Trebuie sa fim mai mult decat niste participanti pasivi la dezvoltarea noastra

Intrebare: Cum poate o persoana sa ceara daruirea, daca nu stie ce este aceasta?

Raspunsul meu: Cresterea spirituala este la fel ca dezvoltarea unui copil, pentru care nu este destul sa fie doar un participant pasiv la proces. Aceasta este dezvoltarea naturala, iar copilul isi dezvaluie lumea intr-un mod natural. Trebuie sa o guste, sa o tina in mana, sa o recunoasca, sa o asambleze si sa sparga totul. El nu stie ce face, caci este manipulat de natura. Ulterior, dupa ce a experimentat totul, copilul incepe sa se gandeasca si sa construiasca legaturi intre lucruri, incepe sa inteleaga si sa ceara.

Asta seamana foarte mult cu modul in care actionam noi, in privinta dezvoltarii noastre spirituale. Indiferent cat de destepti credem ca suntem si indiferent cate subiecte serioase discutam, nu asta ne dezvolta. La fel ca si in cazul copiilor, aducem forta dezvoltarii asupra noastra – aceasta fiind aceeasi forta care dezvolta un copil.

Ca urmare, persoana trebuie sa ajunga la cererea de daruire in mod independent. Nu exista un buton pe care sa poti sa il apesi si sa „te rogi” imediat sa fii lasat in lumea Superioara. Daca in tine arde o cerere, o aspiratie, o exprimi in mod involuntar in interiorul tau. O „rugaciune” inseamna o lucrare in inima si este cea mai launtrica dorinta a inimii, cea despre care poate nici nu banuiesti ca exista.

La urma urmei, e oare posibil sa poti sa te obligi sa te rogi? Nu poti sa obligi inima. Ca urmare, avem nevoie de aceasta forta care dezvolta in lumile materiala si spirituala si care ne schimba mereu dorintele. Lumina a creat aceste dorinte, si tot Ea le dezvaluie si le transforma prin influenta Ei. Ca urmare, obiectivul nostru este sa atragem Lumina asupra noastra, cu ajutorul cartilor si al studiilor noastre.

Sta in puterea noastra sa evocam un raspuns, sa ne intoarcem catre sursa Luminii, pentru ca ea sa ne aduca o dezvoltare mai rapida. Acesta e singurul mijloc.
Natura ne dezvolta conform unui program desemnat, in cadre temporale planificate; dar incepand de la o anumita etapa in istoria omenirii, a devenit posibila accelerarea procesului.

In prezent, putem sa activam forta corectarii, pentru ca ea sa ne influenteze inca si mai intens. Stiinta Kabbalah, de fapt, este acel „instrument”, acel vehicul care ne permite sa obtinem o perioada de dezvoltare mai scurta.

Ideea nu este sa intelegem mai mult. E suficient sa „dam din maini si din picioare”, ca un copil nelinistit, in limitele metodei kabbaliste si in lectii si diseminare. Intensificam Lumina, incercand sa aspiram catre Ea, mai degraba decat fiind foarte profesionali si grijulii.

Intrebarile, raspunsurile, lectiile si discutiile – toate acestea sunt aici ca sa se joace cu noi. Un copil e la fel, in aceasta privinta. Atunci cand te joci cu el, in el se trezeste ceva, ceva il dezvolta. Asta se numeste „Lumina care se intoarce la Sursa”.

E irelevant daca o persoana e desteapta, flegmatica sau sensibila. In cele din urma, persoana care se poarta intr-un mod mai activ si se implica mai mult va avansa mai rapid.

Hanuka Este Sarbatoarea Luminii In Interiorul Nostru

Cand o persoana aranjeaza corect in interiorul sau cele trei calitati numite lumanare, ulei si fitil obtine starea numita Hanuka ce provine de la cuvintele Hanu Ko -Opreste-te Aici. Astfel poate sa-si ia o scurta pauza la mijlocul drumului.

Uleiul este materia noastra, dorinta de a ne bucura, continutul vasului sau Kli-ul. Este incapabil de a lumina de unul singur folosindu-se de Lumina ce-o atrage din afara. Poate sa lumineze doar cu ajutorul unui fitil. Fitilul trebuie sa fie scufundat in ulei, dar o parte din el trebuie sa ramana in afara, pentru ca fitilul simbolizeaza ecranul ce l-am construit in afara dorintei noastre egoiste (in afara uleiului).

Singura parte a dorintei egoiste care este capabila sa straluceasca (sa fie in contact cu Lumina Superioara) este partea ce suntem capabili de a o include in interiorul ecranului. Altfel spus, doar uleiul ce a saturat fitilul poate fi aprins. Asta se poate intampla doar cu conditia ca uleiul sa nu fie doar imbibat in fitil ci, de asemenea, sa se fi ridicat deasupra restului de ulei (egoismul), spre Bina – Lumina, altruismul. Doar atunci va fi in stare sa straluceasca!

Lumina emana de la capatul superior al fitilului, locul unde fitilul a iesit in afara si a pierdut contactul cu uleiul, egoismul. Lumina Reflectata este focul care urca de jos in sus, ajungand la Keter din cele Zece Sfirot ale Luminii Reflectate. La acel punct este greoaie orice legatura intre Lumina Reflectata si forta dorintei de a primi, egoismul, care face ca arderea sa aiba loc. Uleiul urca de-a lungul fitilului, si acesta este singurul loc unde contactul este obtinut, sau s-a produs echivalenta de forma intre uleiul din fitil si Lumina. Pot sa straluceasca doar impreuna. Lumina nu se poate manifesta pana cand nu se conecteaza cu fitilul si uleiul din interiorul lui.

Imaginandu-ne o lumanare care arde, putem intelege munca interioara a persoanei pe drumul spiritual si ce avem de facut cu scopul ca sufletul nostru sa atinga echivalenta de forma cu Lumina, Creatorul. Dorinta nu dispare; mai mult, ea trebuie sa fie atasata cu totul de ecran, de fitil. De aici putem crea linia de mijloc in interiorul nostru, pana la gradul la care vom fi capabili sa ajucem uleiul (dorinta) in interiorul fitilului.

Ecranul poate sa includa doar o mica parte din dorinta. Fitilul simbolizeaza aceasta raza, linia subtire care este masura similaritatii dintre dorinta noastra si Lumina. Ecranul, sau linia de mijloc, este construit de aceste doua forte – uleiul si fitilul, linia dreapta si linia stanga. Linia dreapta este Daruirea si Lumina si linia stanga este Primirea, uleiul. Linia de mijloc, pe care am creat-o din doua Calitati Superioare de primire si daruire, se numeste Suflet.

Ce este Asa de Special In Studiul Cartii Zohar?

Studiul Cartii Zohar cere efortul general al dorintei si al gandului (inima si minte) cu scopul de a uni tot ceea ce am studiat inainte in stiinta Kabbalah despre creatie, grup si lume, Creator, perceperea realitatii, influenta directa si indirecta si guvernarea de Sus, singularitatea fortei guvernatoare si telul sau si multe alte componente.

Evident, cand o persoana incepe sa studieze aceasta carte, nu poate uni toate aceste lucruri intr-unul singur pe loc. Mai intai trebuie sa incerce sa faca asta. Descrierile din Cartea Zohar usureaza acest lucru si ne constrange sa facem asta. Concentrand toate descrierile posibile ale singurelor forte din natura – dorinta si Lumina –  ar fi ca si cum am trece prin urechile acului, prin punctul nostru din inima, punctul eforturilor noastre si, dupa de am trecut de aceasta presiune, intram in nemarginita lume plina de Lumina a Creatorului.

Prin urmare, este imposibil de a incepe studiul Zohar-ului Imediat. Pregatirea este necesara cu scopul ca inima persoanei si sufletul sa absoarba tot ceea se vorbeste in Stiinta Kabbalah, toate cererile sale, opiniile, conceptiile despre viata si lume. Toate astea trebuie sa constituie inima omului si sa se uneasca intr-un sentiment specific pe care Kabbalah il are fata de lume. Apoi, omul va fi capabil sa perceapa corect tot ceea ce spune Zohar-ul.

Miracolul Hanuka

Un miracol este o conexiune pe care nu o intelegem, intre o actiune si un rezultat; este atunci cand actiunile noastre provoaca brusc un rezultat complet neasteptat dar maret. Acesta este intelesul versului “Am cautat si am gasit”. Trebuie sa facem eforturi in timpul studiilor si sa incercam sa gasim tot ceea ce s-a discutat sau se discuta in interiorul nostru. Dar ceea ce vom gasi va fi complet neasteptat, chiar daca vorbim despre asta si asteptam sa se intample. Cand o vom primi, vom fi socati de cat de incapabili am fost in a ne imagina corect ceea ce vom gasi! Din acest motiv numim asta un miracol.

Ce este vasul cu ulei ce trebuie sa-l aprind? Se refera la calitatea ce trebuie s-o gasesc in interiorul meu. Uleiul, combustibilul este dorinta mea de a ma delecta. Trebuie sa inteleg cum sa-l aprind, cum sa fac un nou fitil folosindu-mi eforturile asa incat fitilul sa iasa in afara. Fitilul este opozitia mea fata de a-mi folosi dorinta direct, de a primi pentru binele meu; vreau sa-l folosesc intr-o forma echivalenta cu a Luminii. Din acest motiv am scos fitilul in afara dorintei care include o bucatica din dorinta mea de a primi, dar doar atat cat sunt capabil de o face similara cu a Luminii si de a-mi anula egoismul. Sunt gata sa-l folosesc pentru binele celorlalti.

Pentru moment pot sa daruiesc doar un fitil subtire, mic. Si trebuie ca in mod constant sa verific ca nu fac asta doar pentru binele meu. Ma gandesc constant ca am ajuns sa daruiesc pentru binele celorlalti, dar se sfarseste daca nu fac asa. Asta se intampla de fiecare data pentru ca descopar constant noi dorinte egoiste in interiorul meu. In acest fel, le discern treptat pe toate pana cand creez, in sfarsit, un fitil in interiorul meu – o linie subtire (Kav Dak) a dorintelor mele, ce se intinde de la mine pana la Creator. Capatul superior sau calitatea acestui fitil este similara cu a Luminii, si din acest motiv lumineaza si intunericul straluceste ca Lumina.

Daca pot sa-mi imaginez aceasta stare in interiorul meu, in interiorul dorintelor si calitatilor mele, asta inseamna ca sunt deja acolo. Asta simbolizeaza sosirea lui Hanuka, Sarbatoarea Luminii.  O lumanare mica ce arde in mine. In interiorul enormei mele dorinte egoiste, exista o mica parte unde altruismul lumineaza.

Aceasta parte a dorintei tanjeste sa se bucure impreuna cu Lumina care este capabila sa straluceasca in ea, si care se numeste sufletul meu. Este foarte mic pentru moment, dar daca continui sa-mi corectez dorinta uriasa, o transform pe toata, treptat, in Lumina.

Toata munca noastra spirituala se afla in a gasi toate aceste calitati in interiorul nostru.

Stabilind Legatura Cu Eu-l Nostru Spiritual

Notiunile folosite in Kabbalah difera de orice ne-am obisnuit in viata noastra de zi cu zi. In Kabbalah, Creatorul este Forta de a darui, Forta Universala a Naturii. Noi existam in Natura, in Creator, si trebuie sa cerem Naturii sa ne ajute sa ne ridicam deasupra cunoasterii noastre, deasupra calitatii de a primi.

O persoana isi doreste sa primeasca pentru binele propriu si sa se implineasca cu tot ceea ce pare atractiv. La o anumita treapta totusi, incepe sa se analizeze si apoi vede ca strategia sa fara sfarsit pentru implinirea personala este inutila. Se va simti obosita de cautare, va simti ca este falsa si ca nu duce niciunde. Realizeaza ca exista ceva mai presus de gandurile de autoimplinire si de a fi sclavul acestor ganduri.

Persoana ajunge apoi intr-un loc unde va cere Creatorului sa-i inlocuiasca aceasta calitate, asa incat sa poata incepe sa traiasca deasupra naturii sale si deasupra trupului sau, care-l controleaza si-l forteaza sa primeasca. Va incepe sa-si stabileasca alte teluri si sa caute noi orizonturi, intrucat acum isi doreste contactul cu Forta Superioara, forta de a darui.

Doreste ca goliciunea sa interioara sa fie umpluta de acea Forta, sa primeasca raspunsuri la intrebarile sale de la acea Sursa de nadejde, eterna si perfecta. Are nevoie sa simta ca face lucruri care merita cu adevarat. Persoana isi da seama ca inainte de aceasta realizare, facea greseli si se arunca de la o dorinta la alta. Dar acum isi doreste stiinta adevarata a vietii si a lumii in care traieste.

Totusi, traieste inca intr-un corp, nu intr-un suflet, si mintea “animala” a persoanei se gandeste doar la nevoile trupului. Cu scopul de a primi un raspuns de la Creator, persoana are nevoie de a initia o noua dorinta- deasupra trupului, deasupra “animalului”.

Persoana trebuie sa ajunga intr-o noua dimensiune si sa stabilieasca o legatura cu Eu-l sau spiritual si cu Creatorul – Forta eterna care-l guverneaza pe el si pe toti cei din jur.

Obtinand Senzatia Vietii Eterne Prin Altruism

Intrebare: Va disparea forta receptoare atunci cand vom ajunge la sfarsitul corectarii?

Raspunsul meu: Daca ar disparea, atunci ar disparea si creatia la fel de bine. A primi, este cu adevarat, un lucru rau? Kabbalah (a primi in ebraica) este stiinta care ne invata cum sa folosim adecvat forta de a primi.

Totul a inceput de la Lumina care este calitatea de a darui sau forta daruitoare care a creat creatura, dorinta de a primi sau forta receptoare. In realitate exista doar aceste doua forte si din acest motiv creatura nu poate primi sau se lupta sa primeasca. Dorinta de a primi este o forta necesara si de durata. Altfel, cum ar fi posibil sa daruiesc? Doar daca invat cum sa primesc in mod corespunzator, voi fi capabil sa devin o forta ce daruieste..

Singurul care daruieste pur si simplu este Creatorul. Eu sunt cel ce primeste. Cel ce primeste poate sa inghita fara sa gandeasca tot ceea ce i se ofera, dar se va gasi apoi intr-o situatie neplacuta. Orice primeste o persoana o face doar sa se simta din ce in ce mai uscata. Pentru ca placerea este opusa dorintei si o neutralizeaza. In momentul imediat urmator satisfacerii dorintei, ne simtim goi. De ce asta? Pentru ca placerea se simte doar in timpul scurtei intalniri cu dorinta, care dispare odata ce este satisfacuta. De exemplu, am mancat inaintea unui ospat, si acum fiind satul, nu pot nici macar sa ma uit la mancare.

Se pare ca egoismul in sine ucide si este un mod de disperare. Orice am face, nu mai ramane nimic. Ce sa mai gasesc in aceasta lume pentru a ma delecta? De cate mancaruri, filme, masini sau avioane am nevoie? La un anumit punct, toate inceteaza a ma satura.

Din acest motiv lumea a ajuns la criza. Criza a aparut pentru ca noi toti am uitat cum sa ne folosim dorinta de a ne bucura, si nu o mai putem folosi ca inainte. Lumea este intr-un punct mort. Ce ar trebui sa facem? Asta se intampla cand o noua dorinta numita “punctul din inima” apare in om. Si acesta spune “Este posibil sa ajung intr-o dimensiune diferita a placerii. Sa incerc”.

Asa ajung oamenii la Kabbalah, care-i invata sa daruiasca folosindu-se de dorinta de a fi delectati. Cum se intampla asta? Doar prin dragoste pentru ceilalti. Iubirea fata de ceilalti va fi dezvaluita in fiecare, si omul va descoperi brusc ca aceasta iubire ii aduce o implinire ce nu dispare, ce ramane mereu cu el si creste continuu.

Cand voi incepe sa-mi doresc sa daruiesc, voi simti ca incep sa fiu implinit, si aceasta implinire fara sfarsit va deveni senzatia vietii eterne pentru mine.

Cresterea spirituala este in analogie cu stadiile cresterii umane

Cel mai important lucru pentru noi acum este sa formulam abordarea corecta a studiului. Cu adevarat, nu exista nimic de studiat in cartile de Kabbalah, de vreme ce putem sa studiem numai ceva ce putem sa simtim prin sentimentele noastre si sa investigam cu ratiunea noastra. Insa ceea ce facem in prezent este sa asteptam si sa ne  contam pe o forta miraculoasa (Segula), pe Lumina Superioara, incercand sa o atragem la noi.

Noi existam in starea de ascundere (simpla si dubla), pana ce trecem de Machsom si incepem sa simtim Lumea Superioara. Deocamdata, sarcina noastra este sa iesim din starea inconstienta si sa incepem sa simtim ca suntem in starea de ascundere, ca ceva ni se ascunde. Aceasta descoperire (sau senzatie) a ascunderii este ceea ce ne va duce la relevatie.

Ar trebui sa ne simtim ca si cum am fi in intuneric si ar exista cineva care asteapta in apropiere, urmarindu-ne prin crapaturi si prin ferestre – “Metziz Aleynu Mi Halonot.”. Atunci cand ajungem la revelatie, primul stadiu va fi “daruirea de dragul daruirii”—calitatile Bina, Hafetz Hesed.

In acest stadiu nu exista investigare, ci noi doar dobandim calitatile si forta daruirii. Aceasta este starea revelatiei simple. Apoi, inaintam la “primirea de dragul daruirii”, unde putem sa facem investigatii. Acesta este stadiul revelatiei duble.

Daca raportam asta la stadiile umane de crestere, atunci primul stadiu de ascundere (in care existam in prezent) este ca o copilarie. Apoi, ne ridicam la nivelul “daruirii de dragul daruirii” si dobandim calitati spirituale – calitatile Bina. Asta se poate asemana cu stadiul acumularii de cunostinte si al invatarii sau, cu alte cuvinte, adolescenta, tineretea si formarea (scoala, facultatea).

Dupa aceea, incepem sa primim de dragul daruirii. In acest stadiu, suntem ca un savant care investigheaza si invata despre lume, facand noi descoperiri. Aici incepe stiinta; este momentul in care lucram activ cu dorintele, primind inauntrul lor, de dragul daruirii. Ca urmare, putem sa le investigam, fiind similari cu Creatorul.

Tot ce ni se intampla este din intentia de a ne indrepta spre Kabbalah

Intrebare: Studiez Kabbalah de cateva luni, din iarna anului 2009, mai intai prin internet, prin Centrul de Studii, iar acum vin la lectiile de dimineata, citesc textele si fac parte din grupul de Kabbalah. Intrebarea mea se refera la postarea din blogul tau “Noi suntem adusi la perfectiune prin terapia bunatatii absolute”.

Am fost balerin si in copilarie, gimnast de performanta. Am avut multe accidente fizice, la laba piciorului, genunchi, tendonul lui Achile si o trauma serioasa la coloana vertebrala, pentru care a fost nevoie de trei operatii si o sudura de coloana.

Pe parcursul ultimilor trei ani mi s-a dat morfina, impotriva durerilor. In ultimele sapte luni am fost capabil sa renunt la acest tratament puternic si acum ma folosesc numai de medicamente, care nu necesita reteta. Totusi am nevoie de medicamente in fiecare zi pentru ca fara ele, sufar tot timpul de dureri.

Te rog sa-mi spui daca am dreptate, sau daca gresesc. Cred ca a trebuit sa sufar aceste lovituri neincetate, pentru ca sa-mi dau seama ca totul a fost din bunatatea Lui absoluta, pentru a implini destinul meu, iar studiul Kabalei ma va calma, va fi analgezicul meu si nu voi mai avea nici un fel de dureri; asta insemnand ca nu voi mai avea nevoie sa iau nicio medicatie impotriva durerilor.

Sa-mi dau osteneala sa nu mai iau nici medicamente fara reteta? Oare asta inseamna , ca ma pot astepta ca in curand sa scap de aceasta durere?

Raspunsul meu: Tot ce s-a intamplat pana acum a avut loc ca tu sa vii la Kabbalah !

Notiunile descrise in Tora reprezinta Actiuni Spirituale

Revelatia Creatorului are loc in Lumina Hochma. Lumina Hasadim, daruirea ca scop in sine, e o simpla pregatire a sufletului de a primi lumina. Trecem Machsomul, atingem calitatea daruirii (de dragul daruirii- calitatea Bina) si ramanem in aceasta stare pe perioada corectiei “40 ani in desert” pana cand o atingem in final prin implinirea dorintelor noastre cu Lumina Hasadim.

Mai tarziu incepem sa “primim de dragul de a darui” (“pasirea pe taramul Israelului”, cuvantul “Eretz” inseamna “pamant” si e derivat din “Ratzon”- dorinta; Isra-el semnifica “direct catre Creator”). Noi folosim dorinta noastra pentru a darui, revelandu-l pe Creator (Lumina Hochma in Lumina Hasadim). Astfel, se spune ca Creatorul se dezvaluie pe sine doar in “taramul lui Israel” (dorinta de a oferi), iar exodul din Israel e numit alungare (de la daruire si spiritualitate).

Intre cuvintele “exil” (Golah) si “mantuire” (Gheula) e doar o litera diferita, “Alef” care reprezinta Creatorul (primul si singurul din lume). “Pamantul lui Israel” reprezinta dorinta de a primi de dragul de a darui. Aceste dorinte care ma opresc de la a primi si revela Creatorul, care servesc doar scopului daruirii, inseamna ca nu sunt inca in taramul lui Israel, dar sunt aproape de el.

Prin urmare, Kabbalah descrie diferite sfere drept cercuri in jurul Taramului Israel. Treptat ne distantam de Babilon si cucerim acest pamant prin corectarea dorintelor noastre pas cu pas. Vorbim despre aceeasi dorinta, care ramane constanta, in timp ce atitudinea noastra fata de ea se schimba.

Parasesc Babilonul, sosesc si parasesc Egiptul in trecerea prin diferite dorinte de satisfacere a propriilor intentii. Sunt de acord sa restrictionez aceste dorinte, ceea ce inseamna sa trec de Ultima Mare.

Sunt pregatit sa ma ridic deasupra egoismului meu, deasupra muntelui Sinai (varful urii) si sa ma conectez la dorinte noi (“Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”).

Nu obtin aceleasi dorinte ca vecinul meu, dar imi intorc dorintele proprii ca pe o manusa, “de dragul aproapelui” in loc sa fie de dragul meu.

Mai tarziu, sunt pregatit sa primesc placerea prin aceste dorinte, dar nu pentru propria placere, cum era mai inainte, ci pentru a putea darui, de dragul aproapelui meu. Dorintele sale devin mai importante pentru mine decat ale mele (un fel de implinire “indirecta” a dorintelor mele) in contrast cu implinirea “directa”.

Deci, asa cum putem observa, toate notiunile descrise in Tora (Egipt, Muntele Sinai, 40 ani in desertul Sinai, Taramul lui Israel) reprezinta actiunea spirituala din interiorul uneia si aceleiasi dorinte. Singurul lucru care se schimba e atitudinea noastra fata de modul in care le implementam, si astfel observam ca ceea ce am considerat a fi geografie si istorie, devine un portret interior.

Gradual ajungem la infatisarea corecta si vom fi socati: “Cum am putut gresi atat de mult cand am crezut ca Tora ne-a invatat despre intamplari istorice straine si geografie externa?” Nu vom putea crede ca la un moment dat am privit Tora ca pe un roman istoric. Va parea atat de firesc pentru noi sa intelegem ca e vorba de dorintele umane prin care atingem spiritualitatea. Ce ramane in afara noastra e doar “Olam Amedumeh”- o lume a iluziilor.

Eu includ in mine pe toti ceilalti

Noi nu ne dam seama cat de interconectati suntem. Eu sunt legat de ceilalti cu mii de felurite legaturi: prin dorinte, efort, in totul – ca un organism.

Un sistem unitar se distinge prin faptul ca o schimbare intr-unul din elemente, il schimba complet -ceeace nici nu ar putea sa fie altfel; altminteri  sistemul nu s-ar putea numi unitar.

A fi global inseamna a fi conectat din toate directiile, in toate caracteristicile, in totul.

Datorita acestei conexiuni, in fiecare persoana  este incorporat  fiecare altcineva. Eu-l este: Eu si ceilalti, care sunt in mine; el este el si cu ceilalti, care sunt in el; tot asa suntem fiecare.

Totusi, noi nu corectam sistemul in sine, ci doar revelam conexiunea deja existenta in Lumea Infinitului.

Aceasta se numeste corectarea rupturii, asa cum se percepe numai de catre noi . Viziunea, perceptia noastra se corecteaza.

Daca corectam conexiunea si incepem sa intelegem sistemul vom descoperi ca nu exista persoane particulare.

Cand ne apropiem de Infinit, simtim ca nu exista persoane particulare,ci doar intregul.

Totul este atat de intretesut, incat este imposibila separarea unuia de altul.