Category Archives: Munca spirituala

A fi sau a nu fi împreună, asta-i întrebarea

Există o luptă constantă în grup: a fi sau a nu fi împreună. Un membru poate fi într-o stare de urcare şi un altul într-o stare de coborâre şi unul îl influenţează mutual pe celălalt. Dar, trebuie să rămânem conectaţi, să ne strângem şi să ne întărim, indiferent de ce, în ciuda tuturor obstacolelor, interne sau externe, care constituie „carnea” nivelului următor.

Obstacolele externe provin de la persoanele care ne sunt aproape sau departe şi din lumea întreagă. În general, este vorba despre tot ceea ce se întâmplă la nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii şi fiinţele umane. Totul funcţionează asupra noastră ca vasele noastre externe şi totul ne aparţine.

Pentru a adera la punctul nostru din inimă, îndepărtăm hainele, carnea, caracteristicile individuale şi lăsăm doar punctele goale în inimă, ignorând restul şi aşa aderăm la celălalt. Apoi, vom câştiga formele pe care le-am respins anterior: această lume.

Nu este altă alegere. Este vasul nostru şi noi trebuie să-l folosim. La finalul corecţiei, lumea întreagă, tot ceea ce percep, simt şi văd, va deveni un corp. Toate acestea se întorc la mine sub forma diferitelor obstacole şi trebuie să mă conectez, în ciuda interferenţelor.

Într-o stare de coborâre, adică ascundere, prietenii par nepoliticoşi şi severi şi nu am nici un chef de a mă conecta. Într-o stare de urcare, adică dezvăluire, ei îmi par perfecţi şi vreau să-i îmbrăţişez şi să nu-i mai las. Apoi, cad din nou în ascundere şi îmi este teamă: În ce fel de grup am căzut? Trebuie să fug cât mai curând posibil.

Astfel, urc şi cobor constant. Astfel îl văd prin atributele mele din interiorul vaselor. Mişcarea între urcări şi coborâri determină nivelul meu superior. Dacă accept urcările şi coborârile în acelaşi mod şi nu îmi fac griji de starea în care sunt, cât timp ader, sunt conectat în garanţie reciprocă, încercând să mă menţin cât mai mult timp posibil atât în urcare, cât şi în coborâre, eforturile mele vor construi următorul nivel în această amplitudine.

Când vreau să rămân conectat la prieteni în timpul urcării şi coborârii, este o stare numită dorinţă arzătoare sau întărire deoarece vreau, cu adevărat, să mă conectez. Atunci când vom termina măsura eforturilor noastre şi vom depăşi toate obstacolele, acţiunea luminii va avea loc în faza finală care va umple conexiunea dintre noi şi va comprima garanţia noastră reciprocă.

Aici, va trebui să luăm în calcul problema distanţei: există un motiv pentru a continua munca şi pentru a fi dezorientat. Toate acţiunile în această lume sunt foarte speciale. Trebuie să înţelegem şi să realizăm că, garanţia reciprocă este punctul de conexiune în care ne aflăm deja pe aceeaşi scară care vine din şi urcă în lumea Infinitului.

Ne dezbrăcăm de tot prin eforturile noastre reciproce şi nu lăsăm decât punctele noastre din inimă şi începem să ne conectăm. Acum, încercăm să facem asta deasupra tuturor obstacolelor, atunci când suntem împreună şi mai ales atunci când ne îndepărtăm unii de alţii şi simţim că suntem împrăştiaţi peste tot, separaţi de distanţă şi lipsa conexiunii.

Trebuie să facem tot posibilul pentru a depăşi toate aceste interferenţe. Deci, ne reunim în congrese şi evenimente speciale pentru a resimţi ce înseamnă să fii împreună atunci când nu există distanţă între noi. Se pare că testăm în ce măsură distanţa fizică acţionează asupra noastră şi cum putem stabili starea care nu produce schimbări în sentimentul nostru şi în conexiunea reciprocă dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie pe tema: Pregătire pentru Congres

O sferă care fuzionează

Modalitatea de a ieşi din criză (ego-ul nostru) înseamnă că metoda educaţiei integrale este alcătuită din nouă faze, etape sau lecţii.

Faza 1: Introducerea noţiunii de garanţie reciprocă, atunci când înţelegem că unitatea este un lucru minunat

Faza 2: Depăşirea rezistenţei ego-ului cu ajutorul unui mediu solid.

Faza 3: Clarificarea centrului grupului, „sfera de zmeură”. Centrul grupului nu este doar o atitudine pozitivă faţă de prieteni şi dorinţa de a se ajuta reciproc. Sfera de zmeură înseamnă că încetez să mă comport cu alţii în mod personal. Asta înseamnă că, părem a fi liberi de înfăţişarea noastră exterioară, de piele, corp, oase, toate caracteristicile noastre interioare înnăscute, lăsând numai scânteia, Reshimo (reminiscenţa spirituală). Nu rămâne din fiecare decât Reshimo, adică spiritualitatea interioară a fiecăruia, dorinţa sa de conexiune.

Nu mai văd chipuri. Dacă le văd, trebuie să muncesc asupra mea pentru a nu le mai vedea. Prietenii mei sunt determinarea şi eforturile lor pentru a ajunge la conexiune. Este singura parte spirituală, Reshimo spart care este dezvăluit şi eforturile prietenului pentru a realiza conexiunea, adică pentru a-l aduce la starea corectată în ciuda acestui Reshimo.

Deci, noi nu vedem nici un chip acum, nici un caracter personal, nici sex, comportament sau obiceiurile pe care oamenii le pot avea. Dacă mă identific mereu cu diferenţe în relaţiile dintre prieteni unul faţă de altul, atunci nu este grup. În grup, toată lumea este egală, adică nu văd diferenţe între ei. Toţi prietenii par ca Reshimot şi eforturile pentru a ajunge la conexiune.

Acolo începe a treia lecţie a sferei de zmeură. Ea se termină atunci când lumea se conectează într-un singur concept, se ridică deasupra lor, atingând conexiunea şi descoperind în ea soluţia pe care nimeni înainte nu a avut-o. Este ceea ce numim „întreg” superior. Deja este un pas înainte în care Keter inferior devine Malchut superior.

Această stare este numită sfera de zmeură în care toate scânteile, Reshimot s-au topit şi au fuzionat precum picăturile de apă care se contopesc într-o mare picătură.

Am văzut un reportaj despre o staţie spaţială unde nu era gravitaţie şi unde era o scurgere. Astronautul a pus o găleată acolo şi când a scuturat lichidul, a căzut ca o enormă picătură cosmică, o rază de o jumătate de metru, care a fost menţinută împreună de tensiunea suprafeţei şi forţele de cooperare mutuală moleculară care unesc toate moleculele. Noi suntem în spaţiu, anulând toate forţele noastre şi construind o sferă de unitate. Desigur, noi trebuie să ne susţinem în permanenţă, deoarece există interferenţe care vin, constant, pe drumul spre unitate.

Noi luptăm pentru unitatea noastră, deoarece dorim să continuăm să trăim, deoarece sfera noastră de zmeură este la începutul scării spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţie pe tema: „9 etape”

O „sferă de zmeură”: un embrion al unităţii

Începem să construim imaginea unei fiinţe umane în „sfera de zmeură” şi nu ne oprim. Este corecţia noastră. Centrul grupului care este stabilit prin eforturile noastre şi participarea noastră reciprocă şi care este numit garanţia reciprocă, devine punctul final pe scara spirituală pe care vom începe să urcăm.

Din momentul în care devenim mai puternici, vom fi în măsură să înţelegem şi să facem mai mult. Apoi, vom avea mai multe oportunităţi pentru a efectua munca corporală şi spirituală în umanitate, adică să fim „lumina pentru naţiunile lumii”. Lucrul cel mai dificil este să ajungem la această extremitate a scării de la care vom începe ascensiunea noastră spirituală. Este punctul în care se produce lupta. La fiecare nivel cădem în starea „Shimon de la piaţă”, adică nivelul corporal, nivelul animal şi din acest punct trebuie să ne naştem.

Această stare nu este opusă ascensiunii spirituale, care este o stare benefică, starea Faraonului care vă dă o senzaţie de sclavie şi răscumpărare. Este vorba, mai degrabă, despre o cădere în asemenea profunzime, încât ne simţim total deconectaţi de liniile de dreapta şi stânga, bine şi rău şi deteriorăm tot drumul la baza scării. Este starea prin care începem mereu şi astfel revenim la noţiunea de sferă de zmeură, de unitate a grupului. Putem urca la cel mai înalt nivel şi să cădem sub sfera de zmeură şi trebuie să ne ridicăm din nou la ea.

Este primul nostru punct de unitate care va exista mereu în orice stare, chiar în starea cea mai de sus. De la mingea de zmeură, vom intra în starea Ibur (concepţie), starea Yenika (alăptare) şi Mochin (minte).

Întrebare: Cum putem să ne imaginăm sfera de zmeură?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l ştim este că ea se referă la faptul de a fi împreună, în garanţie reciprocă, condiţia pentru a primi Tora, adică pentru a chema Lumina care Reformează, în scopul de a deveni ca un singur om într-o singură inimă. Asta înseamnă că ar trebui, mereu, să o dorim şi să o cerem şi Lumina va veni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, lecţia privind:”9 etape”

Un „nou demaraj” spiritual

Întrebare: În primul semestru am simţit că ceva se petrecea în mine, în al doilea semestru am participat activ la muncă, apoi am descoperit că, de fapt, nu înţelegeam nimic şi nu aveam nici un sentiment, cu excepţia fricii de a mă pierde. Și deși ascult lecția de dimineață, de fapt nu o aud.

Răspuns: Voi, la fel ca mulţi alţi studenţi, traversaţi o perioadă de pregătire internă unică, pentru noua stare. Deci, nu vă constrângeţi, asta va trece. Brusc, o trezire va veni şi veţi începe să simţiţi ceva complet nou. Nu va fi, încă, intrarea în lumea spirituală, dar va fi deja un anumit tip de senzaţie spirituală.

Ideea este că, programul intern este gata să se schimbe în noi. Este în curs de perfecţionare tot timpul şi totul se petrece ca într-un calculator: schimbaţi un nou software şi apoi, va trebui să faceţi „un restart”, „un nou demaraj” pentru a trece de la un nivel de muncă la altul.

Este exact ceea ce se petrece în voi acum. Desăvârşirea interioară de adaptare la program şi la lumea spirituală se realizează în voi şi în curând, veţi începe să simţiţi mai mult.

Starea de confuzie,de gol, de lipsă de înţelegere şi de anarhie revine destul de des, altfel nu aţi putea avansa. Asta se întâmplă tuturor, dar, puţin câte puţin, vă veţi obişnui.

Din congresul virtual de la Moscova, „Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 2

Avansaţi, nu vă opriţi!

Întrebare: De ce nu reuşesc să păstrez sentimentul de unitate, “sfera de zmeură” care continuă să dispară?

Răspuns: Nu este grav dacă ea dispare. Trebuie să privim la interesul acţiunilor noastre şi, dacă pot adăuga un efort, sunt mai fericit că ea s-a piedut decât dacă o aveam deoarece, ce am este deja al meu. Dacă mă opresc chiar şi pentru o secundă în starea în care am ajuns, începe să putrezească.

În momentul în care încep să profit de starea mea, înţeleg că este o plăcere egoistă. Dacă apreciez schimbările stărilor, adică nu viteza, ci acceleraţia, viteza crescută a schimbărilor, atunci este o plăcere corectă. Dacă apreciez, pur şi simplu, starea în sine, atunci este deja o coajă.

Precum în fizică, un corp care se deplasează la o viteză constantă ce poate fi foarte ridicată este considerat ca fiind staţionar şi, pentru mine, nu este în mişcare. Nu poate fi considerat ca fiind în mişcare decât dacă accelerez schimbările. Deci, dacă viteza voastră creşte, puteţi fi fericiţi şi este o bucurie corectă. Este ceea ce numim “bucuria unei mitzvah”, deoarece adăugaţi constant, adică creşteţi tot mai mult dorinţele spre corectare.

Mai mult, nu trebuie să vă bucuraţi de o stare constantă. Trebuie să avansaţi ca un om bătrân care este aplecat, constant în căutarea unei deficienţe pentru a accelera viteza sa.

Întrebare: Cum putem păstra sfera de zmeură?

Răspuns: Sfera de zmeură nu poate fi păstrată decât prin efortul grupului şi cu ajutorul Forţei Superioare. Constant, trebuie să ne jucăm cu această sferă, ca şi cu un aluat în timpul coacerii matza, fără să ne putem opri din frământare, nici măcar o secundă, până ce o veţi pune la cuptor. Ea nu poate fi frământată mai mult de 18 minute: cele nouă Sefirot ale Luminii Directe şi cele nouă Sefirot ale Luminii Reflectate şi apoi, imediat în cuptor!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţia privind “9 etape”

Viaţă în dăruire, moarte în primire

Creatura trebuie să fie inclusă între două sisteme pentru a se dezvolta şi a exista: coajă (Klipa) şi sfinţenie (Kedusha). De aceea există lumile ABYA de sfinţenie şi ABYA de impuritate, aşa cum este spus: Dumnezeu le-a creat una în faţa alteia. Sufletele sunt la mijloc şi, cum ele trec prin faze de dezvoltare, sunt influenţate alternativ de sisteme de puritate şi impuritate.

Prin urmare, cei care sunt hrăniţi de sistemul Klipa sunt numiţi morţi şi cei care sunt hrăniţi de sfinţenie sunt numiţi în viaţă. Astfel, influenţa lumilor ajută sufletele să se dezvolte în permanenţă, între viaţă şi moarte.

Ne dezvoltăm treptat, de la simpla dorinţă de a trăi o viaţă corporală materială, la dorinţa unui nivel spiritual. În viaţa spirituală, suntem independenţi de corp; ne ridicăm deasupra şi începem să simţim un nivel de viaţă diferit. Apoi, este viaţă atunci când suntem sub influenţa forţei de dăruire şi este moarte atunci când suntem sub influenţa forţei de primire. Asta ne învaţă cum să transformăm toate forţele intenţiei de a primi, plecând de la înclinaţia rea, la înclinaţia bună. Astfel, stabilim viaţa noastră spirituală.

Trebuie să înţelegem ce înseamnă aici principiul “Dumnezeu le-a creat una în faţa alteia”: dacă o dorinţă este evocată în noi, cealaltă dorinţă cade şi invers. Cele două sisteme nu pot funcţiona simultan. Astfel, ele funcţionează alternativ, conform planului superior care este în Lumea Atzilut.

Sistemele BYA de sfinţenie şi BYA de impuritate ne ajută să avansăm împingându-ne înainte. Dacă avansăm prin sistemul BYA de impuritate ne dezvoltăm “în timpul său” şi, dac[ avansăm prin sistemul BYA de sfinţenie, grăbim dezvoltarea noastră care este numită “voi grăbi”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.01.2014, “Scrierile lui Baal HaSulam”

Garanţia reciprocă a bunei dispoziţii

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Vreau să continui!

Este imposibil să verificăm şi să judecăm stările noastre în funcţie de sentimentele noastre. O femeie însărcinată uneori nu se simte bine, dar vrea ea să avorteze? Dimpotrivă, ea vrea să continue! Scopul este de a fi mamă, să aibă un copil şi să ţină copilul în braţele sale şi asta compensează şi justifică durerea şi disconfortul pe care le simte.

Corpul suferă, întreaga perioadă a sarcinii şi a naşterii nu este uşoară şi poate să fie tragică, periculoasă şi critică. Dacă un extraterestru, care nu ştie nimic despre viaţa noastră, ar vedea asta, ar fi şocat de tortura în care se află biata femeie, dar suntem fericiţi şi încântaţi de întregul proces al sarcinii şi naşterii unui copil.

Noi avansăm spre naşterea unui nou nivel, deci ce ne lipseşte pentru a fi fericiţi în fiecare stare? Ar trebui să vedem “Tu pregăteşti în faţa mea o masă, în prezenţa duşmanilor mei”, aşa cum este spus în Psalm 23:”duşmanii mei”, care sunt în mine deci, ei vor vedea.

Nu vreau să-i liniştesc prin asta şi invers, mai degrabă să-i tachinez şi să laud obiectivul. Dacă nu puteţi resimţi mai multe impresii decât cele pe care le-aţi simţit ieri, asta înseamnă că nu aveţi susţinerea grupului. Întregului grup îi lipseşte forţa unităţii, pentru a permite fiecăruia şi tuturor să supravieţuiască stării actuale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Subiectul lecţiei: Pregătire pentru Congres

Destul cu auto flagelarea!

Întrebare: Oamenii care vin la un grup nu posedă doar capacităţi diferite, dar au, de asemenea, probleme cu alt tip de dorinţă: cineva nu a terminat încă munca asupra dorinţelor sale de natură fizică, pentru altcineva sarcina esenţială este a lupta, de exemplu, cu setea sa de putere.

Răspuns: Nimeni nu se luptă cu nimic. Pentru o persoană care învaţă metoda integrală nu există luptă cu ea însăşi, pentru a-şi face sânge rece, a se auto flagela, chiar a-şi face un examen de conştiinţă. Nu există nimic de clarificat pentru ea, deoarece este ego-ul absolut. Este de preferat să nu deschidă această “cutie a Pandorei” şi să nu o examineze.

Singurul lucru care este necesar este să ieşiţi din voi înşivă în toţi ceilalţi, pentru a crea centrul grupului astfel că el va exista de la sine, fără a depinde de alţii. Este ceea ce numim “un balon de zmeură” care începe să strălucească printre toţi, ca urmare a rezultatului manifestărilor noastre altruiste.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013

Când priorităţile se schimbă

Întrebare: Să presupunem că forţa altruistă devine parte integrantă a unei persoane şi începe să-i dicteze noi norme de comportament. Ce se întâmplă apoi? Cum trebuie să se comporte o astfel de persoană?

Răspuns: Atunci când forţa altruistă începe să vorbească dintr-o persoană, ea acţionează în conformitate cu ea. În măsura în care ea se realizează într-o persoană, va acţiona în acest grad. Ea devine calitativ mai bună, mai onestă şi, da, mai ocrotitoare şi simpatică, ajutând activ pe toată lumea.

Întrebare: În lumea noastră, va fi foarte dificil pentru astfel de persoane.

Răspuns: Nu ştiu. Personal, eu nu cred aşa.

Cu siguranţă, acest tip de persoană nu va participa la intrigi şi maşinării murdare la muncă. Nu va urmări capital. Ea îşi va schimba priorităţile.

Să presupunem că avansarea într-o carieră este o necesitate pentru ea, pentru anumite realizări ca om de ştiinţă, ca expert. Atunci, ea se va implica în asta. Totuşi, dacă acest lucru nu o interesează, ea nu va urca scara ierarhică în detrimentul altora.

Ea nu devine “uscată”. Trăieşte o viaţă plină, dar, cu asta, ea vede lumea cu ochi complet diferiţi. La exterior, pare un om relaxat, echilibrat, inteligent, amabil şi prietenos, există în ea schimbări intense care nu sunt văzute de cei care o înconjoară.

Puţin câte puţin, conexiunea mutuală între oameni pe care o numim “lumea de sus” începe să se dezvăluie. Ea începe să vadă sistemul conexiunilor noastre care se găseşte între noi şi se comportă conform acestuia. Prin urmare, nu poate exista un conflict cu societatea aici, deoarece ea devine elementul cel mai util al societăţii. Cine ar putea să fie în dezacord cu ea? Cine ar putea să fie împotriva ei? Câmpul extern este compus din două forţe şi deja operează în ea – niciodată nu va face lucruri care-i vor dăuna.

Dimpotrivă, ea se găseşte în echivalenţă, în asemănare, în conexiune reciprocă, în armonie cu natura.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 26.10.2013