Unele suflete trebuie sa se corecteze pe sine mai mult, altele, mai putin.

Totusi, cand se intoarce la radacina sufletului sau, fiecare atinge perfectiunea. Sunt suflete care se refera la pricipalul sistem Adam HaRishon, inrudit cu creierul, inima, ficatul, si rinichii, precum organele vitale ale sufletului comun.

Totusi, pe de alta parte, in perfectiune, o celula din calcai este la fel de importanta ca o celula din creier. Doar in lumea noastra materiala o persoana poate trai fara o mana, un picior sau fara alte organe. Lumea spirituala este perfecta, prin urmare, fiecare parte este la fel de importanta ca celelalte.

Daca cineva nu face aceasta corectie, chiar si 1%, nu va fi perfectiune, in general. Chiar daca toti ceilalti sunt corectati deja, datorita corectiei incomplete a persoanei  (<100%) corectia finala nu va veni. Este dificil de inteles acest principiu spiritual: toti sunt importanti in mod egal, dar fiecare difera in functie de radacina sufletului sau.

Totusi, cand ne vom intoarce la Lumea Infinitului, nimeni nu va simti nici o diferenta fata de ceilalti. Daca cineva face ceea ce a fost obligat prin calitatile sale, atunci, el s-a realizat complet pe sine.

Prin urmare, desi multe suflete aspira la nivelul Nefesh, o mica parte aspira la nivelul Ruach, o si mai mica cantitate, la nivelul Neshama, si doar cativa la nivelul complet de NRNHY, si cu toate aceste Lumina comuna straluceste asupra tuturor! Intreaga Lumina a Infinitului umple pe fiecare in sufletul comun corectat.

Avand calitati care nu sunt corectate, nu putem intelege acestea, in lumea noastra, pentru ca existam intr-o asemena lipsa de perfectiune, incat noi nu ne putem imagina starea corectata a sufletului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timpul propriei corectii, fiecare suflet isi imbunatateste conditia de suflet colectiv, si facand aceasta, ii ajuta si pe ceilalti sa se corecteze; ei in schimb isi aduc contributia la corectarea sufletului comun. In primul rand, fiecare trebuie sa inteleaga radacina acestui suflet prin a aduce gena spirituala (Reshimo) la propria corectie finala (Gmar Tikun Prati). Starea noastra individuala corectata este atunci, angajamentul nostru complet la sufletul comun al lui Adam HaRishon.

Deci ce este atunci, sufletul comun Adam HaRishon? Sunt eu in totalitate, sau sunt parte a lui? Sufletul comun sunt eu cu totul, iar toti ceilalti sunt perfecti deja. De la ei imi iau eu dorinta pe care trebuie sa o umplu. Sunt ca un mic organ al corpului care trebuie sa participe la munca intregului corp, prin munca mea. Prin urmare, tot corpul este revelat in relatie cu mine, dar doar in masura in care il umplu.

Presupunand ca sunt legat la sistemul vascular, limfatic sau nervos. Descopar doar partile care sunt in legatura cu aceste sisteme. In acest fel, descopar intregul sistem a lui Adam HaRishon, care este in legatura cu mine. Invecinez aceasta imensa dorinta a sufletului comun, mie. In relatia cu altii, devin ca o mama. ZAT de Bina, sau cu alte cuvinte, ca o vaca ce doreste sa isi hraneasca vitelul. De fapt, trebuie sa ii umplu cu roadele muncii mele.

Deci, incep sa trag dorintele lor in mine. Aceste dorinte neumplute au golit spatiile care cer umplerea mea. Sunt neumplute pentru ca nu mi-am terminat munca. Cand o fac, incep sa simt intregul sistem Adam HaRishon.

De fapt, acesta este vasul spiritual al vointei mele. Pare ca este localizat in altii, dar este in mine. Se doveseste ca lucrez ca si Creatorul, care doreste sa umple creatiile. Actionez prin daruire in relatia cu aceste dorinte straine, si ele sunt pentru mine, cele pe care le primesc. Deci, ma unesc cu ei si ii tratez pe ei cu iubire, asa cum Creatorul trateaza intregul suflet comun.

Totusi, ma conectez doar cu acea sectiune a sufletelor care este relationata cu mine sau cu sistemul pe care eu il umplu. In acest fel, ating starea in care ma simt ca intregul Adam HaRishon si, prin el, il descopar in intregime pe Creator. Pe masura ce ma identific cu sistemul comun, Adam HaRishon, cu care sunt capabil sa ma unesc – si pe masura ce contribui cu munca mea, la fiecare parte – ma unesc cu toate aceste parti in forma corectata.

De fapt, toti sunt corectati, in afara de mine. Se dovedeste ca eu dezvalui Adam HaRishon, ca ceea ce este, si dobandesc viata acestui suflet care este Malchut a Lumii Infinitului. Aceasta este maniera in care fiecare persoana trebuie sa se realizeze. Trebuie sa isi corecteze atitudinea individuala, egoismul personal, si sa absoarba dorintele altora, sa simta ca sunt ale sale, sa le umple, si prin ele, sa atinga intregul sistem Adam HaRishon. In acesta descopera in intregime Creatorul.

Din partea 4 Lectia zilnica de Kabbalah 02.06.10, Articlul Ce nivel trebuie sa atinga cineva?

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana sa verifice cat de mult a avansat de la lectie la lectie?

Raspuns: Trebuie sa lucrez intens pentru a clarifica progresul meu, de fapt progresul depinde de aceste verificari interioare. Ce doresc? Este de dragul meu sau de dragul daruirii? Sunt conectat cu prietenii in aceasta? Am nevoie de ei sau nu? Lucrez dintr-o dorinta egoista sau din intentia de a darui, de partea Creatorului sau a creaturii, peste egoismul meu sau in el? Tot progresul este bazat pe o astfel de auto-analiza.

Este posibil, ca dupa o lectie buna, aceste clarificari sa imi reveleze starea mea proasta, dar ele vor fi mult mai precise, si inseamna ca progresez! Rezultatul fiecarei zile ar trebui sa fie unul simplu: Ar trebui sa vin la urmatoarea lectie cu o dorinta mult mai clara. Daca am sau nu, o dorinta este irelevant, pentru ca ea este data de Sus. Cu toate acestea, devine aceasta stare mai bine definita?

Posibil, aceasta analiza ma poate duce intr-o fundatura unde totul pare neclar si cetos. Dar si aceasta indica o mai mare claritate si clarificare. Lumina care vine la mine in timpul lectiei imi ofera definitii, care, daca sunt pozitive sau negative este irelevant. Aceste definitii imi permit sa fac o analiza mai rafinata si precisa pentru a-mi auto-evalua starea, referitor la Creator sau scop, in toate directiile.

In acest fel, Lumina afecteaza dorinta: Cand ilumineaza, vad mai multe in ea. Chiar daca opresc discernamanul a tot, si devin deodata complet confuz si incetosat, acestea doua inseamna a vedea mai mult. Aceste situatii imi ofera, de asemenea, grade de intelegere.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 02.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam explica faptul ca studiul Torei (Kabbalah) este diferit de alte activitati din aceasta lume. Nici o caltitate speciala din aceasta lume nu poate ajuta o persoana sa studieze Tora, fie ea inteligenta, intelepciune, creativitate, o minte ascutita, eruditia, sau cunoasterea. Doar Lumina, prin actiunea sa asupra persoanei, o poate ajuta sa avanseze. Aceast progres este in corectarea sa si nu in acumularea de cunostinte.

Deci, studiul Torei poate fi asemanat cu o procedura medicala la care suntem supusi. Venirea noastra  la  lectiile de Kabbalah este similara cu venirea la doctor pentru tratament. Daca o persoana doreste asta si se pregateste de fiecare data, asteptandu-se ca sa se simta mai bine, atunci, dupa mai multe proceduri (multe lectii de Kabbalah), intervine corectia.

Astfel, noi trebuie sa verificam si sa stabilim daca ne apropiem de studiu cu o intentie corecta. Intentia noastra este deosebit de importanta in timpul studiului Cartii Zohar, de vreme ce aceasta este cea mai puternica si eficienta cale pentru a lupta impotriva propriei naturi. Este, de asemenea, absolut necesar sa ne verificam si sa ne evaluam dupa lectie, dupa aceasta procedura medicala. Am avansat eu in vreun fel catre scop, catre iubire si daruire, si catre placerea de a ma uni cu grupul? Simt eu oare o crestere a maretiei scopului? Daca da, simt importanta scopului, semnificatia spiritualitatii, si pe Creator intr-o masura mai mare, si acest lucru imi da energia si dorinta de a avansa.

Cat de mult intelegem Cartea Zohar este irelevant. Nu are importanta daca o persoana nu stie limbajul originar al Zohar-ului, sau daca ceea ce ne spune despre noi pare foarte departe si putin familiar. Chiar si cei care au studiat Torah, ca simpla interpretare, toata viata lor, nu stiu, de asemenea, ce este scris in Cartea Zohar. Ei sunt chiar mai confuzi decat cei care nu au studiat niciodata Torah.

Astfel, ar trebui sa ne deschidem inimile (mai degraba, decat urechile si mintile), pentru a primi medicamentul. Este nevoie de asta pentru ca inima noastra egoista sa fie transformata in una altruista, sub influenta calitatii – minune (Sgula) pe care o contine Cartea Zohar. Noi ar trebui sa acceptam fiecare cuvant pe care il citim in Zohar, ca o infuzie, picatura cu picatura. Intr-adevar, Lumina vine la noi picatura cu picatura, si astfel, ele sunt numite picaturi de noroc (Mazal, noroc, din cuvantul Nozel – prelingere, picatura cu picatura). Pentru aceasta, noi ar trebui sa asteptam rabdatori efectul acestui medicament, picatura cu picatura, pana cand vom avea un succes complet.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 02.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca consta in a face saltul de la perceperea realitatii, in starile egoiste, la perceperea realitatii in starea altruista. Aceasta este toata diferenta dintre perceperea acestei lumi si perceperea Lumii Superioare. Este diferenta dintre perceptia curenta a realitatii noastre (unde traim o minciuna, departe de Creator, fara a sti unde existam) si sa intelegem, sa percepem, si sa stim unde existam, sau mai degraba in Cine si Cu Cine existam.

Schimbarea de perceptie se intampla prin efortul persoanei. Trebuie sa existe o dorinta de schimbare a perceptiei cuiva; aceasta va aparea doar daca ne dorim. De aceea trebuie sa ne straduim sa ne imaginam o realitate superioara si sa cream imaginea ei in noi, asa cum ne spun Cartile Kabalei, si, de asemenea, sa construim astfel de relatii intre noi in cadrul grupului.

Apoi, in timpul studiilor, cand citim despre aceasta  realitate superioara vom cere forta care vine de Sus si sa ne deschida simturile, sa deschida lacatul perceptiei noastre, sa ne ingaduie sa revelam unde existam cu adevarat, in loc de a ramane in aceasta amagitoare, imaginara, fals tablou, care ne este prezentat astazi simturilor noastre incetosate. Prin urmare, intreaga noastra munca sta in a gasi definirea corecta a ceea ce numim adevarata realitate.

Fiecare dintre noi ar trebui sa isi foloseasca intreaga forta, sa o extinda, atat cat este posibil, sa incerce sa isi imagineze si sa reprezinte o imagine largita, unde suntem toti uniti in dorintele noastre imprena cu Creatorul, si unde nu este nicio diferenta intre noi. Acolo, Creatorul (calitatea de a darui si iubirea reciproca) locuieste printre noi, in noi.

In realitate nu exista nimic in afara de aceasta stare. Nu exista tablouri imaginare. Ar trebui sa cerem ca aceasta realitate sa ne afecteze si sa fie incorporata in noi. Ar trebui sa fie rezultatul eforturilor noastre. La acest lucru ar trebui sa aspire constant o persoana in timp ce citeste Zohar-ul si alte carti de Kabbalah. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care aceste Carti ne vorbesc despre adevarata realitate. Altfel am putea citi alte carti, scrise in stiluri diferite, sau nu ar mai avea sens sa le citim deloc.

Astfel, atunci cand citim in aceste Carti despre Lumea Superioara, ar trebui sa incercam sa o atingem. Asa cum a scris Baal HaSulam in paragraful 155 din Introducere in Studiul celor Zece Sfirot: …prin jinduirea si marea dorinta de a intelege ceea ce invata, ei trezesc asupra lor Lumina care le inconjoara sufletele.  Lumina vine la noi din singura stare care exista, si in acest fel ne corectam pe noi insine.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 03.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand raul prevaleaza si totul pare intunecat, unde gasim puterea sa cerem ajutor de la Creator?

Raspuns: Chiar daca o persoana gaseste puterea necesara in sine, pentru a invinge o cadere, asta  ar fi o realizare egoista. Nu ajuta corectiei sale. Depasirea si avansarea sunt posibile numai prin puterea care vine de la grup.

Cazi, deoarece Creatorul iti da o dorinta aditionala care declanseaza o conectare cu alte suflete. O dorinta mare nu este adaugata punctului din inima, ci, mai degraba, prin revelarea ca o conectare gresita cu alte suflete. Simti ca ai facut un pas in plus, inainte,  dar, in acelas timp, stii ca este fals si trebuie sa corectezi asta.

Corectarea este posibila doar cu conditia sa vrei sa fii inspirat de grup, sa recunosti bunavointa adusa de unitate, si sa ceri Fortei Superioare sa te conecteze cu ceilalti. Doar in aceste conditii corectiile tale vor fi facute acolo unde trebuie.

Din partea 4 a Lectiei zilnice de Kabbalah 01.06.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt cele trei linii ?

Raspuns: Linia stanga este dorinta necorectata care trebuie sa fie prima restrictionata (Tzimtzum Aleph). Linia dreapta este forta de a darui – forta Luminii. Iar linia de mijloc este rezultatul muncii de a le combina, a le conecta pe cele doua.

Intreaga noastra munca sta in linia de mijloc, si toate materialele Kabalei vorbesc despre asta. Liniile de stanga si de dreapta ne sunt date de Sus, de la natura sau Creator. Daca nu lucram pe linia de mijloc, ramanem asemenea unor animale, care actioneaza gata sa controleze aceste fraie – linia de stanga si linia de dreapta. Totusi, atunci cand primim prima scanteie din linia de mijloc, numita punctul din inima, aceasta este o oportunitate, o invitatie, pentru recastigarea controlului asupra vietilor noastre, pentru a nu ne misca asemenea unui cal, ci conducandu-ne, prin manevrarea celor doua fraie de mai sus.

Trebuie sa preluam controlul asupra acestor fraie si sa devenim umani. Punctul din inima este inceputul uman-ului din noi, care tine in frau acest animal, si se va misca spre similaritatea cu Creatorul. Munca spirituala consta numai in conducerea proprie, din punctul din inima, catre unirea cu ceilalti.

Atunci asta, noi relationam la calitatile noastre ca si conditie data de Sus. Nu ne mai identificam pe noi cu corpul si calitatile sale mostenite, sau cu Lumina data noua spre corectarea corpului. Asta inseamna a   lega aceste doua linii, dreapta si stanga, ca perfectiune creata de Creator, ca o invitatie de la El, pentru a incepe sa ne construim.

Eu nu ma mai ingrijorez, nu ma mai bucur, si nu mai sunt distras de pe linia de stanga sau cea de dreapta, in schimb ma raportez la starile date mie ca si oportunitate de a combina in mod corect aceste doua linii si de a merge inainte, conducand propriul animal si indreptandu-l drept catre scop.

In fiecare moment animalul meu se arunca intr-o directie sau alta, necunoscuta mie. Si eu trebuie sa imi imaginez scopul: Creatorul, unirea cu El si a deveni egal cu El, in proprietati, atat cat pot eu sa imi imaginez. Trebuie sa vad mediul meu ca pe un sistem perfect, echilibrat, legat si interconectat, in mod egal cu toate partile, si in garantie mutuala, astfel incat sa fie umplut de catre Lumina Superioara.

Scopul fiind clar, eu trebuie sa imi corectez animalul, astfel incat sa il indrept in directia buna, cu ajutorul fraielor. Nicio secunda acest lucru nu trebuie sa inceteze. De fiecare data eu imi imaginez scopul spiritual, in mod clar si in detaliu, si in consecinta, in mare confuzie, pentru ca lumina este cunoscuta doar prin intuneric. Trebuie tot timpul sa ma indrept catre acest scop, sa ma situez in sistemul general ca o componenta inseparabila.

Prin urmare, atunci cand citesc Zohar-ul, trebuie sa actionez ca un sofer de masina, apasand pedala de acceleratie, sa supraveghez soseaua, indreptand rotile, si simtind franele, toate acestea in acelasi timp.  In mod similar, cand ascult despre ce spune Zohar-ul, vreau sa imi imaginez totul in fata mea. De vreme ce fac aceasta ‘cursa’, vreau sa ma misc impreuna cu Zohar-ul si sa particip la el.

Cu alte cuvinte, vreau sa stiu ce anume studiez, sa ma conectez cu acest material, sa fiu parte a acestei dezvoltari . A sti inseamna a te integra, fuziona, dupa cum este scris: Si Adam a cunoscut-o pe Eva (dorinta sa corectata).

Din part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 01.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este posibil ca cineva sa utilizeze Kabbalah si Torah in mod egoist? Poate cineva care nu poseda ecranul spiritual si forta de a darui, sa atraga forta Luminii Superioare, pentru sine? Exista un sistem de lumi si restrictii care sa ne impiedice de la a primi Lumina in mod egost?

Raspuns: Daca luati Torah si doriti sa primiti putere de la ea, o veti primi, in timp ce cititi sursa primara, referitoare la lumea spirituala. Ea a fost scrisa de catre o persoana aflata in proces de atingere a Lumii Superioare. Daca o utilizati in mod individualist, pentru a va umple propriul egoism, de dragul propriilor scopuri, atunci folositi doar o minuscula cantitate din forta pe care o contine.

In continuare, vedem cat de egoisti devin oamenii cand locul stapanei este luat de servitoare. O persoana nu numai ca nu primeste corectarea de la ea, devine si mai rau! Crede acum, ca stapaneste lumea si viitorul, si ca merita o recompensa; simte mandrie fata de altii si se considera alesul, care este deasupra acestora.

Torah ii face toate acestea; devine un narcotic mortal pentru o asemenea persoana. Daca, totusi, acesta doreste sa foloseasca Torah in mod corect, face aceasta, in grupul care se construieste ca un suflet comun, dupa cum este scris la Primirea Torei: ca un om cu o singura inima. Acesta este genul de angajament pentru care este data Torah; altfel, asa cum suntem avertizati: in ea va fi locul mortii noastre(spirituale)!

Din patea 2 Lectia Zilnica de Kabbalah 03.06.10, “Prefata la Comentariul Sulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Torah - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie in Introducere in Studiul celor Zece Sfirot ca, daca o persoana este angajata in Torah (si Kabbalah) de dragul de a-si satisface egoismul, atunci este ca slujnica, mosteneste stapana. Ce inseamna asta?

Este o oportunitate de a atrage Lumina Inconjuratoare asupra sinelui, prin angajarea in Tora. Dar acest impact ar putea fi dublu, in functie de intentia mea. In loc de corectare, ma poate face mai rau –  slujnica mosteneste stapana. In loc sa se ridice si sa devina similar cu Creatorul, calitatea de a darui, ma scufund tot mai adanc in egoismul si iubirea pentru mine.

De ce ne sunt date aceste oportunitati? Nu este destul sa studiem, pur si simplu doar Kabbalah sau Tora? Simplul studiu nu este suficient, intentia defineste ceea ce devine o persoana. Si este cea mai importanta. Aici este locul in care sta liberul arbitru – unde anume, sa ma schimb sub influenta Fortei Superioare: in jos, spre primire, catre egoismul meu, sau in sus, catre daruire, catre Creator?

Tora in sine (Lumina Superioara ) este neutra – poate fi elixirul vietii sau potiunea mortii (o persoana nu isi percepe moartea spirituala). Cum decizi si alegi – asa este!

Totul depinde de atitudinea mea fata de Forta Superioara – ca de exemplu, forta electricitatii: ea poate incalzi si poate raci. Alegerea este a mea. Poti studia Kabbalah (Tora, in general), doar daca, de la inceput stabilesti ca obiectiv atingerea daruirii (LiShma). Altfel, nici nu trebuie sa deschizi cartea. Fireste, toti incep sa studieze in mod egoist (Lo LiShma), dar nu avem alta varianta; ne-am nascut in acest egoism. Si totusi, trebuie sa ne fie clar, ca dorim sa atingem daruirea. Torah ne este data doar cu acest scop: Eu am creat inclinatia rea si am oferit Tora spre corectia acesteia.

Asta este primul lucru pe care trebuie sa il invatam. Asta este prima instructiune in cresterea unei persoane: la gradinita, scoala si societate. Persoana trebuie sa inteleaga ca cresterea are loc prin unirea cu toti ceilalti, ca egali ai sai, in absoluta daruire mutuala. Si cand, treptat, dorintele sale devin vizibile, el trebuie sa inceapa sa studieze Kabbalah, pentru a invata cum sa isi corecteze intentiile egoiste, in cele altruiste. Aceasta se cheama a veni de la Lo LiShma la LiShma.

Acest lucru nedumereste adultii si copiii deopotriva. In primul rand, trebuie sa explicam unei persoane, ca, atat Kabbalah cat si Torah ne sunt date doar, pentru a ne schimba natura. Nu exista alt scop!

Altminteri, va creste egoismul persoanei prin propria alimentare, pentru ca vrea sa primeasca aceasta lume si cea viitoare numai pentru sine.

Din partea 3 Lectia Zilnica de Kabbalah 03.06.10, Introducere in Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul “Tetzaveh” (Porunca) Paragraful 18: Si cand lumina lui Butzina a iluminat litera Iod, din partea iluminata a literei Iod au aparut cele trei puncte ale lui Iod – Holam, Shuruk, Hirik- devenind doua linii, si linia de mijloc le-a conectat in Hirik… Atunci aceste patru puncte s-au extins si au devenit una – Heichal… deci sunt doar patru puncte in fiecare dintre cele doua litere Hei, si nu toate cele noua, ca in litera Iod. Aceasta deoarece fiecare litera are doar o Bhina a literei Iod- una are Toch si alta Sof.

Baal HaSulam explica faptul ca varful literei Iod, care a fost facuta de Creator din nimic, include totul in ea. Lumina si punctul facut din nimic sunt opuse; Lumina este rotunda si la fel este si intunericul, care este opus ei.

Cum face Lumina, actionand prin dorinta, sa genereze forme diferite ale dorintei? Daca Lumina si dorinta sunt opuse una alteia, de ce nu influenteaza Lumina dorinta in mod egal? Secretul este ca Lumina influenteaza dorinta in alt fel decat o face binele, cand influenteaza  raul, sau Lumina –  intunericul. Aceasta fiind situatia, un mic punct negru, Iesh Mi Ein(existenta din absenta), apare pur si simplu. Mai degraba, Lumina poarta Gandul Creatiei pentru a oferi placere creaturii; ea poarta dorinta Creatorului de a umple nu numai creatura, dar si sa transfere esenta Creatorului catre acesta, facand astfel creatura similara Luminii.

Cu alte cuvinte, Lumina poarta in sine doua calitati care au impact asupra punctului negru. De aceea punctul negru nu numai ca se extinde, dar se si dezvolta in directii diferite. Aceasta da nastere formelor pe care le numim litere.

Din Lectia de Zohar, de Seara  31.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→