranța cu privire la viitor provoacă îngrijorare, iar singurul lucru care pare sigur este că nu putem avea încredere în nimeni și nu avem nicio idee ce ne va aduce ziua de mâine. Există un vinovat în spatele fricilor și anxietăților noastre: suntem ostili și ne urâm unul pe celălalt, iar acolo unde nu există iubire, există frică, și încă multă!

Nu numai oamenilor le este frică. Găsim frica la animalele de companie, la animale și chiar la plante, deși nu o etichetăm ca atare. Frica ne face un mare serviciu: este o santinelă care ne avertizează că vom cădea în capcane periculoase, un mecanism de protecție pe care îl folosesc toate ființele vii.

Pare rezonabil să credem că progresul ar fi trebuit să ne facă mai încrezători. Se pare că tehnologia ne poate proteja mai bine decât dacă am trăi în peșteri. Cu toate acestea, dezvoltarea a adus cu ea o mulțime de pericole nefamiliare, cărora nu avem idee cum să le facem față.

În trecut, necunoscutele erau la fel de formidabile, dacă nu mai mari și cu adevărat existențiale. Pentru oamenii cavernelor de exemplu, să se aventureze afară din peșteră însemna să fie vulnerabili la atacurile prădătorilor. Cu toate acestea, frica nu a provocat panică, deoarece oamenii știau pericolele și cum să se protejeze de ele. Astăzi, nenumărate elemente și factori afectează viața noastră şi a celor dragi și nu le putem cunoaște pe toate, nu le putem vedea venind și nu știm cum să le depășim. Desigur, acest lucru ne pune într-o stare de presiune și anxietate constantă.

Cu cât evoluăm mai mult, cu atât devenim mai egoişti. De fapt, aproximativ de la începutul secolului am atins un asemenea nivel de egoism încât sociologii vorbesc despre o „epidemie de narcisism”.

Pe măsură ce devenim din ce în ce mai sofisticați și din ce în ce mai narcisiști, dezvoltăm sisteme din ce în ce mai complicate, care ne lasă neputincioși și neîncrezători în ele și unii în ceilalți. Pentru că nu ne place sau nu avem încredere unul în celălalt, ridicăm scuturi de protecție care ne sporesc izolarea, înstrăinarea și prin urmare teama.

Dacă vrem să ne simțim în siguranță, nu trebuie să lucrăm direct la creșterea încrederii noastre. Dimpotrivă, ar trebui să lăsăm deoparte preocuparea excesivă față de noi înșine și să ne concentrăm pe dezvoltarea grijii față de ceilalți, deoarece lipsa acesteia este motivul fricii noastre.

Un sentiment de securitate nu vine din lupta împotriva urii; vine din străduința pentru conexiune, din grija faţă de ceilalţi. Singura răutate care există este în inimile noastre. Leacul ei nu este să o smulgem din rădăcină, ci să insuflăm considerație și în cele din urmă bunătate.

O persoană preocupată de grijă pentru ceilalți nu se teme de nimic. A avea grijă de ceilalți este cel mai mare dar pe care îl puteți primi. Dacă putem construi o societate bazată pe considerație și grijă, aceasta va fi o societate de oameni încrezători și fericiți, deoarece nu există frică în prezența iubirii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Statele vor fi obligate să intre într-o uniune de popoare în care fiecare, chiar și cel mai mic stat ar putea aștepta securitatea și drepturile sale nu de la propriile forțe, ci doar de la o astfel de mare uniune de popoare (Immanuel Kant).

Întrebare: Este pacea posibilă nu din forțele proprii, ci dintr-o alianță comună?

Răspuns: Lumea poate fi doar așa. Unul, este nimic. Unul în lume este egal cu zero. Doar interacțiunea dintre astfel de unități, care în general sunt zerouri, poate da tuturor sentimentul de valoare de sine. Nu el însuși, ci asocierea lui cu ceilalți este ceea ce ei creează între ei.

În același timp, toate zerourile par să se adune împreună și se dovedește a fi nu zero, ci mai degrabă ceva mare, pentru că fiecare se anulează și se adună cu ceilalți, dând totul din sine și absorbind totul de la ceilalţi.

Doar împărtășind, doar investindu-se pe sine în ceilalți și pe alții în ei înșiși, ajung într-o stare în care fiecare are valoare. Pentru că în unire fiecare dintre ei își poate dezvălui individualitatea.

Acest proces ar trebui să aibă loc la toate nivelurile.

KabTV “Cabala Expres” 3/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 7/4/22

Economia SUA, aflată în dificultate, strică anul acesta sărbătorile Zilei Independenței. Grătarul tradițional devine mult mai scump, iar călătoria cu mașina devine un lux datorită prețurilor record la benzină care au crescut cu aproape 56% față de anul trecut.

Nu e de mirare că spiritul de vacanță este atenuat. Americanii reduc cheltuielile, deoarece inflația din SUA atinge un nou maxim din ultimii 40 de ani. Potrivit datelor oficiale, prețurile de consum au crescut cu 8,6% luna trecută, comparativ cu 12 luni înainte. Economia Statelor Unite s-a contractat cu 1,6% în primul trimestru al anului 2022, iar piața de capital a încheiat cele mai proaste șase luni din cel puțin ultimii 50 de ani.

Pe de o parte, economia fluctuează întotdeauna între urcușuri și coborâșuri. Pe de altă parte, americanii de astăzi nu mai pot trăi în aceleași condiții în care trăiau cândva. Acceptă mulți imigranți în țară și desfășoară multe programe pe care sistemul lor financiar nu le poate susține.

Nu sunt economist și cu siguranță nu am înțelegerea asupra economiei americane pe care o au experții, dar se pare că America nu ia în considerare toate datele globale.

Situația este mai complexă decât dacă ar fi doar o problemă economică. Economia în sine reflectă modul în care oamenii relaționează unii cu alții, iar aceste relații au nevoie de îngrijire și corectare. Este o greșeală să crezi că lumea va putea funcționa pe o bază de „afaceri ca de obicei”, calitatea interconexiunilor dintre oameni fiind cea care stabilizează sistemele sociale și economice.

Americanii continuă să se comporte așa cum au făcut-o întotdeauna, cu toate acestea câștigă din ce în ce mai puțin sau chiar pierd teren, deoarece nu reușesc să ia în considerare faptul că oamenii se schimbă continuu, că societatea umană se schimbă și că este imperativ să se adapteze și să-şi îmbunătățească relațiile în consecință: dezvoltarea socială trebuie adaptată la legile lumii globale interdependente, altfel America va rămâne din ce în ce mai în urmă.

În timp ce economia SUA este încă mai importantă și mai mare decât cea a Chinei și a restului lumii, dacă America își pierde puterea în mod semnificativ, aceasta va afecta întreaga lume. În acel moment, toți vom înțelege în sfârșit că suntem blocați într-un sistem integral, un sistem interdependent. Când fiecare națiune și individ din cadrul națiunii vede clar că răul adus altuia, fie direct, fie indirect, dăunează, vom fi vigilenți și gata să comunicăm și să cooperăm în mod corespunzător unul cu celălalt.

Este încă posibil ca America să conducă omenirea pe calea cea bună. Țara nu mai este atât de puternică pe cât pare fie ei înșiși sau lumii – pentru că o țară este puternică când știe să se controleze, luând în considerare și echilibrând nevoile tuturor, iar americanilor încă le lipsește această abilitate – dar America încă este considerată o națiune importantă.

Fie ca cea de-a 246-a Zi a Independenței să dezvăluie Americii legăturile sale strânse cu alte națiuni și popoare. Independența descrie nu numai starea unei națiuni libere și eliberate care are un guvern independent și nu se află sub stăpânire străină, ci mai degrabă, independența este o stare în care națiunea însăși poate determina și alege ce să facă în continuare pentru a-și consolida relațiile cu celelalte. țări – descrie capacitatea de a-și percepe interdependența. Căci numai în cadrul relațiilor strânse dintre țări prosperitatea și înflorirea vor prevala.

În lumea globală în care fiecare națiune este conectată la alta, vremea vechilor noțiuni despre independența națiunilor individuale a luat sfârșit. Vedem asta astăzi cu Rusia și în curând o vom vedea cu China. Dacă America va învăța să se conecteze cu restul lumii în relații bune, va avea succes în general. Va putea stabili legi pozitive în societate care vor fi transmise tuturor și își va reveni treptat din problemele socioeconomice. Independență fericită, America!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “De ce tot mai mulți americani au încetat să-L caute pe Dumnezeu? ”

Credința în Dumnezeu este un semn puternic al perseverenței religiozității americane de-a lungul anilor. Dar un nou studiu  a constatat că, credința în Dumnezeu a scăzut la 81%, un minim fără precedent din 2017, când acest procent era cu șase puncte mai mare. Cum poate fi interpretată această schimbare semnificativă?

Studiul realizat de Gallup(o companie cu baze de date vaste din 1944 care îi permite să urmărească procesele de schimbare din America) a arătat că, credința în Dumnezeu a dispărut mai ales în rândul populației tinere americane, în timp ce în rândul persoanelor căsătorite, adulților, femeilor și celor care nu merg la facultate, credința în Dumnezeu era mai mare. Cele mai notabile diferențe au fost în ideologia politică: 72% dintre democrați au spus că cred în Dumnezeu, comparativ cu 92% dintre republicani.

De ce liberalii cred mai puțin și republicanii mai mult? Totul depinde de educație și de impactul mediului. De ce cred adulții mai mult decât tinerii? Pentru că s-au obișnuit cu asta încă din copilărie; și de ce cei care sunt căsătoriți sunt mai stabili în credința lor într-o putere mai înaltă? Pentru că a crede în Dumnezeu îi ajută, îi ferește de volatilitate, ceea ce este bine și dă stabilitate vieții lor de familie.

Dacă bisericile și sinagogile au fost cândva un centru de pelerinaj pentru americani, astăzi, o multitudine de lumi noi și provocatoare pot fi descoperite de oriunde, prin apăsarea unui buton. Asta pare a fi mai interesant decât o putere divină supremă abstractă. În zilele noastre confuzia este sărbătorită și mintea se învârte.

Cea mai mare întrebare este, care este cauza principală a slăbirii credinței în Dumnezeu în rândul americanilor? Și răspunsul constă puternic în influențele sociale de la Elon Musk și inițiativele sale tehnologice până la Mark Zuckerberg și rețelele sale de socializare populare. În fiecare săptămână se revarsă noi inovații și invenții ca roade ale muncii antreprenorilor internaționali și influențelor de rețea care gravitează în jurul opiniei publice. În fiecare zi, știrile senzaționale ne umplu ochii, false sau reale – nici măcar nu mai contează. Fiecare moment este plin de flash-uri a ceva care să ne capteze atenția. Unde este timpul să ne gândim la Dumnezeu și la eternitate?

Dacă Dumnezeu este undeva în cer și noi suntem aici, ce legătură poate exista între noi și de ce ar trebui să ne raportăm la El? Dacă odinioară publicul obișnuia să citească partea din Tora a săptămânii sau să răsfoiască paginile Bibliei, astăzi cine are timp pentru asta în programul nostru aglomerat? Este mai convenabil, mai accesibil și mai distractiv să navighezi pe web și să obții răspunsuri instantanee, nu-i așa?

Dacă o persoană nu are nevoie de Dumnezeu și nu simte lipsa Lui, atunci el sau ea nu se gândește deloc la El. Doar atunci când o persoană suferă foarte mult, fie că este vorba de o boală gravă, de bătrânețe sau de orice altă suferință mare, cineva chiar începe să întrebe sau să se întrebe despre cine conduce lumea cu adevărat.

În vremuri de suferință, chiar și cei mai seculari oameni se trezesc gândindu-se la Forța Superioară. Dacă moartea nu ne-ar fi privit după colț, ființele umane nu s-ar fi gândit să ridice capul și să privească. Din fire, am prefera să ne cufundăm în materialitatea pe care a cultivat-o lumea din jurul nostru, să curgem cu pământescul și familiarul, să nu ne agățăm de ceresc și de necunoscut.

Dumnezeul de astăzi este exprimat și modelat de aspirațiile și visele de care atârnă viața, viitorul și speranțele noastre. Creatorul nu descrie o ființă supranaturală îndepărtată și detașată, ci mai degrabă următorul grad la care trebuie să ajungem în aspirația noastră de a descoperi o cunoaștere superioară. Creatorul este atributul iubirii și dăruirii. Suntem opusul acestei trăsături, separați unul de celălalt și concentrați în interesul egoist și prin urmare, percepem lumea materială cu toți „idolii” ei. Dar dacă facem un efort să ne îngrijim unul de celălalt, dezvăluim o forță pozitivă, Forța Supremă dintre noi.

Cuvântul ebraic „Creator” (Bo-reh) constă din cuvintele „Vino” și „Vezi”, care este o invitație personală de a veni și a experimenta lumea spirituală, pentru a-l descoperi pe Creatorul din noi. Alegerea este a noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→