Intreaga noastra munca consta in a face saltul de la perceperea realitatii, in starile egoiste, la perceperea realitatii in starea altruista. Aceasta este toata diferenta dintre perceperea acestei lumi si perceperea Lumii Superioare. Este diferenta dintre perceptia curenta a realitatii noastre (unde traim o minciuna, departe de Creator, fara a sti unde existam) si sa intelegem, sa percepem, si sa stim unde existam, sau mai degraba in Cine si Cu Cine existam.

Schimbarea de perceptie se intampla prin efortul persoanei. Trebuie sa existe o dorinta de schimbare a perceptiei cuiva; aceasta va aparea doar daca ne dorim. De aceea trebuie sa ne straduim sa ne imaginam o realitate superioara si sa cream imaginea ei in noi, asa cum ne spun Cartile Kabalei, si, de asemenea, sa construim astfel de relatii intre noi in cadrul grupului.

Apoi, in timpul studiilor, cand citim despre aceasta  realitate superioara vom cere forta care vine de Sus si sa ne deschida simturile, sa deschida lacatul perceptiei noastre, sa ne ingaduie sa revelam unde existam cu adevarat, in loc de a ramane in aceasta amagitoare, imaginara, fals tablou, care ne este prezentat astazi simturilor noastre incetosate. Prin urmare, intreaga noastra munca sta in a gasi definirea corecta a ceea ce numim adevarata realitate.

Fiecare dintre noi ar trebui sa isi foloseasca intreaga forta, sa o extinda, atat cat este posibil, sa incerce sa isi imagineze si sa reprezinte o imagine largita, unde suntem toti uniti in dorintele noastre imprena cu Creatorul, si unde nu este nicio diferenta intre noi. Acolo, Creatorul (calitatea de a darui si iubirea reciproca) locuieste printre noi, in noi.

In realitate nu exista nimic in afara de aceasta stare. Nu exista tablouri imaginare. Ar trebui sa cerem ca aceasta realitate sa ne afecteze si sa fie incorporata in noi. Ar trebui sa fie rezultatul eforturilor noastre. La acest lucru ar trebui sa aspire constant o persoana in timp ce citeste Zohar-ul si alte carti de Kabbalah. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care aceste Carti ne vorbesc despre adevarata realitate. Altfel am putea citi alte carti, scrise in stiluri diferite, sau nu ar mai avea sens sa le citim deloc.

Astfel, atunci cand citim in aceste Carti despre Lumea Superioara, ar trebui sa incercam sa o atingem. Asa cum a scris Baal HaSulam in paragraful 155 din Introducere in Studiul celor Zece Sfirot: …prin jinduirea si marea dorinta de a intelege ceea ce invata, ei trezesc asupra lor Lumina care le inconjoara sufletele.  Lumina vine la noi din singura stare care exista, si in acest fel ne corectam pe noi insine.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 03.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Noi existam intr-un sistem numit singura creatie, Suflet, sau Adam. Acest sistem a fost creat de Creator. Noi suntem conectati in el prin legaturi permanente, cum sunt organele din trupul nostru.  Conectarea noastra mutuala este umpluta cu viata acestui sistem: Lumina. Sistemul se numeste Lumea Infinitului pentru ca tot ce este in el este fara granite si perfect.

In Lumea Infinitului, toate componentele sale sunt unite prin iubire si umplute cu Lumina Infinita. Oricum, Creatorul acopera aceasta lume infinita cu filtre care obtureaza, unul dupa altul, ca si cand ar deteriora tot. Este ca si cand ai picta un tablou frumos si apoi ai pune un film de plastic, murdar care alunga imaginea picturii. Apoi, cu pelicule adaugate succesiv, prin 125 de straturis de plastic care acopera, pictura originala arata si mai murdara. Acestea sunt cele 125 de pelicule care reduc proprietatile de daruire si iubire, care ne conecteaza in sistemul Lumii Infinitului.

Noi ne aflam in stratul cel mai din afara si nu le percepem deloc pe cele dinainte. Astfel, in stratul nostru, sistemul de conexiune este ruinat complet. In loc sa simtim iubirea care ne leaga in Lumea Infinitului, noi ne uram unii pe altii, nu percepem conexiunea noastra reciproca si suntem separati si rupti. Din aceasta cea mai de jos stare, Creatorul doreste sa ne aduca inapoi spre starea de inceput, care este iluminata si buna, asa incat, prin toate aceste straturi, filtre si lumi (lume, in ebraica este Olam, ascundere) ne intoarcem spre Infinit.

Astfel, Creatorul ne cheama si ne trezeste. Inainte, El ne-a dezvoltat prin egoism, asa incat sa putem intelege si simti mai mult si sa ne conducem vietile mai bine. Oricum, cand ajungem la o anumita maturitate, Creatorulincepe sa ne dezvolte calitativ. Nu mai este suficient pentru noi sa evoluam prin cresterea egoismului. Acum trebuie sa devenim similari cu Creatorul, in calitatile noastre, sa primim un tip si o forma a dorintei, echivalenta si nu doar sa o cultivam ca si in istoria noastra de pana acum. De aceea este atat de speciala starea noastra actuala de dezvoltare.

Depunand un efort pentru a ne alinia cu cel mai interior strat, devenind conectati mai puternic unii cu altii, coboram Lumina Creatorului, care straluceste asupra noastra ca si Lumina Inconjuratoare (Or Makif). Devenim conectati, pentru ca iubirea si daruirea sa domneasca printre noi.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Articolul 16

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Multi oameni sufera in prezent de depresie; nu ies din casa cu lunile si cer ajutor ajutor psihologic. Ce le-ar putea ajuta?

Raspuns: Depresia este boala cea mai raspandita, azi, in lume. Pot recomanda un singur remediu: Lumina care Reformeaza. Niciun psiholog nu poate fi de ajutor, pentru ca depresia virulenta provine numai din faptul ca realizam masura opozitiei noastre fata de Creator.

Alta data, fiecare dintre noi simtea ca el/ea este un mic individ, in jurul caruia, lumea apare descoperita in diversele straturi ale egoismului nostru: 1, 2, 3. Pe masura ce egoul nostru crestea din ce in ce mai mare, noi am evoluat in concordanta cu el, crand un mediu nou: o lume a noii tehnologii si a noilor relatii sociale. Acesta este modul in care am evoluat pe parcursul intregii noastre istorii, etapa cu etapa, 1-2-3, catre avere, onoare, bagajul de cunostinte.

Totusi, astazi am ajuns la cel de-al patrulea nivel, care este unul special. La acest nivel, ceea ce apare este Creatorul, calitatea Daruirii si nu egoul nostru care creste – dorinta noastra de a primi. Aceasta este diferenta fundamentala in epoca noastra, care este momentul revelarii Creatorului.

Mai inainte, Natura, Creatorul ne obliga sa ne dezvoltam, adica sa crestem, sa devenim mai destepti, mai cunoscatori, mai intelegatori si mai puternici. Acum insa, fiintele omenesti si-au completat ciclul evolutiei, la nivelul acestei lumi. Oamenii isi dau seama de inutilitatea noilor descoperiri, totul se disipeaza, progresul stiintific, cercetarile cosmice, etc. Ne-am epuizat complet.

Spre deosebire de acestea, astazi se dezvaluie Creatorul – o noua Natura. Iar aici, trebuie sa procedam altfel. Nu putem intra cu egoismul nostru in noua etapa, pentru ca ne-am aduce numai prejudicii. Trebuie sa ne dam seama ca se naste o atitudine complet noua si ca, nici forta noastra, nici tehnologiile avansate si nici descoperirile stiintifice, nu ne mai pot ajuta.

Brusc, ne vom da seama, ca toate sistemele pe care le-am construit, in aceasta lume nu mai functioneaza. Toate telurile anterioare (bani, putere, bagajul de cunostinte, familia, sistemul de educatie si cultura) si-au pierdut valoarea. Intunericul si disperarea cuprinde lumea, dar aceasta se intampla, pentru ca Forta Daruirii, Creatorul devine relevat. Noi nu vrem asta, pentru ca ne anuleza egoismul, natura noastra, precum si toate dorintele noastre!

Suntem in cazul copilului, care alearga si vrea sa se joace si, caruia, brusc i se spune Ajunge. Acum trebuie sa incepi sa dai si sa iubesti. Du-te si joaca-te cu surioara ta. Aceasta este opusa naturii lui si de aceea viata lui se intuneca; imediat isi pierde toata energia.

Astfel, putem intelege, de ce oamenii zac in depresie, incapabili sa-si paraseasca locuintele, cu lunile. Antidepresivele sunt cel mai popular medicament, azi. Totusi, eu sustin ca unicul medicament este Lumina Inconjuratoare.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Art. 16

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce scrie Baal HaSulam ca tranzitia la daruire nu este decat o problema psihologica? Atunci ce este atat de dificil?

Raspunsul meu: Problema psihologica consta in a incepe sa ne relationam fata de tot ceea ce se intampla, ca la o influenta externa, care vine cu buna intentie asupra noastra. Dupa aceea, toate lumile se vor lega impreuna pentru noi. Totusi, aceasta ne pune o problema psihologica, deocamdata.

Trebuie sa incercam intr-o oarecare masura sa ne detasam de noi insine, facand o evaluare de sine, ca privita din afara (in stare de betie, cateodata, oamenii au senzatie asemanatoare, de dedublare.). Trebuie sa ne analizam in mod permanent si sa spunem ca tot ce se intampla in inima, mintea si in viata noastra in general este Creatorul, care ne implineste, ne controleaza si se joaca cu noi. Eu nu e eu, ci jocul Lui, iar eu observ asta.

Nici nu am alta alegere. Sunt complet pus in miscare de implinirea interioara, pe care El mi-o da. Totusi, El mi-a mai dat un punct de unde ma pot privi pe mine si spune: Tot ce gandesti si tot ce simti vine de la El.

Continuarea intrebarii: Cum se ridica persoana deasupra acestei stari?

Raspunsul meu: Trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe natura. Creatorul iti da tot timpul circumstante externe speciale, iar tu trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe circumstantele interioare (calitatile tale) si sa ti le aduca in concordanta cu cele externe (calitatile Creatorului).

Intrarea intr-un loc cu anumite conditii externe insuportabile presupune ca, in mod obisnuit, in asemenea caz, vom dori sa schimbam mediul, in asa fel ca sa ne convina noua. O schimbare psihologica, totusi, este intelegerea faptului ca, in loc de a schimba conditiile externe, trebuie sa ne schimbam pe noi insine, pentru a ne potrivi pe noi, acestora, intrucat exteriorul nu poate fi schimbat. Ne putem transforma devenind asemanatori noului mediu, dupa care, ne vom simti bine in el. Aceasta este schimbarea psihologica, o privire noua asupra modificarilor prin care trece omenirea acum.

Ca si in trecut, acum noi vrem sa schimbam natura care ne inconjoara si sa aranjam lumea dupa intelegerea noastra. Tousi, am inceput un program diferit, iar aceasta lume (Creatorul, care le aranjeaza pe toate), cere acum sa incepem sa ne shimbam, in directia Lui.

Rasar circumstante noi, in jurul meu: Intunericul, vine peste lume, totul se contracta, devine din ce in mai neclar, infricosator, de neinteles. Insa, mai degraba decat sa cer schimbarea lumii din jurul meu, trebuie sa cer schimbarea mea.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Art. 16

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna ca Cel de Sus ma aprovizioneaza cu Lumina Hasadim, proprietatile daruirii?

Raspuns: Inseamna ca in loc de probleme, suferinta, ignoranta si rautate, incep sa percep bunatate, lumina, abundenta, iubire, bunavointa si mila. De ce aceasta schimbare? Din cauza ca perceptia mea si dorintele mele au inceput sa se schimbe. Dorintele mele sunt corectate si deodata vad aceeasi rautate ca fiind bunatate. Inteleg ca daruirea este ceva bun. Nu este ceva rau, ci chiar contrariul. Este o viata noua pe care nu o cunosteam inainte. O percepeam ca pe moarte, dar se dovedeste a fi taramul vietii reale.

Acest lucru are loc la o persoana care se uneste cu ceilalti si care doreste sa se conecteze cu ei, care face tot ce ii sta in putinta, dar cu toate acestea descopera ca nu depinde de ea. Asadar, ea ii cere Creatorului sa lucreze cu ea si sa o ajute sa anuleze separarea sa de grup. Astfel, Creatorul devine partenerul sau si cele trei aspecte se unesc: persoana, Creatorul si grupul. O persoana nu poate intra in societate fara Creator. Ea trebuie sa Il invite pe Creator sa participe.

Cand imi pregatesc dorintele in acest mod, simt imediat ca daruirea nu este intuneric ci viata. Lumina lucreaza asupra mea, astfel incat subconstient incep sa evit receptia si sa apreciez daruirea. Atitudinea mea fata de ceilalti se schimba instantaneu.

Mi se pare ca aceasta schimbare intrinseca apare in mine in mod firesc. Inca nu inteleg cum a efectuat Lumina aceasta modificare in mine. Mai intai, incep sa apreciez si sa respect aceasta calitate a daruirii de la distanta, ca si cum era acolo. Cu toate acestea, in curand, o doresc si tanjesc dupa ea atat de mult incat implor dupa ea, iar Lumina imi indeplineste cererea  si ma transforma.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabala 26.05.10, “Prefata la Comentariul Sulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata prietenului, daca eu sunt in stare sa vad doar forma sa corporala?

Raspuns: Nu da atentie formei corporale; aceasta lume este o iluzie (Olam Amedumeh). Trebuie sa observi doar punctul din inima al cuiva. Cu acesta vrei sa te unesti. Personalitatea sa poate fi neplacuta si poate fi cineva de care nu iti place, dar asta apartine nivelului animal, magarului tau sau al lui (ego-urile).

Cand esti concentrat asupra scopului spiritual si asupra punctului sau din inima, vezi o dorinta pura, care arde in interiorul sau, fara nicio legatura cu proprietatile sale corporale. Corpul nu are nicio importanta. La sfarsit este doar dus la cimitir si este total nenecesar.

Dar punctul din inima este Creatorul din fiecare dintre noi. Creatorul exista in fiecare persoana din lume. Totusi, El se manifesta deschis printre prietenii dintr-un grup de Kabbalah, deoarece El este Cel care a adus aceste punct spiritual impreuna, pentru a se uni si a veni la El. De aceea, trebuie sa fii recunoscator ca acest mijloc ti-a fost oferit tie.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 20.05.10, Articolul Scopul Societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Mutarea noastra intr-o noua stare neexplorata pe care inca trebuie sa o descoperim, creand si selectand actiunile corecte, se numeste joc. Cu toate acestea, joaca este o activitate serioasa, care are grija de elementele necunoscutului. In timp ce jucam, ne studiem capacitatile noastre, inclinatiile noastre si scopurile, impreuna cu rezultatele. Cu fiecare iteratie, persoana avanseaza intr-o stare necunoscuta.

Cum avanseaza cineva in necunoscut? Daca stim inceputul si sfarsitul starilor, inseamna ca programul este deja in noi si ca noi abia acum il implementam,  in timp ce trecem dintr-o stare in alta. Totusi, in acest fel nu crestem. Avansarea spre o stare cunoscuta nu se traduce prin dobandirea uneia noi, ci numai prin acumulare de experienta. Daca o persoana stie care va fi urmatoarea stare, atunci ea este deja in ea.

Crestere, pe de alta parte, inseamna ca cineva sa dobandeasca o stare total noua si sa devina o persoana care nu exista astazi. Cum putem realiza asta in mod rational, matur si intr-un mod corect, daca nu cu ajutorul unui joc, o simulare? Natura insasi ne impinge implacabil pentru a invata din joaca.

Acelasi proces poate fi observat la nivelele nemiscat, vegetal si animal. Pentru a avansa, o planta angajeaza procese similare in ea, ca si un joc. Daca studiem planta  in timpul cresterii ei, apare identica cu a nostra la nivel animal si uman.

O persoana trebuie sa-si imagineze corect starea urmatoare in ea insasi, atat de mult incat sa primeasca forta de a creste in ea. De aceea, prezenta Creatorului in fiecare creatura este obligatorie. Cineva poate face un pas inainte numai daca acesta exista deja in el. O persoana trebuie, ca in mod constient sa atraga Lumina Creatorului, care provine din jumatatea lui superioara, ascunsa.

De aceea, persoana isi construieste modelul unei stari mai avansate, folosind grupul, care este un simulator al Lumii Infinitului, starilor spirituale si a daruirii reciproce. Cand o persoana efectueaza actiuni diferite, se asteapta ca Lumina sa actioneze asupra ei si sa o lase sa inteleaga ca cea mai corecta posibila stare a fost gasita. Cand se intampla asta? Cand Lumina il imbraca.

Lumina ramane in repaus absolut. Noi trebuie doar sa gasim similaritatea cu ea. Din toate formele posibile, in momentul in care alegem forma similara cu Creatorul, El imediat ne umple si noi devenim uniti unul cu celalalt. Aceasta este numita starea urmatoare. In acest fel, avansam.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 18.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Cand  o persoana se ridica de la un nivel la celalalt si trece prin stari diferite, nu trebuie sa uite ca, de fapt, exista doar o forta in realitate. Nu este el sau mediul inconjurator, ci doar Forta Superioara, Natura, Creatorul, care organizeaza toate aceste etape pentru el si ca persoana exista in conexiune cu El.

Este adevarat ca trebuie sa ma cobor eu in acest mediu inconjurator si ca trebuie sa studiez carti care au fost scrise de oameni intelepti, Kabalisti, si ca trebuie continuu sa ma construiesc din nou. Dar prin toate aceste mijloace, prin acest intreg teatru, eu sunt conectat cu singurul Director care aranjeaza totul dupa regula Tu M-ai cusut (tivit, incercuit) din spate si din fata.

Atunci nu trec doar prin nivele si stari, sau imi creez relatii cu grupul, ci sunt intotdeauna conectat cu El prin toate mijlocele pe care El le-a pus intre noi. Sunt ca niste adaptori care ma ajuta sa-L descopar. Gradual, pe masura ce le studiez, observ ca toate obstacolele si gradele de ascundere dintre mine si El sunt puse pentru a ma ajuta sa ma schimb, astfel incat sa devin din ce in ce mai similar cu El, cu Directorul care organizeaza totul pentru mine.

Atunci voi incepe sa percep ca ceea ce ma inconjoara, atmosfera, prietenii, studii, profesor sunt reprezentantii lui. Voi inceta sa le mai atribui importanta si ei, gradual, vor disparea din ochii mei. Nu ii voi mai vedea ca avand forta lor proprie, putere si influenta.

Ii voi lega de Creator din ce in ce mai mult si la acest grad ii voi justifica pe ei si Creator, care actioneza in acest fel cu mine. Asa voi dobandi o conexiune cu El. Apoi voi iubi pe toata lumea, deoarece m-au ajutat sa dobandesc adeziunea cu El. Si intreaga lume se va numi atunci sfanta Shechina (prezenta Divina)– o dorinta, inauntrul careia lumina umple totul. Si aceasta dorinta sunt eu.

Din  lectia a 8-a de la Conventia Mondiala Zohar 9.05.10

Filed under: Congrese, Perceptie - Niciun comentariu→

Intreaga noastra problema in dezvoltarea spirituala este ca ne apropiem de Kabbalah, de relevarea Lumii Superioare, ca si cum ar fi o teorie stiintifica pe care trebuie sa o dobandim cu mintea si actualiza cu fortele noastre proprii. Totusi, Kabbalah ne ofera noua ceva complet atipic – sansa de a dobandi noi calitati. Si atata timp cat o persoana nu le dobandeste nu va descoperi despre ce vorbeste Kabbalah.

Toata Kabbalah este o metoda a dezvoltarii unei noi calitatii intr-o persoana, calitatea de iubirii pentru semeni. Este numita, de asemenea, Creatorul. Astfel, Kabbalah este metoda  de a merge de la o totala negare a Lui, pana la revelarea Lui completa. Sentimentele si mintea noastra, intiale, pamantene nu au nicio legatura cu revelatia Creatorului. Revelarea Creatorului este crearea calitatii Lui, inauntrul unei persoane. Kabbalah este o metoda de a forma calitatea daruirii in noi, starea Creatorului.

Intreaga noastra realitate consta din doua componente: sentimente si minte. Cand o persoana creeaza imaginea Creatorului in el insusi, el dobandeste o minte noua si un sentiment nou in locul celor anterioare. In acest fel trece de la perceptia (sau senzatia) lumii acesteia la perceptia (sau simtirea) Lumii Superioare.

Noua senzatie din interiorul persoanei se numeste Creatorul, Boreh, care inseamna vino si vezi. Este numit, de asemenea, suflet.

Principala incercare pentru individ care incepe sa studieze Kabbalah este inabilitatea de a conecta toata dezvoltarea sa, cu Lumina care trebuie sa-l schimbe, cu forta care trebuie sa-i aduca o noua minte si sentimente. Ne agatam de formele externe si aspiram sa percepem textul care a fost scris de Kabalisti, cu mintea si sentimentele noastre pamantesti. Incercam sa adaptam spiritualitatea la existenta noastra pamanteasca. Totusi, in toate cartile de Kabbalah, niciun cuvant nu vorbeste despre aceasta lume. Starea noastra este necesara numai pentru a atrage Lumina care Reformeaza prin studiu intr-un grup. Starea noastra este de asteptare a nasterii noilor sentimente si a noii minti in noi, care ne vor da perceptia unei noi realitatii.

Intreaga noastra lupta cu natura noastra urmareste gasirea a noi instrumente pentru a percepe lumea si apoi sa percepm si sa dobandim prin ele.

Din partea a treia a Lectiei zilnice Kabbalah 4.05.10, Matan Torah

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna ca, Creatorul devine furios? Daca vorbim de legi spirituale invariabile, de ce Zohar-ul il portretizeaza pe Creator ca cineva care poseda calitati umane, ca furia, invidia, etc?

Raspuns: Torah foloseste limbajul omului pentru a ne spune ce simtim si atribuim Creatorului. Folosesc deseori un calculator pentru a exemplifica asta. De ce devenim furiosi pe un calculator care nu este nimic altceva decat piese de metal si plastic? Nu are inteligenta ci doar executa comenzile programate. Toate actiunile lui sunt corecte. Daca apesi pe tastele gresite sau daca iti lipseste cunoasterea functionarii programului poti lovi tastatura in frustrarea ta, dar calculatorul va raspunde cu aceasi eroare de fiecare data. Un calculator nu este o persoana care isi poate schimba purtarea. Un calculator este inanimat si nu se poate schimba. Totusi, din nou si din nou, tu te relationezi la el ca la o persoana, intreband-ul cu furie: De ce nu faci ce vreau eu?

Atribuim unui calculator calitatile noastre, personalitatea noastra, dorind ca el sa se schimbe cum vrem noi. De fapt noi suntem necorectati si noi ne schimbam, in timp ce calculatorul nu este necorectat; deci purtarea lui este invariabila si intotdeauna corecta.

Aceasi regula se aplica si Creatorului. Nu vorbim despre Creatorul Insusi, vorbim despre Bo-Re (Vino si Vezi), asta este, perceptia noastra a Creatorului. Discernem si concepem Creatorul in dorintele noastre (Vasele de receptie, Kelim). Si de aceea atribuim Creatorului aceleasi calitati si reactii caracteristice noua.

De aceea este scris ca Tora vorbeste limba omului. Pentru a ne explica purtarea corecta si pentru a ne ajuta sa ne schimbam, trebuie sa ne imaginam ca si Creatorul trece prin schimbari cand, de fapt, El nu trece. Perfectiunea nu se poate schimba, altfel nu ar mai fi perfectiune.

Atribuind Creatorului calitatile noastre si privindu-l ca putand sa-si schimbe atitudindea fata de noi, ne putem vedea in doua ipostaze: Una, felul in care sunt, felul in care apar dintr-o parte, si a doua, in schimbarile prin care trec, fie in aceeasi lume, fie la trecerea dintre lumi.

Aceasta perceptie duala care ne permite noua sa ne imaginam ca ceva se schimba in afara noastra este un mare cadou de la Creator. Din aceasta cauza putem percepe o dimensiune noua, putem intelege lumea spirituala, putem intra in perceptia ei, liberi si independenti.

De aceea, perceptia noastra ca realitatea exista si se schimba in afara noastra este o adevarata salvare din inchisoarea lumii noastre (senzatia de claustrofobie spirituala). Este un punct fundamental care furnizeaza creaturii oportunitatea de a se ridica deasupra creatiei sale, de a deveni uman: Adam, similar cu Creatorul.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 27.04.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→