Category Archives: Munca spirituala

A adapta textele pentru oameni

Întrebări: Cum putem revizui articolele lui Rabash şi Baal HaSulam într-un limbaj diferit, astfel încât să fie pe înţelesul marelui public?

Răspuns: Să le spuneţi cu propriile cuvinte! Luaţi un mic articol, citiţi-l, creaţi un plan şi începeţi să-l rescrieţi, cuvânt cu cuvânt.

Astfel am rescris Cartea Zohar, Studiul celor zece Sefirot şi articolele lui Rabash. De exemplu, luam un anumit articol şi înlocuiam cuvinte cu altele, diferite, folosind un vocabular care-i mai aproape de mine şi apoi, doream să verific fiecare paragraf pentru a vedea dacă a sunat corect în raport cu originalul şi ieşea ca un text complet diferit care părea să fie de înţeles şi nu la fel de arhaic precum originalul, într-un limbaj modern, normal, uman.

În acel timp, veţi vedea că nu este nimic complicat. Există coduri speciale, dar le înţelegem deja. Trebuie să adaptăm toate textele pentru noi şi pentru oameni astfel încât, în timp ce le citesc, ei vor avea sentimentul că, să spunem, aici e un pic de psihologie şi filozofie şi aici biologie, evoluţie şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, ei vor vedea o abordare sănătoasă, normală faţă de tot.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Ca cele zece degete ale mele

Întrebare: Cum ar trebui să construim munca în grupurile de zece? Grupurile de zece persoane pot fi formate în funcţie de participarea la proiecte?

Răspuns: Împărţirea în grupuri este, de multe ori, utilă pentru discuţii, deoarece discuţiile în format mare sunt foarte dificile. A discuta înseamnă a asculta pe cineva, înseamnă să te alături lui, să îl completezi şi să asculţi pe alţii.

Un grup de zece este un fel de adunare care este potrivită pentru structura internă  a gândurilor noastre, a inteligenţei noastre şi a inimilor noastre. Aceasta este valoarea maximă de persoane pe care o pot include în mine şi pot să le văd pe toate ca şi cum ar fi cele zece degete ale mele. Şi, dacă numărul este mai mare, este foarte dificil, practic imposibil. Dacă există mai mult, ne reunim automat zece oameni, uneori doar cinci şi chiar doi. Aceasta depinde de dezvoltarea unei persoane.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Piramida spirituală a vasului mondial

Întrebare: Există o piramidă spirituală a cooperării în vasul mondial?

Răspuns: Sistemul spiritual este stabilit numai în funcţie de linia apropierii de Creator. Astfel, fiecare persoană are un loc special aici. Fiecare linie este împărţită în trei linii: linia dreaptă, linia stângă şi linia mediană, prin care curge un proces foarte complex, deoarece este sistemul de conexiune integrală între toate părţile rupte ale sufletului.

Întregul sistem este conectat şi astfel, părţile sale inferioare pot determina ce se va întâmpla cu părţile superioare şi invers, părţile superioare pot influenţa părţile inferioare, părţile mediane, etc. Aceasta înseamnă că, este un singur sistem liniar care determină cine este mai îndepărtat de Creator şi cine este mai aproape de El. În plus, există, de asemenea, o dependenţă integrală foarte complexă aici, o legătură reciprocă complexă între părţi. Desigur, există o piramidă spirituală de cooperare în vasul mondial şi există persoane şi grupuri care sunt mai aproape de realizarea spirituală şi cele care sunt mai îndepărtate. Dar, în funcţie de conexiunea dintre noi, se influenţează reciproc.

Întreaga omenire este conectată, inclusiv persoanele care, aparent, nu trăiesc în această lume, adică, vechii cabalişti şi cei care vin, inclusiv sufletele care au apărut pe Pământ, deşi nu există cu adevărat noi suflete în lumea noastră, deoarece ele au vizitat de mai multe ori dimensiunile superioare şi inferioare. Dar, deoarece noi operăm într-un vas integral numit Malchut de Ein Sof (Infinit), fiecare determină starea tuturor.

Piramida spirituală nu se mulţumeşte să determine doar nivelul cuiva şi dacă el avansează la un nivel superior, dar fiecare dintre noi influenţează pe ceilalţi datorită conexiunii generale. Deci, poate exista un grup de persoane de pe partea cealaltă a lumii, să spunem din Costa Rica, care aspiră la realizarea spirituală acum, sau care este într-o stare inferioară în raport cu ieri sau alaltăieri. Cu noi, există urcări şi coborâri şi depindem de oamenii care aparţin progresului spiritual într-un fel. Oricum, toată lumea progresează clar spre spiritualitate. Aceasta înseamnă că, piramida spirituală există, dar starea sa este determinată de toată lumea şi avansarea sa este integrală.

Totul depinde de efortul unic al întregului grup. Deşi există numeroase grupuri mai slabe sau mai puternice, depindem unul de altul şi vrem ca toată lumea să avanseze. Noi toţi dorim ca omenirea să avanseze astfel încât, această piramidă se va dezvolta armonios şi va lua forma unui cerc în care toţi sunt egali, deşi fiecare dintre noi are propriile atribute speciale, condiţii şi abilităţi speciale. În lumea spirituală tot acest lucru este luat în considerare, dacă fiecare grup aplică toate eforturile posibile, atunci este suficient pentru a susţine toate celelalte grupuri şi pentru a se încorpora în toată lumea.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

A dormi în timpul lecţiei este răspunsul defensiv al ego-ului

Întrebare: De ce simt o asemenea greutate în timpul lecţiei şi o dorinţă de a dormi? De obicei, nu mă simt astfel. Este o legătură între coborârea mea şi congresul ce va veni?

Răspuns: Lumini foarte puternice sunt dezvăluite, sunt pregătite şi sunt pe punctul de punctul de a vă prinde. Totuşi, le simţiţi ca întuneric, deoarece nu sunteţi pregătiţi pentru ele. Deci, aveţi o senzaţie de greutate şi adormiţi şi puteţi dormi în timpul lecţiei până ce congresul se termină. Astfel, răspunsul forţei defensive a ego-ului vostru este revelat. Îngerul morţii vrea să vă omoare.

Dimpotrivă, sunt foarte impresionat de munca noastră şi de ceea ce facem în materie de educaţie integrală şi de faptul că partea superioară a Providenţei ne permite să o facem şi chiar ne ghidează şi ne împinge. Deisgur, simţim dificultate şi o greutate constantă dar, în acelaşi timp, înţeleg şi simt modul în care eforturile pe care le fac mă ajută să avansez eficient.

Trebuie să verificăm şi să precizăm sursa somnolenţei pe care o simţiţi şi motivul pentru aceasta. Aceasta vine, deoarece voi nu simţiţi importanţa muncii şi acest lucru vă este arătat de sus. De ce nu simţiţi importanţa muncii ? Deoarece vi s-a arătat un pic mai mult de dorinţa voastră egoistă acum şi, desigur, nu găsiţi diseminarea importantă nici în ţara voastră, în Bulgaria sau oriunde altundeva.

Starea unei persoane nu este o chestiune de noroc. Nimic nu se întâmplă fără motiv. Numai copiii mici spun că paharul s-a spart deoarece a căzut şi s-a spart singur. Pur şi simplu, nu au legat cele două evenimente.

Tu faci acelaşi lucru, gândind că ai căzut de unul singur, dar nu există un astfel de lucru, deoarece nu e nimeni în afară de El. Creatorul ne face să simţim, astăzi, această tristeţe generală, astfel încât să putem trece la un nivel superior. O persoană care participă şi este inclusă în această muncă va creşte şi, cei care nu cresc, vor dormi până la finalul congresului şi, ca de obicei, vor rata totul.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Zohar

Nu este cale de întoarcere

Atunci când avansăm, există tot felul de temeri egoiste, incertitudini şi ezitări. Desigur, noi nu dorim să avansăm astfel. Se pare că ar fi mai bine să se domolească totul, să nu mai vorbim deschis împotriva forţelor puternice ale acestei lumi.

Ca şi cum Faraon merge să-l întâlnească pe Moise. Cine este Moise? Nu este nimeni şi nimic, pentru că îi este teamă tot timpul, teamă de Faraon. Dar, Creatorul îl împinge înainte şi-l obligă să-l înfrunte pe Faraon, adică, să se opună manifestării întregului egoism din lumea noastră.

Moshe (de la cuvântul Limshoh – a trage, în ebraică) este forţa care ne scoate din egoism. Moshe nu este liber. El stă înaintea Faraonului, tremurând de teamă, dar este Creatorul care îl aduce în aceste condiţii şi deci, dacă acceptă, câştigă.

Astăzi suntem într-o stare în care suntem incapabili să ne planificăm,  într-o stare de incertitudine absolută, cu ameninţarea unui conflict. Şi eu sunt foarte fericit. Această bucurie este multiplă, multi-strat.

În primul rând, această bucurie vine din faptul că noi merităm aceşti adversari. Baal HaSulam scrie că ar trebui să aruncăm în aer peretele dintre omenire şi înţelepciunea Cabala, deoarece ea singură poate salva omenirea. Astăzi, ea se manifestă. Am beneficiat de o enormă publicitate pe care niciodată nu ne-o puteam permite. Fie că este pozitivă, fie că este negativă, nu contează. Publicitatea este publicitate.

Noi facem progrese în materie de diseminare. Asta ne obligă să creştem, să evaluăm totul în mod diferit. Ne vom lupta. Nu este simplu, deoarece implică un risc enorm şi, de fapt, este. Dar, recompensa este enormă şi nu este cale de întoarcere.

Creatorul defineşte aceste circumstanţe şi face totul pentru ca noi să nu putem scăpa. Această imagine este clară pentru mine şi prietenii noştri încep să vadă că nu există mijloc de ieşire, Creatorul ne pune înaintea Faraonului, ce ne obligă să muncim.

Sunt foarte fericit de această premieră, pentru că merităm această atitudine puternică şi dramatică a Creatorului. În al doilea rând, deoarece grupul din întreaga lume înţelege această stare, această bătălie decisivă şi facem ultimul nostru mare efort, ne angajăm să rezistăm asaltului şi să răspundem în mod corect: pe de o parte acţionăm cu calm şi, pe de altă parte, fără teamă, fără ezitare, fără îndoială.

Perioada actuală îmi dă încrederea că suntem, cu adevărat, înainte de ieşirea din exilul din Egipt. Sunt deja lupte serioase împotriva egoismului nostru, care acum este revelat în acest mod, mai ales în ultima etapă a luptei noastre împotriva anumitor cercuri.

Este spus că, atunci când, poporul Israel a ieşit din Egipt, a existat o urmărire. În plus, nu este spus că egiptenii i-au urmărit, ci Erev Rav. Cine erau ei? Nu era nimeni care să-i urmărească pe israeliţi, deoarece armata faraonului a fost învinsă şi toţi slujitorii, etc., au murit din cele zece plăgi.

Cine a rămas în Egipt? Cei care se agăţau de asta, cei care aveau teamă de Creator, care munceau pentru Faraon. Noi suntem în război împotriva lor. Dacă suntem în această stare, suntem pregătiţi, cu adevărat, pentru ieşirea din Egipt. Vă felicit pe toţi.

Din Congresul din Bulgaria, 01.11.2013, Lecţia 2

A trăi în intenţie mai degrabă, decât în dorinţă

Sufletul este dorinţa care a fost creată de Lumină, care, în final, trebuie să atingă similitudinea cu Creatorul.

Lumina (reprezentată de semnul plus pe desenul nr 1) creează o dorinţă egală (semnul minus). Totuşi, odată ce ea intră în dorinţă, ele se anulează. Dorinţa nu percepe Lumina ca o plăcere, deoarece ele sunt opuse.

Totuşi, odată ce dorinţa primeşte calitatea Luminii, aceasta începe, puţin câte puţin, să se transforme în opusul său. Intenţionează să facă o restricţie (Tzimtzum) şi funcţionează numai cu Lumina Reflectată, cu alte cuvinte, primeşte şi se bucură numai atunci când simte că dăruieşte celui care îi dă plăcere. În acest mod, ajunge la egalitate cu Creatorul.

Cu alte cuvinte, Lumina vine la mine cu dorinţa de a-mi face plăcere, dar eu o accept doar dacă mă simt în echivalenţă cu Creatorul,  ca în exemplul cu gazda şi oaspetele.

Gazda doreşte să aducă plăcere invitatului, să-i dăruiască tot ce are (săgeata marcată cu “a” care reprezintă plăcerea, deplasându-se şi intrând în dorinţă). Totuşi, oaspetele nu acceptă decât cu condiţia ca ei să fie identici (săgeata marcată cu “b”, intenţia sau Kavana).

Dacă intenţia acţiunii mele este de a întoarce tot ceea ce primesc de la gazdă, mai târziu, în calitate de invitat, pot accepta plăcerea. Cu alte cuvinte, nu fac decât acţiunile care mă apropie de gazdă, Creatorul, care mă fac echivalent cu El.

În lumea noastră, trăim în acţiunea de primire în propriul interes. Noi dorim să primim cât mai mult posibil. Nimic altceva nu ne interesează.

De aceea, noi atingem o stare în care epuizăm posibilităţile noastre, cu alte cuvinte, corelarea între plus (ceea ce primim de la gazdă) şi minus (care există în noi) dispare şi ne oprim să primim plăcere. În acest mod, natura, Creatorul, ne împinge să lucrăm la un al doilea nivel, într-o stare de similitudine cu Creatorul.

A munci la un al doilea nivel ne face “umani”, Adam (care vine din cuvântul “Domeh” care înseamnă similar cu Creatorul).

Adam este o structură pur spirituală care nu există decât în intenţie. Noi  devenim umani doar datorită intenţiei de a dărui, noi devenim similari cu Creatorul. Altfel, suntem animale muncind doar cu egoismul nostru ca şi toate celelalte părţi ale creaţiei.

A deveni echivalent cu Creatorul înseamnă a atinge nivelul Său de perfecţiune, starea de eternitate, nemurire, tot ceea ce este deasupra lumii noastre. Nu există decât trei tipuri de materie în lumea noastră: mineral, vegetal şi animal. Aici, omul este, de asemenea, un animal. El munceşte pentru existenţa sa, trăieşte un anumit timp şi moare.

Pentru a face posibil pentru noi ca să ne ridicăm la nivelul uman, sistemul de interacţiune dintre Lumină şi dorinţă trece printr-un număr mare de stări care sunt menţionate ca “alcătuirea unui sistem de lumi”.

Lumina coboară din lumea Infinitului în lumea noastră şi trece printr-o varietate de stări. Noi le studiem în înţelepciunea Cabala. Lumina şi dorinţa (reprezentate de plus şi minus în figura 2) interacţionează ca un dipol.

Cum Lumina influenţează dorinţa, o învaţă puţin câte puţin, o construieşte şi o schimbă. La început, Lumina şi dorinţa sunt divizate în cinci părţi între ele, numite Partzufim.

Lumea Adam Kadmon se împarte în Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin şi Malchut. Luminile Yechida, Haya, Neshama, Ruach şi Nefesh le corespund. Este împărţirea fizică exactă între dorinţă şi plăcere.

Apoi, se produce un lucru foarte interesant. Dorinţa doreşte să devină echivalentă cu Lumina,  a primi pe deplin cu intenţia de a dărui şi nu reuşeşte. Asta se întâmplă în lumea Nekudim, care încetează să mai existe după ruptură.

Care este semnificaţia rupturii ? Principala condiţie de primire este dorinţa creaturii de a deveni asemenea Creatorului, pentru a nu mai simţi ruşinea şi a primi plăcere pentru El (vezi figura 1).

Atunci când, în lumea Nekudim, creatura doreşte cu adevărat să primească de dragul Creatorului. Cu alte cuvinte, enorma dorinţă întreagă care a fost creată doreşte să primească numai pentru a dărui, în întregime 100%.

Să presupunem că, atunci când fac o restricţie şi nu primesc nimic, mă pun într-o stare în care gazda depinde de mine şi eu nu depind de ea. Tu vrei să mă tratezi cu lucruri care-mi plac, le doresc cu pasiune şi nu pot trăi fără ele, dar, dacă sunt capabil să fac o restricţie, atunci devin independent. Aparent, tu ai făcut totul pentru a mă mulţumi, dar, cum simt că depind de tine, resping această satisfacţie. Nu doresc să simt ruşine. Asta mă arde, mă privează şi mă face dependent de tine.

De aceea, eu refuz acest cadou până ce gazda şi cu mine vom simţi că ne-am schimbat rolurile. Gazda încearcă să mă convingă să încerc cadoul său. Ea spune: “Eu fac asta pentru tine, ştiu că-ţi place asta, am încercat atât de greu” şi îi fac o favoare, acceptând să îl iau. Cu alte cuvinte, schimbăm rolurile. În loc să fiu un primitor, devin un dăruitor, făcând o favoare Lui.

În acest mod, refuzul meu, restricţia dorinţei mele, îmi permite să ating o stare în care, în loc să depind de gazdă, Ea depinde de mine şi asta nu are importanţă, deoarece Ea are totul şi eu nu am nimic. El vrea să mă bucure, dar eu domin dorinţa Lui cu voinţa mea şi deci, eu domin Gazda deoarece, la început, El a vrut să mă mulţumească şi eu nu i-am permis Lui acest lucru.

În acest caz, omul nu este un animal, contrar stării precedente, când primea de la plus în minusul său şi toată viaţa se învârtea în jurul primirii de plăcere pentru sine. Acum, el intră într-o stare diferită, o stare de intenţie, unde el devine semnul plus care conferă gazdei şi Gazda este minus, deoarece El doreşte ca invitatul să fie mulţumit.

Apoi, Lumina şi dorinţa se împart în cinci componente (cinci porţii, de exemplu), o acţiune simplă are loc. Dorinţa primeşte toată Lumina cu intenţia de a dărui şi acum, există enorme dorinţe interioare în această dorinţă, pe care nu le lua în considerare înainte. Ea începe să simtă că doreşte să profite de plăcere, încât nu-i mai pasă dacă este pentru a dărui Creatorului.

Să spunem că am împins (respins) o senzaţie dorită, foarte plăcută, de câteva ori. Totuşi, de îndată ce am primit-o, plăcerea pe care am trăit-o era atât de mare, încât nu sunt capabil să o refuz. Uit imediat că sunt în măsură să o refuz, să o resping. Plăcerea începe să mă domine. Aceasta este ceea ce se întâmplă şi este ceva ce nu poate fi luat în considerare înainte ca plăcerea să fie primită. Această plăcere suplimentară apare în mine când mă simt în echivalenţă cu Creatorul.

Faptul este că, atunci când încep să primesc plăcere, simt o aromă suplimentară celei pe care am simţit-o deja din acest cadou. Am creat o intenţie pentru a aduce plăcere Gazdei, această plăcere suplimentară se trezeşte în mine acum şi nu pot face nimic cu privire la asta. O dorinţă suplimentară apare, pe care Creatorul nu a creat-o înainte sub influenţa Luminii.

Dorinţa iniţială a fost creată, pur şi simplu, sub influenţa darurilor pe care El mi le-a oferit şi acum, o dorinţă suplimentară se trezeşte în mine, o plăcere suplimentară de a fi ca El, dar nu am luat asta în considerare înainte.

Acum, descopăr că sunt incapabil să accept cadourile Gazdei, de dragul Lui. Întreaga mea intenţie, toate planurile mele de a deveni independent, de a deveni precum Gazda, au dispărut, şi nu pot să le realizez. Această stare este numită lumea Nekudim.

De ce lumea Nekudim nu există? Deoarece Kli-ul nostru, vasul şi ecranul  creat, intenţia de a dărui gazdei, se rup şi se amestecă cu Lumina (vezi figura 2).

Înainte, noi nu aveam intenţia, dar acum, ea a fost activată între dorinţă şi Lumină.

De aici, cele trei componente: dorinţa, intenţia şi Lumina (plăcerea), există în natură total dependente unele de altele. Ele au fost amestecate şi poartă informaţii despre interdependenţa lor.

Altă lume apare după rupere: lumea Atzilut, lumea corecţiei. Toate dorinţele care pot corespunde intenţiei, deci Luminii, sunt corectate în ea.

Dorinţele necorectate rămase se împart în trei părţi: lumile Beria, Yetzira şi Assiya. Aceste dorinţe nu pot fi corectate decât printr-o structură specială numită “om” în lumea noastră.

Este vorba de o structură foarte complexă care conţine o multitudine de dependenţe posibile. Este creată cu un singur scop: ne permite să ne corectăm şi să devenim precum Creatorul.

Totuşi, partea ce mai interesantă este aceea că, sistemul se compune dintr-o multitudine de mici dorinţe, unde fiecare conţine două părţi.

 

În plus, prima parte a dorinţei mele este în contact cu o parte a unei dorinţe adiacente şi cealaltă parte este în contact cu o parte a unei alte dorinţe adiacente şi, în acest mod, devenim incluşi mutual în altă dorinţă.

Chiar dacă fiecare dintre noi reprezintă o dorinţă separată, cele două părţi ale sale depind de cineva aproape de ea. În acest mod, mă bazez pe cei care sunt aproape de mine şi este acelaşi lucru cu toată lumea. Ca şi cum am fost încorporaţi în altul. Este un lucru foarte important!

Acest lucru poate fi văzut sub forma paşilor,  în care fiecare pas se compune din două jumătăţi de paşi adiacente. Este vorba despre o treaptă superioară care este mereu în mine şi primesc Lumina care vine în mine şi de aceea partea mea superioară depinde de asta.

Partea mea inferioară este în interiorul pasului următor şi, de aceea, depind se asemenea, de asta.

Astfel, se dovedeşte că, chiar dacă sunt la mijloc, nu depinde de mine. Eu depind de partea superioară care este în interiorul meu şi de partea inferioară care este în interiorul ei.

 

Pe cont propriu, nu sunt nimic. În acest mod, fiecare dintre noi depinde de cei care, ierarhic, sunt deasupra lui sau sub el. Totuşi, există o parte specială a acestei structuri, partea noastră mediană. Ea este foarte specială şi este numită “a treia din partea de mijloc a Tifferet”, Sefira Tifferet. Ea este liberul nostru arbitru.

Principiul este că, fiind într-un sistem închis absolut complet, care conţine nivelurile mineral, vegetal, animal şi om, nu avem nicio libertate când este vorba despre alegerea noastră. Totul în acest sistem este deja gata – condus, determinat şi nimic nu depinde de noi. Toate gândurile şi dorinţele noastre, tot ceea ce ni se întâmplă, este determinat în avans: unde ne naştem şi cine vom fi, cu cine vom avea relaţii, când vom trăi şi când vom muri. Totul este predeterminat, mai puţin un lucru: posibilitatea de a folosi partea centrală a Tifferet, pentru a controla conexiunea dintre paşii (nivelurile) inferiori şi superiori în raport cu mine. Această parte a Sefira Tifferet nu depinde nici de partea superioară, nici de treptele de mai jos.

Cu alte cuvinte, dacă ar trebui să mă separ în zece Sefirot, zece părţi, s-ar părea că am o parte neutră la mijloc şi că pot controla această parte neutră. Practic, dacă dorim să fim sub controlul nostru, atunci tot viitorul nostru depinde de capacitatea noastră de a controla această parte neutră.

Acţiunea de control este dorinţa mea de a avea un tip de conexiune cu Partzufim inferior şi exterior care mi-ar permite să construiesc un singur întreg cu ei. Doresc să mă neutralizez în raport cu ei, să fac totul pentru binele lor. În acest mod, îi conectez prin mine.

Dacă acţionăm în acest mod, vom fi la fel ca Lumina. Ea ne va umple şi va circula prin noi, fără nicio interferenţă din partea noastră. Asta este întreaga nostră muncă.

Este foarte uşor de realizat. Dezvoltarea progresivă a umanităţii ne aduce la întrebarea privind sensul guvernării, sensul vieţii, sensul stării noastre. Lumea începe să înţeleagă că a ajuns într-un impas şi apoi, Cabala este revelată: o ştiinţă pentru a transforma dezvoltarea voastră în direcţia cea bună, de dorit, care explică cum putem să participăm, să evităm suferinţa şi cum putem ajunge la starea cea mai de sus: deasupra morţii, deasupra inferiorităţii noastre, deasupra senzaţiilor noastre actuale.

Cabala devine revelată atunci când începem să ne punem întrebări în legătură cu acest subiect. Ea explică faptul că există doar un singur mod de a ieşi din impas, de a ne neutraliza şi de a exista de dragul conexiunii cu alte elemente. Numai atunci vom începe să deţinem guvernarea ca oaspete şi gazdă. În general, oaspetele depinde în întregime de Gazdă, dar, când spune Gazdei că nu doreşte să primească de la El, cu alte cuvinte, nu vrea să folosească dorinţa sa în forma naturală, el devine guvernant şi nu guvernat.

Deci, ce putem guverna? Ceea ce avem sunt iubirea şi ura, atracţia şi respingerea, plus şi minus.

Toate elementele din natură există în starea de bună interacţiune şi armonie deoarece nu au libertatea de voinţă. Totuşi, deoarece omul este ultimul stadiu de dezvoltare egoistă a materiei, are această libertate de voinţă, care apare doar în partea mediană, a treia parte a Tifferet. De aceea omul simte ruşine în faţa gazdei sau a altora. Acest sentiment de ruşine, sentimentul de respingere sau atracţie, îi dă posibilitatea de a se ridica deasupra dorinţelor sale. În acest mod, devine guvernant şi nu guvernat. Aceasta este esenţa înţelepciunii Cabala.

Deci, când începem să ne conectăm, într-o primă etapă, respingerea absolută apare între noi, infinitul. Conform naturii noastre, nu există niciun mijloc prin care ne putem include reciproc. Suntem toţi de un egoism absolut.

Dacă realizez prima restricţie TA (Tzimtzum Aleph), cu alte cuvinte, nu vreau să mă folosesc de dorinţele mele egoiste, astfel devin neutru în raport cu celălalt.

Atunci încep să acţionez ca un oaspete în raport cu Gazda, din iubire pentru celălalt, integrând dorinţele sale în mine.  În acelaşi timp, este ca şi cum aş fi deasupra Lui. Eu sunt precum Creatorul faţă de El, deoarece vreau să Îi dăruiesc, să Îl mulţumesc.

În acest mod, am devenit asemănător cu Creatorul într-o anumită măsură. Când acţionez în acest mod, Lumina superioară vine asupra mea şi apare o legătură specială între mine şi Creator, Lumina. Ea începe să circule în noi.

Asta se întâmplă atunci când noi realizăm prima restricţie şi acest lucru este suficient pentru a se ridica deasupra nivelului nostru egoist corporal. Caracteristica următoarei etape este că includ dorinţele celuilalt în mine. O dorinţă dublă este formată în mine şi este ca şi cum aş fi “însărcinată” – eu şi embrionul, obiectul pentru care acţionez, ambele există în mine. Încep să înţeleg şi să îl simt. El devine parte din mine. În acest mod, menţin două dorinţe, a mea şi a sa.

Încep să primesc Lumină suplimentară de la Creator deoarece am devenit de două ori mai mare. De fapt, am devenit mai mult decât de două ori, pentru că vreau să dăruiesc şi dezvolt o enormă dorinţă suplimentară, forţă. Acum, o intenţie de a dărui partenerului meu, prietenului meu este formată în mine. Am deja un ecran şi încep să muncesc pentru el ca şi cum aş munci pentru a dărui. În acest mod, imensa Lumină Superioară nu vine de la mine. Ea începe să circule între mine şi el.

Această Lumină nu dispare, deoarece ea este în mişcare constantă între noi. Acestă senzaţie de Lumină în noi se numeşte sentimentul existenţei eterne. De obicei, când nu există intenţie de a dărui, când Lumina intră în dorinţă, ea o stinge. La fel cu oricare dintre dorinţele noastre: eu mănânc şi beau şi, când plăcerea mea atinge un anumit grad de realizare, ea dispare. Asta se aplică la toate plăcerile corporale (hrană, sex, familie, interacţiuni plăcute), deoarece plăcerea intră direct în dorinţă şi ele se anulează reciproc în măsura în care sunt în opoziţie. Plăcerea umple dorinţa. Dorinţa se diminuează şi dispare complet.

Cum pot face ca plăcerea să fie constantă? Senzaţia de plăcere este numită percepţia vieţii. Aceasta este Lumina.

Fără Lumina Reflectată, ajungem la starea de goliciune. Plăcerea intră în dorinţă. Ele se anulează reciproc şi la final, obţineţi un zero.

Totuşi, atunci când funcţionăm conform principiului de dăruire, mă regăsesc la mijloc, între Partzuf superior (cel de deasupra mea) şi cel inferior (mai jos de mine) şi, la rândul lui, el între mine (eu deasupra lui) şi cel mai jos de el şi aşa mai departe. Noi suntem interconectaţi printr-un lanţ. În acest mod, fiecare dăruieşte celui de lângă el, acela dăruieşte celui de lângă el şi aşa mai departe şi nu se pierde nimic, dar toată lumea câştigă.

Deoarece partea superioară şi o parte inferioară există în mine şi încep să mă simt ca şi cum aş fi infinit deoarece tot ceea ce există deasupra mea (partea superioară 1) şi tot ceea ce există mai jos de mine (partea inferioară 2) sunt ambele incluse în mine.

În cele din urmă, întreg universul este conectat la mine, prin toate aceste elemente şi simt că folosesc întreg universul, lumea Infinitului. Asta obţinem atunci când suntem conectaţi corect la celălalt. Este revelaţia sufletului.

Atunci când suntem într-o stare de dăruire, ajungem progresiv să ne apropiem unii de alţii, începem să realizăm ceea ce numim lumile superioare.

Încep să mă apropii de prietenul meu din lumea Assiya, Beria, Atzilut şi Adam Kadmon şi, atunci când sunt complet lângă el, intru în starea numită Lumea Infinitului.

Toate lumile sunt definite ca depăşirea dorinţei noastre egoiste, distanţa dintre noi, ura transformată în iubire, plus şi minus.

   

Astfel, atunci când depăşesc minusul meu actual egoist, acesta devine materie, unde percep Lumea Infinitului, eternitatea, perfecţiunea. Este munca noastră reală.

Atunci când ne unim şi interacţionăm corect cu celălalt, dorim să creăm un grup. Un grup este ceva care nu există în niciunul dintre noi. Este starea pe care dorim să o atingem.

Atunci când ne separăm de noi înşine, facem o restricţie asupra noastră pentru binele grupului şi nu de dragul nostru, ajungem la o sumă de dorinţe, o sumă de intenţii, o sumă de aspiraţii şi noi o facem pentru binele stării numite “grup” şi nu un individ. Astfel, sistemul conexiunii noastre la intenţie şi nu la dorinţă, este grupul.

Toate dorinţele pe care le restricţionăm sunt respinse şi numai intenţiile noastre rezistă în grup. În acest mod, ne ridicăm la etapa următoare, în care nu mai existăm în dorinţele create de Lumină, ci doar în intenţii.

Este starea de “a trăi în intenţie, mai degrabă decât în dorinţă”, este starea existenţei în lumea superioară.

De fapt, în lumea noastră, judecăm o persoană în funcţie de modul în care îi tratează pe ceilalţi. Aceasta este intenţia. Totuşi, când dorim să ne ridicăm deasupra vieţii noastre corporale actuale, la început trebuie să facem o restricţie asupra noastră, adică să oprim folosirea dorinţei noastre în modul în care a fost creată iniţial, făcând un efort spre centrul grupului.

De aceea, întreaga înţelepciune se rezumă la a învăţa modul corect de a ne uni, separat de egoismul nostru şi a conduce intenţiile noastre înainte.

Scopul muncii noastre este de a conecta intenţiile noastre. Lumea superioară, următoarea etapă de dezvoltare a umanităţii, este formată din ele. Dorinţele şi plăcerile nu sunt tema lumii superioare. Doar intenţiile sunt.

Din Congresul de la Stockholm, 30.08.2013, Lecţia 2

Filmul controlat de privitor

Diferenţa dintre lumile materiale şi spirituale este că, spiritualitatea este starea noastră internă. Nu există un fel de imagine externă cu îngeri care zboară şi spirite rele. Dar, lumea pe care o percepem în exteriorul nostru, este starea noastră interioară. Toate senzaţiile se dezvoltă în interiorul materialului percepţiei noastre.

Înainte, în secolele trecute, nebunii care aveau viziuni erau consideraţi sfinţi şi profeţi. Mai târziu, psihologia a explicat că, halucinaţiile au fost provocate de procese interne ce se produc în oameni. Înţelepciunea Cabala este de acord cu aceste descoperiri din psihologie.

Din cele mai vechi timpuri, de la începutul dezvăluirii Creatorului de către om, Cabala spune că, imaginile aceste lumi nu sunt decât proiecţiile senzaţiilor noastre interne. Totuşi, noi avem capacitatea de a schimba psihologia noastră şi percepţia noastră şi de a nu trăi în această realitate actuală, care se prezintă spontan şi oferă imaginea acestei lumi: putem alege ce film dorim să privim.

Pentru a face acest lucru, trebuie să examinăm cine suntem, cine ne conduce şi cum funcţionează asta şi apoi, vom putea să ne privim raţional şi sobru. Este scris: “Un judecător are doar ceea ce ochii lui pot vedea” şi tot restul este imaginaţia noastră. Întregile noastre vieţi şi această lume sunt, de asemenea, un vis.

Cabala ne oferă instrumentele pentru a realiza aceste schimbări: de aceea este diferită de celelalte abordări, fie religioase, fie ştiinţifice. Cabala ne oferă mijloacele de a schimba visele noastre şi reprezentarea imaginară în care trăim: ea ne permite să le explorăm, să le privim de alături şi să vedem forţele care acţionează asupra lor şi să creăm aceste imagini.

În esenţă, noi dezvoltăm o capacitate de a defini în ce dimensiune dorim să fim şi ce să alegem.

Astfel, ne ridicăm la un grad de realizare a forţelor care ne guvernează şi învăţăm cum să le folosim. Şi în final, în spatele tuturor acestor forţe, revelăm inteligenţa superioară, voinţa Creatorului. Este vorba de nivelul cel mai ridicat, nivelul dezvăluirii cauzei creaţiei, finalitatea sa şi concepţia sa; noi realizăm unitatea completă cu Creatorul.

Dar, este numai un vârf tranzitoriu şi pentru ceea ce urmează: să aşteptăm şi să vedem. După toate, în acel moment, vom exista sub o formă diferită. Apoi, vor exista noi şi diferite niveluri de realizare şi avansare. Dar, ele nu au nimic în comun cu dorinţele materiale, deoarece, în acel moment, atitudinea noastră faţă de problemă va fi deja corectată. Această nouă descoperire este în afara limitelor “materiei”, în proprietăţi mult mai sublime.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.10.2013

Nu vreau să fiu o giruetă ce se roteşte în vânt

Uneori o persoană stă cu o expresie, ca şi cum viaţa ar fi terminată şi şi-a pierdut orice valoare, această lume nu valorează nimic, şi a trăi o viaţă vidă este mai rău decât moartea. Ea se întreabă de ce mai este în viaţă în această lume şi regretă că simte toată această realitate. Ea gândeşte:”Aş dori să nu mă fi născut şi trăit”.

De unde primeşte, brusc, această stare de spirit? Este Creatorul care-i trimite un astfel de sentiment.

Uneori este contrar, ea simte, brusc, o energie neobişnuită, râsete şi bucurie, entuziasm, este gata să îmbrăţişeze pe toată lumea, să sară şi să danseze. De unde vine această stare de spirit? De asemenea, de la providenţa divină. Ce faceţi cu aceste stări opuse? Nu este bine să fii într-o extremă sau alta. Atunci, eşti ca o giruetă rotindu-se constant în sensul în care suflă vântul…

Dar, dacă o persoană înţelege asta şi nu le poate suporta şi nu acceptă să fie o marionetă a Creatorului, care El singur controlează, ea spune: “Nu! Trebuie să decid eu” şi cere Creatorului să lase un loc pentru ea. Şi apoi, ea descoperă că are, cu adevărat, un loc gol! Creatorul este deja în ascundere de la început şi i-a dat acest domeniu de activitate numit “această lume”.

Nu există alt loc în care Însuşi Creatorul se ascunde, în mod intenţionat, de la început şi vă dă posibilitatea să faceţi tot ce vreţi. Şi acum, cu ajutorul mediului, puteţi să construiţi o relaţie cu realitatea pentru a neutraliza prezenţa Creatorului şi a umple acest loc vid de unul singur, exact sub forma pe care Creatorul ar umple-o dacă El s-ar fi dezvăluit.

De ce Creatorul nu se relevă în acest loc numit “această lume”? Deoarece el nu are “haine”, deoarece El este ascuns. O persoană construieşte această “haină” şi, în măsura în care o face, ea descoperă Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.20.2013, Scrierile lui Rabash

Gradul cel mai ridicat

Întrebare: Cum putem să trecem de la grija egoistă a unei persoane pentru alţii, la o grijă independentă de egoism? Cum putem scăpa de dorinţa egoistă care o împinge să aibă grijă de alţii?

Răspuns: Este vorba de un nivel foarte înalt în care simţiţi deja Creatorul şi sunteţi într-o stare de conexiune cu această forţă pozitivă de dăruire şi iubire. Apoi, începeţi să simţiţi nevoia de a dărui şi a iubi absolut necondiţionat, ceea ce ne imaginăm astăzi dar nu cu privire la sine, fără a primi vreo compensaţie, în orice formă, aceasta este singura stare pentru a simţi eternitatea, perfecţiunea, infinitul.

Este imposibil de a pune în cuvinte, pentru că este un alt sentiment şi o altă înţelegere a lumii, care vin în măsura realizării şi absorbţiei calităţii altruiste de dăruire şi iubire în sine.

Din Congresul din Bulgaria, 01.11.2013, Lecţiei 1

O forţă pozitivă

Noi producem energie cu acţiunile noastre comune de unitate. De asemenea, trebuie să o folosim pentru ca toată lumea să se unească cu grupul.

Energia pe care o primesc de la acest grup este recompensa mea pentru a fi loial grupului. Devin parte integrantă a unui întreg în măsura loialităţii mele, sunt pregătit să fac pentru ei tot ceea ce consideră necesar pentru mine.

Asta înseamnă că folosesc grupul în mod corect şi pot continua să cer energie de la acesta pentru a mă apropia mai mult de el.

Eu mă dăruiesc ştiind că mă vor completa cu valorile lor şi atunci, această parte va fi încorporată în garanţie mutuală, fără îndoială.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam