Intrebare: Cum poti explica acest fenomen in care intrebarilor urgente care apar astazi, tu le raspunzi maine?

Raspuns: Buna intrebare ! Aud ades acest lucru de la elevii mei. Ei spun ca poate eu stiu, ca intentionat pun o intrebare cuiva astazi si dau raspunsul maine, sau ca cineva intreaba astazi ceva si eu “prind” aceasta intrebare,  si altele asemenea.

Nimic din toate acestea. Este foarte simplu: O intrebare apare in voi, o dorinta care sa fie umpluta cu anume informatie, o anumita senzatie. Voi deveniti parte a grupului, la lectie, si primiti un raspuns sau umplerea. In acelasi fel, puteti lua lectia mea de acum o luna, si veti vedea ca am raspuns intrebarii voastre. Asta doar pentru ca o intrebare a aparut in voi- doar din acest  motiv.

Lumina este numita raspuns; este in jurul nostru si exista in cantitati nelimitate. Chiar si acum, noi suntem in lumea Infinitatii, insa noi simtim doar o mica parte a ei, cea mai intunecata parte. In jurul nostru sunt multe ascunderi, 125 la numar. Astfel, noi simtim doar lumea noastra.

Odata ce o persoana are dorinta pentru o stare mai inalta directionata nu numai inspre sine ci in afara, el incepe imediat sa descopere noi intrebari si sa primeasca raspunsuri. Totul depinde de dorinta; nu exista nimic altceva.

Lumina care ne inconjoara este in absolut repaus, si tu il atingi. Ce ne lipseste este dorinta. Astfel, daca ma conectez cu grupul, daca incerc sa ma conectez cu prietenii, percep dorinta lor. Atunci, dobandesc un vas mai mare, o oportunitate mai mare de a ma implini.

“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti” este principala directiva a Cabalei. Acesta este instrumentul-cheie pentru primirea Luminii. Ce inseamna “Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”? Inseamna ca voi trebuie sa adaugati dorintele lui la voi insiva. Atunci, veti avea cel putin de doua ori mai mult. In realitate, nu este chiar dublu, ci multiplicat de rezistenta egoismului vostru. Veti avea o dorinta imensa.

In timp ce ii conectati pe prietenii vostri la voi ca pe voi insiva, trebuie sa transformati egoismul vostru din primire, din respingere, in daruire. Formati un mare vas. Lumina il va umple imediat, si voi veti ajunge la atingerea spirituala.

Deci, daca pun o intrebare astazi, pot obtine un raspuns astazi sau maine; nu conteaza cand. De obicei, se intampla in timpul lectiei atunci cand sunteti implicati in dorinta colectiva si in Lumina colectiva care astfel se manifesta in jurul vostru, in asa numita Lumina care Inconjoara.

Din lectia 3 la  Conventia de la Moscova 6/11/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singura creatie este dorinta care apare “din absenta” in virtutea Luminii si ajunge gradat la conditia sa. La inceput vrea pur si simplu sa se bucure, insa mai tarziu incepe sa inteleaga ca este sub completa guvenare a acestei dorinte.

In acest fel, dorinta creste gradat pana cand realizeaza completa opozitie a Luminii. Prima data, are loc in timpul fazei 4 a expansiunii Luminii Directe, in starea numita Malchut a Lumii Inifinitatii.

Creatura nu poate sustine conditia si se limiteaza ea insasi. Asta o forteaza sa stabileasca o relatie noua cu Creatorul. O obliga sa devina ca El  si se straduieste sa faca asta, pana cand toate eforturile sale duc la contopirea reciproca unul in celalalt, care este numita “ spargerea dorintelor”.

Pare ca spargerea este ceva negativ. In realitate insa, este invers. Din aceasta cauza, creatura intelege totala sa incapacitate de a fi asemenea Creatorului.

Pentru a deveni o persoana care daruie si similara cu Creatorul in starea spargerii, lipsesc doar eforturile. Mai tarziu, va fi capabila sa ajunga la daruire si sa se ridice din o stare mult mai rea. Insa, in primul rand, trebuie sa experimenteze realizarea raului, rugaciunea, munca, faptele bune, si pana cand nu are toate acestea, nu va fi capabila sa devina egala cu Creatorul si sa fie ca El.

Pana cand creatura nu a obtinut vasul spiritual, adica intelegerea, senzatia, efortul propriu, realizarea dorintei, este imposibil de spus ca aceasta creatura este similara Creatorului. Cel mic nu poate fi persoana care daruieste. El poate face ceva mic, sa se joace cu jucariile sale. Insa daca el vrea cu adevarat sa devina adult, el trebuie sa dezvolte o varietate de senzatii in sine insusi.

In acest fel, dupa evolutia istorica si spirituala data noua de Sus ca o pregatire, descoperim ca doua dorinte co-exista in noi: a noastra si una aditionala. Omul din noi incepe cu asta. Dorinta naturala a unei persoane o impinge pe aceasta catre placerile pe care le vede in fata sa. Acesta dorinta aditionala il impinge catre o placere speciala, un fel de placere spirituala; insa, el nu poate simti nimic in afara de placere.

Noi vedem intr-o persoana din lumea noastra, corpul sau material, fizic. Nu este vorba despre acesta, ci despre dorinta care il trage in doua directii. Una este dirijata catre ceea ce ii este revelat prin intermediul celor cinci oragane de simt. Cealalta este numita “ punctul din inima” si ii este inca neclar persoanei unde il trage dorinta sa si daca  merita sa o foloseasca.

Din momentul in care aceste doua dorinte sunt manifestate in persoana, el este numit om. Datorita acestor doua stari, el poate deveni similar cu Creatorul (Edome), adica, de a fi numit om (Adam de la cuvantul “Domeh” sau similar). Persoana trebuie doar sa afle mijloacele, sa invete cum sa foloseasca aceste doua dorinte trezite in el sau ea.

O dorinta este veche si este numita “rege batran si necugetat”, cealalta este noua si creste asemeni unui “copil destept”. Daca omul doreste sa le foloseasca in mod corect, acest lucru este posibil doar cu ajutorul fortei superioare. Asadar, el nu poate avansa singur si are nevoie de un mentor.

Totul este dat de Sus: Oamenii sunt condusi spre locul potrivit de studiu; sunt create pentru ei toate conditiile necesare astfel incat sa accepte acesta calauzire si sa beneficieze de ea. Totul este dat de Sus cu exceptia efortului pe care trebuie sa il adaugam noi insine! Aceste eforturi construiesc omul.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Shamati #161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi avem numai dorinţa de primire şi forma de dăruire cu care trebuie să îmbrăcăm din când în când dorinţa. Aceasta este munca omului, care poate fi efectuată numai prin conexiunea la grup, la mediul adevărat şi asumând forma lui. Nu există niciun alt loc în care eu să pot să învăţ forma corectă pe care trebuie să o iau.

Mediul „sculptează” omul. Prin continua conectare la grup şi interpretând rolul lui, luându-şi locul în el, omul începe să-şi asume forma de „Om”.

Grupul este ca un şablon care îi dă omului conturul corect. Spargerea vaselor şi procesul de corectare sunt tot ce avem nevoie, fiecare să-şi găsească locul lui şi tot timpul să ne perfecţionăm eforturile până când devenim un întreg.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/24/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „credinta” despre care vorbeste Cabala?

Raspuns: Credinta este Lumina Hassadim (Milei), forta daruirii sau Bina, proprietatea Creatorului, natura. Daca proprietatea credintei incepe sa preia dorinta ta de a primi placere, ajungi sa intelegi ce inseamna de fapt daruirea.

Ca sa primesti un semn de daruire, prima data trebuie sa incepi sa simti si sa stii ce gust are. Astfel, vei stii ce este. O asemenea unificare a doua lucruri complet opuse  poate parea imposibila, dar intentia de a darui incepe sa conduca peste dorinta ta de placere si doreste sa fie folosita pentru daruire.

O astfel de proprietate se poate observa chiar si in dorinta egoista, care il simt pe celelalt ca parte a sa. In acest caz, daruirea nu poate fi autentica. Este ca o mama care se presupune ca daruieste deoarece natura o obliga sa isi simta copilul ca o parte vitala a ei. Este ca si cand inca ar mai fi in interiorul ei si astfel isi daruieste siesi. Ii pasa mai mult de el decat de ea deoarece il vede ca cea mai pretioasa parte a ei.

De aceea, chiar daca mama daruieste copilului sau, cuiva in afara ei, nu se considera ca a obtinut gradul spiritual si ca actioneaza de dragul darurii. Este mai mult un instinct natural.

Pentru ca dorinta de a primi sa inceapa sa lucreze cu intentia de a darui, trebuie sa primeasca Lumina superioara, forta speciala. Noi doar spunem ca vine din exterior. De fapt se trezeste in persoana si aduce in ea dorinta de darui  altuia, iubirea pentru el.

„Altul” este persoana pentru care mai inainte am simtit ura, resentiment si distanta. Nu l-am simtit ca inrudit cu mine, mai degraba ca un strain, un extern. In ciuda acestora, dintr-o data simt dorinta, capacitatea si aspiratia de a-i darui si de a-l implini. Vreau sa il vad ca si pe mine, iar in timp ce realizez asta nu am nevoie de nimic in schimb.

Daca astept sa primesc placere in schimb, este ca si cum as actiona egoist. Asta este, daruirea nu ar trebui sa imi aduca nicio placere. Dimpotriva, ma face sa sufar deoarece pentru a darui altuia, trebuie sa ma lipsesc pe mine. Si atunci, ce ma poate face sa daruiesc?

De aceea, primim o anumita forta numita Lumina care Reformeaza. Incep sa simt ca, pe de-o parte, am de-a face cu un strain de la care doresc sa primesc, sa iau ceva ce el are. Totusi, in loc de asta, primesc o forta externa care imi permite sa ii daruiesc fara sa primesc nici o placere sau beneficiu direct din asta.

Daca ar fi fost sa ma bucur de daruire direct si imediat, ar fi fost in mod egoist. Totusi, nu il simt ca si o parte din mine si nu ma bucur daruindu-i. Este cealalata modalitate. Imi depasesc dorinta egoista, care nu s-a implinit si devine chiar mai goala decat inainte, si ii  transfera lui toate eforturile si  implinirile mele.

Daca as fi fost intrebat de ce fac asta, nu as fi avut un raspuns in dorinta mea egoista de a primi. Dar exista totusi un alt raspuns. Ceea ce simt este maretia Creatorului, conectarea mea cu cel superior; umplu dorinta Celui care este mai mare decat mine. Sunt motivat de o multime de idealuri inaltatoare. Totusi, cuvintele nu le pot explica deoarece egoul intotdeauna le va rasuci ca sa primesc compensatie de aici.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala5/29/2011, Shamati #40

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Intrebare: In lumea materiala nu avem putere asupra dorintelor noastre. In daruire, dorintele sunt mult mai mari, deci cum ne vom putea descurca cu ele?

Raspuns: In daruire, intalnesc un amic. Conectandu-ma cu el, eu sunt cel care determina gradul, forta si felul dorintei din care formez vasul pentru suflet.Eu sunt cel ce ia toate deciziile.

Gandindu-ma mai bine, aici apare o alta intrebare: Cine sunt „eu”? Pentru ca, nu am o anumita predispozitie si proprietati care sa defineasca cine sunt eu. Adevarat, anumiti parametrii nu depind de mine pana la sfarsit, sunt doar o roata dintata intr-un sistem si pot functiona doar la aceasta capacitate. Se poate argumenta, dar tu esti cel ce decide cum sa contruiesti o relatie cu ceilalti, cum sa actionezi in mecanismul comun  si cum sa il formezi din punctul tau de vedere.

Astfel, unindu-ne cu ceilalti, preiei intregul „mecanism”. Daca te opresti, intregul mecanism se va opri odata cu tine. Vrei sa opresti motorul? Fa-o! Astfel vei vedea ca atunci cand incepi sa te misti, simti intreaga realitate si vezi cu ce parte a ei te poti conecta.

In ciuda faptului ca esti doar o mica roata dintata, intreaga masinarie depinde de tine, iar tu indeplinesti dorinta colectiva, intregul sistem cu tot ceea ce este in el. Tu, o mica si minuscula roata dintata, devii identic Creatorului pentru ca intreg sistemul atarna deasupra ta.

Sistemul integral poseda o remarcabila proprietate pe care nu o putem intelege: Toti sunt la fel de importanti ca si intregul. Asta se intampla chiar si celor carora punctul din inima nu li s-a trezit inca. O astfel de persoana isi poate lua locul in ultimul moment, sa acopere o mica gaura in barca comuna, dar fara ei, sistemul nu ar functiona corect. Iar la sfarsit  si ei vor primi recompensa colectiva.

Si atunci de ce au fost ultimii care au ajuns? Pentru ca au fost cei mai corupti. Doar dupa ce toti ceilalti au fost reformati, a venit timpul ca aceste ultime persoane sa isi aduca contributia in grup.

Putem avea tendinta sa dispretuim „oamenii strazii”. Si totusi, ei sunt cei care fac munca cea mai importanta. Baal HaSulam ne explica in „Introducere la Cartea Zohar”: Inaintasii nostrii au facut o munca enorma, dar noi, elementele cele mai joase ale intregii structuri, suntem cei care trebuie sa atragem Lumina la vasele lor.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 5/13/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este scris că această lume a fost creată pentru nimeni altcineva decât pentru Israel, mai degrabă decât pentru naţiunile lumii, cu toate că corecţia lor este scopul creaţiei?

Răspuns: Trebuie să urmăm definţiile ştiinţifice ale înţelepciunii Cabala. Lumea (Olam), înseamnă ascundere (Alama). Ascunderea este creată numai pentru Israel, pentru aceia care aspiră direct către Creator. Aceia care doresă să îl atingă pe Creator, trebuie să treacă prin ascunderi, suferinţe şi lovituri pentru a-şi construi în interior o formă negativă, opusă Creatorului şi apoi să îşi dorească să obţină calităţile Creatorului: dăruirea detaşată de primire.

Acesta este punctul pe care trebuie să îl atingem. Între timp, dorinţa noastră nu trebuie să fie similară cu Creatorul în toată puterea Lui. Absolut deloc! Poţi să ai o dorinţă care să cântărească doar 1 gram, dar trebuie să fie corectă! O dorinţă corectă înseamnă că simţi ce înseamnă să fii detaşat de primire. Această calitate este cea mai importantă şi trebuie să o experimentăm.

De fapt, pentru moment, suntem capabili să dăm numai dacă vedem vreun beneficiu. Aşa cum este scris, tranzacţionăm o vacă pentru un măgar, şi primim ce considerăm că este mai preferabil. De exemplu, o carte este mai importantă pentru mine decât banii. Atunci dau bani şi primesc o carte. Asta se numşte o achiziţie.

Dar ce este o achiziţie? Nu ai plătit? Nu ai dat bani? Nu. Ce am dat este mai puţin important pentru mine decât ce am primit. Dacă sunt nevoit să dau la schimb ceva de valoare egală, nu aş fi capabil să o fac. Trebuie întotdeaună să îmi imaginez că ceea ce primesc îmi este mai preferabil decât ceea ce dau. Şi cu cât mai mare este diferenţa între ele, cu atât mai mult mă satisface (umple) deoarece profit de pe urma ei: Ia te uită la ce am găsit! Este aproape gratis!

În acest fel trăim: Împlinirea vostră trebuie să fie cât mai preferabilă, relativ la ce daţi în schimb. Şi asta nu se numeşte dăruire.

Cum poate simţii cineva separaţia faţă de primire pentru a dărui şi a nu primi nimic în schimb? Sunt dispus să lucrez fără a primi nimic în schimb dacă cred că astfel câştig lumea care vine. Este ca şi cum îmi deschid un cont în viitor şi fac plăţi în rate acolo. Este chiar mai sigur, nimeni nu îi va lua şi nimic nu se va pierde ca în această lume.

Dar cum simţiţi că sunteţi complet detaşaţi de rezultatul dăruirii, că nu profitaţi în niciun fel din ea şi că este complet izolată faţă de voi? Lucraţi cu ardoare toată viaţa şi nimeni, inclusiv Creatorul, nu ştie nimic despre asta. Dar voi ştiţi despre asta; lucraţi şi doriţi să rămâneţi numai în asta. Totuşi, dacă lucraţi pentru a nu simţii vina, asta este plata voastră.

Deci, cum ne putem îndepărta de dorinţa de  primire? Trebuie să simţiţi această detaşare atât de puţin, ca un gram şi asta este tot; nu aveţi nevoie de mai mult de atât. Apoi sunteţi gata pentru revelaţie. De fapt, asta este deja o imagine a calităţii autentice de dăruire, o imagine a Creatorului.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/11/2011, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi este clar că natura este într-o stare de echilibru relativ, şi ne cere şi nouă să ajungem la acelaşi nivel. Asta trebuie să se manifeste în viaţa materială prin tehnologii verzi, etc., iar în plan social, relaţii interpersonale. În acest mod putem realiza o balanţă între cele două nivele

În primul rând trebuie să consumăm numai stricul necesar din natură. Atunci nu va fi important câte miliarde de oameni vor trăi pe pământ pentru că dacă natura a făcut-o posibil, înseamnă că are posibilitatea să îi hrănească pe toţi atâta timp cât îi folosesc resursele corect. În al doilea rând echilibrul cu natura întru totul trebuie să fie menţinut la nivelul uman. Aici este unde cade toată greutatea în conştientizarea egoului.

Consumul moderat este realizarea materială a egoului. Altfel, distrugem întreaga fundaţie naturală, ne tăiem singuri creanga de sub picioare. Treptat, trebuie să construim o societate umană bazată pe legile naturii. Altfel, ceea ce ne aşteaptă sunt revoluţii, războaie, şi alte cataclisme, ce deja se dezlănţuie cu o regularitate înspăimântătoare.

Azi, liderii globali şi conducătorii nu au nici o abilitate să facă ceva. Suntem confruntaţi cu o dilemă: fie să trecem prin numeroase războaie şi o naştere dificilă într-o lume nouă, sau o dezvoltare conştientă în conformitate cu cerinţele naturii ce ne obligă să împărţim resursele într-un mod just. Desigur că nu este posibil să le alocăm acelaşi lucru tuturor. Trebuie sa se potrivească cu cultura, religia, clima ş.m.d.p. Cheia este să le asigurăm tuturor în limitele general acceptate.

În afară de asta, conştientizarea internă a răului, ne arată că trebuie să fim conectaţi într-un sistem unic, precum un om cu o si o inimă. Numai astfel vom intra in armonie cu natura.

Unitatea internă se manifestă conform cu capacităţile individuale. O persoană le poate face rău celorlalţi şi să nu simtă asta. De aceea trebuie să activăm mas-media şi sistemul de educaţie aşa încât oamenii de peste tot din lume vor înţelege răutatea relaţiilor interumane egoiste tot mai mult. Totul depinde precis de educaţie.

Mai departe, la un moment dat în acest proces, oamenii vor înţelege calitatea de a dărui, ca atare, le dă un simţ de încredere; conţin bunătate. Apoi, treptat, vom auzi că unitate adevărată, similară cu natura, conectându-ne cu ea, ne permite să simţim puterea dragostei ascunsă în ea.

Această forţă conectează toate părţile naturii, şi ridică întregul sistem, întregul univers, toate nivelurile de la inanimat la uman, la un nivel superior. Toate acestea ni se întâmplă datorită conştientizării răului. Acea pârghie, acel mijloc, acel stimul, acel instrument ne procură mijlocul prin care ne unim cu natura, tot mai mult ca un întreg, şi ieşim afară ţntr-o nouă, superioară, existenţă.

Întreaga evoluţie ţinteşte către asta. Fie că o vrem sau nu, va trebui să ne unim cu natura. Pe de altă parte, avem oportunitatea să ascuţim conştientizarea răului, până ce nenorocul va lovi; vom avansa către corecţie pe calea cea bună, precum copii cei buni o fac în acord cu părinţii lor. Putem învăţa de la natură, inainte să declanşăm de la aceasta o reacţie mai serioasă la dezechilibrul nostru.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/37/2011, Principiile educaţiei globale.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Exista o stare in care dorinta de primi si dorinta de a darui sunt unite, implinite amandoua, si in care raman  amandoua intr-o asa masura incat este imposibil sa le deosebesti. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului si este starea originala de existenta.

Si mai exista o “coruptie pas cu pas” descendenta, in care din starea de unitate, incep sa se retraga, si printr-un con care se dilata coboara, distantandu-se una de alta.

La un anumit stadiu al separarii lor un status special a fost format, si ele descopera sansa sa se uneasca din nou. Astfel, atunci cand reusesc sa faca asta, rezultatul este  spargerea. Aceste dorinte nu numai ca se afla in parti diferite, una in stanga si alta in dreapta, dar acum fiecare trebuie sa o includa si pe cealalta. Aceasta este cauza spargerii lor : odata ce isi doresc sa se uneasca din nou, la fel ca in lumea Infinitului, ele esueaza si se sparg. Cu alte cuvinte, esecul in unificare rezulta in absorbirea proprietatilor fiecareia.

Dupa asta, evolutia a mers in jos de-a lungul conului care se dilata, mutandu-le chiar mai departe una de alta. Din acest punct, forta de a darui, forta primara, Creatorul  este complet patruns de proprietatea dorintei de a primi, forta creatiei, in timp ce creatura este total impregnata cu proprietatea Creatorului, dorinta de a darui.

Creatorul este plin de forta de darui, in timp ce forta de a primi este si ea inclusa si subordonata ei. Cu toate ca creatia este altfel : creatura este plina de forta de a primi, iar forta de a darui este subordonata ei, interna si ascunsa.

Ele coboara in lumea noastra corporala. In acest punct, creatura, forta de receptie incepe sa evoluze. La inceput nu simte nimic, ce si cine este. Este condusa automat de forte interne si evolueza pe calea influentelor lor. Ce forte sunt de fapt ? Sunt fortele de baza ale creaturii, dorinta de a primi placere, si ascunsa in forta interna, dorinta de a darui placere.

Dorinta de a primi evolueaza, in timp ce dorinta de a darui nu este practic simtita. Se manifesta doar in masura mentinerii dorintei de a primi placere, aprovizionand forta vietii cu ea, si creand tipuri de comunicare intre forma si materie.

Cand a inceput procesul Big Bang in starea minerala, intreaga sa dezvoltare a derivat din dorinta de a darui aflata in materie. De fapt, dorinta de a primi in sine, nu se misca; pur si simplu vrea sa se bucure si ramane stationara in timp ce isi tine « gura » deschisa. Ce schimba si da forta vietii este anume dorinta de a darui, ascunsa in ea.

Astfel, aceste doua forte evolueza: dorinta de a darui, in ciuda faptului ca este ascunsa, atrage dorita de a primi si o impinge mai departe. In acest fel, intregul univers s-a dezvoltat, urmat de Pamant, bazat pe interactiunea celor doua forte opuse : cald si rece, atractie si respingere, si asa mai departe. In natura, tot ce vedem este cuprins in aceste contrarii, care de fapt sunt incluse una in alta.

Toate schimbarile care au loc in stadiul mineral, vegetativ,  animat si vorbitor sunt cauzate de includerea acestor doua forte: dorinta de a primi si dorinta de a darui. Se amesteca impreuna in diverse combinatii, in timp ce dorinta de a darui se manifesta, domina si conduce peste dorinta de a primi din ce in ce mai mult. Iar dorinta de a primi merge impreuna cu ea, pentru ca aceasta dezvoltare ii aduce  beneficii.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  2/18/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca am o dorinta egoista si o scanteie de daruire, cine sunt eu de fapt?

Raspuns: Esti in mijloc, stai intre ele ca si forta de decizie care ridica aceasta scala. Daca nu poti arbitra daruirea si primirea din tine, conflictul lor te va forta sa o faci, chiar daca doar pe calea suferintei, prin razboaie interne si chiar externe. Pe de alta parte, poti folosi intelepciunea Cabalei care iti explica cum sa treci prin acest proces cat mai repede si in mod constient.

Intrebare cont.: Ce imi determina alegerea daca sunt la mijloc?

Raspuns: Este definita de mediul care te-a condus. Creatorul, ca sa spunem asa, „pune in mana omului o soarta buna”, dar mai departe, tu singur trebuie sa vii in grup si sa incepi sa lucrezi cu el.

Daca stai la lectie acum, nu inseasmna ca ai gasit mediul potrivit totusi. Nu ai gasit inca unealta potrivita: nici profesorul, nici grupul nici cartile. Ai primit asta de Sus, dar inca nu te-ai ridicat pe scala.

Ca sa faci asta, tu trebuie literar sa sapi cu dintii in motivul pentru  care ti-au fost date si sa le folosesti corect. Trebuie sa le folosesti in fiecare secunda verificand ce altceva mai poate fi facut. In asta consta alegerea ta.

Egoismul te impinge constat de la asta, deconectandu-te de la profesor, sau de la grup sau carti, distragandu-te prin indoiala si desconsiderare. Dar daca depasesti aceste dificultati, avansezi.

Sa vedem daca esti un om adevarat. De fapt, „om” in Ebraica (Gever, גבר), inseamna „a invinge” (Hitgabrut, התגברות ), care iti permite sa iti ridici scanteia deasupra obstacolelor.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spuneati ca pentru a ne construi singuri trebuie sa folosim doua forte: receptia si daruirea. Dar daca in locul celor doua forte am doar una, forta receptiei?

Raspuns: Ai ambele forte, atata doar ca nu doresti sa o folosesti si pe a doua! Incepem sa crestem de jos, de la „zero” spre daruire pana cand acoperim cele 125 de trepte spirituale si obtinem daruirea absoluta. Dar „zero” pentru daruire nu inseamna ca nu o am; pur si simplu nu folosesc aceste forte pe care le posed.

Nu putem spune ca ceva  nu exista in univers; aceste forte nu se inregistreaza doar in tine, in perceptia ta. Si o confirmare a faptului ca exista, este ca se poate arata in tine doar pentru ca in momentul urmator sa dispara din nou. Asta in ceea ce priveste „zero”. In realitate totusi, nu exista;  doar in perceptia omului.

Ai liberul arbitru de a evoca forta daruirii de la acest zero. Pentru a putea sa faci asta iti este dat un mediu care contine un profesor, un grup, carti. Incepe prin a-l folosi in munca ta de la zero la daruire si nu va mai fi zero.

De fapt, poti evoca forta daruirii doar cand te referi la altcineva care la fel, doreste sa o experimenteze. Asa ca incepe sa construiesti aceste relatii; nu te inchide in tine! Ce alt mod de a dezvalui daruirea mai exista?

Forta receptiei este concentrata intr-o persoana, dar este nevoie de doua persoane pentru a pastra forta daruirii astfel incat sa poata actiona intre ele. In asta consta diferenta uriasa dintre alegerile egoiste si altruiste: in egoul tau tu esti singur, dar ca sa poti darui ai nevoie de mediul corect. Altfel, unde o poti folosi? Unde poti gasi aceasta forta ca sa poti confirma ca intradevar o ai?

De aceea, cu cat mai devreme scanteia spirituala se trezeste in persoana si doreste dezvoltarea sufletului, cu atat el sau ea este imediat adusa in grup si instruita: „alege-l!” Aici este cu adevarat folosit liberul arbitru: in alegerea mediului corect.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 01/5/11, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→