Întrebare: 88% dintre femei susțin că plictiseala și rutina din viață cuplurilor căsătorite sabotează căsnicia și sunt cauza dezintegrării familiilor. Psihologii din Canada au stabilit că este defapt complet opus. În mod special, rutina, plictiseala și liniștea căminului ajută, protejează și susțin familia unită.

Psihologii cred că garanția pentru o familie fericită nu stă chiar în pasiunile sălbatice cu spargeri de farfurii și cu aruncări de cratițe prin aer, ci mai degrabă de a sta în liniște acasă, lângă calculator, la o ceașcă de cafea, vazionand un film bun. Acesta stare aproprie oamenii mai mult că orice.

Răspuns: Copiii depind pe educația și exemplul primit de la părinți și de cum au văzut ei că ar trebui să fie o familie. Părinții trebuie să urmărească creerea unei atmosfre corecte în familie. Chiar și atunci când se ceartă unii cu alții ei tot trebuie să colaboreze împreună. Desigur, acest lucru trece prin față ochilor copiilor. Prin urmare, părinții trebuie să se anuleze de dragul păstrării conexiunii în familie.

Din moment ce totul vine de la sursă noastră spirituală, o mare importantă o are menținerea nucleului familiei cu toate costurile, iar noi trebuie să păstrăm familia și să o dezvoltăm. Deoarece copii sunt precum un burete absorbind totul, este util pentru ei să crească cu doi părinți care mențin ordinea și țin familia organizată. Focarele actuale ale egoismului, dezvoltările tehnice și tehnologice, nu ar trebui să interefereze cu forță relațiilor familiale.

Mass-media prezintă informații incorecte și impun societății exemple greșite despre comportamentul uman făcând un mare rău prin asta. Societatea trebuie să strarpeasca această problemă deoarece în acest fel ne omorâm fundamentul și bază umanității noastre.

Liberul arbitru este irelevant pentru dezvolatarea vieții și continuitatea generațiilor. În acest aspect nu există libertate de alegere. Trebuie să facem diferență între stilul familial natural și atitutudinea față de spiritualitatea unde libertatea de alegere există și este internă, dar acest lucru să nu aducă nici cea mai mică atingere cadrului de necontestat și sacru al familiei. În caz contrar, omenirea va înceta să mai existe.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Știri cu Michael Laitman” din 04.01.2016

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In timpurile de demult, un barbat putea sa-si cumpere o sotie si casatoriile erau aranjate de catre parinti. Dar dragostea poate sa apara doar in relatie cu o anume persoana.

In zilele noastre, casatoriile nu sunt facute doar de dragul iubirii. Uneori se face pentru ca femeia ramane insarcinata pentru a-l forta pe barbat sa o ia de sotie. Alteori, o casatorie se impune pentru ca sa te poti muta dintr-un loc intr-altul. Sunt si alte exemple. Deci, ai intemeiat o familie si acum trebuie sa o protejezi. Dar daca apar sentimente pentru o alta persoana cand te aflii deja intr-o “celula a societatii”? Atunci, ce este familia si ce este iubirea?

Raspunsul meu: De-a lungul istoriei, umanitatea a tratat familia ca o celula a societatii care trebuie intemeiata si dezvoltata. In orice natiune sau cultura, iubirea n-a fost niciodata motivul pentru a intemeia o familie. Scopul din spatele familiei a fost de a putea sa existi in cadrul lumii acesteia.

Astazi, noi suntem la inceputul realizarii unui alt scop: scopul familiei care traieste pentru a atinge Lumea Superioara. Dar in timp ce suntem inca la inceput, trebuie sa ne eliberam de vechile relatii din interiorul familiei si sa realizam un scop nou, superior. In acest punct de tranzitie, noi inca ne analizam propria natura si ne studiem pe noi insine. Si o facem pentru a realiza ca natura noastra este rea si ca trebuie sa ne ridicam deasupra ei.

Filed under: Casatorie, Copii, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: ISIS atrage astăzi un număr mare de tineri din diferite țări, inclusiv din cele nemusulmane, care astfel își schimbă viața dintr-o dată. Ce îi determină pe acești tineri europeni moderni, să se alăture unei asemenea organizații extrem de diferită, chiar ciudată?

Oare “puterea sa de atracție” să fie legată de vidul care a cuprins societatea vestică? Pe cât se pare, ISIS este pregătită să iasă înaintea noilor membri cu o senzație de căldură, unitate, frăție, satisfacție și scop.

Prin ce mijloace putem noi atrage tinerii? Cum ar putea unitatea mondială să încline balanța de partea noastră și nu de partea ideilor acestor extremiști din est?

Răspuns: Este necesar să-l recrutăm într-un alt fel de armată, una care luptă pentru egalitate, o viață mai bună pentru toți și o unitate care să includă o bază mutuală pentru bunătate. Este necesară crearea unor forțe speciale, care să formeze o organizație care să învingă ISIS pe frontul ideologic.

Deoarece noi oferim de fapt o revoluție mondială, care presupune transformarea lumii într-o grădină a Edenului, în care toți sunt egali, fericiți și sunt asigurați cu necesarul zilei de azi și de mâine. Toată lumea poate fi într-o stare de spirit bună și se poate preocupa de modul în care să facă lucrurile plăcute și bune pentru ceilalți. Va exista un asemenea echilibru între noi, încât nimeni nu va mai trebui să fie îngrijorat de viața sa de azi și de mâine. Toate aspectele vieții noastre, sănătatea, copiii, sunt asigurate.

Întrebare: Dar, în ceea ce-i privește pe tineri, este nevoie de ceva mai mult decât viața idilică, posibilitatea de a rupe barierele, de a-și folosi forța, de a-și consuma energia.

Răspuns: În regulă, o persoană trebuie să se lupte, dar, în loc să se lupte cu dușmanii săi, el face asta cu eul său, care nu este de acord cu toate aceste planuri.

Pe scurt, eu nu doresc să mă conectez, să mă unesc cu ceilalți; nu simt nici un impuls să fac asta. Da, sunt gata să primesc beneficiile pe care le-am înșirat mai sus, dar să dau ceva în schimb, nici vorbă. Așa că trebuie să lupt cu mine însumi ca să ajung la această unitate

Întrebare: De unde vine puterea de atracție a lui ISIS?

Răspuns: Este puterea siguranței. Aflat sub steagul negru, omul este sigur că are sprijin și un scop. Așa încât pleacă la cucerit lumea, cu capul sus.

Întrebare: Cum putem noi crea o mândrie similară pozitivă, despre unitate?

Răspuns: Prin procesul de educație pe care trebuie să-l implementăm. Este posibil să realizăm acest lucru.

Avem cunoaștere și avem educație, aceste două metode trebuie să fie folosite în paralel.

În timp ce teroriștii adună zeci de mii de oameni care urmează țelul lor, noi putem ajunge la miliarde de oameni, cu ajutorul organizațiilor și instituțiilor internaționale, organizând convenții relevante și ajungând până la mediile de afaceri din Europa, Africa, America, etc. În fond, dacă suntem deschiși și intențiile noastre sunt clare, putem mobiliza resurse enorme și primi suport din întreaga lume, pentru implementarea programului nostru.

În principiu, spune tuturor: “Nu vor mai exista războaie, nu vor mai exista granițe. Suntem cu toții o singură familie, cu excepția teroriștilor. Ei sunt singurii care mai rămân de stăpânit, în această etapă, până la dispariția lor totală.”

Întrebare: Este semnificativ faptul că dușmanul nostru este reprezentat de o singură forță, care ne amenință pe toți și care ne solicită să ne unim împotriva sa? Oare acest fapt poate fi folosit pentru a schimba gândirea globală?

Răspuns: Nu consider că scopul unirii noastre ar trebui să fie războiul cu această forță. Unitatea împotriva răului înseamnă să învățăm ceva studiind caracteristicile acestuia. Cu siguranță că armata trebuie să ia poziție împotriva teroriștilor, noi neavând nici o posibilitate reală de a-i opri dintr-o dată și pentru totdeauna.

Prin urmare, între timp, noi, cetățenii, trebuie să ne îngrijim unii de ceilalți și să ne unim.
Din programul KabTV “A New Life” 9/7/14

Filed under: Copii, Diseminare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați afirmat că până acum am studiat natura într-o manieră limitată, subiectivă, bazându-ne studiile pe eul nostru care limitează orice cercetare.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să inventăm noi telescoape, microscoape sau acceleratoare de particule, ci ceva total diferit de acestea. De ce fel de instrument avem nevoie pentru a studia universul?

Răspuns: Avem nevoie de un nou program pentru umanitate. Natura ne-a făcut egoiști și, din acest punct de vedere, nu ne deosebim de regnul animal. Am inventat în plus doar niște scule și instrumente, avem acum și bombe atomice, precum și diverse alte arme, în locul bețelor. Prin evoluție, am avansat în aceeași direcție.

Dar, dacă vrem într-adevăr să părăsim bula noastră și să nu mai fim precum un viermișor care trăiește în interiorul unei ridichi amare pe care o consideră a fi lumea întreagă, trebuie să acordăm mai multă atenție și să alocăm mai multe eforturi în scopul însușirii celei de-a doua naturi. Trebuie să încercăm să ne programăm de la început în acea direcție în care cele două tipuri ale naturii să fie integrate în noi: atât vechea noastră natură care primește, cât și noua natură care dăruiește și dă mai departe.

Atunci vom vedea cu adevărat cealaltă jumătate a universului, a lumii, chiar a lumilor, vom înțelege deasemenea motivul pentru care se întâmplă totul. Prin studiul naturii dăruirii vom înțelege și ne vom asuma rădăcina noastră și planul acesteia. În caz contrar, dacă rămânem înăuntru, nu vom descoperi și nu vom afla nimic despre noi, continuând să ne perfecționăm jucăriile noastre mecanice și tehnologice și nimic mai mult.

Noul nivel este tehnologia internă personală, fără artificiile dibace pe care le-am creat din egoism. Este o metodă de dobândire a puterii dăruirii și este o parte din natură pe care trebuie doar să ne-o însușim, să o internalizăm, pentru a alcătui un sistem de percepție paralelă în noi.

Întrebare: Cum ne va afecta acest proces zi cu zi?

Răspuns: În primul rând, vom descoperi cum și pentru ce trebuie să trăim, cum să ne îmbunătățim viața. Universul în sine își are originea în aceste două forțe și, stabilind cooperarea reciprocă a acestor două sisteme de dăruire și de primire din interiorul său, noi ne ridicăm deasupra lor, până la gândul care a creat universul. Astfel ne ridicăm, în fapt și nu doar simbolic, la starea eternă, infinită.

Vorbind la modul general, ne dezvoltăm oricum în direcția acestei descoperiri. Nu este vorba doar despre motivul suferințelor noastre și înțelesul vieții noastre amărâte, ci despre motivul bazic, inițial, despre scopul acestuia. Doar universul este capabil să ne dea un răspuns, atunci când ne ridicăm deasupra atracției egoiste care, pentru moment, este simbolizată de planeta noastră, de Pământ.

Întrebare: În ce domeniu de activitate ne putem dezvolta corespunzător forțele de dăruire din interiorul nostru? În ceea ce privește relațiile mele cu universul sau cu ceilalți oameni?

Răspuns: Este vorba despre relațiile cu ceilalți oameni, pentru că ele constituie cel mai dezvoltat subiect. Doar prin cooperare mutuală și interacțiunile cu ei îmi pot dezvolta o a doua natură.

Aceasta îmi permite să descopăr noi lucruri în univers.Când ies din mine, văd o dimensiune diferită, prin prisma forței dăruirii, în care spațiul își pierde înțelesul. Privesc lumea de deasupra materiei.
Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Copii, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Suntem extrem de limitați. Noi studiem întregul univers și pe noi înșine cu ajutorul celor cinci simțuri, calculând cât putem câștiga sau pierde.
Acest fapt ne limitează dramatic, deoarece nu ne permite să trecem dincolo de noi și să vedem ce se află în afară. În fapt, trecem totul prin sistemul nostru intern, decizând astfel ce ne face să ne simțim bine și ce rău, atâta tot.

Drept rezultat, rămân multe fenomene pe care nu le vedem, multe forțe pe care nu le distingem, atât din universul nostru, cât și din universurile paralele, doar din cauză că nu ne interesează și nu ne afectează eul, dorința noastră de a primi plăcere.

Dacă aș putea identifica legătura dintre un fenomen și succesul meu, l-aș studia cu siguranță și aș descoperi noi fenomene. Dar eu nu văd nici o legătură, sunt orb la orice fenomen.

Totul se datorează faptului că nu posed o a doua forță, aceea a dăruirii. Sunt alcătuit în întregime din forța primirii.

Comentariu: Există însă fenomene în care putem decela conexiunile, dar nu le putem defini. De exemplu, ne dorim foarte mult să știm mai multe despre dezastrele naturale, să le putem prezice, să ne putem proteja în fața lor. Acest lucru ar fi benefic, dar noi continuăm să rămânem lipsiți de apărare în fața uraganelor, a cutremurelor, etc.

Răspuns: Desigur că există fenomene despre care doar presupunem că există, dar ele sunt precum materia neagră. Ne închipuim că există și că sunt legate de noi, dar nu le putem identifica. Ele presupun cercetarea la un nivel diferit.

Eu, pe de altă parte, vorbesc despre o carență fundamentală în percepția noastră, despre faptul că nu ne stă în putere să înțelegem nimic, nici teoretic și nici ipotetic.

Dacă ne însușim forța dăruirii, forța de a ieși din noi înșine și dacă am putea da la o parte limitările motivațiilor și dorințelor noastre egoiste, am studia obiectiv ceea ce se găsește în afara noastră. Am studia totul cu o minte și o inimă externe.

Atunci am putea revela lumi întregi, completând imaginea distorsionată și incompletă pe care o vedem astăzi.

Acum trăim ca într-o bulă care este atrasă spre interior și se prăbușește înăuntrul său. Vedem, simțim, studiem doar ceea ce este perceput de gravitația egoistă. Acolo există și universul nostru, care ni se pare infinit de mare, în această bulă mică a percepției noastre.

Până când nu vom dobândi cea de-a doua forță, care ne va permite să evadăm dintre limitele calităților noastre, nu vom descoperi ce se găsește în afară.

Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Copii, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Astăzi studiem natura doar prin prisma forței de primire, care este atributul nostru primar. Întotdeauna doresc să primesc ceea ce îmi este benefic. În acest fel îmi conduc viața și tot așa sunt; aceasta este gândirea mea conștientă și inconștientă, nu am un alt fel de raționament.

Totul se datorează faptului că m-am născut în urma evoluției naturii inanimate, vegetale și animale. Fiecare parte a materiei aspiră să se diferențieze și să se clasifice în cel mai eficient mod, rezistând la tot ceea ce-i poate dăuna și sprijinindu-se pașnic, cât mai apropiat și mai sigur pe celelalte părți. De aceea, eu trebuie să am grijă tot timpul cum să obțin ceea ce îmi este necesar în cel mai bun, sigur și plăcut mod, în comparație cu ceilalți.

Acest atribut este tipic tuturor formelor de materie inclusiv maturii vegetale, care se îngrijește în mod pasiv. La nivelul vegetal este utilizat deja mediul înconjurător: organismele produc substanțe folositoare folosind solul, consumă oxigen sau bioxid de carbon, etc.

În organisme au loc procese metabolice, ele știu cum să folosească mediul pentru a se dezvolta pe seama acestuia. Creaturile de la nivelul animal cresc nu numai datorită mediului inanimat, dar și al celui vegetal și animal. Animalele se hrănesc cu plante și cu alte animale.

În același timp, toate organismele se dezvoltă și se înmulțesc, având ca fundament dorința originară de a se apăra de tot ceea ce le este dăunător și a se apropia de ceea ce le este benefic. Aceasta este esența forței egoiste de primire care se găsește în fiecare creatură.

În ceea ce privește omul, el a reușit să facă toate acestea, mai mult decât oricare alt nivel. El se bucură atunci când ia din resursele alocate altora, chiar dacă nu are nevoie de ele, pentru că astfel el se simte cel mai important din lume. Omul dă la o parte și se îndepărtează de tot ceea ce poate să-i facă rău și păstrează aproape doar ceea ce-i aduce beneficii. El nu-și evaluează poziția după tiparul mediului său înconjurător ci după întreaga lume, din toate timpurile.

Eul uman este foarte dezvoltat iar percepția sa, viziunea asupra lumii, este înrădăcinată în programul său intern. Indiferent ce percep cu simțurile mele, eu voi vedea doar ce vreau și nu ce se petrece de fapt în realitate.

Nu acord nici o atenție lucrurilor care nu aparțin existenței mele corporeale, dorinței mele de a primi. Lucrurile neutre, care nu îmi sunt nici dăunătoare și nici utile, nu se află în câmpul meu vizual. Pur și simplu nu le pot identifica.
Din programul KabTV “A New Life” 3/2/14

Filed under: Copii, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dragostea înseamnă prietenie şi prietenia înseamnă iubire. De ce există dragoste între părinţi şi copii dar nu există prietenie?

Răspuns: De fapt, astăzi, nimic nu există. Suntem într-o asemenea stare de egoism sporit, încât copiii şi părinţii nu simt mai multă dragoste, unul pentru celălalt. Nu suntem de vină, este doar ceea ce este.

Astăzi, în umanitate se schimbă multe lucruri. Oamenii nu mai doresc să facă copii, nu vor să mai întemeieze o familie. Aceia care acceptă să întemeieze o familie nu vor să facă copii, şi invers, ei vor să aibă copii dar nu mai vor o familie. În general, totul este incorect.

În tinereţea mea,  totul era un pic diferit şi acum, privesc tinerii şi nu-i înţeleg. Ei sunt o natură complet diferită. Este vorba despre o schimbare bruscă de generaţie, accelerarea timpului şi schimbări mai mari ne aşteaptă.

De fapt, nu este decât o creştere a dorinţelor care nu se exprimă clar în noi, dar sunt detaşate de nivelul anterior, adică, ne îndepărtăm mai mult, de lumea animală. Cu alte cuvinte, natura umană, egoismul uman se manifestă, mai mult, în noi. Prin urmare, noi ne detaşăm de nivelul animal precedent şi pierdem instinctele naturale care vizează întemeierea unei familii şi creşterea copiilor. Ele primesc un caracter simbolic.

Toate acestea ne conduc la corectare. Între timp, oamenii avansează sub influenţa noilor dorinţe care se trezesc în ei şi apoi, ei vor începe să le recunoască, mai mult, să le recunoască ca fiind dăunătoare. Cum putem corecta asta ? Doar corectând intenţia noastră, muncind asupra erorilor.

Din Congresul St Petersburg, „Lecţia pregătitoare”

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Al treilea principiu din relaţiile familiale este acela că atunci când o persoană simte că ei îl iubesc şi sunt îngrijoraţi de bunăstarea lui, asta trezeşte în el o mare bucurie şi îl obligă să răspundă cu o relaţie similară. În acest fel, ne dăm exemplul unul altuia.

Suntem de acord să lucrăm la sistemul de relaţii dintre noi şi astfel acţionăm conştiincios şi înţelegem ce se întâmplă. Nimeni nu îşi permite „să vorbească repede fără să se gândească”  la ce îi vine legat de partener. Vrem să construim o familie bună, aşadar ne jucăm cu relaţii perfecte, care nu există cu adevărat pe moment, dar cu speranţă că vom ajunge la asta.  Ne arătăm unul altuia că acesta este doar un joc pe moment, dar este un joc care avansează şi devine tot timpul din ce în ce mai uşor şi mai aproape de adevăr.

Suntem obligaţi să jucăm, deoarece am fost de acord asupra acestui lucru!

Întrebare: Şi daca încerc să construiesc o relaţie bună cu soţia mea, dar nimic nu ajută pentru că ea este o egoistă aşa de mare încât refuză să facă vreun pas către mine?

Răspuns: Asta spune că nu am acţionat înţelept, altfel m-aş juca cu egoul ei  şi aş înconjura-o din toate părţile. Ea depinde de mine şi dacă este o mare egoistă este un semn că are mari dorinţe pe care le pot împlini. Astfel, eu controlez situaţia.

În general, întreaga problemă constă în faptul că noi nu ştim cum să ne jucăm cu acest ego. Cu cât creşte mai mult ego-ul uni om, cu atât acesta devine mai mult ca un copil, ca un copil mic. Este foarte uşor să obţii reacţia corectă de la el, dacă acţionezi corect cu el, deoarece nu el este stăpânul lui ci depinde complet de ego-ul lui.

Om (Gever) este acela care nu este capabil să se depăşească şi este imposibil să îl influenţezi în mod direct. Nu îl poţi rănii, te „prăbuşeşti” asupra lui şi el rămâne în picioare.  Dacă partenera ta este un egoist de acest gen, nepregătită să se controleze, te poţi juca cu ea la fel cum te joci cu un copil mic.

Trebuie să ne arătăm intenţionat unul altuia o bună relaţie, chiar să exagerăm, şi să verificăm dacă primim o relaţie similară în schimb. Dacă nu este o relaţie similară, trebuie să lucrăm la asta. Încerc să îi dau ei o relaţie bună tot timpul, dar dacă nu văd o relaţie similară în schimb, mă reţin de la a face asta. Încerc să fac ceva bun din nou şi dacă primesc o reacţie bună, îi dărui o şi mai caldă relaţie. Dacă nu, mă distanţez şi eu. Mă prezint intenţionat, arătându-i că sunt gata să o tratez bine, dar numai cu condiţia ca şi ea să facă la fel.

Astfel ne construim cuplul: unitate, comunicare, ceea ce se cheamă o „familie”. La fel trebuie să mă comport şi cu copiii, cu ajutorul „morcovului şi băţului”. Întreaga metodă se construieşte pe concesii; mă ridic deasupra egoului, într-o manieră calculată  şi controlată, conform cu un program care a fost specificat de la început.

Dar asta nu este doar iubire absolută necondiţionată care va trezi dispreţ în altă persoană.  Trebuie să arăt că iubesc, că cedez la tot, că mă anulez, dar nu astfel încât partenerul să facă orice vrea. Chiar şi părinţii care au o iubire infinită pentru copiii lor, nu trebuie să arate asta. Trebuie să adaug „judecată la milă” şi „milă la judecată”, controlând situaţia cu ajutorul acestor două mijloace, funcţie de reacţii.

Îmi stabilesc scopul de a ajunge la o conexiune şi îmi informez soţia despre asta. Dar ea trebuie să ştie că în această unificare eu am două mijloace în posesie: judecata şi mila, iubirea şi ura, iar una nu lucrează fără alta. Aşa cum este spus: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Suntem de acord să descoperim toate păcatele şi să le acoperim cu iubire, sau nu? Daca da, haide să încercăm.

Este la fel ca atunci când conduc o maşină. Întorc volanul către dreapta sau stânga pentru a menţine direcţia corectă. Problema noastră este că nu suntem sensibili la partener, la celălalt. De aceea, mă întorc către soţie cu o cerere de a fi sensibil la ea. Ce soţie ar refuza asta? Este plângerea eternă a femeii legată de soţ, că nu o înţelege, nu se uită la ea şi nu vrea să împărtăşească experienţele ei.

Iar eu din contra, îi cer să se descopere în faţa mea  pentru a mă putea conecta cu ea. Depinde de mine să înţeleg cum înţelege ea, cum simte şi cum reacţionează în ceea ce mă priveşte. Dacă ştiu toate astea, atunci pot să stăpânesc relaţia noastră din familie cu ajutorul volanului. Şi va simţii şi ea şi va începe să îşi controleze volanul ei în ceea ce mă priveşte pe mine, pentru ca, în final, aceste două volane să se unească într-unul singur, pe care îl întoarcem împreună.

Acesta este un proces emoţional, ca şi cum doi dintre noi ne găsim pe o scala opusă, încercând să menţinem balanţa tot timpul. Egoul fiecăruia creşte tot timpul şi se echilibrează vis a vis de partener. Aşadar ne echilibrăm tot timpul, reînnoind mereu relaţiile noastre. Asta ne permite să avem o dezvoltare adâncă şi infinită, în care descoperim o întreagă simfonie a iubirii.

Din serial nr. 46 al emisiunii de pe KAB.TV “O nouă viaţă” 8/1/12

Filed under: Casatorie, Copii, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: În ultima vreme, îmi amintesc multe lucruri din tinereţea mea şi-mi este ruşine de lucrurile pe care le-am făcut…

Răspuns: Veţi revedea ceea ce aţi făcut… Creatorul vi le prezintă în mod intenţionat dar trebuie să să înţelegeţi că El a făcut asta şi nu voi.

Asta înseamnă că trebuie să înţelegeţi cătot ce a fost în trecut  este ceea ce El a făcut cu voi, “Nu este nimeni în afară de El”. Prin urmare, nu culpabilizaţi!

Dacă vă condamnaţi cu privire la trecut, atunci condamnaţi Creatorul, deoarece tot trecutul vostru a fost determinat de El. Voi determinaţi numai prezentul şi viitorul.

Din Congresul Krasnoyarsk, 16.06.2013, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Copii - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoană știe cu adevărat ce vrea?

Răspuns: Nu știe niciodată. Întreabă persoanele în vârstă și îți vor spune, „Noi nici măcar nu am observat cum am trecut prin viață și ce am făcut cu ea. Și dintr-o dată a alunecat. Îmi amintesc de mine la 20 de ani și un pic la 30, iar ultimele trei sau patru decenii nici măcar nu mi le mai amintesc. ”

Întrebare: Dar e posibil să trăim conștienți. Ce ne împiedică? Să presupunem că, atunci când am fost un copil, părinții mei mi-ar fi spus, „Fii atent la tine însuți, ești făcut din dorințe”?

Răspuns: Dacă ne-ar fi pregătit să înțelegem lumea într-un mod corect! Dacă doar familia și școala ne-ar fi pregătit, atunci ar fi fost diferit! Unde sunt acele familii și școli? Ele nu există.

Părinții mei nu au știut cum să mă educe, ei nu au fost învățați asta la școală, și nu m-au învățat nici pe mine. Rezultatele sunt: mi-am trăit viața fără să știu cum s-o trăiesc, și mi-am educat copiii, de asemenea, fără să știu cum să-i educ, iar ei, de asemenea, îmi educă nepoții fără să știe cum.

În acest fel trecem de la o generație la alta. Dacă te uiți la umanitate de pe margine, vei vedea că comportamentul nostru nu se potrivește deloc cu inteligența noastră, cu capacitatea noastră interioară! Uită-te cum ne irosim!

Astfel, principala problemă cu umanitatea este educația. Dacă am educa o generație în mod corect, atunci am corecta toată omenirea, am schimba toată viața de pe fața pământului.

Din emisiunea de pe Kab.TV „Discuții cu Michael Laitman,” 3/11/12

Filed under: Copii, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→