Nu există o cunoaştere mai înaltă decât Cabala

Întrebare: Soţia mea se întreabă de ce este necesar ca eu să studiez Cabala şi nu altceva?

Răspuns: Studiezi Cabala pentru că îţi place şi nu poţi să trăieşti fără acest studiu. Vrei să descoperi şi să ştii structura lumii superioare şi să dobândeşti menirea vieţii. Asta este foarte important pentru tine. Explică-i asta. Dacă te iubeşte, ar trebui să te înţeleagă.

Nu este nimic mai superior studiului înţelepciunii Cabala şi nu există altă cunoaştere care să fie mai înaltă.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 22.01.2017

De ce Zeir Anpin este alcătuit din șase părți?

Întrebare:  De ce Zeir Anpin (ZA) este alcătuit din șase părți, dacă se presupune a fi făcut din zece părți?

Răspuns: ZA este alcătuit din șase părți, pentru că Keter, Hochma și Bina îl preced și este născut din Bina. Când se naște ZA, îi lipsec primele trei Sefirot: Keter, Hochma și Bina.

 

De aceea, conține numai șase părți: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod și Yesod. Apoi vine Malhut. Asta înseamnă ca sunt primele trei Sefirot în Partuf, șase Sefirot și încă una, care împreună fac zece Sefirot.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 05.03.2017

 

Intenția este acțiunea

Comentariu: Baal HaSulam spune că, de fapt, egoismul nostru dă senzația de timp. Există o acțiune și rezultatul ei, iar pentru noi rezultatul este important, nu plăcerea din acțiunea în sine.

Răspuns: Egoismul este dorința de a primi, a lua, a atrage pentru propria persoană, de a te întinde de la punctul zero în două direcții diferite. Așa se simte conceptul de timp.

Întrebare: Dacă așa este, atunci în spiritualitate nu există timp, pentru că omul se bucură numai de acțiunea în sine și nu așteaptă rezultatul intenție sale?

Răspuns: În spiritualitate, intenția este acțiunea.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 26.02.2017

Există ego în lumea spirituală?

Întrebare: Ego-ul crește după ce transcedem în spiritualitate?

Răspuns: Egoismul, așa cum îl știm, nu există în spiritualitate. Se schimbă în altruism, în acțiunea opusă, în beneficiul altora. După tranziția la spiritualitate, lucrează cu intenția pentru a dărui altora.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 26.02.2017

Un cadou, nu o pedeapsă

Întrebare: Dacă Creatorul a creat ego-ul şi El este cel care, de asemenea, supervizează şi conduce totul, este El responsabil pentru manifestările ego-ului?

Răspuns: Cu siguranţă. Creatorul este de vină pentru toate problemele noastre. El ne dă aceste probleme pentru ca noi să le clarificăm şi, în acest fel, vom câştiga lumea superioară. Numai atunci vom vedea că El ne face asta ca un cadou şi nu ca o pedeapsă.

Întrebare: Dacă Creatorul a creat răul, atunci noi trebuie să clarificăm cine este El? Ce instrumente avem pentru a înțelege asta? Câteodată tu spui că El este un fel de caracteristică, o forță. Cum poate o caracteristică să creeze ceva ca acest rău?

Răspuns: Poți să descoperi Creatorul numai în măsura în care realizezi sau, putem spunem, să creezi caracteristica de dăruire și iubire. Mulțumită faptului că ești alcătuit numai din caracteristici rele, iar acum apare și o caracteristică bună în tine, în distanța dintre cele două caracteristici (liniile stânga și dreapta), tu poți să descoperi Creatorul, care este linia de mijloc.

Întrebare: Asta înseamnă că, Creatorul, care conduce totul, este o putere imensă, în timp ce eu obțin numai o mică parte din El, iar aceasta este, de asemenea, nivelul în care mă asemăn Lui?

Răspuns: Îl obții parțial, în măsura în care te asemeni Lui, dar depinde de tine să îl obții în întregime.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 26.02.2017

Ebraica şi Aramaica

Întrebare: De ce a fost scrisă Cartea Zohar în aramaică?

Răspuns: Aramaica este paralelă limbii ebraică. Acestea sunt cele mai vechi limbi din lume, care, de asemenea, au acelaşi alfabet. Când descriem şi prezentăm atributele Luminii, ele sunt descrise în ebraică, iar când descriem şi prezentăm atributele vasului (dorinţa), ele sunt descrise în aramaică.

Cele două limbaje se completează unul cu altul, pentru atunci când studiem lumea spirituală, dorinţa şi Lumina sunt două categorii opuse, complet diferite, distante una faţă de alta. De aceea, noi folosim, de obicei, aceste două limbaje pentru a indica aceste diferenţe şi asa au fost întotdeauna revelate.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 05.02.2017

Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 6

În lumea modernă, oamenii devin mai mult că niciodată individualiști și prin asta ne găsim din ce în ce mai legați între noi, chiar dacă aceste legături nu ne aduc niciun beneficiu.

A fost un timp când ne-am gândit că vom continua să dezvăluim mai mult din lume: am descoperit continente noi și comerțul internațional. Însă, într-un final, s-a sfârșit printr-o mare dezamăgire.

Întreaga dezvoltare a omenirii a fost generată numai spre găsirea căilor egoiste de a exploata natura într-o singură manieră, fără să luăm în considerație interesele sale. Și, de aceea, dezvoltarea noastră a fost tot timpul negativă.

Vedem că ne-a adus într-o stare unde, pe de-o parte omenirea poate să-și furnizeze împlinirea completă a tot felul de plăceri materiale la nivelul corpului, la nivelul ei animalic, în timp ce, în același timp, suferă tot mai mult la nivelul uman.

Ca rezultat, noi nu știm ce să facem pentru noi înșine. Suferim psihologic și spiritual din lipsa conexiunii corecte dintre noi și cu restul existenței.

Întrebare: Cum putem noi atunci să ne comportăm corect în acest sistem, ca să putem, de fapt, să ajungem la un rezultat pozitiv?

Răspuns: Avem nevoie să ajungem la o stare integrată. Adică trebuie să luăm în considerație întregul sistem, cum funcționează, cum putem fi componentele sale integrale și, prin acțiunile noastre, să-l aducem în echilibru și unitate, deoarece în acest moment noi suntem cei care îl scoatem din echilibru, ca celulele canceroase. Cancerul din corpul nostru simbolizează celulele care se gândesc numai la ele și, prin urmare, ele distrug întregul corp și împreună cu el și pe ele însele. Un individ face exact același lucru; de aceea avem nevoie să studiem.

Trăim într-o perioadă specială a evoluției, când oamenii, într-un final, încep să se întrebe despre sensul vieții, despre sistemul care ne guvernează și la cum să înțelegem, să dezvăluim și să ne angajăm în mod activ în el.

Întrebare: Cum se face tranziția de la calculul obișnuit, unde număr absența împinirilor dorite ca pedeapsă și primirea lor ca recompensă, la un calcul nou pentru întregul sistem, ne luând în calcul ce am nevoie eu personal?

Răspuns: Acest lucru depinde de creștere. Dacă primim educația integrală și începem să simțim sistemul, atunci ne vom schimba calculul.

Ce îi lipsește unui bebeluș în comparație cu un copil mai mare? Copilul mai mare ia în considerație mai mulți factori ai existenței sale: relativ față de tată, de mamă, școală și alți oameni, prieteni și vecini. Și, de aceea, el interacționează diferit cu realitatea. Încă este relativ limitat, însă nu la fel de mult ca bebelușul, ci este mult mai dezvoltat. Exact despre acest tip de relație dezvoltată trebuie să învățăm. Fără educația integrală și fără dezvoltarea organelor de simț care ne permit să revelăm sistemul, noi nu vom putea să progresăm mai departe. Acest sistem ne cere participarea noastră activă, conștientă și nu acțiuni orbești.

Întrebare: Mulți cred că ei pot primi o recompensă a unui răspuns benevolent de la natură, în schimbul comportamentului lor bun. Este așa?

Răspuns: Asta este foarte corect, noi trebuie doar să ne dăm seama ce constituie un comportament bun. Acest lucru este imposibil de înțeles până când noi, cel puțin la un nivel minim, să ajungem să cunoaștem sistemul, de fiecare dată avansând mai mult și lărgindu-ne cercul. Apoi eu pot acționa numai în acest cadru, în interiorul granițelor cercului, acolo unde eu înțeleg, simt și pot lua decizii corecte. Și eu încă nu ies în afara granițelor cercului meu.

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 2/2/17

 

Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 5

Întrebare: Din perspectiva naturii, care din acțiunile noastre sunt considerate corecte și benefice și care ne pot conduce spre o viață bună, așa încât să nu primim pedepse de la natură?

Răspuns: Toată natura este un sistem închis, integral. Toate părțile sale – mineral, vegetal, animal și omul – sunt legate într-o anumită rețea.

Legea unui sistem integral este că fiecare element influențează pe toate celelalte elemente. Asta înseamnă că fiecare particulă trebuie să se simtă pe sine ca aparținând întregului sistem și să se comporte într-un mod care este benefic întregului. Nu pentru beneficiul unor părți individuale și nu pentru propriul beneficiu, ci în mod absolut pentru întregul sistem.

Oamenii nu înțeleg această lege și sunt incapabili să o reveleze. Totuși, pe lângă oameni, toate celelalte părți, adică nivelele naturii, mineralul, vegetalul și animalul sunt integrate în acest sistem închis.

Întregul univers este un sistem integral. Iar dacă alegem orice fragment al planetei pământ și îl studiem, va deveni clar că toate elementele sunt absolut interconectate, ca și cum ar fi conectate la o rețea interioară, care este ascunsă de noi și care urmează un anumit program numit Natură.

Putem întreba „Ce este ființa umană?”. O ființă umană este un caz special. Pe de-o parte, mulțumită corpului animal, el aparține de lumea animală. Și, astfel, este clar că și corpul trebuie să fie obligat să fie într-o conexiune instinctivă cu sistemul. Însă, de asemenea, există o parte în el care aparține de nivelul vorbitor, datorită căruia este numit om.

În această parte, e ca și cum el este deconectat de sistem și se comportă ca și cum sistemul nu există. O persoană nu simte în mod instinctiv conexiunea și nu simte unitatea cu această rețea a naturii; așadar, el se comportă în orice fel vrea. Această formă „liberă” a comportamentului, fără o conexiune cu sistemul, se numește egoism. În relația lui cu sistemul naturii, o ființă umană ia în considerație doar beneficiul ei imediat.

Poate se va gândi diferit în douăzeci de ani, însă asta nu este important pentru el, deoarece este fixat numai pe fluxul experiențelor momentane ale vieții sale, pe care le percepe acum. Dacă în acest moment nu posedă ceea ce își dorește, atunci consideră asta ca pe o pedepsă. Și dacă, dintr-o dată, primește ceea ce își dorește, atunci o consideră ca pe o recompensă.

În mod natural, atâta vreme cât este deconectat de sistemul general, aceste recompense și pedepse sfârșesc prin a fi false, deoarece o persoană nu vede că toate acestea sunt dependente de acțiunile sale și, de aceea, face greșeli. Există într-un sistem, însă nu e capabilă să ia în considerație toate elementele sale, nu simte aceste interdependențe. Se pare că toată percepția sa asupra realității este incorectă.

Întrebare: Dacă simt asta ca pe o recompensă sau ca pe o pedeapsă, atunci de ce să-mi pese dacă sunt false? Am primit ce mi-am dorit, nu?

Răspuns: Atunci de ce sunt oamenii nefericiți? Dacă judecăm ce este recompensa și pedeapsa, numai după experiența noastră imediată și acționăm numai conform cu asta, încercând să ne satisfacem dorințele momentane, atunci va trebui să ne ridicăm de la o dezamăgire la alta.

Dacă am putea să câștigăm tot timpul în acest mod, atunci ar fi posibil să acceptăm această obiecție. Totuși, noi vedem că pierdem în mod constant. Cu cât o persoană avansează mai mult, cu atât mai mult trebuie să se apere, ca rezultat al relației sale egoiste față de viață și față de goana după satisfacția imediată.

Indiferent cât de mult dezvoltăm societatea, guvernul, familia, știința și medicina, noi încă nu putem să compensăm pentru dauna și reacția negativă a sistemului la comportamentul nostru. Nu ar părea că, pe măsură ce progresăm în dezvoltarea noastră, ar trebui să fim capabili să înțelegem și să simțim mai mult natura?

Dar pare că este opusul: noi progresăm din ce în ce mai mult în dezvoltarea noastră a relației incorecte cu natura. Suntem într-o creștere constantă a îndepărtării față de natură, față de conexiunea cu sistemul integral și, într-un final, ne schimbăm în niște individualiști pe care nu-i mai interesează nimic, cu excepția propriei satisfacții.

Într-un final, omul se poate întoarce spre droguri și să nu se mai gândească la nimic. Nu mai vrea să se lege de nimeni, doar pentru a rămâne complet liber și fără obligații …

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua#822” 2/2/17

Recompensa și pedeapsa din viața noastră, partea 4

Întrebare: Dacă trăim într-un sistem al naturii care ne antrenează ca o mamă care îl crește pe copilaș, atunci recompensele și pedepsele pentru acțiunile noastre există cu adevărat în această lume? Societatea condiționează pe om prin definirea recompenselor drept noroc, succes în familie, la muncă și bani. Toată realitatea este divizată în învingători și pierzători; învingătorii sărbătoresc, în timp ce pierzătorii suferă. Cu alte cuvinte, recompensa este considerată ca fiind cea mai de succes, importantă și bogată. Cum să ne schimbăm în această asociere?

Răspuns: Această asociere se schimbă în virtutea faptului că noi vedem cum lumea noastră se îndreaptă spre o criză, iar oamenii se regăsesc în disperare. Continuăm să ne dezvoltăm mai departe și, mulțumită avansării noastre în dezvoltare, ajungam să rămânem fără muncă. An după an, noi devenim mai săraci și nefericiți. Judecând după asta, putem decide dacă ne comportăm corect sau nu.

Dacă Mama Natură ne tratează în acest mod, nu înseamnă că noi facem ceva greșit? Cu claritate că noi existăm în interiorul unui sistem închis, integral. Și dacă ne comportam corect, atunci noi trebuie să primim o reacție pozitivă, ceea ce este o recompensă.

O persoană trebuie să știe dacă avansează corect în acest sistem și care ar trebui să fie următorul pas. Interacțiunea corectă cu sistemul este precum conexiunea pe care o are un copil cu mama sa, care îl învață: „Fă așa, dragul meu, nu în modul celălalt!” Eu trebuie să simt răspunsul sistemului la acțiunile mele și să înțeleg atitudinea sa. Însă, pentru asta este necesar studiul Înțelepciunii Cabala.

Întrebare: Și dacă am deja succes în viață?

Răspuns: Dar noi nu avem idee ce este succesul! Poate că ceea ce numim succes, în această realitate este, de fapt, un eșec. Noi sărbătorim când putem să ajungem la acea prăjitură mare și să o mâncăm în întregime pentru noi înșine. Și plângem ca un copil răsfățat dacă nu căpătăm prăjitura.

Adevăratul succes este cunoașterea intenției, dorinței și a scopului Mamei Natura, devenind parteneri cu acest sistem și unindu-ne cu el. Cu alte cuvinte, trebuie să începem munca împreună cu acest sistem. Succesul se dezvoltă într-un așa mod încât, în conștiința noastră, în sarcini, dorințe și acțiuni, noi să putem deveni sistemul corect, adică părți active ale lui care sunt conștiente de ceea ce facem și, astfel, să beneficiem de sistem prin conectarea cu el.

Orice mamă își dorește ca copilul ei să fie sănătos, deștept, înțelegător, sensibil și respectat în societate; și, de asemenea, dorește ca el să-i trateze pe ceilalți cu bunătate și ca ceilalți să-l iubească. În modul acesta trebuie să ne comportam. Însă, aici, nu vorbim, pur și simplu, despre un comportament respectuos la muncă, acasă, pe stradă sau în autobuz, ci vorbim despre sistemul general al întregii realități.

Iar noi, judecând după dezvoltarea omului modern, zi după zi, an după an, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de compasiunea noastră față de sistemul naturii. Societatea noastră și lumea noastră se înrăutățește din ce în ce mai mult. Aceasta este dovada faptului că nu înțelegem ce vrea de la noi Mama Natură!

Din emisiunea de pe KabTV „O viata noua” 2/2/17

 

Câştigul care apare din unitate

Întrebare: Ce pot să obţin în unitate şi nu pot obţine de unul singur?

Răspuns: Nu vei putea să descoperi Creatorul individual. Sunt mulţi astfel de „oameni înţelepţi” care au fost cu noi şi au plecat sau care ni se alătură şi gândesc aşa, dar nu reuşesc. Trebuie să te anulezi, pentru că, Creatorul poate fi revelat doar în dorinţa în care te anulezi pe tine însuţi.
Întrebare: Cum poţi să te convingi pe tine însuţi că sufletul tău este în alţi oameni?

Răspuns: Nu vei putea să faci asta dacă nu crezi în ceea ce spun Cabaliştii. Ai ajuns la înţelepciunea Cabala şi cauţi răspuns la întrebarea legată de menirea vieţii, iar pentru asta începi să citeşti cărţi despre structura creaţiei, despre structura naturii.

Realizezi cum se leagă totul, cât de inteligent este totul şi în ce măsură totul se află la baza cunoaşterii umane. Înţelegi că este principala cunoaştere a umanităţii, este originea a tot. De fapt, toate ştiinţele şi religiile au fost create din învăţăturile Cabala, studiul Creatorului.

Apoi, dacă vrei, poţi să acţionezi, iar dacă nu, nu. Ţi se dau explicaţii. Nimic nu îţi este ascuns. Nu ţi se spune: „Izbeşte-ţi capul de pereţi, roagă-te până când va funcţiona”. În loc de asta ţi se spun legi precise: de ce sunt aşa, cum operează în lumea noastră şi în lumea spirituală, etc. Vorbind la modul general, este o abordare foarte realistă.

Întrebare: Teoria noastră este, cu adevărat, foarte practică şi sensibilă, dar când vine vorba să o implementăm practic…

Răspuns: Implementarea practică înseamnă că, pur şi simplu, tu trebuie să te faci un zero.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 19.02.2017