Category Archives: Fara categorie

Suntem un singur suflet, partea a doua

Natura ca un singur corp

Dezvoltarea este determinată de doi factori: Pe de o parte sunt din ce în ce mai multe detalii individuale, iar pe de altă parte ele sunt interconectate şi conexiunea lor devine din ce în ce mai complexă, interdependentă.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în societatea umană. Cu cât am evoluat în istorie, cu atât am devenit mai conectaţi. În loc de o familie, mai multe familii s-au unit într-un singur sat. Apoi, mai multe sate s-au alipit şi transformat într-un oraş. Mai multe oraşe au devenit o singură naţiune.

În timpul nostru, naţiunile sunt unite şi au devenit o lume globală. Indiferent de dorinţele noastre, graniţele dintre naţiuni s-au erodat, s-au deschis şi oamenii se mişcă liber în întreaga lume. Nimeni nu vrea să stea pe pământ, simte nevoia să cunoască întreaga lume. Astăzi, nu există nimeni care să nu vrea să zboare peste graniţe.

În plus, media ne furnizează informaţii din toată lumea. S-ar părea că nu ar trebui să fiu îngrijorat de ceea ce se întâmplă pe cealaltă parte a lumii, în America de Sud sau în Africa, dar simt dependenţa mea de tot. Asta arată progresul nostru.

O avansare şi mai mare se simte în conexiunea noastră interioară, nu doar conexiunea fizică a lumii. Începem să descoperim că depindem unul de altul. Gândurile noastre călătoresc peste tot în lume. Eu însumi nu înţeleg de ce îmi apar brusc astfel de gânduri, pentru că înainte nu gândeam aşa.

Astăzi, am şaptezeci de ani şi văd că acum 40 sau 50 de ani gândeam în mod absolut diferit. Umanitatea este ca o singură persoană ale cărei organe sunt conectate unul cu altul. Nu numai oamenii, dar în general, toate părţile naturii sunt conectate împreună. Toată natură, mineral, vegetal, animal, depinde de uman, iar umanul depinde de ele. Toate acestea se referă la o singură simbioză, numită planeta Pământ.

Pământul depinde de restul universului. Viaţa pe Pământ depinde de condiţia soarelui şi a lunii. Dacă apare o erupţie puternică pe suprafaţa soarelui, se produc perturbaţii în sistemele electronice pe întreaga suprafaţa a Pământului. Oamenii care au probleme cu inima sau plămânii, simt imediat această influenţă.

Luna influenţează starea internă a omului, lucru care este confirmat de doctori, psihologi şi psihiatri. Cu alte cuvinte, suntem complet conectaţi cu natura, care este un singur organism.

Va urma…

Din programul de radio israelian 103FM din 18.11.2015

Poate oricine să studieze Cabala?

Întrebare: Aș dori să mă înregistrez la cursurile din cadrul Centrului de Educaţie Cabala Bnei Baruch , dar ceea ce am auzit în timpul lecţiilor la televiziunea israeliană mă face confuz și mă nedumerește; mi-am dat seama că nu înțeleg nimic. Această înțelepciune pare prea complicată pentru mine. Este bine să mă înregistrez la acest curs?

Răspuns: Repet mereu: Cabala este o înțelepciune care trebuie să fie studiată. Este imposibil să fie explicată această înțelepciune profundă, bogată, și veche, în câteva cuvinte; jumătate din concepte sunt în lumea superioară, de unde coboară în viețile noastre toate forțele și dăruirea.

Și ceea ce este relevant pentru această lume, la fel nu este de înţeles până când nu se știe ce se întâmplă în lumea de sus; astfel încât nu se poate explica de unde apar bruscunele fenomene. Din moment ce nu vedeți rădăcinile superioare, nu înțelegeți cum fenomenele sunt proiectate de acolo în lumea noastră de către forțele care coboară de sus.

Când începi să studiezi înțelepciunea Cabala, care vorbește despre natura generală a omului, despre esența lui interioară, ne realizăm pe noi înșine, lumea care ne înconjoară, și interacțiunea dintre ele. Începem să înțelegem modul în care influențăm lumea și cum ne influențează ea pe noi. Înțelegem mai profund viața, curgerea ei, dorințelor noastre interioare și motivațiile. Acest lucru ajută o persoană pentru a echilibra viața, pentru a se uita în mod corect la ceea ce se întâmplă, și pentru a înțelege motivul faptelor și reacțiilor la diverse evenimente în care este implicată.

Înțelepciunea Cabala include totul în ea. Nu există nici o zonă pe care aceasta nu o include. Se poate da un răspuns la fiecare întrebare: De ce suntem impresionați de niște muzică? De ce este limba noastră construită special în acest fel? De ce este corpul nostru construit în mod special în acest fel, cu mâini și picioare? De ce organizăm un mediu special pentru noi înșine și credem că este confortabil pentru noi?

Toate acestea pot fi revelate prin înțelepciunea Cabalei, deoarece începe de la începutul creației, de la crearea dorintei. Și apoi această dorință s-a dezvoltat și a pătruns în lumea noastră, aceasta este ceea ce noi numim „Big Bang”, în urma căruia universul nostru a apărut și s-a extins.

Cabala începe de la nimic, de la începutul creației, și ne poartă prin toate dezvoltările umane, incluzând universul nostru, împreună cu Pământul, care este conținut în el și toată istoria lui până în prezent. Și nu se oprește cu acest lucru, ci ne conduce la scopul final al creației.

Atunci când cineva vede tot acest proces, el este capabil sa gestioneze procesul și întreaga sa viață. El vede perspectiva completă, tot drumul de la început până la sfârșit, și așa el devine un Adam (Om) și nu un copil mic, aşa cum este astăzi, neînțelegând ce se întâmplă cu el și doar încercând sa scăpe de loviturile sorții.

Vă invit pe toți la cursurile de la Centrul online de Educație Cabala Bnei Baruch sau în Israel, la Colegiul Cabala pentru Oameni, și doresc mult succes tuturor celor ca tine!

Din Radio Programul israelian 103FM 11/1/15

Dorinţe materiale şi spirituale

Întrebare: Atunci când sunt implicat în munca spirituală, de ce nu văd ceea ce văd alţii? Unde este acel punct în care mă limitez?

Răspuns: Acel punct este dorinţa ta. Este numai a ta, a nimănui altcuiva. În jurul ei construim sentimente şi percepţii, mintea şi simţurile. Emoţiile sunt în inimă, mintea este în cap. Şi de aceea fiecare vede lumea în mod diferit.

Fiecare are propria colecţie de dorinţe, chiar da un că în fiecare om există un total de 613 dorinţe, aceste dorinţe sunt diferite în mărime pentru fiecare şi de aceea în fiecare dintre noi constituie propriul set.

Întrebare: Dorinţele pentru mâncare, sex şi familie sunt înclinaţia rea?

Răspuns: Niciuna dintre aceste dorinţe nu are vreo conexiune cu înclinaţia rea. Înclinaţia rea este ceva îndreptat împotriva „şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi” (Leveticul 19:18), împotriva conexiunii şi unităţii oamenilor. Nu există un alt rău în lume.

Nu contează dacă vrei să mănânci două prânzuri sau să ai o casă mare; ce dacă? Dar dacă în acelaşi timp eu mă îndrept împotriva conexiunii cu alţii atunci aceste dorinţe devin dăunătoare. Să presupunem că vreau să îmi construiesc o vilă pentru mine, pe cheltuiala altcuiva, atunci acest „pe cheltuiala altcuiva” mă distanţează faţă de lumea superioară.

Pentru a înţelege asta, este necesar să simţim sistemul de management, iar apoi se va înţelege unde acţionăm corect şi unde nu. Tânjirea pentru realizarea superioară este cea care îl face pe om să recunoască şi să obţină întreaga reţea de forţe.

Din lecţia de Cabala în lima Rusă din 11.10.2015

 

„Explicarea unor observații: 5 Experimente Quantice faimoase”

În Ştiri (theoryandpractice.ru) „Nimeni din aceasta lume nu înțelege mecanica cuantică, adică care este principalul lucru pe care trebuie să-l ştim despre ea. Fizicienii au învăţat să folosească legile şi chiar sa anticipeze fenomene, bazate pe calcule cuantice. Dar până acum, nu este clar de ce prezenţa unui observator determina soarta  sistemului şi îl provoacă să facă o alegere în favoarea unui singure stări…”

Pisica lui Schrödinger
Există multe interpretări ale mecanicii cuantice, cea mai populara dintre ele este versiunea de la Copenhaga. Prevederile sale principale au fost formulate de către Niels Bohr şi Werner Heisenberg în 1920. Un termen central al interpretării de la Copenhaga este – o funcţie matematică, care conţine informaţii despre toate stările posibile ale unui sistem cuantic în care există simultan.

În conformitate cu interpretarea de la Copenhaga, numai  supravegherea exterioara defineşte starea sistemului şi o distinge de alte sisteme (funcţia de undă numai ajută pentru a calcula matematic probabilitatea de a găsi sistemul într-o anumita stare. Putem spune că după ce a fost observat, sistemul cuantic devine unul clasic: el încetează imediat sa co-existe în mai multe stari în acelaşi timp, în favoarea uneia dintre ele).”

Această abordare a avut întotdeauna o mulţime de adversari …, dar precizia calculelor şi a predictiilor a prevalat. Cu toate acestea, în ultimii ani, suporterii  interpretarii de la Copenhaga au devenit din ce în ce mai puţini şi nu in ultimul rând datorită celui mai misterios colaps instantaneu al functiei de unda in timpul masuratorilor.

Faimosul experiment făcut de Erwin Schrödinger – cu pisica, a fost doar cu scopul de a arăta absurditatea acestui fenomen.

Să vă reamintesc esenţa experimentului: Într-o cutie neagră este plasată o pisica vie, o fiolă de otravă şi un mecanism care poate pune aleator otrava în acţiune.
Să zicem, un atom radioactiv poate rupe fiola. Timpul exact de dezintegrare radioactivă este necunoscut. Tot ce ştim este perioada de  înjumătăţire, adică timpul în care dezintegrarea radioactivă va fi încheiat cu probabilitate de 50%.

Deci, pentru observatorul extern există pisica din interiorul cutiei în două stari simultane: inca în viaţă, dacă totul merge bine, sau moarta, în cazul în care mecanismul s-a declansat şi fiola este rupta.

Ambele stari sunt descrise printr-o funcţie de undă (funcţia psi) a pisicii care se schimbă cu timpul: cu cât se scurge mai mult timp, cu atât este mai mare probabilitatea ca descompunerea radioactivă sa aiba loc. Cu toate acestea, de îndată ce cutia este deschisa, funcţia de undă dispare şi vedem rezultatul acestui experiment crud.

Deci, înainte ca observatorul sa deschida cutia, pisica va echilibra mereu punctul  între viaţă şi  moarte. Numai acţiunea observatorului poate determina rezultatul. Aceasta este absurditate pe care a arătat-o Schrödinger.

Difracţia Electronului
Există o sursă care emite un flux de electroni care se indreapta spre un ecran, o placă fotografică. În calea electronilor este plasată o barieră, o placă de cupru cu două fante.

La ce fel de imagine ne putem aştepta pe ecran, dacă vom vizualiza electronii ca fiind doar niste bile încărcate? Două benzi luminoase opuse fantelor.

De fapt, ecranul afiseaza un model mult mai complex de linii alb-negru alternative. Fapt este că electronii trec prin fante, ei încep să se comporte nu ca particule, ci ca unde (similar cu fotonii, particulele de lumina, ei pot fi simultan particule şi unde)

Atunci undele interacţionează în spaţiu unele cu altele. Uneori, ele se întăresc reciproc, alteori se slăbesc reciproc. Ca urmare, apare pe ecran o imagine complicata de lumina, care alternează cu linii întunecate.

Cu toate acestea, rezultatul experimentului nu se schimbă. Dacă electronii trec prin acea fantă câte unul, nu ca un flux solid, atunci fiecare particulă separată  există simultan în ambele stări – particulă şi undă.

Chiar şi un singur electron la un moment dat poate trece prin ambele fante (iar aceasta este o descoperire importantă a experimentului de la Copenhaga legată de mecanica cuantica: obiectele pot să îşi demonstreze simultan proprietatile lor materiale „obişnuite „şi proprietăţile de undă „neobisnuite”.

„Ce are a face cu asta un observator?” În timpul experimentelor similare, atunci când fizicienii au încercat să stabilească cu ajutorul unor instrumente prin care fanta trece electronul, imaginea de pe ecran s-a schimbat dramatic şi a dobândit o formă  „clasica”: două benzi luminoase s-au format in spatele fantelor, în locul de contact, şi nu benzi alternative .

Se pare ca electronii nu au dorit să demonstreze natura lor de undă sub privirea atentă a unui observator, ca şi cum ar decide să se adapteze la dorinţa observatorului de a vedea o imagine simplă şi clară. Este ceva mistic?

Fulerena încălzita
Experimente în domeniul difracţiei de particule au avut loc nu numai cu electroni, ci şi cu obiecte mult mai mari: fulerene – molecule mari închise, care constau din zeci de atomi de carbon (de exemplu, Fulerena de 60 de atomi de carbon într-o formă  asemănătoare unei mingi de fotbal: o sferă goala alcătuită din pentagoane şi hexagoane).

Recent, un grup de la Universitatea din Viena, condus de profesorul Zeilinger, a încercat să adauge prezenţa unui observator ca o componentă a unui experiment ştiinţific. Pentru asta, ei au iradiat cu o rază laser molecule de fulerenă aflate în mişcare.
După ce au fost încălzite cu o sursă externă, moleculele au devenit strălucitoare; astfel încât erau inevitabil vizibile pentru un observator.

După ce această inovaţie a fost implementata şi utilizata în mai multe experimente, moleculele si-au schimbat comportamentul. Înainte ele erau complet vizibile pentru  observator. Au evitat cu succes obstacole (adică au arătat calităţi ale undelor), similar cu electronii de la ultimul nostru exemplu: cei care au lovit un ecran opac.

Mai târziu, atunci când un observator a intervenit, fulerena s-a „calmat „şi a început să se comporte in totalitate „ascultand de legea” particulelor materiale.

Dimensiunea de răcire
Una dintre cele mai renumite legi din lumea cuantica este principiul  incertitudinii al lui Heisenberg: „Este imposibil să localizezi in acelasi timp locul şi viteza unui obiect cuantic”.

„Cu cât măsurăm mai precis impulsul unei particule, cu atât mai puţin precis se poate calcula poziţia ei. Legile cuantice folosite la nivelul de particulelor  minuscule sunt, de regulă, de neobservat în lumea noastră, a obiectelor mari (macro-obiecte).

Acesta este motivul pentru care sunt valoroase experimentele recente ale grupului condus de profesorul Schwab din SUA. În timpul experimentelor sale, efectele cuantice au fost demonstrate nu la nivel de electroni sau molecule fulerene (diametrul lor caracteristic este de aproximativ 1 nm), ci la un obiect puţin mai concret -o mica bandă de aluminiu.

O bandă a fost fixat pe ambele părţi, astfel încât mijlocul a ramas suspendat şi a putut vibra sub influenţa externă. În plus, alături de banda a fost fixat un dispozitiv capabil să detecteze cu precizie poziţia scesteia.

Ca rezultat, experimentatorii au aflat două lucruri interesante. Mai întâi de toate, orice măsurare a poziţiei obiectului sau monitorizare a sa a fost de nedescris. După fiecare măsurătoare poziţia benzii s-a schimbat.

În linii mari, cercetatorii au definit cu mare precizie coordonatele benzii de aluminiu, astfel conform principiului incertitudinii al lui Heisenberg, au schimbat viteza şi, ca rezultat, locaţia ulterioară.

În al doilea rând, (total neaşteptat), unele măsurători au cauzat cumva răcirea benzii. Deci, observatorul, prin simplul fapt al participării sale la experiment, a schimbat caracteristicile fizice ale obiectului.

Starea Particulelor
După cum se ştie, particulele radioactive instabile se descompun în această lume, nu numai de dragul experimentelor cu pisici, ci mai ales pe cont propriu. Fiecare particulă are o medie de viaţă în timp care poate, se pare, să fie extinsa sub ochiul atent al unui observator.

Acest efect cuantic a fost prezis pentru prima dată în 1960, iar confirmarea sa experimentată genial a venit în articolul publicat în 2006 de către un grup condus de laureatul Premiului Nobel in fizica Wolfgang Ketterle de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT).

In munca lor, grupul a studiat dezintegrarea unui atom non-stabil de rubidiu excitat (atomii de rubidiu se descompun în starea primară și în fotoni). Imediat după pregătirea sistemului şi după ce atomii au fost excitati, am putut vedea un  fascicul laser stralucitor.

Monitorizarea a fost efectuată în două regimuri: constant (când impulsurile mici de lumină au fost trimise în mod constant la sistem)  şi pulsatoriu (caz în care sistemul a fost expus din timp în timp la impulsuri mai puternice)„

Dimensiunea efectului pentru ambele regimuri studiate de oamenii de stiinta coincide, de asemenea, cu previziunile. Viaţă maximă a unui atom non-stabil de rubidiu stimulat, a fost prelungita de 30 de ori.

Mecanica cuantică şi conştiinţa
Electronii şi fulerenele au încetat să își demonstreze proprietăţile lor de undă; banda de aluminiu s-a răcit; particule non-stabile au înghețat după în timp ce se descompuneau. Sub un ochi puternic al unui observator lumea se schimbă. Nu este o dovadă a implicării noastre intelectuale în lumea din jurul nostru?

Atunci, poate Carl Jung şi Wolfgang Pauli (fizicieni austrieci, laureati ai premiului Nobel, unii dintre pionierii fizicii cuantice) au avut dreptate când au spus că legile fizicii şi conștiința trebuie să fie considerate ca fiind complementare, influențându-se reciproc?

Dar acesta este doar un pas pentru a ajunge la a realiza că întreaga lume din jurul nostru este, în esenţă, un produs iluzoriu al minţii. Inspaimantator? Atunci să ne referim din nou la fizicieni.

Chestia e că, în toate experimentele descrise mai sus, observatorii au influenţat în mod inevitabil sistemul. Ei l-au iluminat cu o raza laser, utilizând instrumente de măsurare…

Există un principiu general şi foarte important: este imposibil să mă uit la un sistem şi să-i masor parametrii, fără să interacţionez cu acesta. Totuși, în cazul în care există o interacțiune, intervine o modificare a proprietăţilor.

Și este mult mai evident atunci când obiectele cuantice mari interacţionează cu un sistem cuantic mic. Această situaţie este descrisă de termenul ”decoerență cuantică”-un proces ireversibil de denaturare a proprietăţilor cuantice într-un sistem‚ din punct de vedere  termodinamic, atunci când se coreleaza cu o altă structură mare.

In timpul unei astfel de interacţiuni, sistemul cuantic pierde caracteristicile sale originale şi devine „clasic „, adică, „se supune” unei structuri mai mare. Aceasta explică paradoxul cu pisica lui Schrodinger: pisica este un astfel de sistem mare, încât pur şi simplu nu poate fi izolat de lume. Parametrii acestui experiment gândit nu sunt chiar corecți.

În orice caz,  comparat cu  realitatea creaţiei cu un act de conștiență, decoerența sună mult mai liniștitor. La urma urmei, cu această abordare, întreaga lume clasică devine un mare efect de decoerență.

Ca autor al uneia dintre cele mai importante cărţi din acest domeniu, această abordare generează o declaraţie logica, cum ar fi : „nu există particule în lume „sau” nu există timp la un nivel fundamental.”

Este vorba despre o observare constructivă, sau o decoerență omnipotentă? Trebuie să alegem între două rele. Amintiţi-vă: în acest moment, oamenii de știință sunt din ce în ce mai convinşi că există efecte cuantice care stau chiar la baza proceselor noastre de gândire. Deci, fiecare dintre noi trebuie să aleagă unde se termină „supravegherea” și unde începe realitatea. ”

Comentariul meu: Știința, în această lume, este capabilă să identifice unele efecte care provin „din afara acestei lumi”, pe care nu suntem în starea să le înțelegem prin mintea și proprietățile noastre. Înțelepciunea Cabala nici nu încearcă să le explice oamenilor din această lume, deoarece, în principiu, aceasta este imposibil din cauza faptului că ne lipsesc proprietățile respective.

Înţelepciunea Cabalei dă unei persoane, care este interesata în atingerea lumii superioare, o şansă de a obţine proprietăţile realităţii superioare, astfel, în măsura în care  poseda aceste proprietăţi,  poate deveni un „rezident” al unei  lumi superioare şi o poate explora in interior, aşa cum explorăm noi această lume materială.

O cerere care s-a nascut in mine

Întrebare: Este adevărat că cel inferior ridică MAN (o rugăciune) către superior şi nu poate să ţină ridicată această MAN?

Raspuns: Acest lucru nu se poate întâmpla! Superiorul este într-o stare de Hafetz Hesed,  acesta este motivul pentru care el este superiorul, raportat la inferior. El este cel care a dat naștere si a creat inferiorul.

Inferiorul se descoperă pe sine prin anumite înclinaţii şi și Reshimot (genele spirituale), ceea ce înseamnă că, cu o anumită soartă, totul vine de la superior. Întreaga noastră existență are loc mulțumită tatălui și mamei noastre, la fel este și in spiritualitate. Dar noi primim toate discernamintele de la tatăl si mama noastra spirituala.

Acest lanț coboară din lumea Ein Sof (Infinit). Tot ce se întâmplă în mine, atât în sentimentele care apar în mine cât şi în mintea mea, totul este aranjat de superior in cel mai mic detaliu. El aranjează și conduce totul în mine, cu ajutorul unei pensete fine și cunoaște toate reacțiile mele pentru că el este superiorul meu. Partzuf-ul superior în lumea spirituală nu este doar cel prin care am primit totul de sus,

Superiorul mă controlează în totalitate, până la ultima mea celula, pana la cel mai mic detaliu care poate exista şi pe care il voi atinge la sfârșitul scării spirituale.

Superiorul ridică MAN, în numele meu, și pentru a fi conectat la mine el este într-o stare de Hafetz Hesed, de Bina, de dăruire în scopul de a darui. Dacă ar fi fost într-o stare de măreție, nu aș putea vreodată să-l văd sau să-l simt.

Acesta este motivul pentru care el rămâne într-o stare de umilinţă faţă de mine și astfel pot cere de la el. Acest lucru înseamnă că mă pot conecta la el și pot atinge o echivalență minimă de formă cu el, si multumita acestui fapt, pot să mă întorc către el cu cererile mele.

Altfel, nu aş fi în măsură să fac acest lucru și nu ne-am putea înțelege unul pe altul.

Inferiorul, care se ridică către superior, nu vede acest AHP, nu-l poate digera și înțelege. Inferiorul ştie doar că este cineva mai mare decât el și se anulează în fața lui, cea ce, cu timpul, devine forma maxima a apropierii de el.

Întrebare: Superiorul vede GE al inferiorului?

Răspuns: Superiorul vede totul, deoarece el a dat naştere inferiorului. Nu este  la fel ca în lumea noastră, unde putem construi un anumit sistem și apoi aflam că nu funcționează aşa cum ne-am așteptat.

În lumea spirituală superiorul este pe deplin conştient de inferior, care îi este revelat total pentru a putea lucra cu el. Superiorul nu trebuie să aștepte vreun raspuns de la inferior. El vrea doar ca inferiorul să-şi cunoască propriile răspunsuri.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 2/20/14, Talmud Eser Sefirot

Principalul lucru este să nu-l uitam!

Întrebare: Dacă îmi imaginez că Creatorul este în spatele a tot ceea ce se întâmplă cu mine, voi fi mereu suparat pe el. Înainte de a sti asta eram supărat pe oamenii din jurul meu , dadeam vina pe ei pentru toate problemele mele. Dacă nu există nimic în afară de  Creator, va trebui sa fiu suparat pe El acum?

Răspuns: Nu vă faceți griji, acest lucru este normal. Nu conteaza care este atitudinea ta față de Creator. Principalul lucru este  a păstra legatura (gandul la EL) cu El tot timpul. Nu-l uita! Nu contează ca raportat la El, esti bun sau rau. Principalul lucru este să te gândesti la el tot timpul.

Creatorul vrea ca o persoană să fie conectat la El. El vrea ca persoana sa fie cea care căuta conexiunea, nu Creatorul o caută. Persoana ar trebui să vada cum Creatorul este bun si face bine in tot ceea ce face. Acestia sunt cei doi parametri, cele două proprietăți, prin care se poate simți Creatorul.

În jurul valorilor mele,  este doar Creatorul,  întreaga lume este manifestarea lui exterioară ,ceilalti sunt actori care se misca pe scenă în funcție de ideea regizorului.

Din KabTV  „O ViațăNnouă” 2/5/2015

Să nu faci rău grupului

Întrebare: Cum este posibil să atingem o așa de mare senzație a importanței grupului, astfel încât o frică reală de a nu-i face rău se va trezi în noi? Cum pot să îmi dezvolt această senzație astfel încât să nu mă părăsească? Sau și asta este ”deasupra rațiunii”?

Răspuns: Îngrijorarea de a nu face rău grupului apare gradual, sub influența Luminii Înconjurătoare (Or Makiff).

Frica pentru grup, faptul că mă pot ține și să lucrez pentru Creator, și mișcarea către Creator, senzația responsabilității că asta depinde de mine – toate acestea se trezesc sub influența Luminii Superioare.

Nu pot să o construiesc  într-o manieră artificială. Pot încerca să fac acținuni îndreptate spre asta, dar nu mai mult.

Eforturile noastre ne vor duce gradual spre asta, dar omul trebuie să caute constat în el dacă această stare se trezește deja.

Din Lecția Zilnică de Cabala din 17.02.2014

În căutarea sensului vieții

Întrebare: Azi, studiul Înțelepciunii Cabala a devenit ceva la modă. Adepții ei sunt celebri precum Madonna. Acest lucru ajută sau deranjează scopul dumneavoastră global de a aduce omul la o natură spirituală?

Răspuns: Pe de o parte atrage atenția oamenilor asupra Înțelepciunii Cabala, fiindcă ei încep să citească și devin interesați de ea. Pe de altă parte, Madonna și alții nu sunt de fapt angajați în Cabala. Nu se poate face nimic în această direcție, așa se dezvoltă omenirea. Când omenirea vine spre marele sistem spiritual, nu există nicio înțelegere imediată, nicio percepție a ceea ce este acesta așa că, oamenii abordează această întrebare din diferite unghiuri.

Chiar și studenții care vin să studieze nu înțeleg exact unde sunt timp de o jumătate de an sau mai mult. Ei pot fi comparați cu aceia care studiază fizica cuantică. Acolo, de asemenea, timp de un an, studenții se învârt pe jumătate disperați de lipsa de înțelegere. Un om nu poate să intre imediat într-o nouă dimensiune, la fel și în Înțelepciunea Cabala, trebuie să fie o perioadă de acomodare.

Întrebare: Aceste celebrități vă ajută?

Răspuns: Asta nu depinde de ei, mai degrabă este nevoia, cererea, cerința imperioasă a omului. Oamenii vin la Înțelepciunea Cabala când întrebarea despre sensul vieții îi împunge în suflet: „Pentru ce trăiesc?!” Dacă această întrebare arde într-un om, el simte fără sens existența lui și nu poate să se împace cu asta așa că, până la urmă, ajunge la noi. Dar dacă întrebarea despre sensul vieții își găsește răspuns în mâncare, sex, bogăție, familie, cunoaștere, etc, atunci el este blocat undeva în aceste niveluri de satisfacție. Asta nu este nici rău, nici bine. Între timp, omul se găsește pur și simplu la acest nivel de dezvoltare.

Pentru un timp și eu am căutat sensul vieții, întâi în știință și apoi în religie și nu l-am găsit. Și când a devenit complet de nesuportat, am fost sfătuit să caut un cabalist. Mi-am căutat profesor patru ani și când l-am găsit, am înțeles că acesta a fost pentru mine.

Din conferința de presă din 11/03/2015

Învingându-l pe Creator

Întrebare: Cum identific spionii din mine, care mă forţează să fiu critic la adresa grupului şi a prietenilor, în munca spirituală?

Răspuns: Dacă cineva nu se divide în două părţi, el şi sentimentele lui, nu poate să identifice spionii. Nu poate distinge faptul că ei sunt spioni, ci se gândeşte că sunt prieteni care îl ajută pe drum.

Spionii ajută într-adevăr persoana, dar este un ajutor împotrivă. Este Creatorul cel care îi trimite, chiar şi când îngreunează inima Faraonului în timpul rătăcirii în deşert şi în timpul vieţii noastre. Dar dacă nu identific asta cu Creatorul, nu văd faptul că ei sunt spioni şi nu voi vedea că ei operează din partea negativă.

Principalul lucru este să atribui tot ce mi se întâmplă forţei superiore şi să văd că El este înaintea mea şi se joacă cu mine. Trebuie să înţeleg cum să îi răspund jocului Lui şi cum să îl înving, mulţumită grupului, a lucrurilor pe care le-am învăţat şi a sfaturilor Cabaliştilor! Aşa cum este spus, “Fii mei m-au învins”

Îl înving pe Creator. El îmi dă exerciţii noi de fiecare dată, iar eu trebuie să realizez că vin de la El şi că nu există nimic decât conducătorul superior, bunul care face bine.

Atunci când mă trezesc dimineaţa trebuie să spun: “Dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine?” Iar seara trebuie să spun: “Nu există nimeni în afară de El.”

Comentariu: Dar aceşti spioni apar brusc şi mă distrag spre diferite gânduri externe!

Răspuns: Întreabă-te de ce nu eşti pregătiti să le accepţi aşa cum ar trebui? Acum, când stai la lecţie, eşti deştept şi poţi să distingi unde este Creatorul şi unde este toată creaţia Lui. Realizezi că El se joacă cu tine şi astfel te învaţă, la fel cum tu înveţi un copil, şi astfel te aduce mai aproape de El.

Acum, îţi este absolut clar că este un joc fix, cu un sfărşit predeterminat şi ştii că nu poţi refuza să te joci. Singurul lucru care ţi se cere, la fel ca unui copil, este de a înţelege asta şi să participi la el, pentru a creşte şi a deveni la fel ca Creatorul, cum face un învăţător.

Dar de ce nu accepţi fiecare moment din viaţă în acest fel? De ce nu eşti pregătit pentru asta? Asta este singurul lucru pe care trebui să îl ceri; acesta este cel mai important lucru: cum să fie constant conştient, să percepi şi să menţii atitudinea corectă către tot ceea ce se întâmplă, pentru a înţelege situaţia.

Dar de ce tot eşuezi? Îţi lipeşte ceva ca să nu mai eşuezi. Îţi lipseşte adeziune cu Creatorul! Deci cere! Dacă aderi la Creator, cel puţin un pic, vei accepta fiecare imagine care ţi se arată într-o ordine consecutivă, ca un joc pe care îl joci cu Creatorul. Apoi Îl vei auzi spunând: „Vino la Faron pentru că i-am îngreunat inima”, şi vei face următorul pas.

Din prima parte  Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/14Scrierile lui Rabash

 

Ca un mănunchi de trestii – Colinde amestecate, partea 4

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 7

Colinde amestecate

ȚARA TUTUROR POSIBILITĂȚILOR

Odată instaurat, ca forţă majoră în Germania, iudaismul reformat s-a întins şi în Statele Unite, Ungaria şi un număr de ţări din Europa de Vest. Acesta a fost rezultatul emancipării evreimii germane.207 Un proces similar de dispersare s-a petrecut şi cu iudaismul conservator,208 aceste două ramuri devenind forţele religioase predominante ale evreimii din Statele Unite, până la mijlocul anilor 1800,

În Răspuns la modernitate: O istorie a mişcării reformate în iudaism, profesorul Michael A. Meyer de la HUC scrie că, în timp ce iudaismul reformat din Germania trebuia să se apere constant, atât de instituţia înrădăcinată ortodoxă, cât şi de intervenţia guvernului, aceste impedimente nu existau în SUA. ”Este adevărat că, atât la scară individuală cât şi colectivă, americanii nu erau complet eliberaţi de prejudecăţi”, adaugă Meyer, ”dar în SUA nu exista un control guvernamental asupra religiei şi nici o biserică stabilă conservatoare, care să impună un anumit tipar al vieţii religioase.”209

Astfel, iudaismul reformat şi cel conservator au găsit în America un teritoriu al posibilităţilor nelimitate. Hotărârea de a se amesteca cu gazdele, în majoritate creştini, a găsit în sfârşit, un teren fertil în care să crească. Conform profesorului Meyer, ”Evreii germani nu au simţit niciodată cu adevărat că sunt parteneri în făurirea destinului naţiunii, cu care s-au identificat atât de mult. Statele Unite erau deosebite şi din acest punct de vedere. La fel ca majoritatea naţiunilor europene, aveau propriul lor sens profund al misiunii, dar aici acea misiune se baza pe un destin neîmplinit şi doar parţial stabilit. În America, evreii reformaţi au putut simţi că propiul lor concept al misiunii ar putea fi întreţesut într-unul naţional, mai mare, abia început.”210

Într-adevăr, cu excepţia evidentă a statului Israel, contribuţia evreilor la constituirea unei naţiuni nu a fost niciodată mai substanţială decât la aceea a Statelor Unite. Evreii joacă un rol major, dacă nu chiar conducător, în toate aspectele vieţii americane, în economie, industria spectacolelor, educaţie sau politică.

Niciodată, în toată istoria, evreii nu s-au aflat într-o poziţie mai bună, pentru a împlini rolul pentru care au fost aleşi. Ei sunt angrenaţi în fiecare colţişor al vieţii publice americane şi au rădăcini în medii care influenţează discursul public şi opinia publică. luând în consideraţie poziţia predominantă a culturii americane, în întreaga lume, evreii pot acum declanşa schimbări, care să aibă impact asupra întregii lumi.

Altfel spus, în ciuda antagonismului faţă de Statele Unite, venind din partea altor naţiuni puternice, cultura globală – prin urmare şi standardele sociale – este încă predominant americană. Filmele influente vin din America, principalele surse de ştiri sunt americane şi internetul este dominat de companiile americane, cum ar fi Google, Facebook, Microsoft şi Apple. Într-un anume sens, America este pentru restul lumii, ceea ce este New York-ul pentru America – dacă reuşeşti aici, vei reuşi oriunde altundeva.

Prin urmare, evreii americani poartă o răspundere mai mare decât alţi evrei, cu excepţia poate a statului Israel, în a oferi ceea ce trebuie. Dacă evreimea americană se va uni şi va proiecta valorile garanţiei reciproce, restul societăţii americane îi va urma. Astăzi, mulţi americani înţeleg că principiile pe care s-a clădit Visul American, nu mai sunt valabile. Egoismul agresiv şi un sens excesiv al dreptului auto-proclamat, au consumat tot ce era bun în libertatea de a-ţi exprima părerea, de a avea iniţiativă, de a munci din greu şi a reuşi, precum şi de a trăi conform credinţei tale.

Există atât de multă violenţă, neîncredere, competiţie şi exploatare în societatea americană, încât, dacă o schimbare majoră nu va avea loc în curând, această societate se va prăbuşi. Şi dacă acest lucru se va petrece, evreii vor fi socotiţi vinovaţi. Argumentele despre contribuţia evreilor la ştiinţă, cultură şi economie, vor fi respinse şi evreii vor fi, în ochii tuturor, răufăcătorii. Anti-semitismul latent de câteva generaţii, va izbucni la suprafaţă şi nu se poate exclude o repetare a ororilor Germaniei naziste.

Aşa cum am arătat de-a lungul acestei cărţi, evreii şi non-evreii resimt cu putere faptul că evreii sunt în esenţă, o forţă cu o sarcină, o unitate construită pentru o misiune foarte specială. În 1976, Conferinţa Centrală a Rabinilor Americani (CCAR) a adoptat o platformă cu titlul, ”Iudaismul reformat: o perspectivă centenară”. În acea platformă, conferinţa proclamă, ”Am învăţat că supravieţuirea poporului evreu este de cea mai mare importanţă şi că îndeplinindu-ne responsabilităţile noastre evreieşti, ajutăm la mişcarea umanităţii spre împlinirea sa mesianică.”211

Într-adevăr, astăzi, poporul evreu este singura naţiune în interiorul căreia coeziunea şi revelaţia ulterioară, atingerea şi dobândirea calităţii Creatorului, aceea de dăruire, sunt posibile. ”Împlinirea noastră mesianică”, indiferent dacă delegaţii la conferinţă au fost conştienţi de asta sau nu, este ca toate naţiunile să obţină calităţile menţionate anterior şi să se bucure de beneficiile lor. Până în momentul în care ne vom îndeplini rolul, lumea va continua să ne învinuiască pentru orice necaz şi nenorocire care se abat asupra ei. Cu cât evităm mai mult misiunea noastră, cu atât mai aspru ne vor sili să ne întoarcem la ea.

Profetul Iona ar trebui să constituie un avertisment pentru toţi evreii, că vocaţia noastră este prestabilită şi nu este negociabilă. Putem să o urmăm de bunăvoie şi să culegem roadele ei, sau să o urmăm de nevoie şi să culegem pedepsele lumii, aşa cum ne-a dovedit, de atâtea ori, istoria.

Într-un spirit extrem de binevoitor, secţiunea finală a platformei este intitulată în mod adecvat, ”Speranţă: obligaţia noastră evreiască”. În această secţiune CCAR îşi ia un angajament suprem (sublinierile aparţin editorului):”… poporul nostru a refuzat întotdeauna să dispere. Supravieţuitorii holocaustului, cărora li s-a acordat viaţa, s-au agăţat de ea, au hrănit-o şi, ridicându-se mai presus de catastrofă, au arătat umanităţii că spiritul uman este de neînvins. Statul Israel … demonstrează ce poate realiza în istorie, un popor unit. Existenţa evreilor este argumentul împotriva disperării; supravieţuirea evreiască este garantul speranţei omeneşti.

”Rămânem martorii Domnului, că istoria nu este lipsită de sens. Afirmăm că, prin ajutorul lui Dumnezeu, oamenii îşi pot influenţa destinele. Ne dedicăm, aşa cum au făcut-o generaţiile de evrei care au trăit înaintea noastră, să lucrăm şi să aşteptăm ziua în care ”Ei nu vor mai răni sau distruge, pe tot muntele meu Sfânt, căci pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului, aşa cum apele acoperă marea.””212

Istoria, în special istoria evreilor, cu adevărat, nu este lipsită de sens. Ea are un scop educaţional: acela de a ne învăţa care este rolul nostru în viaţă şi de a ne arăta care este calea cea bună, spre deosebire de cea greşită, calea fericirii, spre deosebire de aceea a suferinţei. Totuşi, noi suntem cei care alegem pe care dintre ele vrem să mergem.

În ”Introducere  la Cartea Zoharului”, cabalistul secolului al 20-lea, Baal HaSulam descrie rolul poporului evreu în acest moment al istoriei: ”Să vă amintiţi mereu că în toate există internalitate şi externalitate. În lumea luată în general, Israelul, descendenţii lui Abraham, Isac şi Iacob, sunt consideraţi internalitatea lumii (cei mai apropiaţi de Creator) iar cele şaptezeci de naţiuni (restul naţiunilor) sunt considerate externalitatea lumii. …Deasemenea există internalitate în fiecare persoană din Israel – Israelul interior – care este punctul din inimă (dorinţa pentru Creator, pentru dăruire) şi există externalitate – naţiunile interne ale lumii (toate celelalte dorinţe)…

”Atunci când o persoană din Israel îşi creşte şi îşi evidenţiază propria internalitate, care este Israelul din acea persoană, mai presus de externalitate, care sunt naţiunile lumii din el … prin aceasta, el face ca toţi copiii Israelului să se înalţe în internalitate, ridicând şi externalitatea lumii, deopotrivă. Atunci naţiunile lumii … realizează şi recunosc valoarea copiilor lui Israel.

”Şi dacă, Doamne fereşte, se petrece contrariul şi o persoană aparţinând Israelului îşi creşte externalitatea, dându-i valoare, aceasta fiind naţiunile lumii din el, mai mult decât Israelul interior, aşa cum este scris (Deuteronom 28), ”Străinul care este în mijlocul vostru”, aceasta însemnând că externalitatea din acea persoană se înalţă şi se ridică şi tu însuţi, internalitatea, Israelul din tine, te afunzi tot mai jos? Prin aceste acţiuni, acea persoană provoacă înălţarea şi mai sus a externalităţii lumii, în general – a naţiunilor lumii – depăşind Israelul, degradându-i până la pământ, aruncându-i în adâncuri pe copiii lui Israel.

”Să nu fiţi surprinşi că acţiunile unei singure persoane conduc la ridicarea sau la declinul lumii întregi, pentru că există o lege de nestrămutat care spune că generalul şi particularul sunt identice, ca două boabe de mazăre într-o păstaie. Iar ceea ce se aplică în general, se aplică deasemenea şi în particular. Mai mult, părţile alcătuiesc ceea ce se găseşte în întreg, căci generalul poate să apară doar după apariţia părţilor din el, în concordanţă cu cantitatea şi calitatea acelor părţi. Evident că valoarea unei acţiuni a unei părţi, va eleva sau va coborî întregul.”213

Baal HaSulam continuă astfel, ”Când omul îşi sporeşte truda în internalitatea Torei şi în secretele ei (se străduieşte să dobândească pe Creator), în aceeaşi măsură el face ca virtutea internalităţii lumii – care este Israelul – să se ridice deasupra externalităţii lumii, care sunt naţiunile lumii. Şi toate naţiunile lumii vor realiza şi vor recunoaşte meritul Israelului faţă de ele, până la îndeplinirea cuvintelor, ”Şi oamenii îi vor lua şi îi vor aduce la locul lor: şi casa Israelului îi va stăpâni în ţara Domnului” (Isaia 14, 2) şi deasemenea ”Astfel spune Domnul Dumnezeu, Priviţi, îmi voi ridica mâna către naţiuni şi voi instaura măsura mea peste oameni: şi ei vor aduce pe braţe pe fiii tăi iar fiicele tale vor fi duse de ei, pe umeri” (Isaia 49:22).

”Dar dacă, Doamne fereşte, se petrece contrariul şi o persoană din Israel degradează virtutea internalităţii Torei şi a secretelor ei, care sunt legate de comportamentul sufletelor noastre şi nivelurile lor (de dobândire a Creatorului şi de transmitere a acestei realizări) … (naţiunile) îi vor umili şi ruşina pe copiii Israelului, considerându-i de prisos, ca şi cum lumea nu ar avea nevoie de ei.”214

Când se întâmplă acest lucru, adaugă el, ”externalitatea lumii întregi, acestea fiind Naţiunile Lumii, se intensifică şi îi anulează pe Copiii lui Israel – internalitatea lumii. Într-o asemenea generaţie, toţi distrugătorii din sânul Naţiunilor Lumii îşi saltă capetele şi doresc, în primul rând, să-i distrugă şi să-i omoare pe Copiii lui Israel, aşa după cum este scris (Ievamot 63), ”Nici o nenorocire nu se abate asupra lumii, decât pentru Israel”. Aceasta înseamnă, aşa cum este scris în corecţiile de mai sus, că ei provoacă sărăcia, distrugerea, hoţia, moartea şi distrugerea din toată lumea.”215

În concluzie, dacă ne îndeplinim rolul şi aducem lumina bunătăţii în întreaga lume, calitatea Creatorului, internalitatea despre care vorbeşte Baal HaSulam, atunci ”internalitatea Naţiunilor Lumii, Cei Drepţi din cadrul Naţiunilor Lumii, vor birui şi îşi vor supune externalitatea, acolo fiind distrugătorii. Internalitatea lumii, care este Israelul, se va ridica şi ea, cu tot meritul şi virtutea ei, mai presus de externalitatea lumii, care sunt naţiunile. Atunci, toate naţiunile lumii vor înţelege şi recunoaşte meritul Israelului, faţă de ele.

”Şi se vor lua după cuvintele (Isaia 14:2), ”Şi oamenii îi vor lua şi îi vor purta la locul lor: şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului.” Şi deasemenea (Isaia 49:22), ”Şi ei îţi vor purta pe braţe fiii şi pe fiicele tale le vor purta pe umeri””.216 (Repetarea citatelor apare în textul original).

Poate părea o sarcină copleşitoare, pentru un număr atât de mic de oameni, aceea de a influenţa lumea într-un grad atât de mare, dar, în realitate, succesul sau eşecul eforturilor noastre, depinde de un singur lucru – unitatea noastră. Aşadar, pentru a ne reaminti rolul primordial pe care îl joacă unitatea, în succesul nostru ca naţiune şi în succesul misiunii noastre, următorul capitol va fi dedicat cuvintelor înţelepţilor noştri, care de-a lungul veacurilor, ne-au împărtăşit gândurile lor, cu privire la unitate. Apoi vom examina mijloacele prin care putem dobândi această unitate.

207 – Assimilation and Community: The Jews in Nineteenth-Century Europe, Ed: Jonathan Frankel, Steven J. Zipperstein, 12.

208 – “Conservative Judaism,” The Encyclopaedia Britannica, url: http://www.britannica.com/EBchecked/topic/133461/Conservative-Judaism

209 – Michael A. Meyer, Response to Modernity: A History of the Reform Movement in Judaism (Detroit, US: Wayne State University Press, 1995), 226.

210 – Meyer, Response to Modernity: A History of the Reform Movement in Judaism, 227.

211 – Reform Judaism: A Centenary Perspective, Adopted in San Francisco – 1976 (Oct. 27, 2004), url: http://ccarnet.org/rabbis-speak/platforms/reform-judaism-centenary-perspective/

212 – ibid.

213 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), The Writings of Baal HaSulam, “Introduction to the Book of Zohar” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 450-453.

214 – ibid.

215 – ibid.

216 – ibid.

Pagina 4 din 12« Prima...23456...Ultima »