Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este Egiptul, locul exilului. Ne-am născut şi am crescut aici, simţindu-ne într-o realitate greşită, foarte îndepărtată de puterea dăruirii, a iubirii, a sacrificiului de sine, a unităţii, adică de proprietăţile Creatorului.

Studiul Înţelepciunii Cabalei are scopul de a ne stabili o viziune din ce în ce mai corectă a lumii, astfel încât să putem vedea că în lume există doar un singur om.

Toată lumea trebuie să se vadă ca fiind acest om. Dacă încorporează toată umanitatea în el, mulţumită unităţii şi iubirii şi a diferitelor corecţii pe care trebuie să le facă asupra lui, atunci el va vedea, cu adevărat, că în lume există doar un singur om.

Între timp, noi descoperim în lume o mulţime de forţe, care sunt în contradicţie şi care se opun una faţă cealaltă. Trebuie să le ataşăm pe toate unei singure surse, unei singure dorinţe, unei singure forţe şi că, pe lângă aceasta, nu este nimic altceva. În acest mod, noi vom ajunge gradual la concluzia că numai anularea de sine este singură acţiune pe care trebuie să o facem în fiecare moment, eliminând toate ”forţele” care vin de la mine, de la alţii, de la toţi ceilalţi, astfel încât să rămână o singură forţă superioară care domină în mod complet totul.

Aceasta este starea care ne pune în fata Creatorului, de partea Lui, pentru a adera la El şi pentru a fi inclus în El.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/27/18, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Când studiază Cabala, omul trebuie să lupte nu numai să devină mai înțelept, prin primirea de noi cunoștințe ci, mult mai important, să-și schimbe sentimentele astfel încât inima lui să se schimbe și să se mărească. Inima învață să simtă un fenomen mai înalt, inaccesibil nouă azi, acțiunile de dăruire și uniune. Acestea sunt deasupra rațiunii.

În Cabala există conceptul de „credință deasupra rațiunii”. Cunoașterea este cea care corespunde rațiunii. Pe măsura înțelegerii mele, sunt capabil să dau, știind că prn asta primesc un bine. Vin la magazin și dau bani în schimbul unor bunuri. Nu este nicio problemă cu asta.

Dar, în lumea noastră nu există nicio credință deasupra rațiunii. De unde pot eu să iau forță în plus pentru a dărui deasupra rațiunii? Pe măsura înțelegerii mele, sunt gata să plătesc doi dolari pentru o ceașcă de cafea dar, mi se cere să plătesc douăzeci de dolari în loc de doi pentru vreo cauză bună. De unde iau puterea de a da optsprezece dolari în plus?

Acea forță care îmi dă mie posibilitatea să fac o muncă în plus, să fac efort în plus și să-mi sacrific egoismul se numește „credință”. Pentru ea trebuie noi să luptăm. Numai în acest fel, în funcție de cât de mult dau eu cu adevărat, poate fi ea măsurată. Și asta nu vine din calculele mele rezonabile, ci din dorința de a da Gazdei mele.

Cu alte cuvinte, sunt gata să dau deasupra calculelor mele făcute în funție de cât de mult primesc de la El și, sunt gata să-L recompensez dar, complet neegoist. Asta este ceea ce a fost numit „devotamentul sufletului”, când sunt gata să-i dau Lui întreaga lume, chiar dacă nu primesc nimic de la El.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala 21/03/2018, Talmudul celor zece Sfirot

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Apreciem asemenea stări când suntem plin de putere, cunoaştere, sentimente, energie, fericire şi inspiraţie. Însă nu luăm în considerare că toate acestea vin la noi de Sus, de la Lumină. Atunci când Lumina dispare şi Creatorul nu ne oferă toate acestea de Sus, ci ne cere să ne facem propria muncă de jos, astfel încât noi înşine să-L punem la conducerea noastră, devenind poporul Lui, atunci ne organizăm pe noi înşine ca poporul ales de Creator.

Şi această muncă se face exact în asemenea stări, când ne simţim neimportanţi, goi, somnoroşi, cu inima surdă, lipsiţi de putere pentru a face ceva din cauza sentimentului de greutate din suflet şi din întregul corp. Atunci avem o oportunitate să efectuăm o “trezire de jos”, fără o “trezire de Sus”, pentru a deveni poporul Creatorului.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/23/18, Scrierile lui Rabash, Articolul 40, 1990, “Ce este în munca ‘Pentru că tu eşti cel mai mic dintre toate popoarele’ “. *

* (Minutul 54:00)

https://archive.kbb1.com/lessons/cu/Ely6Kn37?language=ro&sstart=54m2s&send=55m44s&mediaType=video

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

A acţiona “Lishma” înseamnă a o face prin forţa credinţei. Deoarece, fiind în ascundere, eu nu văd şi nu înţeleg nimic şi exact acest lucru îmi permite să mă ridic deasupra acestei lumi, deasupra cunoaşterii mele, deasupra primitivităţii și a limitării mele, în relaţie cu mintea spirituală. Aşadar, avem nevoie de un fel de mecanism de înălţare, pentru a putea să trecem într-un alt nivel de existenţă şi de percepţie a realităţii.

Pentru a ne ridica la o altă dimensiune, să ieşim din sistemul familiar de coordonate tridimensionale, să ne eliberăm de limitările sale şi să trecem la o percepţie nouă şi mai largă a realităţii, avem nevoie de un instrument de percepţie nou, numit “credinţa deasupra raţiunii”.

Este imposibil să înţelegem ce este aceasta prin mintea noastră pământească, deoarece suntem incapabili să existăm într-un spaţiu nedimensional şi să vedem ceea ce nu este în acord cu programul nostru interior. Aşadar, este scris “Gusta şi vezi că, Creatorul este bun”. Acest lucru poate fi obţinut prin forţa credinţei. *

Cu recunoştinţă faţă de Creator pentru Creaţie

Dacă o persoană avansează în “Lishma”, adică dorind să lucreze cu forţa credinţei mai presus de raţiune, cu aşa numitul “devotament al sufletului”, atunci chiar înainte să ajungă la acest lucru, numai prin aspiraţia spre asta, ea oferă o mare mulţumire Creatorului. Este chiar mai mare decât ce va fi în cele din urmă, din dobândirile spirituale ulterioare.

Este precum un bebeluş care îi dă mai multă plăcere tatălui şi mamei, decât o face un copil mare. Până la urmă, adultul acţionează cu mintea sa, prin calculele sale, iar un bebeluş acționează cu devotamentul său naiv, care este foarte atractiv şi care îi atinge pe părinţii.

Aşadar, ar trebui să apreciem în mod deosebit oportunitatea oferită chiar și pentru a vorbi, pur și simplu, pentru a ne gândi sau citi despre conceptele spirituale, care sunt deasupra lumii noastre. Acesta este un mare privilegiu. Foarte mulţi oameni ajung la asta, încearcă şi pleacă. Mai mult de atât, ei încep să vorbească de rău această metodologie.

Oamenii nu înţeleg cât rău îşi provoacă lor vorbind sărăcăcios despre Cabala. Până la urmă, Creatorul a aranjat în mod intenţionat toată creaţia, toate lumile şi un suflet comun, pentru a aduce creaţia la nivelul Lui, iar ei neglijează tot acest sistem, această metodă și toate condiţiile pregătite de Sus. Se pare că ei distrug întreaga creație, creată pentru ei de către Creator.

Dacă o persoană, pur şi simplu, nu este pregătită să cunoască orice despre Cabala, este în regulă. Dar cel care a fost deja familiarizat cu ea şi care a atins această înţelepciune şi apoi a plecat şi a început să o vorbească de rău, prin asta arată nepăsarea pentru Creator. **

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 3/23/18, Scrierile lui Rabash, “Sanctificarea lunii”

* (Minutul 12:50) https://archive.kbb1.com/lessons/cu/wf5pQKlF?language=ro&sstart=12m53s&send=14m41s&mediaType=video
** (Minutul 14:55 ) https://archive.kbb1.com/lessons/cu/wf5pQKlF?language=ro&sstart=15m4s&send=19m7s&mediaType=video

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Dacă lumea materială există sub controlul spiritualului şi  a legilor sale, atunci de ce nu există constrângere în spiritualitate, dar există în corporalitate?

Răspuns: În spiritualitate este imposibil să forţezi pe cineva pentru că nu avem mijloace să influenţăm egoismul astfel încât să refuze să primească plăcere şi să înceapă să dorească propria corectare.

Numai Creatorul acţionează în acest mod. Aceasta se numeşte calea suferinţei. Dar prin suferinţa umană – războaie, probleme, tot felul de boli, etc.- există simultan un efect spiritual asupra oamenilor.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 19.11.2017

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

Ne apropiem de sărbătoarea de Pesah (Pssover) care simbolizează începutul corectării. Totul începe cu ieșirea din Egipt, urmată de Dăruirea Torei.

Corectările sunt posibile numai în omul care a trecut deja prin exilul în Egipt. Ființa creată începe cu păcatul Pomului Cunoașterii și a spargerii sufletului comun, urmată apoi de procesul corectării lui.

Deci, este clar că primul lucru necesar este recunoașterea răului, clarificarea stării în care ne găsim după spargerea de la Pomul Cunoașterii, unde sufletul a fost divizat în numeroase părți, pe care noi, acum, trebuie să le reasamblăm. Acest lucru se întâmplă alături de dorința de plăcere, care ne-a condus până acum relațiile dintre noi.

Așadar, atașăm toată dezvăluirea înclinației rele la sufletul care este refăcut în noi, adică toată forța Luminii care a umplut sufletul și a condus la respingerea fiecărei părți din ceilalți. Când le reconectăm, muncind împotriva Luminii care umplea cândva sufletul și care acum a devenit ostilă lui, îl obținem pe Creator și calitățile corectate ale ființei create.

Așadar, totul începe de la recunoașterea răului, din starea în care suntem acum, cu revelarea egoismului, care aduce între noi respingerea, ura, neînțelegerea și clarificarea adâncimii scufundării în sine, a fiecăruia, fără a fi capabili să ieșim de acolo. Toate acestea alcătuiesc prima fază obligatorie pe calea studierii Creatorului.

Toate articolele despre Pesah ar trebui percepute numai prin raportarea distanțării dintre noi și a conectării noastre. Când ne îndepărtăm unul de altul, forța răului se ridică și dezvăluie în noi sentimentul de exil.

Atunci, putem vorbi imediat despre conexiune și corectare și eliberarea va putea începe. Deci, noi trebuie să vedem totul în lumina exilului și a eliberării, a distanțării și a reapropierii, a revelării spargerii și a corectării ei.

Din partea întâi a Lecției Zilnice de Cabala din 8/3/2018, Scrierile lui Rabaș

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Trebuie să încercăm să atribuim tot ceea ce percepem, tot ceea ce simțim, care este trezit în minte și în inimă, întreaga lume din jurul nostru, unei singure forțe, în afara căreia nu mai există nimic.

Tot ce se întâmplă provine de la această forță bună, benevolentă, cu singurul scop ca noi să atribuim tot ce se întâmplă acestei singure surse și, făcând asta, îl revelăm pe El.

Dacă atribuim totul unei singure forțe, atunci încetăm să ne mai controlăm acțiunile, gândurile și dorințele, doarece toate gândurile și dorințele, toate eforturile noastre, sunt îndreptate numai ca să ne anulăm, eliberând un spațiu pentru ”nu există nimeni în afară de El”.

Și apoi Îl revelăm în dorința de a dărui, într-un organ de simț nou, în calitatea Bina. Astfel încât chiar daca nu avem o cămașă, nu avem nevoie de ea, numai să existe anularea personală care ne permite să revelăm Creatorul.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 26.03.2018

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Fiecare fenomen are propria rădăcină spirituală. Care este rădăcina spirituală a credinţei obişnuite, pământeşti, care este sub raţiune, fără confirmarea în raţiune?

Răspuns: Rădăcina spirituală a credinţei obişnuite, pământeşti, este frică de moarte, de extincţie.

Întrebare: Dacă nu ar exista moartea, nu ar exista nici credinţe diferite?

Răspuns: Desigur. De unde provin ele? Dacă am construi credinţa numai pe baza sentimentelor bune sau rele din această viaţă, atunci credinţele ar exista într-o formă diferită. Cea mai mare pierdere este pierderea vieţii. Pierderile mici din timpul vieţii ar crea credinţe şi religii puţin diferite.

Întrebare: Asta înseamnă că dacă o persoană se teme de moarte, înseamnă că este pregătită să trăiască pentru totdeauna?

Răspuns: Dacă ai oferi unei persoane oportunitatea de a trăi pentru totdeauna, iar aceasta s-o urmeze, atunci ai vedea cum s-ar simţi după câteva sute de ani. Este o stare teribilă, mai rea decât moartea, în timp ce fiecare zi este la fel.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/17/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum pot identifica munca Creatorului în relaţie cu mine? Se face direct sau prin oamenii din jurul meu?

Răspuns: Se face numai printr-un grup, deoarece această putere nu se manifestă nicăieri în mod direct. Exact cum electricitatea trebuie să se manifeste prin ceva anume, cum ar fi un motor electric, un electromagnet, cablurile electrice, etc., la fel este şi cu Creatorul, puterea dăruirii. Însă ce, prin cine şi în ce mod poate cineva să dăruiască? Pentru aceasta este nevoie de un material prin care El se va manifesta.

Aşadar noi construim un grup în care Îl putem identifica, descoperi şi măsură.

Întrebare: De exemplu, dacă cineva câştiga la loterie, asta înseamnă că a lucrat o anumită forţă ca el să câştige. Aici care este conexiunea cu un grup? Creatorul este cel care îi dăruieşte în modul acesta?

Răspuns: Cu siguranţă poţi spune că Creatorul a făcut asta, însă nu Îl poţi determina, defini sau descoperi. Noi vorbim despre cum să-L revelăm!

Întrebare: Deci nu pot spune că pot determina în sentimentele mele că El este cel care mi-a trimis un milion de dolari?

Răspuns: Nu, numai în senzaţii. Tu trebuie să-l revelezi în tot, în sentimente, în minte şi să determini în întregime toţi parametrii lui, toată atitudinea Lui şi a ta.

Întrebare: Se poate face doar prin societate?

Răspuns: Necesită o anumită platformă, o bază în care să se poată manifesta, iar tu vei putea să-L investighezi şi să înveţi despre El. Este la fel ca în orice ştiinţă. Fiecare forţă din lumea noastră trebuie descoperită că să ni se poată demonstra.

Întrebare: În ce maniera Creatorul este revelat prin societate?

Răspuns: În simţuri şi în emoţii. În măsura apropierii dintre noi începem să-L simţim. Şi, după aceasta, deja este posibil să măsurăm în ce mod lucrează în contrast cu aceste caracteristici egoiste, cum putem transcende ego-ul, să ne adunăm împreună şi în modul acesta să-I determinăm cantitatea şi calitatea.

Ceea ce înseamnă aceasta, este că vom descoperi o forţă care există în lumea noastră, însă care este diferită de forţele de care suntem conştienţi. Are nevoie de o substanţă unică pentru a fi revelată. Chiar şi atunci când Creatorul acţionează printr-o societate, tu nu-L vezi. Poţi doar să creezi o societate cu o caracteristică precum a Lui.

Unde altundeva ai putea face ca particulele egoiste să se conecteze în mod altruist, exact ca în natura Creatorului? Dacă oamenii egoişti vor vrea să se conecteze într-un mod altruist, atunci ei vor crea între ei condiţii prin care Creatorul va fi revelat. Aceasta este o lege absolut precisă a echivalentei dintre caracteristicile care există peste tot în lume şi în toate condiţiile, pe toate nivelele ştiinţei.

Întrebare: Cum este simţit Creatorul? Se simte ca fiind călduros? Este rece? Se simte în forma prieteniei şi a iubirii?

Răspuns: Totul depinde de modul în care îl descoperi. Este aşa cum electricitatea poate să răcească, să încălzească, să lumineze şi aşa mai departe. Raza senzaţiilor nu depinde de putere, ci de modul în care îl foloseşti.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 11/19/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Să presupunem că un tânăr vrea să întemeieze o familie. Este necesar să i se atragă atenţia la faptul că atunci când alege un partener ar trebui să fie ghidat nu de atracţia sexuală, ci de responsabilitatea socială generală?

Răspuns: Mai întâi, nu aş asocia satisfacţia sexuală cu famlia; sunt două lucruri complet diferite. Avem încă o atitudine greşită faţă de asta, care în final aduce mari probleme şi nu funcţionează în societate.

Vedem că hrana, sexul şi famlia, trei categorii complet diferite ale dorinţelor din om, nu sunt legate unele de altele. Să nu confundăm una cu alta. Iubirea este iubire, sexul este sex, hrana este hrană şi familia este familie. Nu depind una de alta și nici de bogăţie, putere sau cunoaştere.

Omul care vrea să avanseze, trebuie să înţeleagă că familia este o parte naturală a societăţii.

Procedând de aici, el trebui să ştie cum să obţină armonie între membrii familiei sale şi cu lumea din afară, pentru a fi o celulă integrală, coerentă, iar apoi se vor simţii bine.

Din emisiunea de pe Kab TV „Ultima generaţie” din 20.08.2018

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Iubire, Perceptie | Add Comment/Ask Question→