Omul trebuie să fie convins de neputința lui completă, trebuie să fi pierdut orice speranță pentru a ajunge la spiritualitate prin propriile sale forțe. Aceasta este o concluzie foarte importantă și este nevoie de mult timp pentru ca cineva să înțeleagă că nu există nici măcar o calitate în el cu care să poată reuși, cu excepția singurei șanse pe care Creatorul i-a lăsat–o şi anume, legătura cu El.

Singurul lucru pe care îl poate face omul este să ceară și nimic altceva! În orice altceva sunt doar un animal și doar un fir mic mă conectează cu Creatorul. Prinzând acest fir subțire, pot urca de la nivelul unui animal la cel al omului.

Această descoperire poate dura ani de zile pentru ca cineva să înțeleagă și să înceapă să ceară. El cere doar un singur lucru: forța dăruirii. Vreau să dăruiesc prietenilor mei, să dăruiesc Creatorului; Nu vreau să rămân un animal, vreau să devin bărbat.

Și aici apare o întrebare. De ce am nevoie de nivel de om? Care este intenția mea? Este neplăcut pentru mine să fiu la nivel animat sau vreau să dărui? Poate sper că la nivelul spiritual va fi mai bine pentru mine, pentru egoismul meu? Acest lucru trebuie încă clarificat pentru a trece granița de la lumea corporală la cea spirituală.

Din lecția zilnică de Cabala 05.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înțeleg interpretarea ta despre Creator. Îi spui natura. Nu contrazice acest termen ceea ce spune Tora? La urma urmei, Tora dezvăluie natura Creatorului ca o personalitate, ca o imagine.

Răspuns: Deloc. Dacă vezi lucrurile astfel, vei ajunge la idolatrie.

Creatorul nu are nicio imagine. Este puterea iubirii și a dăruirii, care umple toată creația. Mai presus de aceasta există puterea numită Ațmuto, care simbolizează faptul că se află deasupra oricărei conexiuni cu ființele create și, prin urmare, nu o putem chema prin niciun nume.

Toate adjectivele care se referă la El (teribilul, îngrozitorul etc.) provin din percepția noastră, la fel cum un copil mic îi numește pe tatăl sau mama sa, rău sau rea, dar ei își arată atitudinea față de el în acest fel pentru a invoca reacțiile și acțiunile corecte care au rolul de a-l cuminţi. Dar părinții de fapt nu au astfel de atribute.

Întrebare: Ce înseamnă atunci când spunem că Creatorul este natura?

Răspuns: Natura reprezint totul, tot în ceea ce ne aflăm. Unul dintre numele Creatorului este Dumnezeu. În numerologie cuvântul „Dumnezeu” este egal cu cuvântul „natură”. Există multe referințe la acest lucru în cărțile Cabalei.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 16.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este spiritualitatea?“

Spiritualitatea este atunci când vreau ca ceilalți și natura să se bucure de tot ceea ce fac și că bucuria care este îndreptată spre ceilalți și spre natură nu îmi va aparține în niciun fel.

Opusul Spiritualităţii este corporalitatea, care este momentul în care vreau să mă bucur numai pentru propriul beneficiu.

Bazat pe lecția zilnică de cabală de după-amiază cu dr. Cabalist Michael Laitman pe 13 martie 2021. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Era Faraonul din Pesah într-adevăr un tip rău sau doar o victimă a originii sale regale? El nu era Haman.

Faraonul este o forță foarte puternică. Înțelepciunea Cabalei nu discută despre Faraon ca o personalitate, deoarece în practică este o persoană inexistentă. Conform înțelepciunii Cabalei, Faraonul este ego-ul foarte mare creat de Creator. Este o mare dorință de a devora tot ceea ce este în lume în propriul beneficiu.

Cu cât umanitatea se dezvoltă mai mult, cu atât apare mai mult această forță a Faraonului, forța egoistă. Una dintre expresiile sale este că aspirăm la tot felul de realizări în lumea noastră și, cu cât realizăm mai multe, cu atât ne simțim mai goi. La fel, cu cât ne dezvoltăm mai mult lumea pare să se înrăutățească.

Faraonul este înclinaţia rea care este în corpul omului. –Cabalistul Rav Baruch Ashlag

Devenim din ce în ce mai nemulțumiți de viață. Cu cât ne conectăm mai mult din punct de vedere tehnologic și economic, cu atât ne simțim mai detașați unul de celălalt. Astăzi, asistăm la astfel de cazuri în care oamenii nu se mai simt în siguranță în cele mai îndepărtate sate. Strângerea interdependenței noastre globale ne-a condus la astfel de paradoxuri în care fermierii nici măcar nu se pot hrăni din propriile lor pământuri.

Faraonul reprezintă intenția egoistă din spatele a tot ceea ce facem. Pe de o parte, facem progrese imense din punct de vedere tehnologic și ne aflăm într-o situație în care suntem mai dependenți de toţi ceilalți din lume. Pe de altă parte, ne simțim din ce în ce mai detaşaţi unul de celălalt și nu putem tolera să fim prea strâns legați de ceilalți.

Cu toate acestea, ego-ul ne conduce la nevoia de a ne conecta corect unul cu celălalt, unde dorim, construim și cerem conexiune. Ce înseamnă acest lucru este că Faraonul, transformându-ne lumea astfel încât să devină din ce în ce mai interdependentă și interconectată, ne aduce într-o stare în care să urâm sentimentul separării și apoi să transformăm lumea într-alta cu conexiuni pozitive. Cu alte cuvinte, respectând cerințele ego-ului nostru în timp ce ne conectăm din ce în ce mai mult, constatăm că vom fi pur și simplu incapabili să obținem fericire de durată, succes sau chiar să supraviețuim. Cu toate acestea, Faraonul ne stimulează în mod constant diviziunea. Pe de o parte, Faraonul trezește în noi dorința de unitate și acționează astfel încât să nu putem trăi fără a face conexiunile corecte între noi, altfel nu ne putem furniza elementele esențiale. Pe de altă parte, Faraonul nu ne va lăsa să ne unim. Acest contrast rezumă meritul Faraonului.

Apoi începem să înțelegem că nu avem altă cale de ieșire, în afară de a ne ridica deasupra și de a scăpa de Faraon – dorința egoistă de folos personal. Scăparea noastră de Faraon, de a-i folosi pe alții în mod egoist pentru binele propriu, se numește „exodul din Egipt”.

Este destul de complicat, deoarece încă trebuie să descoperim aceste concepte în noi. Trăim într-o eră unică. Astăzi, descoperim din ce în ce mai mult ce ne-a fost pregătit sub forma Faraonului, adică într-o formă egoistă. Vedem o lume interdependentă și interconectată la nivel global, care se apropie tot mai mult de noi și, în același timp, ne simțim mai îndepărtați de ceilalți. Astfel, trebuie să-l respectăm pe Faraon, acest ego exagerat în care ne găsim astăzi, pentru că ne conduce la a realiza cât de rea ne face viața și, printr-o astfel de revelație, câștigăm dorința de a ieși din ego-ul nostru și de a intra într-o lume mult mai semnificativă și plăcută, în care suntem conectați pozitiv.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există ceva care unește toate națiunile – basmele. Fac parte din viața tuturor. Intrăm în viață ascultând basme. Un fel de moralitate este menit să ne fie transmisă prin ele, astfel că sunt pe înțelesul copiilor. Apoi creștem și continuăm să povestim basme, dar le numim povești, fabule și așa mai departe. Înțelepții scriu, de asemenea, alegoric și transmit multe prin intermediul basmului.

Ce este în basm?

Răspuns: Totul! Absolut totul. Există un tăietor de lemne, o prințesă, un rege, o pisică cu ghete, un dovleac pe roți, orice vrei. Caii își mișcă copitele nervos și tot felul de lucruri. Un prinț nefericit care își caută prințesa. Fie el este ca o broască, fie ea este prinsă undeva într-un turn înalt. Orice vrei, totul este posibil. Un basm poate face orice! Și mai mult decât atât, se manifestă într-un mod foarte deschis, ca și cum ar fi o formă dezbrăcată.

Adică, ei iubesc, vor să fie împreună. Cineva nu ajută, cineva este împotrivă. Totul este deschis. Asta este bine la basm. În lumea noastră, o mulțime de adulți se bucură de vizionarea basmelor reale. Deși ei știu că acestea sunt basme.

Întrebare: De ce? Este o evadare din realitate?

Răspuns: Acest lucru este mai real decât viața noastră de fapt.

Întrebare: Care este realitatea basmului?

Răspuns: Dreptatea este răsplătită, loialitatea este răsplătită. Dar toate acestea trebuie să treacă printr-o mulțime de răsturnări de situație și de întorsături, tot felul de unghere și crăpături, labirinturi ale egoismului nostru.

Întrebare: Deci, basmul spune de fapt despre ce se va întâmpla cu adevărat? Că binele va triumfa asupra răului?

Răspuns: Absolut. Altfel, nimic nu ar fi început. Toate basmele trebuie să aibă un final bun, pentru că este deja stabilit inițial.

Întrebare: Și basmele cu un final rău, ce zici de ele?

Răspuns: Nu există așa ceva. Înseamnă că nu sunt finalizate.

Un basm este scris de la sfârșit. Dar finalul bun ar trebui să fie în faptul că există un început, un deznodământ, un punct culminant. În general, absolut totul și întotdeauna are un final bun. A fost conceput de la bun început.

Concluzia mea este următoarea: un basm ar trebui să înceapă de la început. Apoi ar trebui să existe un fel de proces demonstrativ; educațional, acuzator și așa mai departe. Eroii trebuie să fie în divergență și nemulțumiți de ceea ce se întâmplă, acesta vrea să omoare și nu funcționează, acesta vrea să scape, dar nu poate, ei doresc să se căsătorească, nu reușesc și așa mai departe.

Adică, în toate acestea nu pot găsi legături între ele, și cine scrie acel basm? Creatorul! Atunci ei disperă treptat după soluții, fiecare în felul său: „Ce să fac?” Apoi încep să înțeleagă că se află sub o voință superioară și apoi totul începe să funcționeze pentru ei, să se reunească. Și se dovedește că această voință superioară, forța superioară, îi conduce spre decizia corectă, spre un final bun. Și binele triumfă.

Întrebare: Acum vorbești chiar despre timpul nostru?

Răspuns: Tocmai în timpul nostru această forță superioară începe să se manifeste în diferite stări, când umanitatea nu are alt răspuns la întrebări decât să spună că este forța superioară.

Comentariu: Și acest basm neplăcut, așa cum pare omenirii, începe să se miște.

Răspunsul meu: Iar apoi va fi plăcut! Pentru că te îndreaptă spre soluția finală – cel care l-a conceput, a început să-l dezvolte și să-l facă, iar acum trebuie să-l termine.

Întrebare: Și suntem conduși la iubire, la fericire?

Răspuns: Da!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui adesea că viața începe dincolo de barieră, de Machsom. Putem presupune că locul în care oamenii merg după moarte se află în spatele Machsom-ului?

Răspuns: Nu. În Cabala, o calitate se numește loc. Lumea noastră este o calitate a egoismului, un loc în care o simțim.

Întrebare: Putem spune că trecerea Machsom este identică cu schimbarea intenției unei persoane?

Răspuns: Da. Acest lucru este absolut corect. Dacă mai devreme toate intențiile erau doar pentru propria persoană, de dragul egoismului, când omul se imagina pe sine în centrul lumii și făcea totul numai pentru el însuși, acum îl pune pe Creator în centrul lumii și face totul numai pentru El. Acesta este un sentiment complet diferit.

Întrebare: Cum vede un cabalist această lume când traversează Machsom?

Răspuns: Cabalistul vede lumea ca un bun absolut, ca dăruire și iubire care umple absolut tot spațiul și el există în aceste calități. Revelația lor este revelația lumii superioare.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 06.06.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât poate dura trecerea Machsomului?

Răspuns: Nu se poate spune cu certitudine. Poate câțiva ani, poate chiar câteva decenii. Totul depinde de cât investește omul, de cât de profund este sufletul său.

Dacă are un suflet serios, adânc, asta înseamnă că are un mare egoism și atunci îi este foarte greu să treacă Machsom, să simtă lumea superioare, să înceapă să se corecteze pe sine și pe ceilalți în el .

Există oameni care au trecut-o destul de ușor, chiar și în câțiva ani.

De regulă, depinde de mărimea egoismului sufletului. Prin urmare, este nevoie de multă muncă cu egoismul greu. Dar atunci acest suflet poate face multe în lumea noastră și în lumea superioară.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 06.06.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea corporală, împlinirea stinge plăcerea. Dacă mi-e foame și încep să mănânc, atunci treptat îmi satisfac foamea și îmi pierd pofta de mâncare și, împreună cu pofta de mâncare, plăcerea dispare. Drept urmare, rămân gol, un zero complet, și așa este cu orice.

Iubirea fierbinte care a izbucnit la început devine treptat rutină și se răcește. Obiceiul stinge gustul plăcerii și, în cele din urmă, îl ucide, ceea ce duce la moarte.

Dar viața spirituală este veșnică și perfectă, deoarece chiar înainte de a intra în acțiuni spirituale, învățăm cum să le facem veșnice și perfecte, adică dorința noastră nu dispare, ci doar crește. Trebuie să înțelegeți că dorința este principalul lucru și trebuie să lucrați constant la creșterea și calitatea acesteia.

Prin urmare, progresul spiritual este determinat de cât de dezvoltată și diversificată este dorința noastră, care include tot felul de nuanțe de proprietăți pregătite pentru noi de către Creator atunci când Adam HaRishon a fost spart.

Și prețuim această dorință astfel încât nici o particulă să nu dispară din ea. Ne asigurăm că toate dorințele există și ne susținem reciproc, căci cresc îmbogățindu-se reciproc și prin aceasta ajungem la lumina deplină a NRNHY, sfârșitul corectării.

Diferența dintre lumea corporală și cea spirituală este că, în acțiunile corporale, împlinirea stinge dorința. Și în spiritualitate, învățăm cum să creștem din ce în ce mai mult dorința primind plăcere.

Prin urmare, dorința este principalul lucru pentru noi, nu împlinirea. La urma urmei, împlinirea depinde în totalitate de creșterea dorinței și de poziționarea corectă a acesteia. Încep să mă bucur de dorința însăși, de faptul că ea crește și devine mai puternică.

Aceasta este o lucrare complet diferită, deoarece nu-mi pasă ca să îmi îndeplinesc dorința. La urma urmei, există întotdeauna un conținut infinit în lumea superioară și trebuie să-mi fac griji doar dacă am dorința corectă tot timpul și să-l cresc cât mai mult posibil.

Prin urmare, rugăciunile, cererile și laudele noastre către Creator sunt atât de importante, orice atragere către El, deoarece ele determină starea și împlinirea noastră. De fapt, mă bucur de dorința pe care o am în mine.

De aceea chinurile primei iubiri sunt atât de dulci. Ele sunt cele care dau plăcere, nu împlinire corporală. Împlinirea vine și pleacă și lasă golul în urmă. Dorința este capabilă să umple sufletul și rămâne în memorie.

Vedem că toate operele de artă vorbesc de angoasă mentală, aspirații și rugăciune. Prin urmare, nu trebuie să uităm că împlinirea autentică vine din dorința pentru persoana iubită.

Dacă împlinirea crește doar dorința, acesta este un semn că suntem în spiritualitate. Numai când mă străduiesc să renunț la mine, nu suprim umplutura, ci extind camera pentru ea și o măresc.

Din lecția zilnică a Cabalei 08.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De unde putem obține dorința de a atinge lumina infinitului? Acum suntem într-un ocean de lumină nesfârșită, dar simțim că ne lipsește? Deloc. Dorim ceea ce vedem în fața noastră, ceea ce este perceptibil pentru egoismul nostru.

Și de aceea Avraam l-a întrebat pe Creator: „Cum voi ști că voi moșteni”, deoarece ei nu au (vasele) Kelim sau nevoia pentru marea moștenire pe care mi-o arăți pe care o vei da fiilor mei ; nu au nevoia pentru ea. ” De unde primește omul obișnuit astfel de gânduri pentru că vrea doar o viață liniștită și nimic mai mult?

Dar Creatorul spune: „Nu! Ți-am pregătit exilul egiptean ca şi chintesența tuturor relelor. Veți intra în această perioadă și veți dobândi în ea astfel de dorințe, încât veți dori să ieșiți din ele. Veți simți că vă sunt dăunătoare ”.

Pe de o parte, nu există forță pentru a scăpa de ele și, pe de altă parte, este imposibil să rămâi în ele. Exilul este o închisoare care te sufocă, te lasă fără o gură de aer, dar nu poți scăpa de ea într-o asemenea măsură încât egoismul te sufocă.

Și vezi că lucrezi doar pentru ego-ul tău, care ia totul pentru sine. Este ca și cum ai încerca să bei dintr-o găleată plină de găuri: scoți apă din puț, murind de sete, o aduci la gură și este goală. Și atunci nu există altă cale de ieșire decât să scape din această închisoare.

Cel care rămâne egoist și nu vrea să învețe să dăruie se numește egiptean, nu evreu. La urma urmei, evreu înseamnă unitate (Yihud), iar egipteanul nu este îndreptat spre unitate și va rămâne în Egipt.

Creatorul i-a explicat lui Avraam toate acestea.

Din lecția zilnică de Cabală 11.03.2021, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unul dintre videoclipurile tale a fost despre copii care se transformă în vedete și devin lideri. Cum ei sunt crescuți pe scenă și devin cei mai buni la cântat sau la dans. În acest clip ai vorbit despre iubire, despre apropiere și despre ce ar trebui să fie competiția cu adevărat.

Apoi am primit această scrisoare pentru tine: „Competiția sănătoasă duce la succes, conducere, și rezultate bune. A fi un om încet nu este niciodată un lucru bun. Iubirea, apropierea și empatia sunt idealuri false. Vreau să fiu mai bun, așa că voi fi; vreau să am mai mult succes, așa că o voi face. Câștigul dă încredere în sine, în viață și duce la succes în continuare.

Mă îndoiesc că domnul Laitman ar fi devenit ceea ce este dacă nu ar fi avut abilități de conducere sau înclinație de a fi câștigător. Nu te mai preface! Numai o buruiană crește de la sine. Trebuie să creștem recolta și să stăpânim buruienile. Doar prin conducere, doar prin câștig reușim: este supraviețuirea celui mai adaptat „.

Răspunsul meu: Ceea ce spune el este adevărat! Doar că toate acestea sunt bune printre buruieni. În timp ce un om în cele din urmă trebuie să iasă câștigător asupra lui însuși, nu asupra celorlalți. El trebuie să-și vadă sinele interior și modul în care ar trebui să acționeze în contrast cu acesta în exterior. Asta vreau să spun, nu mă refer la oameni ca buruieni.

Întrebare: Ce zici de competitivitatea dintre copii despre cine are cea mai bună voce sau cine este cel mai bun dansator?

Răspuns: În cele din urmă, nu este nimic bun în acest sens. Nimic! Antrenezi un copil să fie mai bun, mai mare și mai puternic, să câștige și să se bucure de victorie. În orice caz, în cele din urmă realizezi că nu asta face pe cineva să câștige în viață.

Întrebare: Deci ei nu cresc să devină lideri?

Răspuns: Nu. Doar o victorie individuală asupra propriei persoane, aici trebuie să fii câștigător.

Întrebare: Cu alte cuvinte, lumea modernă este construită pe aceste concepte, le respingi?

Răspuns: Asta cu siguranță. Cred că toți cei care mă aud, care citesc ceea ce scriu eu, înțeleg că accept lumea modernă așa cum este pentru a o schimba.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→