Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ziua Comemorarii Holocaustului: Reflecții asupra noului antisemitism”

Ziua Comemorării Holocaustului este un moment pentru a reflecta asupra trecutului și asupra modului în care circumstanțele moderne demonstrează că spectrul de rău augur al antisemitismului nu a murit pur și simplu odată cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Într-adevăr, supraviețuitorul Holocaustului Manfred Goldberg a declarat recent că rețelele de socializare le-au dat antisemiţilor o putere de propagandă „la care naziștii nu puteau decât să viseze”. Dl Goldberg și-a împărtășit și temerile cu privire la un viitor „sumbru”, fără supraviețuitori care să-și spună poveștile.

În cartea mea Noul antisemitism – Mutația unei uri de lungă durată, am subliniat faptul că antisemitismul este viu și ar trebui să servească drept un semnal de alarmă pentru evreii din întreaga lume. La fel ca domnul Goldberg mulți din comunitatea evreiască au serioase îngrijorări pentru viitor.

De exemplu Steven Spielberg, care a înființat Fundația USC Shoah pentru a păstra memoria Holocaustului și-a exprimat îngrijorarea profundă că genocidul este la fel de posibil astăzi, ca și în timpul erei naziste. „Când ura colectivă se organizează și se industrializează, urmează genocidul. Trebuie să luăm asta mai în serios astăzi decât cred că a trebuit să o luăm într-o generație.”

În trei luni de la venirea lui Hitler la putere în Germania, în 1933 a fost ordonat un boicot la nivel național al întreprinderilor și profesioniștilor evrei. Explicația oficială a naziștilor pentru boicotare a fost că acestea au fost implementate ca o contrareacție la cerințele organizațiilor evreiești din SUA și Marea Britanie care boicotau produsele fabricate în Germania din cauza ascensiunii naziștilor la putere. Această acțiune a legitimat activitatea antievreiască și i-a oferit un sprijin oficial care nu a existat până atunci și a marcat începutul războiului împotriva evreilor, odată cu pătrunderea în conștiința germană a ideologiei antisemite.

Boicoturile naziste au fost însoțite de hărțuirea și vandalizarea afacerilor, oamenilor și instituțiilor evreiești. Boicoturile au fost urmate de un ciclon tot mai mare de acțiuni care au dus la moartea a șase milioane dintre frații noștri. Din acest motiv, este de înțeles că atunci când evreii aud cuvântul „boicot”, acesta încă mai declanșează o reamintire brutală a începuturilor Holocaustului.

Există diferențe între anii 1930 și astăzi, cea majoră fiind existența Statului Israel. Poziția Israelului de astăzi în raport cu evreimea din întreaga lume este similară cu cea a evreilor din Germania din anii 1930: se află în prima linie și suportă greul unui nou război împotriva evreilor. Antisemitismul a fost reambalat sub pretextul antisionismului.

Israelul este o parte intrinsecă a identităţii colective evreieşti şi este perceput ca atare de către naţiunile lumii. Deci, atunci când judecata este pronunțată și pedeapsa este impusă Israelului, aceasta cade asupra întregului colectiv evreiesc și nu numai asupra unei părți individuale. Presiunea din ce în ce mai mare împotriva evreilor și a statului Israel este un semnal de alarmă ca evreii să se unească și să pună întrebări esențiale: Cine suntem noi ca popor? De unde venim? Unde ne îndreptăm?

Poporul evreu este un exemplu unic în umanitate. Faptul că strămoșii noștri proveneau inițial dintr-o mare varietate de medii, uniți peste diferențele lor și au devenit o singură națiune, uniți „ca un singur om cu o singură inimă” ne face unici. Dar această unicitate nu înseamnă că trebuie să privim cu dispreț pe alții; înseamnă că trebuie să-i slujim pe alții folosind înțelepciunea noastră ancestrală pentru beneficiul omenirii. A oferi lumii un exemplu de unitate sub motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este ceea ce națiunile cer în mod subliminal de la noi. Ei simt instinctiv că evreii dețin cheile păcii și prosperității în lume, iar plângerea lor că nu împărtășim aceste chei se manifestă ca antisemitism.

Este de datoria fiecărui evreu să se unească din nou peste diferențele dintre ei. Singurul lucru care va pune capăt noului război împotriva evreilor este ca întregul popor evreu să fie ca unul singur. După cum a scris marele cabalist Rav Yehuda Ashlag despre rolul esențial al națiunii evreiești și despre ceea ce se așteaptă de la noi să îndeplinim:

„Creatorul a spus „Tu vei fi Segula Mea [remediu/virtute] dintre toate popoarele.” Aceasta înseamnă că vei fi leacul Meu și scântei de purificare și curățire a trupului vor trece prin tine peste toate popoarele și natiunile lumii. Națiunile lumii nu sunt încă pregătite pentru asta și am nevoie de cel puțin o națiune pentru a începe acum, așa că va fi ca un remediu pentru toate națiunile.” Scrierile lui Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă]”

De-a lungul timpului, evreii au abandonat conexiunea unică pe care au cultivat-o cândva și au devenit egocentrici. Cu toate acestea, presiunea globalizării ne forțează din nou spre interdependență, deoarece umanitatea caută o modalitate de a trăi împreună în pace, dar nu poate găsi una. Până când evreii nu vor reînvăța cum să creeze unitate între ei ca înainte, lumea va avea lipsă de acces la cunoștințele despre cum să îndeplinească această necesitate de integrare și va continua să ne învinovățească pentru necazurile ei. Este o presiune crescândă asupra noastră, până când în sfârșit ne vom schimba cursul de acțiune spre coeziune, mai degrabă decât spre scindare.

Nevoia de coeziune este la fel de crucială astăzi ca și în acele vremuri. Evreii trebuie să se angajeze pe o cale comună pentru a deveni din nou un popor unificat și înfloritor, cu dorința de a avea un spirit și o viziune comună. Trebuie să ne lăsăm deoparte impulsurile materiale și temerile noastre de dragul acestei generații și al generațiilor viitoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „De ce majoritatea lumii și ONU nu agreează Israelul?”

Israelul există într-un fel de joc, în care, indiferent cât de mult bine aparent aduce Israelul lumii, cu numeroasele progrese în știință, tehnologie, medicină și ajutor umanitar, lumea se raportează din ce în ce mai negativ la Israel.

Într-adevăr, avem nevoie să primim lovituri și să fim tratați rău până când ne vom redresa unii față de alții și față de rolul nostru în lume—să dezvoltăm relații de unitate deasupra diferențelor și diviziunilor noastre. Dacă dezvoltăm astfel de relații, atunci atitudinea lumii față de noi se va schimba dramatic de la negativă la pozitivă.

Antisemitismul și negativismul în creștere față de Israel pot fi comparate cu o presiune tot mai mare asupra unui blocaj într-o țeavă, pentru a o debloca și a lăsa să curgă în lume o abundență de încântare și bunătate. Într-adevăr, dacă noi, evreii, ne-am conecta în mod pozitiv unii cu alții peste tot în lume, atunci am debloca acel blocaj și am servi ca o conductă de abundență pentru lume, iar atunci când toți vor experimenta unitatea, fericirea și bunătatea, atunci atitudinea față de noi se va schimba și va deveni una de venerare a unui popor care aduce unitate, fericire și prosperitate în întreaga lume.

Bazat pe videoclipul „De ce este Israelul urât atât de mult în ciuda tuturor lucrurilor aparent bune pe care le aduce lumii?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că întreaga dezvoltare a lumii se desfășoară în dorința noastră egoistă. Dar dacă nu există timp în spiritualitate, cum de s-a întâmplat aici? Într-un anumit interval scurt de timp?

Răspuns: Nu există timp în spiritualitate. Dezvoltarea nu are loc în paralel în două lumi: cea spirituală și a noastră.

Nu există absolut nimic în lumea spirituală, nici măcar lumea spirituală însăși. Există ceea ce percepi tu. Dacă percepția are loc în dorințele egoiste, atunci simți lumea noastră, iar dacă are loc în dorințele altruiste, de dăruire și iubire, lumea superioară.

Nu există deloc nici lumea noastră, nici lumea spirituală. Lumea superioară există doar în raport cu cel care o percepe, dacă acesta își percepe asemănarea cu forța superioară, cu lumina superioară.

Nu există Creator fără creație. Nu există timp, nu există viață dacă nu există cineva care să o simtă ca existentă.

Dacă lumea este ceva care se manifestă în senzațiile noastre, atunci ea există doar relativ la noi. Ea nu are nicio formă în afara noastră.

Nu cunoaștem sursa acestei forțe. Lumina coboară asupra mea. Pot identifica această sursă doar în măsura în care sunt asemenea luminii. Atunci pot spune că sursa are probabil aceeași calitate.

Este imposibil de înțeles. Pentru asta, trebuie să te schimbi pe tine însuți.

Din „Am primit un apel. Istoria reală a lumii” de la KabTV 21.01.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om este creat din materia dorinţei de a primi plăcere; prin urmare, este în mod constant îngrijorat dacă va putea obține plăcere. Este preocupat de acest lucru în fiecare moment al vieții sale, omul simte un fel de deficiență și se teme că nu o va putea împlini. Este ca un iepuraș care se ascunde mereu sub un tufiș tremurând de frică.

Frica de a nu obține ceea ce ne dorim trăiește în noi tot timpul. Aceasta este natura noastră a dorinței de a primi plăcere, care se bazează pe frică.

Dar când ne corectăm, trebuie să trecem de la frică la fior. Acesta este ceva complet diferit. Mi-e teamă că nu voi putea dărui Creatorului, nu voi putea să mă apropii de El, să devin ca El, să-I împlinesc dorința. El m-a ghidat și mi-a dat exerciții toată viața și mi-e teamă că nu voi simți asta și nu mă voi conecta corect cu El.

Frica este teama cu privire la propria mea existență, iar fiorul este neliniștea dacă Îi voi face plăcere Creatorului. Sarcina principală a omului este să obțină un astfel de fior; aceasta este chiar prima poruncă.

Sentimentul că totul vine de la Creator și că nu există altcineva în afară de El este rădăcina fiorului corect de la care cineva ajunge deja la înțelepciune, realizare și împlinire corectă.

Sursa fiorului faţă de Creator se află în Bina, iar deasupra Bina se află Hohma, înțelepciunea. Și chiar mai sus este Keter, guvernarea deplină a Creatorului asupra întregii realități. Prin urmare, este posibil să intrați în GAR, în Sefirele mai înalte Bina, Hocma și Keter, numai prin Bina, care se numește fior.

Există diferite etape ale fricii. În stadiile inițiale, omul își face griji pentru sine, despre ceea ce i se va întâmpla și ce nu va avea și îi este frică de pedeapsă. Și așa trece prin toate fricile până când se ridică la un fior adevărat când îi este frică dacă va fi capabil să-L mulţumească pe Creator.

Și pentru a ajunge să tremure în fața Creatorului, omul are nevoie de o muncă adecvată cu prietenii săi, unde este rădăcina tuturor fricilor: dacă voi putea să-mi ajut prietenii, dacă voi putea simți sau nu ajutorul lor pentru mine? Toată munca de dezvoltare spirituală se învârte în jurul garanției reciproce.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/23, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Introducere în Cartea Zohar”

Filed under: Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a acționa de dragul altora”? De exemplu, un muncitor din fabrică stă în spatele unei mașini timp de 12 ore. Lucrează pentru alții? Sau, să presupunem că un profesor de la școală îi învață pe copii. Este asta de dragul altora?

Răspuns: Nu. Acțiunea de dragul altora este o intenție și nu acțiunea în sine. Pot să lucrez 20 de ore pe zi, dar nu înseamnă nimic. De ce fac asta? Dacă este în beneficiul altora și aceasta este motivația mea, atunci fac bine. Dar dacă muncesc 20 de ore pe zi pentru a câștiga un milion de dolari, atunci nu fac bine nimănui.

Întrebare: Înseamnă că trebuie să avem un fel de dispozitiv pentru a verifica această intenţie?

Răspuns: Nu avem un astfel de dispozitiv. Nu putem măsura eforturile interioare ale unei persoane. Nu putem măsura gândurile lui.

KabTV „ Stări Spirituale” 08.01.2023

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În timp ce lucrau asupra lor înșiși la nivelul celui de-al Doilea Templu, poporul Israel a încercat să facă tot posibilul pentru a rămâne în el, dar egoismul a crescut pentru că ego-ul care conținea întreaga umanitate nu a fost corectat, deoarece omenirea încă se dezvolta egoist.

Prin urmare, egoismul în curs de dezvoltare i-a afectat pe evrei și ei nu au putut rămâne la același nivel de interacțiune binevoitoare unul cu celălalt. Starea lor este reprezentată de războaiele cu romanii și grecii, dar de fapt acestea au fost războaie interne ale poporului Israel.

Căderea s-a produs sub influența dorințelor egoiste: cele grecești (în ideologie) și romane (în acțiune). Desigur, nu este vorba despre greci și romani pentru că vorbim doar despre stările interne ale aceluiași grup al lui Abraham.

În cele din urmă, ei au căzut de la nivelul celui de-al Doilea Templu: „Nu face celuilalt ceea ce ţie îți este urât”, au fost complet deconectați de orice fel de acțiuni reciproce și au devenit ca oamenii obișnuiți. Aceasta înseamnă că au fost capturați nu de egipteni sau babilonieni, ci de omenire în general, care a fost deconectată de toate categoriile spirituale.

Aceasta este următoarea, cea mai dificilă etapă – al treilea exil, din spiritualitate. Evreii au intrat în el treptat și și-au pierdut gradul anterior. Acesta a continuat mulți ani și s-a încheiat în secolul al XVI-lea pe vremea lui Ari.

KabTV „Am primit un apel. Istoria poporului evreu” 04.05.2014

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “De ce să negăm Holocaustul când putem pur și simplu să uităm de el? ”

27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. În ultimii ani a existat o reapariție bruscă a antisemitismului, care pare să se accelereze. Pagina Agenției Evreiești „Lupta împotriva Antisemitismului” afirmă: „Cu cazurile violente de antisemitism în creștere în întreaga lume, dedicăm mai multe resurse ca niciodată pentru a elimina această epidemie și a asigura siguranța evreilor”. Totuși, eforturile nu funcționează. Un raport pe care Agenția Evreiască l-a lansat recent a constatat că incidentele antisemite din campusurile din SUA au crescut cu aproape 50% în 2022, comparativ cu un an înainte.

Singurii oameni care au reușit vreodată să se ridice peste tendința egoistă înnăscută a naturii umane și să o echilibreze cu bunătatea, așa cum este în restul naturii, au fost descendenții lui Avraam, Isaac și Iacov, care s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și au fost declarați națiune — națiunea israeliană — la poalele Muntelui Sinai.

Și mai rău, odată cu trecerea timpului oamenii uită de Holocaust sau ajung să creadă că a fost mult mai puțin oribil decât a fost de fapt. Această mișcare de bifurcație a uitării a ceea ce s-a întâmplat, pe de o parte, și răspândirea antisemitismului în întreaga lume, pe de altă parte, a atins niveluri care amintesc multor cercetători ai Holocaustului de atmosfera veninoasă care a predominat în Europa înainte de Holocaust și care în cele din urmă a permis să se întâmple, dacă nu a și accelerat-o și a exacerbat-o. Cred că avem tot dreptul să ne îngrijorăm că ceea ce s-a întâmplat s-ar putea repeta.

Cu toate acestea, cred de asemenea, că ar trebui să recunoaștem că eforturile noastre sunt zadarnice și dacă nu le vom revizui, lucrurile vor continua să se deterioreze cu o viteză accelerată. Dar pentru a schimba cursul, trebuie să știm în ce direcție să ne întoarcem și pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem rădăcinile antisemitismului.

Antisemitismul are o rădăcină foarte adâncă. De fapt, este înglobat în legile naturii; este unul dintre fundamentele sale. Dați-mi voie să vă explic.

Poporul lui Israel nu este ca oricare alt popor pe cât și-ar dori să fie. Întreaga lume ne tratează diferit și nu putem face nimic în privința asta, deoarece motivul atitudinii lumii față de noi este îngropat adânc în noi, mai adânc decât putem vedea.

Două forțe conduc universul, conduc toată existența, toată creația. Sunt forțe contradictorii care operează întotdeauna una împotriva celeilalte. Singura modalitate de a le reconcilia este să fii conștient de ele și să faci un efort conștient de a le valorifica pe amândouă pentru o cauză mai înaltă.

La nivel mineral aceste forțe se manifestă sub formă de întuneric și lumină, primăvară și toamnă sau ca forțe magnetice care trag sau împing. La nivel animal ele se manifestă ca viață și moarte și iubire și ură. La nivel uman, ele se manifestă ca altruism și egoism, dăruire și primire, bunătate și cruzime.

Pentru că sunt contradictorii, cele două forțe sunt blocate într-o luptă eternă. Cu toate acestea, ele au putere egală și, prin urmare niciuna nu „câștigă”. În schimb, ele „vin pe rând” dominând și ca rezultat universul nostru evoluează și se schimbă neîncetat.

Oamenii sunt singura excepție. În fiecare ființă umană învinge tendința inerentă spre egoism. Dacă examinăm istoria omenirii, vom vedea că motivația din spatele tuturor schimbărilor care s-au petrecut vreodată a fost glorificarea făptuitorilor lor sau alte impulsuri centrate pe sine.

Singurii oameni care au reușit vreodată să se ridice peste tendința egoistă înnăscută a naturii umane și să o echilibreze cu bunătatea, așa cum este în restul naturii, au fost descendenții lui Avraam, Isaac și Iacov, care s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și au fost declarați națiune — națiunea israeliană — la poalele Muntelui Sinai. Cu toate acestea, națiunea israeliană a realizat ceea ce a realizat,nu de dragul ei. A făcut acest lucru pentru a deveni o națiune model, o dovadă de concept sau, dacă vreți, o națiune startup.

Cu toate acestea, la fel ca majoritatea companiilor startup, ideea Israelului a fost grozavă, dar produsul său nu a ajuns niciodată pe piață. Israeliții l-au folosit pentru o vreme, dar în cele din urmă chiar și ei au abandonat propria lor invenție și s-au alăturat restului lumii egocentrice.

Cu toate acestea, semințele iubirii de ceilalți, ale angajamentului de a construi o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă și iubirea celorlalţi ca pe noi înșine, au rămas îngropate adânc în fiecare evreu, deși ei o simt rar, dacă o fac vreodată. Cu toate acestea, fiecare evreu poartă o scânteie ascunsă de iubire față de ceilalți, care ne pune în dezacord cu toți cei care doresc să rămână egocentrici, care este întreaga umanitate, inclusiv evreii înșiși. Acesta este motivul pentru care toți îi urăsc pe evrei, iar evreii îi urăsc pe evrei mai mult decât pe oricine.

Dar cu toată ura și încercările de a-i anihila pe evrei, asta nu va reuși niciodată. Deoarece este imposibil să anihilați o forță a naturii, este imposibil să-i eradicați manifestările. Mai mult, cu cât egocentrismul predomină în întreaga lume, cu atât lumea se deteriorează mai mult și ne apropiem de un alt război mondial. Singura modalitate de a scăpa de un alt cataclism global și de o altă rundă de pedepse împotriva evreilor este dacă evreii devin ceea ce se presupune că ar fi, o națiune model bazată pe responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți.

Nu are rost să protestezi împotriva antisemiților; nu îi va descuraja sau nu le va diminua numărul. Singura soluție la cea mai veche ură este să nu mai privim în afară și să începem să ne uităm unul la altul. Trebuie să ne unim mintea și inima în căutarea modalităților de a ne uni și de a alimenta grija reciprocă, în ciuda diviziunii profunde și a urii profunde dintre diferitele facțiuni ale națiunii. Dacă facem acest lucru, dacă doar încercăm, va risipi ura lumii față de noi și va deschide o nouă eră în istoria relației dintre poporul evreu și lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce va preveni un război civil? ”

Protestele tumultoase împotriva reformelor planificate în sistemul judiciar al Israelului par să sfâșie societatea israeliană. Ziare proeminente din întreaga lume nu numai că au raportat planul de reformare a sistemului de justiție al Israelului, dar și-au exprimat partea. Thomas Friedman de la The New York Times l-a îndemnat pe președintele Biden să ia măsuri împotriva unui guvern israelian care este „ostil valorilor americane”. În același timp, The Wall Street Journal a publicat un editorial intitulat „ Cine amenință democrația israeliană?” și a susținut că, de fapt, Curtea Supremă a Israelului este cea care prezintă cel mai mare risc pentru democrația Israelului.

Într-adevăr, cred că aici este cu adevărat un război ideologic. Sunt multe entități implicate, fiecare cu propriul interes și beneficii pe care dorește să le obţină, dar rezultatul ar putea fi divizarea țării. Cred că suntem într-adevăr într-o situație precară.

Nu cred că există vreo națiune mai divizată decât națiunea evreiască. Când luăm în considerare despre ce este lupta, imaginea devine și mai confuză, deoarece partidele se luptă pentru ideologii care nu au nimic de-a face cu tradiția poporului evreu. Diferitele facțiuni ale națiunii au adoptat ideologii diferite față de alte națiuni, iar acum luptă pentru ele ca și cum ar fi fost valorile lor de bază de la înființarea națiunii noastre. Este ca și cum am preluat războaie ideologice care s-au purtat în secolele al XIX-lea și al XX-lea și continuăm lupta în secolul al XXI-lea, deși niciuna dintre ideologii nu aparține în mod autentic poporului evreu.

Și ceea ce este și mai rău, luptăm pentru acele ideologii împotriva oamenilor din propria noastră națiune. Făcând acest lucru, nu doar adâncim diviziunea din interiorul națiunii, dar distrugem singura ideologie care este în mod autentic a noastră: iubirea față de ceilalți mai presus de toate diferențele.

Există un motiv întemeiat pentru care avem tendința de a adopta ideologii sociale din întreaga lume. Ca națiune care și-a asumat să facă Tikkun Olam[corectarea lumii], este în mod inerent evreiesc să preia toate relele lumii și să le acopere cu o pătură de iubire pentru alții. Acesta este motivul pentru care am venit cu astfel de noțiuni că trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, să construim o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă și să ne unim unii cu alții „ca un singur om cu o inimă”.

Cu toate acestea, dacă nu suntem conștienți de sarcina noastră, atunci încă mai „prindem” idei din întreaga lume, dar nu le acoperim cu iubire, nu le corectăm. Drept urmare, ne luptăm pentru aceste ideologii, ne urâm pentru ele, dar nu iese nimic bun din asta. Dacă va continua acest modus operandi, statul evreu, care a fost înființat pentru a corecta lumea, se va sparge în bucăți.

Poporul evreu nu este străin de războaie civile. În antichitate am avut mai multe, dintre care cel mai rău ne-a trimis într-un exil care a durat aproape două milenii. Când evreii cred în ceva, vor lupta până la moarte pentru asta, la propriu. Nu le pasă cu cine trebuie să se confrunte pentru ca punctul lor de vedere să prevaleze și nu se gândesc la costuri. Faptul că ar putea pierde țara cu totul nu este un motiv pentru care să se oprească. În astfel de momente, ori este felul meu, ori nu este deloc.

Problema aici nu este atât distrugerea statului evreu, cât este amânarea corectării lumii. Fără să înțelegem că trebuie să dăm un exemplu de a ne ridica deasupra diferențelor și de a forja iubirea în ciuda oricărui dezacord, întreaga lume nu va putea avansa spre ea.

Motivul ascuns din spatele antagonismului tot mai mare de astăzi față de statul evreu nu are nimic de-a face cu cauza declarată a încălcării aparente a drepturilor omului palestinienilor. Adevăratul motiv este că evreii nu fac ceea ce ar trebui să facă. Dacă ei nu servesc ca exemplu de unitate mai presus de ură, de unire a diferențelor cu iubire, lumea nu are nevoie de ei și cu siguranță nu de un stat evreiesc.

Chiar dacă această furie este inconștientă, ea este forța motrice din spatele urii în creștere față de evrei din întreaga lume. Pretextele efemere sunt doar atât, pretexte, dar motivul pentru care ne urâm este că ne urâm unii pe alții și nu putem depăși asta. Prin urmare, singurul lucru care poate preveni un război civil este că înțelegem ce trebuie să facă evreii și să ne urmăm cu hotărâre vocația.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toiagul pe care ne bazăm în munca noastră spirituală în grupul de zece este conexiunea dintre Malchut și Bina, este forța de care ne ținem, care nu ne permite să greșim și să cădem. Când ne conectăm unul cu celălalt în grupul de zece, construim un astfel de toiag, adică o conexiune între noi. Prin conexiunea noastră unii cu alții, ne conectăm cu Bina.

Fiecare își anulează dorinţa egoistă și se alătură micuței dorințe de dăruire care strălucește în fața fiecăruia. În acest fel, împreună, putem înțelege această forță, acest concept numit toiag (Mate). Asta înseamnă că dorința de a primi devine de mai mică importanță (Mata) pentru noi.

Fiecare dintre noi încearcă să dea un exemplu prietenilor noștri despre modul în care putem păstra toiagul împreună.

Din a 2^a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/12/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deși doar faza a patra a fost restricționată, lumina a părăsit și primele trei faze (Baal HaSulam, Studiul celor zece sefirot, partea 1, „Observarea interioară”, Capitolul 7).

Ultima, a patra fază este dorința însăși, care a fost atinsă prin extinderea primelor trei faze. Dorința nu a vrut să fie egoistă și să se deosebească de prima fază în sens invers; prin urmare, s-a restrâns și lumina a dispărut din ea.

Apoi a avut o dezvoltare diferită cu lumina ca bază;: va primi lumina, dar numai pentru a aduce mulțumire Creatorului. Aici primește opoziție de la Creator pe de o parte și pe de altă parte, asemănare cu El.

Întrebare: Ce este această stare când lumina pleacă din Kli? Cum se manifestă acest lucru în lumea noastră?

Răspuns: Nu se manifestă în lumea noastră. Când lumina părăsește Kliul, acesta rămâne mort. Acest lucru este similar cu modul în care moare orice corp animal sau vegetal. Puterea dătătoare de viață o părăsește.

Întrebare: Expulzarea luminii din Kli are loc în mod conștient?

Răspuns: Da, Kliul nu poate rămâne în această stare, este gata să sacrifice tot ce este în el doar pentru a nu fi opusul Creatorului.

Din emisiunea KabTV „Studiul Celor Zece Sefirot (TES)” 1/1/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→