Iubirea pentru ființele create este o trambulină către corectarea finală, către iubirea Creatorului și către scopul creației ca rezultat al dezvoltării noastre spirituale.

Ajungem la iubirea ființelor create ca urmare a muncii noastre în lumea fizică, în grup cu prietenii, din dorința de a ne apropia de ei, pentru ca astfel să ajungem la iubirea de Creator

Lucrând la iubirea de prieteni primim o forță specială, o lumină superioară specială care ne influențează, ne corectează și dă naștere iubirii de ceilalți în noi, care duce la iubirea de Creator.

Altfel nu am putea ajunge la iubirea de Creator pentru că El este ascuns de noi și este dincolo de organele noastre senzoriale. Nu suntem capabili să ne imaginăm Creatorul și să construim o atitudine față de El sub nicio formă. Doar dacă ne apropiem de prieteni și prin toate obstacolele, eșecurile, coborârile și respingerile și vom continua să tânjim după iubirea de ceilalți, atunci în acest fel vom învăța ce este iubirea de Creator.

La urma urmei, acest sentiment este complet indisponibil pentru noi. Așa cum Creatorul este separat de noi, la fel iubirea pentru El nu este simțită în noi în niciun fel. Dacă simțim un fel de iubire de Creator în noi înșine, atunci este un sentiment egoist. Nu este iubire deloc, ci egoism sub pretextul iubirii Creatorului.

Dar datorită faptului că lucrăm împreună în grup, după mult timp și un număr mare de stări prin care trecem, ca urmare începem să simțim cât de importantă este iubirea de prieteni pentru noi. Apoi o forță specială, o atitudine specială se îmbracă în această iubire de prieteni, care este iubirea de Creator și astfel primim natura Lui, ajungem la iubire și unitate, ieșim din egoism și ne apropiem de scopul dezvoltării noastre. .

La toate acestea ajungem cu ajutorul forței superioare. Dacă o folosim corect, Creatorul va face toate schimbările necesare în noi, astfel încât să dezvăluim în sfârșit o atitudine specială față de Creator în noi înșine numită „iubire”.

Prin urmare, este scris că există iubire de sine și există iubire de Creator și există un mediu, care este iubirea față de alții.

Prin iubirea față de alții ajungem la iubirea de Creator. Prin urmare rabinul Akiva a spus: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o regulă mare în Tora”.

Creatorul a aranjat o stare intermediară pe drum pentru noi, o stare din care putem lucra. La urma urmei, iubirea față de ceilalți este cel puțin într-o oarecare măsură de înțeles și palpabilă simțurilor noastre. Dacă depunem eforturi pentru a încerca să ajungem la iubirea de prieteni atunci în acest fel lumina superioară ne influențează treptat și ne conduce la iubirea autentică pentru ceilalți, al cărei scop și culme supremă este iubirea de Creatori.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/03/23, „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există o poveste personală și emoționantă pe Internet despre bunicul cuiva care a murit. Bunicul era în spital și înainte de a pleca pentru totdeauna, și-a scos încet masca de oxigen și și-a dus mâna la gură. Am crezut că a făcut-o din cauza durerii, dar s-a dovedit că i-a trimis trei sărutări prin aer soției sale și a plecat.

Cum se întâmplă asta? Când nu mai rămâne nimic în fața noastră, putem face un fel de act, aşa încât o altă persoană să se simtă bine. Mulți oameni spun că înainte de moarte se fac mărturisiri de iubire, că oamenii pleacă cu un astfel de sentiment de recunoștință față de cineva. Ei transmit căldură cuiva. Dar în viață, nu se întâmplă asta. De ce?

Răspunsul meu: Din cauza egoismului. Atât timp cât egoismul trăiește, prosperă și înflorește el vrea să se împlinească pe el însuşi și nu ai ocazia să te gândești la altcineva.

Întrebare: Pot să fac ceva dezinteresat?

Răspuns: Nu.

Comentariu: Iar aici egoismul spune că deja înțelege că se termină.

Răspunsul meu: Dar aici nu mai există egoism, nu te mai simți în corpul tău; îl părăsești treptat și te simți ușor și liber.

Întrebare: Este acesta un moment de libertate?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și toată viața mea am fost doar un sclav al egoismului?

Răspuns: Da. Prin urmare cineva care moare se numește Niftar, eliberat de egoism.

Întrebare: Este posibil să trăiești tot timpul ca și cum ai pleca?

Răspuns: Acesta este modul de a trăi!

Întrebare: Ca la granița asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci vei putea să oferi, să dăruieşti și să iubești?

Răspuns: Prin acesta este chemat să adere constant la Creator.

Comentariu: Adică trebuie să trăiesc de parcă într-o clipă nu voi mai exista.

Răspunsul meu: Nici măcar că nu vei mai exista într-o clipă. Este ca și cum te-ai deconectat deja de corpul tău, de preocupările lui cu privire la orice și vrei să fii conectat doar cu Creatorul.

Întrebare: Atunci nu-mi pasă de viitorul meu și nu-mi pasă dacă se va întoarce împotriva mea cumva, nu?

Răspuns: Oricum acesta nu există.

Întrebare: Eliberarea apare dintr-o dată?

Răspuns: Desigur, de aceea se numește Niftar, eliberat. Sau cum se spune: „Morții sunt liberi”.

Întrebare: Poți învăța să trăiești așa de-a lungul vieții?

Răspuns: Cu siguranță.

Comentariu: Atunci vom învăța să oferim, să iubim și să dăruim.

Răspunsul meu: Desigur.

Comentariu: Și nu vom mai trăi în această grijă constantă și neagră pentru viața noastră.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Ar fi bine să învăţăm asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 12.01.2023

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot insista personal că lumina mă afectează?

Răspuns: Faceți acest lucru cu ajutorul unui grup, conectându-vă cu ceilalți, dorind să vă creșteți dorința pentru calitatea conexiunii și a garanţiei reciproce, dorind să fiți alături de ei într-o singură dorință, mai presus de egoism, atenuându-l pe acesta, și prin îndreptarea aspirațiilor către lumea superioară, spre dăruire și iubire.

Prin crearea unei astfel de dorințe comune, când toate ego-uurile voastre sunt coborâte și toate dorințele pentru Lumină sunt deasupra lor, doriți ca lumina superioară să creeze în voi un instrument de percepție similar cu ea. În măsura în care aceste dorințe egoiste sunt împinse în jos și în măsura în care aspirațiile altruiste, adică iubirea reciprocă, conexiunea și asemănarea cu lumina sunt ridicate, te apropii de lumină din punct de vedere calitativ, din punct de vedere al valorilor.

Această lumină care ne înconjoară constant, acest câmp fizic vă afectează tot timpul. Deși este permanentă, efectul său depinde de efortul vostru pentru aceasta.

Ca rezultat al influențelor sale repetate, în interiorul tău se formează un organ de percepție a luminii. Adică diferența dintre aceste două puncte opuse devine aşa încât lumina superioară să intre în om și să îl umple. Ca rezultat, se formează un Partzuf, un sistem. Dorințele voastre devin asemănătoare cu lumina, deoarece aceasta intră în aceste dorințe conform legii echivalenței de formă.

Apoi începi să înțelegi, să-i simți calitățile, programul, intențiile, începutul, sfârșitul și scopul. Fără ea, nu poți face nimic.

Prin urmare, întreaga metodă în general, este simplă. Dar o persoană nu este de acord cu asta. În primul rând, egoismul ei respinge totul. Și în al doilea rând, nu poate crede că în acest fel se poate schimba ceva.

KabTV „Am primit un apel. Făcând Lumina să funcționeze” 09.06.2012

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că trebuie să-ți justifici prietenii, chiar dacă se pare că ei te neglijează.

Răspuns: Aceste stări vă sunt date intenționat, cineva se joacă cu tine precum cu un copil. Îți arată niște fețe înfricoșătoare și ţie îți este frică de ele? Trebuie să privești mai profund și să tratezi tot ce te înconjoară ca pe ceva care se joacă cu tine de sus.

Trebuie să înțelegeți cu cine aveți de-a face, păpușarul care stă în spatele ecranului și controlează totul. Trebuie să-L contactați prin păpuși; El nu vă va lăsa să vă apropiaţi. Prin ele, El își arată atitudinea față de voi, iar voi trebuie să vă arătați atitudinea față de El prin atitudinea față de păpuși, iar apoi veţi corespunde unul altuia.

Deci nu-L puteți înțelege decât prin acest joc. Nu aveţi un limbaj direct de comunicare cu El.  Acest limbaj trebuie să fie întruchipat în cuvinte, în muzică, în sentimente.

Și apoi totul se ridică la zone în care toate acestea nu există. Dar mai întâi avem nevoie de un fel de înveliș exterior, așa-numitul limbaj, ca al unui computer sau ca limba noastră cu care comunicăm. Limbajul comunicării mele cu Creatorul este lumea.

KabTV „Am primit un apel. Păpușarul lumii” 30.06.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să garanteze ceva dacă trece constant prin schimbări interioare?

Răspuns: Este necesar să creezi un astfel de câmp în grup și în tine care să te țină în avansare. Sau unul care cel puțin nu te va lăsa să renunţi.

Dacă vă schimbați sub influența software-ului dvs. general ca să spunem așa, că lumina vă influenţează, atunci acest lucru este normal. Chiar dacă astăzi parcă vă contraziceți sinele de ieri, acest lucru este de asemenea normal în starea noastră, când ne schimbăm atât de des și atât de eficient.

Dar de multe ori ieşi din mișcarea înainte, când dintr-o dată ești întrerupt în conexiunea cu restul, ca un computer întrerupt în conexiunea cu lumea exterioară, pentru că modemul său nu mai funcționează. Ce ar trebui să faci în acest caz?

Aici, o persoană este obligată să se protejeze pentru a păstra contactul. Acest lucru se poate face doar cu ajutorul prietenilor, pentru că el însuși iese din munca comună și ajunge într-o stare în care nu se mai controlează și nu știe ce se va întâmpla cu el. Este ca și cum ţi-ai pierde cunoștința. Prin urmare, singura lui speranță aici este în ceilalți.

KabTV „Am primit un apel. Cum părăsesc oamenii Cabala?” 23.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Uneori, când studenții dvs. vă cer sfatul cu privire la o acțiune sau alta, răspundeţi că nu merită făcută și apoi la un moment dat ca și cum aţi fi devent o nouă persoană spuneţi: „Este foarte important să investești în asta.”

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă pentru că încep să simt că oamenii sunt pregătiți pentru acea acțiune. Aici sunt două etape. Una este când nu mă implic și nu simt încă pregătirea oamenilor, iar a doua, când le simt pregătirea, mă identific cu ei și încep să-i împing eu însumi.

Comentariu: Se întâmplă adesea ca la început să fiţi chiar critic cu propunerile lor.

Răspunsul meu: Nu, nu este o critică. Cert este că mereu intru în orice stare pe care mi-o oferă studenții, din punct de vedere al negării, până la verificarea acestei stări, la înțelesul ei, iar pe parcursul procesului spun ceea ce văd din această parte.

Și apoi simțindu-le pregătirea pentru implementarea corectă, trec la faptul că poate că este necesar să facem așa și așa. Trec prin aceste stări pe parcurs fără să ascund faptul că o văd dintr-o parte și apoi o văd din cealaltă, pentru ca ei să obțină o privire de ansamblu și să înțeleagă imaginea.

Întrebare: Ce ar trebui să facă elevul în acest scenariu când spuneţi mai întâi un lucru și apoi altul?

Răspuns: Acționați în conformitate cu decizia luată. Nu cred că ar trebui să ne oprim aici. Întotdeauna se întâmplă așa.

Comentariu: Dar aţi spus odată că datorită puterii și dorinței, poți forţa Creatorul.

Răspunsul meu: Desigur, asta facem în fiecare etapă. Trebuie să-L implori. Și pentru a face acest lucru, trebuie să aveți o dorință atât de puternică încâ să învingă rezistența Lui.

Desigur, dorința este dată tot de Creator, dar trebuie ca la ceea ce El îți dă să adaugi eforturile tale.

KabTV „Am primit un apel. Laitman cel şiret?” 30.06.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să remodelăm rapid viziunea omului asupra lumii, să âi educăm și să îi creștem.

Religiile, dimpotrivă, îi fac pe oameni închiși, fanatici și îi încurajează să nu țină cont de nimic: „Urmează toate aceste tradiții și lumea viitoare îți este garantată, dar la acest nivel pământesc, să fie orice va fi”.

Dar nu există lume viitoare! Corpul animal moare, nu mai rămâne nimic din el. Iar omul nu are un suflet dacă nu a atins încă proprietățile Creatorului de dăruire și iubire. Aceasta este calitatea unui om care se numește suflet.

Oamenii nu înțeleg acele mari oportunități, când cineva poate deveni cu adevărat o persoană a eternității. Altfel, nu funcționează.

Fie pur și simplu trăiești într-un corp proteic care moare, se descompune în elementele sale originale și atât. Sau dobândești ceva nou în corpul fizic, existență spirituală, pe care o dezvolți, în care treci și în care trăiești. Și chiar și atunci când corpul tău este pe moarte, nu te gândești la asta; este ca și cum pur și simplu ți-ai tunde părul sau ți-ai tăia unghiile pentru că sunt la un nivel inferior, vegetal sau animal, în comparație cu tine, care eşti la nivelul de om.

Ești deja la următorul nivel, în următoarea dimensiune. Aceasta este oportunitatea pe care o are toată lumea! De ce să ne uităm sub picioarele noastre când putem privi cerul? Oamenii nu înțeleg asta.

Nu le este frică de războaie, distrugere sau suferință. Se susțin cumva unul pe celălalt și uită: „Fie ce o fi. A mai trecut o zi și este bine.”

Mai mult, o privesc drept maturitate, ca o abordare realistă a vieții, ca forță și mândrie și organizează tot felul de competiții despre cine este mai puternic, ca animalele sălbatice în lupta pentru o femelă. Dar când vine vorba de animale, este un instinct atât de a păstra, cât și de a transmite genotipul corect din generație în generație. Acolo are sens! Dar aici, pentru ce?

Întrebare: De ce aranjează Creatorul minți atât de tulburi pentru oameni?

Răspuns: Este o tranziție de la o stare la alta. Nașterea are loc întotdeauna cu fătul inversat: capul său era sus, trebuie să se întoarcă în jos și, din nou, când se naște, se întoarce în sus.

Nașterea este un astfel de punct de cotitură, o bifurcare, care schimbă totul. Și când te apropii de ea, devii nebun pentru că trebuie să te îndepărtezi de starea ta trecută și să vii în viitor. Această tranziție este foarte întunecată și foarte problematică. Aceasta este problema nașterii unei noi umanități.

KabTV „Am primit un apel. Unde este sufletul uman?” 16.06.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că Rabi Șimon purta lumină pură, iar rabinul Aba a îmbrăcat-o în litere. Care a fost funcția celorlalți nouă discipoli ai lui Rabi Șimon în acest lanț?

Răspuns: Ei reprezintă un sistem comun. Dacă ei nu ar fi fost acolo, Rabi Șimon nu ar fi simțit nimic și Rabi Aba nu ar fi putut să deschidă lumina de sus și să o îmbrace cu litere. La urma urmei, toți acești zece oameni sunt zece Sefirot, un Partzuf complet. Cum s-ar putea întâmpla ceva fără el?

Întrebare: Când Rabi Aba a îmbrăcat lumina cu litere, ce anume a transformat?

Răspuns: El a îmbrăcat lumina într-un tip de coajă pe care trebuie să o dobândești pentru a dezvălui lumina superioară.

Ceilalți discipoli ai lui Rabi Șimon au lucrat în acest sistem împreună, în armonie, pentru a dezvălui lumina superioară care emana de la profesorul lor.

Comentariu: În mod interesant, Baal HaSulam a lucrat independent și a descris toate acestea la fel de bine ca și ei.

Răspunsul meu: În primul rând, Baal HaSulam a avut și el propriii lui ucenici.

În al doilea rând când cineva intră în lumea spirituală, are deja alți studenți și o altă companie: acele proprietăți, acele dorințe, acele elemente corectate și necorectate ale sistemului general, pe care pur și simplu nu le detectăm cu cele cinci simțuri.

Acolo, contactul are loc la nivelul dorințelor și gândurilor și nu la nivelul materiei corporale pe care ni-l imaginăm.

Din KabTV „Am primit un apel. Cum a fost scrisă Cartea Zohar” 6/2/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să-și forțeze copilul să studieze Cabala?

Răspuns: Sigur că nu! În niciun caz! Trebuie doar să-i ofere o oportunitate, iar copilul însuși alege dacă da sau nu.

Dar în principiu, când un copil este încă mic îi oferi o anumită cantitate de cunoștințe. Îi transmiți ceea ce consideri important. Așa funcționează lumea.

Dacă considerați importante cunoștințele cabaliste, atunci i le insuflați. Dacă alte cunoștințe sunt importante pentru voi, le veţi transmite mai departe. Acest lucru este firesc pentru părinți.

Adică ceea ce este natural în natură și înregistrat astfel în viața noastră are dreptul să existe.

KabTV „Am primit un apel. Cum să găsești scopul copilului tău” 6/27/12

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce există un astfel de factor ca numele de familie în natură?

Răspuns: Pentru că așa suntem aranjați. Animalele au același lucru, doar identificarea lor este cu totul diferită. Un câine pentru a afla despre un alt câine nu trebuie să ceară un pașaport. Un câine îl va mirosi pe altul pe toate părțile și știe dintr-odată totul: cine este, ce este și de unde este.

Întrebare: Numele și prenumele au rădăcini spirituale? De exemplu, în Cabala, înțelepților li se dau anumite nume în funcție de realizările lor spirituale. Dar există și nume de oameni.

Răspuns: Aceste nume sunt date în funcție de origine.

Dacă prețuim o persoană din lumea noastră, în primul rând după statutul său social, înțelepciunea, familia, apartenența profesională, națională sau de stat, atunci în funcție de aceasta îi atribuim tot felul de epitete.

De exemplu un medic, profesor sau laureat. Toate acestea le atribuim numelui pentru a sublinia esența acestei persoane.

KabTV „Am primit un apel. Semnificația numelui unei persoane” 10.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→