Invitaţia Creatorului

Baal HaSulam, Shamati, „Articolul 138”: Când frica vine asupra unei persoane, ea ar trebui să știe că nu există altcineva decât El. Chiar şi vrăjitoria. Și dacă vede că frica îl depășește, ar trebui să spună că nu există așa ceva, ca norocul, dar Creatorul i-a oferit o șansă de sus, și trebuie să contemple și să studieze sfârșitul, pentru care i-a fost trimisă această teamă. Se pare că el va învinge și va spune: „Nu există altcineva în afară de El”.

Dar dacă, după toate acestea, frica nu s-a îndepărtat, ar trebui să o ia ca exemplu și să spună că devoţiunea sa către Creator ar trebui să fie în aceeași măsură a fricii, în sensul că frica de ceruri, care este un merit, ar trebui să fie în aceeași manieră de frică, pe care o are acum. Adică, corpul este impresionat de această frică superficială și exact în același mod în care corpul este impresionat, la fel ar trebui să fie și frica de ceruri.

Ȋntrebare:  Deci, invocând un sentiment de teamă în noi, Creatorul  ne invită să ne îndreptăm atenția asupra Lui, să fim înfricoșați în fața Lui sau să avem o altă atitudine față de El?

Răspuns: Și cum altfel poate Creatorul trezi o persoană egoistă, care este blocată în obiectivele sale mici, astfel încât să înceapă să acorde atenție dezvoltării sale și, în final, Creatorului?

Cum altfel se poate face asta dacă nu trezind tot felul de anxietăți, temeri și necazuri care se presupun că au loc? Toate acestea sunt similare cu modul în care speriem un copil: „Nu te duce acolo! Acolo se ascunde un lup cenușiu.” Cumva trebuie să-l oprim.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că Creatorul se joacă în acest fel cu noi, mici creaturi egoiste, pentru a ne ȋndrepta către El.

Din KabTV  “Fundamentele Cabalei,” 4/26/20

Zâmbetul mult așteptat al bebelușului

Toată munca stă în a te ridica de la nivelul cunoașterii, la credință mai presus de rațiune. Și pentru aceasta va trebui zi de zi, sau mai bine zis, noapte după noapte, să cădem din cunoașterea care este numită „noapte” pentru noi, și să ne ridicăm la înălțimea credinței deasupra cunoașterii care este numită „zi.“ Într-adevăr, credința este lumina Creatorului.

Toți cabaliștii au scris despre această tranziție de la cunoaștere la credință deasupra cunoaşterii. În toate timpurile, ei au scris numai despre acest lucru: cum să treci de la stadiul de om, la stadiul Creatorului sau, cu alte cuvinte, de la stadiul animal la cel vorbitor.

Este dificil pentru o persoană să realizeze această tranziție. Trebuie înțeles că Creatorul nu a creat nimic altceva decât egoismul în care ne aflăm și acest lucru se numește „cunoaștere din interior”. Și de la acest nivel, trebuie, prin eforturile noastre, să cerem și să ne rugăm către Creator, să ne ridicăm la nivelul credinței deasupra rațiunii.

Aceasta este ceea ce trebuie să urmărim: cât de mult suntem în cunoaștere și cât de mare este credința în cunoaștere, cât de mult este grăbită frecvența acestor tranziții, de la cunoaștere la credință. Cabaliștii spun că în cinci minute pot avea loc 400 de astfel de schimbări de stări: cunoaștere – credința este mai mare decât cunoașterea. Aceste schimbări formează o percepție spirituală a realității în noi, deoarece Creatorul ne-a creat pe unul împotriva celuilalt: sub cunoaștere, în interiorul ei și deasupra ei.

Ca bebeluș, fiind născut în această lume, până când își înțelege părinții, îi simte pur fizic și se obișnuiește cu ceea ce îi fac, ca fiind binele. Așadar, ne dezvăluim treptat credința mai presus de cunoaștere, bunătatea absolută a Creatorului, care a organizat toată calea pe care am parcurs-o, întreaga noastră istorie, trecutul și viitorul. Astfel, treptat, o persoană se stabileşte pe sine ca opusă Creatorului.

Principalul lucru este să vă imaginați în orice stare că provine de la o putere superioară, în afară de care nu există nimic. Doar Creatorul îmi organizează întreaga viață, gândurile, dorințele mele și chiar atitudinea mea față de El acum, oricât mi se pare că eu o definesc. Așa că, procesăm corect toate stările din cunoștințele date de Creator pentru a ne ridica deasupra lor, cu eforturile noastre și rugăciunea pentru credință deasupra rațiunii.

Doar despre asta merită să vorbim și să ne preocupăm, și cu aceasta vom rezolva toate problemele. Nu există nicio crimă mai mare decât să rămânem în cunoaștere. Creatorul ne aruncă acolo, „ne ucide”, dar numai astfel încât să ne ridicăm deasupra cunoașterii.

Aceasta este ceea ce trebuie să încercăm să facem în fiecare moment. Nu contează că nu simțim încă modul în care Creatorul ne organizează viața, dar aceste eforturi ale noastre sunt foarte dragi Creatorului, așa cum un părinte este mulțumit de zâmbetul bebeluşului mult mai mult decât zâmbetul unui copil mai mare.

Prin urmare, în timp ce ne aflăm într-o stare de nou-născut, care abia începe să răspundă Creatorului, raportându-ne la El, cerându-I, deja Ȋi aducem Creatorului mai multă plăcere decât vom aduce în viitor. Aşa este stabilit în spiritual, unde există o ordine inversă a Luminilor și Kelimurilor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/19/20 , Baal HaSulam, Shamati 225 „Ridicându-te singur”

“Fără poliţie, fără justiţie, fără pace” (Newsmax)

Articolul meu pe Newsmax: “Fără poliţie, fără justiţie, fără pace

Foto: WASHINGTON, DC – JUNE 08: Oamenii merg pe strada 16 după ce mesajul „Tăiaţi fondurile pentru Poliţie” a fost pictat pe strada din apropierea Casei Albe ȋn Washington, DC După zile de proteste în DC pentru moartea lui George Floyd, primarul Muriel Bowser, a redenumit acea secțiune a străzii a 16-a „Black Lives Matter Plaza”. (Tasos Katopodis/Getty Images)

Moartea lui George Floyd și demonstrațiile care au protestat împotriva acesteia ar fi putut stârni multe idei plauzibile pentru atenuarea brutalității și rasismului poliției. Desființarea completă a poliției nu a fost una dintre ele. Cum poate o societate să mențină legea și ordinea fără poliție? Cine va proteja comercianții oneşti împotriva jefuitorilor, cum am văzut în ultimele două săptămâni?

Potrivit Dicționarului Webster, poliția este „departamentul guvernului preocupat în primul rând de menținerea ordinii publice, siguranței, sănătăţii, aplicării legilor și deținerea de puteri executive, juridice și legislative”. De asemenea, poliția este „ȋnsărcinată cu prevenirea, depistarea și urmărirea penală a problemelor și infracțiunilor publice”. În mod clar, fără poliție, ne vom regăsi într-o țară fără lege, și cine vrea să se ȋntâmple asta?

Cu toate acestea, tocmai asta a decis Consiliul Local Minneapolis – să desființeze poliția. Mai ales după revoltele care au urmat morții nejustificate a lui Floyd, această decizie pare fantezistă, iresponsabilă și sfidează orice bun simț. Dacă se realizează, nu va exista dreptate și pace, ci doar vărsare de sânge și anarhie. Va fi iadul pe Pământ.

Există multe probleme cu forțele de poliție din America de azi, dar acestea reflectă doar societatea plină de ură, ale cărei baze se dărâmă. Violența nejustificată nu este singura calitate a poliției; America are cea mai violentă și ȋnarmată societate civilă din lume, cu mult mai mult decât orice regim regim trecut pe care ni-l putem imagina.

Dacă lucrurile se vor schimba, ele trebuie să pornească de la rădăcină, de la oameni, cetățeni și rezidenți. Fără să-i învinovățim pe ceilalți, fără autoȋndreptăţire și cu multă sinceritate și curaj, oamenii trebuie să privească în interior valorile și sentimentele, pe care le-au ajutat să se instaleze în cadrul societății.

Nu există nicio îndoială că toți suntem egoişti și ne vedem doar propriile interese. Dar astăzi, propriul nostru interes cere să vedem că fiecare își primește partea corectă. Nu ne putem permite să neglijăm nici o parte a societății, întrucât acea parte este cert că se revoltă și incendiază întreaga societate împreună cu ea însăși. Cu alte cuvinte, siguranța fiecărei persoane a devenit complet dependentă de siguranța tuturor celorlalte persoane din societate. Astăzi, acțiunea conform acestei premize este obligatorie, deoarece consecințele nerespectării ei sunt anarhia, distrugerea și moartea.

Într-o societate ai cărei membri se simt cu toții dependenți unul de celălalt, poliția poate deveni caducă. Dacă oamenii au grijă de ceilalți la fel de mult cât au grijă de ei înșiși, nu vor răni pe nimeni și toată lumea se va ajuta unul pe celălalt. Prin urmare, obiectivul principal de astăzi al fiecărei comunități, oraș, stat și țară trebuie să fie ca fiecare persoană să învețe despre legile societății interdependente, să ajungă treptat să trăiască prin ei și să dezvolte în acest fel iubirea față de ceilalți oameni din comunitate.

Această învățare nu este un curs; este învățarea continuă, care însoțește fiecare persoană din societate și se adaptează la societatea în schimbare. În societatea actuală, prea puțini oameni știu despre sistemul de guvernare care ia atâtea decizii cruciale pentru viața lor. Oamenii educați se vor comporta într-o manieră educată. Deci învățarea trebuie să constea atât în teorie, cât și în practică. Partea teoretică va familiariza oamenii cu instituțiile și reglementările care permit o societate modernă funcțională, precum și cu o perspectivă mai largă asupra naturii interconectate a societății contemporane. Partea practică va consta în exerciții care încurajează sentimentul de conexiune reciprocă între oameni. Aceasta este partea care le va permite să-și transforme viața dintr-o viață de suspiciune și tensiune într-o viață de deschidere și bucurie.

Pentru a realiza această transformare, partea practică se concentrează pe construirea solidarității cu comunitatea, orașul, statul și țara unei persoane, a unui sentiment de responsabilitate reciprocă și încrederea că, lucrând împreună pentru atingerea acestor obiective, este posibil să transformăm viața cuiva.

În timp ce partea teoretică poate fi predată indivizilor, partea practică necesită învățare în grup. Acestea pot fi grupuri fizice sau grupuri online, dar grupul trebuie să lucreze împreună și să dezvolte o dinamică a sa. În procesul de depășire a confruntărilor cu ego-ul și a altor tensiuni sociale, oamenii vor învăța beneficiile grijii pentru societate și ce să facă atunci când un conflict devine prea acut, pentru a fi atenuat. Când există bunăvoinţă peste tot, va exista întotdeauna o soluție.

Este posibil să se reducă nivelul poliției, doar dacă o comunitate atinge un nivel substanțial de responsabilitate reciprocă. În loc de aplicarea legii, preocuparea reciprocă a membrilor comunității va elimina aproape în întregime infracțiunile din cadrul comunității și se va ocupa eficient de astfel de cazuri atunci când ele apar. Dar până se va întâmplă asta – Fără poliție? Nu este dreptate, nu este pace.

Echilibrarea relațiilor cu Lumina

Echilibrarea relațiilor noastre cu Lumina înseamnă că noi trebuie constant să ne raportăm la ea în același mod în care ea se raportează la noi. Atributele luminii sunt dăruirea, iubirea și conexiunea reciprocă.

Așa că, noi trebuie să simțim cum putem crea constant echilibrul cu ea. Dacă vrem să avansăm corect în lumea Creatorului asta trebuie să fie misiunea noastră.

Noi putem gradual să ne apropiem de respectarea acestei condiții doar dacă suntem într-un grup.

Apoi vom începe să creăm și să obținem atitudinea corectă la lumină în conexiunea dintre noi și înțelegem care atribute ar trebui să fie între noi și ce este conexiunea reciprocă dintre aceste atribute.

Trebuie să învățăm cum relațiile reciproce în parametrii diferiți, atribute diferite, tânjiri și dorințe se vor completa unele pe altele și într-un final se vor asemăna cu lumina care strălucește asupra noastră tot timpul.

Lumina fiecărui grup de zece, fiecărui grup Cabalist, strălucește diferit deoarece fiecare aparent este o mică parte a singurului mare corp al lui Adam, singurul suflet general.

Așa că, atunci când suntem adunați într-un grup mic, noi putem începe să ne asemănăm cu lumina ca rezultat al relațiilor dintre noi. Cooperarea reciprocă vă determina atitudinea noastră la lumină.

Apoi vom începe să simțim lumina și să cooperăm cu ea în reciprocitate, iar realatiilor noastre cu ea vor fi cel mai important lucru pentru noi în timp ce toate celelalte lucruri din lumea noastră vor fi total neimportante pentru noi.

Aparent noi tot ne detașăm de lumea noastră și o folosim doar pentru a exista în timp ce tot restul, inclusiv energia noastră, studiul nostru și sentimentele noastre vor fi dedicate doar conexiunii dintre noi, asemănării cu lumina superioară tot mai mult de fiecare dată. Apoi lumina superioară ne va umple, încălzi și ne va da un sentiment al eternității și deplinătății.

Vom începe să simțim cum Creatorul, lumina, este revelată în noi și apoi vom simțim că suntem în lumea superioară în timp ce trăim în lumea noastră.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/18/19

Iubirea este un dar de la Creator

Întrebare: Ar trebui să ne temem să nu pierdem sentimentul iubirii sau obiectul iubirii noastre?

Răspuns: În realitate nu există niciun obiect al iubirii noastre. Este o stare incertă. Dragostea nu înseamnă că o persoană iubește părul cuiva, trăsăturile fizice sau calitățile speciale pe care le are o altă persoană, ci de fapt este in afara materiei. Ea provine din atributul atracției generale care există în natură și face parte din Creator. Iubirea altuia este un dar de la Creator.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 15/12/19

Când se trezește scânteia sufletului?

Întrebare: Putem spune că atunci când începem să discernem și să acceptăm separarea noastra, punctul din inimă se trezește?

Răspuns: Nu. Punctul din inimă se trezește dacă o persoană are o cerere hotărâtă de a descoperi sensul vieții. În ceea ce privește spargerea, nu o înțelegem cu adevărat. Se dezvăluie când o persoană începe să înțeleagă că este făcută dintr-o forță egoistă, iar forța altruistă luminează uneori în ea și se afla între cele doua. Nu este cazul în acest moment.

Întrebare: Dar în funcție de ceea ce spui, punctul din inimă este scânteia sufletului singular. Este corect să o acceptăm în acest fel?

Răspuns: Desigur.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Cabalei”, 9/2/20

Într-un câmp spiritual comun

Întrebare: Dacă o persoană care studiază înțelepciunea Cabalei se integrează cu oamenii obișnuiți, acest lucru ajută ca punctele din inimile lor să se trezească?

Răspuns: Da, îi trezește, dar ei nu știu. Mai mult, el nu are nevoie să se integreze cu ei.

El nu se poate integra decât cu prietenii care își împărtășesc părerile în jurul cărora este creat un câmp spiritual special de care oamenii obișnuiți sunt atrași, fără să știe de ce. Brusc găsesc ceva. Punctul lor din inimă se trezește brusc.

Acest câmp se răspândește în valuri de la oameni care studiază înțelepciunea Cabalei și alții deja se apropie mai mult de ei.

Din  emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 9/2/20

Ridicați-vă deasupra voastră ȋnşivă

Întrebare:  Cum îți poți convinge mintea de ceea ce vrei să crezi în inima ta?

Răspuns:  Trebuie să vă abandonați atât inima, cât și mintea.

Nu puteți trăi nici prin inimă, nici prin minte, deoarece acestea sunt pur egoiste. Ne răsucesc pe degete, ne derutează tot timpul, fac tot ce vor cu noi. Singurul lucru pe care îl puteți face este să vă predați Forței superioare, astfel încât să funcționeze asupra noastră și să ne modeleze.

Pentru a face acest lucru, avem nevoie de un grup mic de zece oameni în care suntem conectați între noi și încercăm să ne conectăm peste egoismul nostru. Apoi se dovedește că mă predau atributelor acestui grup. Şi aşa face fiecare dintre noi.

Astfel, în acest mini-grup, creăm o forță pozitivă care este deja în jurul nostru în întregul univers. Și se dovedește că asamblăm, ca într-un laborator, un model care atrage forța pozitivă generală a naturii. Prin simțirea acțiunii sale, ne unim între noi. Începem să fim hrăniți de ea și acțiunile noastre devin mai bune.

Întrebare:  Putem spune că totul este dat de Sus și că trebuie să ne predăm acestui proces? Astăzi, un număr imens de oameni se îmbolnăvesc. Cum se pot raporta corect la ceea ce se întâmplă?

Răspuns:  Pentru a percepe corect atitudinea naturii față de noi și a fi obiectivi, independent de proprietățile noastre animale, trebuie să ne ridicăm deasupra noastră ȋnşine. Aceasta înseamnă a face ceea ce se numește o restricție a egoismului nostru. Cabala ne învață asta.

Când sunteți cel puțin la nivelul zero, adică atunci când nu ați stăpânit încă nivelul următor, altruist, dar vă ridicați deja deasupra egoismului, atunci puteți percepe corect acțiunile naturii cu privire la voi înșivă. În acest fel, îl puteți transmite copiilor, familiei și prietenilor.

Din KabTV „Întâlniri cu Cabala, Victoria Bonya ”, 3/29/20

“Antisemitism şi Pandemii” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Antisemitism şi pandemii

Fie că este vorba de o epidemie sau un război, de o inundație sau un cutremur, de o revoluție sau o cădere financiară, la final, există întotdeauna un singur vinovat: evreii. Şi în America, deja mulți dau vina pentru COVID-19 pe evrei, așa cum se întâmplă şi cu revoltele care acoperă țara tulburată.

În anii ’50 -’60, evreii au stat umăr la umăr cu negrii, în lupta lor pentru drepturi egale.

Nimeni nu-și amintește și nimeni nu le acordă ȋncredere. Acum, de asemenea, stau umăr la umăr cu protestatarii. Nimeni nu își va aminti și nimeni nu le va acorda credit.

Evreii donează diferitelor organizații de caritate și ONG-urilor mai mulți bani decât orice grup etnic sau rasial. Dar oamenii ce spun? „Mai întâi au furat, acum ne dau firimiturile pentru a ne cumpăra recunoștința.” Desigur, nu toată lumea o spune, dar o mulțime de oameni o spun, iar mulți, și mai mulți sunt de acord ȋn mod tacit cu ei. Așa a fost întotdeauna, și așa va fi mereu, până când vom afla ce defecte fundamentale avem noi evreii, în abordarea noastră.

Evreii sunt singura națiune care a avut vreodată sarcina de a aduce pace și iubire în întreaga lume. Am dat lumii cel mai altruist motto conceput vreodată, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, totuși afișăm opusul complet al acestuia: dușmănie internă și ură. Este posibil să simpatizăm cu durerile străinilor, dar ne plângem de coreligionarii noștri. Și chiar dacă nu este exprimat, în profunzime asta este ceea ce este urât la ei: că evreii se urăsc reciproc.

Când am devenit o națiune, ni s-a dat o sarcină: să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și astfel să devenim „o lumină pentru națiuni”. De secole, încercăm totul pentru a ne evita menirea. Vorbim despre morală, etică, dreptate, dar refuzăm să vorbim despre iubire.

Morala este un surogat nefericit pentru iubire. Așa cum o mamă nu are nevoie de morală pentru a avea grijă de copilul ei, deoarece o ghidează iubirea ei, dacă cultivăm iubire ȋntre noi, nu vom avea nevoie de morală și ne vom cinsti reciproc ȋn mod frumos. Atunci, și numai atunci, non-evreii vor spune: „Acum, îi respectăm.”.

Două trenduri în viața diasporei evreiești, Partea 1

Întrebare: În urmă cu câteva sute de ani, odată cu sosirea arabilor în Spania, a început perioada spaniolă a epocii de aur. Evreii s-au bucurat de libertatea religioasă, au condus economia țării și au avut autonomie judiciară.

În secolul al XII-lea, chiar și cuvântul „convivencia” a apărut, însemnând coexistența fericită a evreilor, creștinilor și musulmanilor. De obicei, astfel de perioade din istorie s-au încheiat foarte repede. Imediat ce evreii vor începe să se integreze în orice țară, legea antisemitismului va porni imediat și vor fi persecutați. De ce? Spui întotdeauna că scopul împrăștierii evreilor este de a transfera metoda spirituală către alte națiuni.

Răspuns: Numai dacă scopul lor este de a transfera într-adevăr metodologia.

Împrăștierea duce de obicei la absorbția lor de către un popor și nimic nu rămâne din ei. Cine ar mai împlini atunci planul naturii? Prin urmare, legea antisemitismului intră în vigoare, legea păstrării poporului evreu, astfel încât acesta să-și îndeplinească misiunea spirituală. Asimilarea este absorbția, dizolvarea lor.

Remarcă: Dar evreii țin tăate Poruncile, toată tradiția. Dintotdeauna!

Răspuns: Nu, nu a fost întotdeauna cazul. Au încercat în orice mod posibil să adopte tradițiile culturale și lumești ale altor națiuni. Mulți s-au convertit la o credință diferită. S-au răspândit căsătoriile mixte. Evreii și-au respins dependența de Tora. Nu a fost ușor.

Remarcă: Într-adevăr, astfel de oameni din Spania au fost numiți „conversos” sau „maranas”. Au adoptat creștinismul pentru a avansa printre rânduri și a ocupa posturi. În acel moment au început pogromurile. După cum a scris istoricul sovietic S. YA Lurie: „Așadar, ajungem la concluzia că intensificarea tendințelor asimilative din evreime a provocat întotdeauna o creștere a antisemitismului și în special (ceea ce sună paradoxal în special), la o creștere a acuzațiilor de particularism ”, adică de separare.

Răspuns: „Nu vei scăpa”; aceasta este legea naturii. Te poți dezvolta, dar numai în direcția care îți permite conexiunea cu ceilalți, pentru a-ți transmite către ei calea spirituală. Și dacă nu este cazul, atunci această conexiune aduce un impact puternic negativ asupra celor cu care vă conectați.

Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cărțile mele „Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea și garanția reciprocă sunt astăzi apelul de ultimă oră”, și „Alegerea evreilor: unitate sau antisemitism”, „Fapte istorice despre antisemitism  ca reflectare a discordiei sociale a evreilor”

Din KabTv „„Analiza sistemului de dezvoltare a poporului Israel”, 29/07/19