Tag Archives: realitate

Lumea vazuta prin lupa

Atata timp cat ne aflam singuri in perceperea acestei lumi, nu putem intelege ca ea este imaginara. In acest moment, materia este singura realitate pe care o cunoastem, si nu simtim nimic altceva. Insa obiectivul nostru este de a percepe lumea pe doua niveluri: cel material si cel spiritual. Dupa aceea vom intelege ca una dintre ele este imaginara. Aceasta nu inseamna ca ea nu exista; imaginar inseamna ca ea este reflectarea unei forme adevarate, din care, a doua  – forma spirituala – este cea adevarata.

Exista ceva autentic si deci exista o reflexie a sa, ca intr-o oglinda. Nu poti spune ca reflexia nu exista. Mai mult, cu siguranta ca reflexia este cea care ne permite sa ajungem la perceptia adevarului, a formei spirituale.

Nimeni nu percepe in mod separat forma spirituala. Pe calea corectarii, omul isi dezvolta continuu, o perceptie spirituala, din ce in ce mai mult, a formelor Creatorului, dar pe care le traduce prin formele imaginare ale acetei lumi. Prin urmare nu ne putem detasa de acestea, pana ce nu am urcat toate cele 125 de grade pe scara spirituala.

De-a lungul intregii cai a corectarii, in toate fazele cunoasterii, perceptia spirituala a cuiva devine din ce in ce mai puternica, atata timp cat este fundamentata pe aceste doua forme: imaginarul si realul. Forma imaginara este doar un fel de a o numi. Insa ne imaginam noi oare intr-adevar lumea noastra? La urma urmei traim in ea – aceasta este realitatea noastra de fiecare zi.

Adevarata realitate este taramul din care fortele, deciziile si evenimentele apar in calea noastra, in vreme ce doar reflexia lor exista in aceasta lume, cu scopul de a ne ajuta sa cunoastem adevarata realitate. Cand vom incepe sa o realizam, vom numi aceasta lume imaginara. Totusi, nu exista o astfel de fantasma, care sa nu existe, dar este necesara pentru a putea deosebi ce este spiritulitatea.

Revelarea Realitatii prin Conectarea Noastra


Din ultimele zile, am sentimentul ca multi oameni au inceput sa inteleaga ca unitatea noastra este creata din aceea ca noi toti, impreuna, vom dezvalui realitatea conexiunii noastre cu Forta Superioara a naturii. Am devenit un grup care atrage oamenii catre unificare si revelatia Creatorului in interiorul acestei unitati. Acest lucru devine mai clar pentru oameni.

Scopul nostru este de a conecta intreaga umanitate la aceasta Forta Superioara, in scopul de a ne ridica la acest nivel. Acest lucru incepe sa patrunda in mintea si senzatiile noastre. Conexiunea initiala dintre noi si Forta Superioara, s-a deschis.

Lucram sa dezvoltam unitatea noastra prin participarea la lectiile zilnice, prin intermediul internetului. urmam metoda pe care am primit-o de la marele meu profesor Rabash, Rabinul Baruch Shalom HaLevi Ashlag, motiv pentru care grupul nostru se numeste Bnei Baruch (Fiii lui Baruch). Unitatea noastra, in functie de scopul sau, corespunde tot mai mult denumirii de Dvekut – Adeziune cu Creatorul, starea noastra finala.

De ce este Zoharul atat de complicat?

Intrebare: De ce este Zoharul atat de complicat?

Raspunsul meu: Mi-am petrecut doi ani de colegiu cu studiul anatomiei, invatand un numar infinit de detalii se denumiri. Si aceasta stiinta studiaza doar anumite parti ale corpului omenesc si nu legaturile dintre ele. Insa exista in el sisteme de care nici nu stim. Desi incercam, nu putem sa examinam in mod complet sistemele pe care le cunoastem deoarece complexitatea lor este nesfarsita. La baza, aceasta intrebare nu este despre Zohar, ci mai degraba de ce intreaga natura este atat de complicata.

Zoharul ne infatiseaza intreaga realitate. Aceasta include omul, natura, toate lumile (intregul sistem) si nu doar structura sa, anatomia, partile sistemului si legaturile dintre ele, ci si intregul sau mod de operare, functionare si revelare a sa, in fata fiecaruia dintre noi, conform pozitiei pe care o ocupam in el.

Lumea noastra este asemeni unui fir de nisip in raport cu toate Lumile Spirituale. Acolo, fiecare element este de un miliard de ori mai mare, nu ca dimensiuni ci in ceea ce priveste complexitatea tuturor conexiunilor. Cu cat este mai inalt nivelul, cu atat este mai complicat, deoarece el contine toate gradele inferioare.

De unde provine aceasta complexitate? In realitate ea este infinita. Insa avem nevoie de un fel de frontiera, altfel scopul va scapa simturilor si cunoasterii noastre. “Lipsa frontierelor” este asemeni absentei totului; pentru mine infinitul este inexistenta.

Aceasta infinita diversitate de Lumi Superioare emana din calitatile opuse ale Luminii si dorintei (Kli). Ele sunt complet opuse si intre ele nu exista nici o legatura. Daca vreau sa construiesc ceva intre ele folosindu-ma de legaturile lor, voi obtine un sistem infinit.

Vorbesc din punct de vedere matematic si nu din perspectiva spirituala. Ia de exemplu, pe “1” si pe “0”: intre aceste doua puncte este infinitul. Este imposibil sa le unim. Cate numere se afla intre zero si unu? O cantitate infinita.

Asfel, ea se rastoarna si suntem incapabili sa o percepem cerebral si rational in lumea noastra. Insa atunci cand ne eliberam de limitarile dorintei de a primi, ne ridicam intr-o alta dimensiune dorinta de daruire si problema dispare. Totul se schimba de la masura cantitatii la cea a calitatii. Si putem manui cu usurinta calitatile pentru ca le percepem prin intermediul simturilor si nu al creierului. Iar simturile noastre nu au nicio dificultate in a percepe lucrurile carora le lipseste precizia masuratorii.

Matricea realitatii noastre

Pentru ca Stiinta Kabbalah vorbeste numai despre ceea ce exista in interiorul nostru, aceasta este numita Tora Interioara, Intelepciune Interioara. In realitate, trupurile noastre si toata aceasta materie nu exista. Prin urmare, aceasta lume este numita – lume imaginara. De indata ce vom incepe sa percepem realitatea in mod corect, vom incepe sa simtim ca toate acestea nu exista decat in dorinta. Dorinta noastra ne ofera diferite niveluri de senzatie ale acestei existente, ca natura neinsufletita, plante, animale si fiinte umane. Cu toate acestea, toate sunt, de fapt, fenomene diferite in  interiorul dorintei.

Trebuie sa ne dam seama ca traim intr-o matrice de senzatie, in care tot ceea ce exista este in exclusivitate in senzatia noastra. Acest lucru inseamna ca exista dorinta de a primi placere, care percepe fenomenele care apar in ea. Prin urmare, este important pentru noi sa nu uitam acest lucru, deoarece aceasta abordare asupra perceptiei realitatii, ca “totul depinde de mine, mai degraba, decat de ceea ce este in afara”, ne conduce la corectarea noastra interioara.

Ne percepem pe noi insine in dorintele noastre pe fundalul alb al Luminii Superioare. Totul este pe fundalul Luminii Superioare. Lumea Infinitului este doar Lumina alba Superioara. Ne vom vedea pe noi insine, cand vom ajunge la aceeasi stare, perceptie, realitate si calitati, ca Lumina.

Intre timp, cele 125 de grade, prin care am coborat din aceasta stare sunt grade de distantare mai mare si mai mare de Lumina alba, pe fondul prin care ne vedem pe noi insine. Prin urmare, tot ceea ce vedem in jurul nostru este dorinta noastra care include nivelurile neanimat, vegetativ, animat si uman. Acestea sunt cele 4 niveluri de Aviut (grosimea dorintei), in toate formele sale interioare diverse, si care sunt masurile de diferenta ale noastre fata de Lumina alba.

Aceste imagini sunt, de fapt, realitatea noastra, care ni se prezinta sub forma acestei lumi. Astfel, efortul nostru constant de a dezvalui realitatea adevarata, de a ne uni cu adevarata imagine a realitatii ne obliga sa ne corectam si sa ne perfectionam pe noi insine si, in acest sens sa vedem ca toti suntem conectati impreuna.

Cu cat mai mult ne unim unii cu altii si aderam la Lumina alba, cu atat avansam spre viata noastra vesnica si perfecta in Lumea Infinitului. Si toate aceste fenomene pe care le vedem si percepem ca exterioare vor trece ca un vis. In realitate, traim doar in interiorul Luminii albe.

Acest punct fundamental al Stiintei Kabbalah este extrem de important, deoarece separa Stiinta Kabbalah de toate invataturile filosofice, religii, credinte si alte metode variate. Stiinta Kabbalah spune ca persoana trebuie sa corecteze numai dorinta sa, pentru a o face similara cu Lumina alba. Actiunile fizice externe nu au nimic de a face cu ea.

Realitatea filtrata prin egoism

Dorinta noastra egoista filtreaza realitatea pentru a se potrivi scopului sau. Ca efect, noi vedem lumea prin filtru. Cu alte cuvinte noi nu vedem lumea, natura, societatea si oamenii obiectiv, in felul in care ei arata cu adevarat, vom vedea mai degraba decat ce este profitabil pentru ego-ul nostru, ceea ce este fie benefic, fie, daunator acestuia. Astfel, dintr-o realitate infinita pentru noi are sens doar o parte minuscula numita “aceasta lume” pentru ca ego-ul nostru nu poate percepe nimic mai mult decat atat.

Ce Ne Invata Zohar-ul

Ce ne invata Zohar-ul ? Din stiinta Kabbalah stim ca Creatorul a creat o singura dorinta, in cadrul careia va aparea intreaga dezvoltare in continuare. Aceasta singura dorinta cuprinde toate dorintele individuale, conectate unele cu altele intr-un singur sistem denumit “Adam”, sufletul comun.

Apoi, potrivit programului Lui, Creatorul a inceput sa rupa conexiunile existente intre partile aceleiasi dorinte. Astfel, au inceput sa piarda legaturile dintre ele, si ca un organism bolnav, organele au incetat sa interactioneze corespunzator. Similar cu un dezechilibru cand corpul nostru este bolnav, simtim simptome ca de exemplu: cresterea tensiunii si temperaturi, sau schimbari chimice ale sangelui. Este o conditie in care corpul este incapabil sa se echilibreze singur.

De ce Creatorul actioneaza in felul acesta cu privire la suflet? Deoarece noi trebuie sa simtim alterarea si sa o corectam. Aceasta boala sau alterare intre noi ca parti ale unui singur sistem intervine in starea noastra initiala, si incepem sa ne simtim din ce in ce mai deconectati unii de altii. Aceasta pierdere a legaturilor dintre noi cuprinde 125 de trepte descendente din Lumea Infinitului, in stadiul in care eram infinit conectati unii cu alti, incat legaturile dispareau complet. Mai mult, in timpul caderii prin cele 125 de trepte, intr-un nivel denumit Parsa –potcoava, intorsura, o si mai mare alterare a aparut, si in loc de corectia pozitiva care era prezenta odata, a aparut o corectie negativa. De aceea, fiecare persoana doreste acum sa ii foloseasca pe ceilalti in beneficiul sau. Organismul nu moare pur si simplu, ci se devoreaza singur.

Aceasta coborare intr-o dorinta de dragul de a primi si folosi pe ceilalti, continua pana cand apare o deconectare completa a unora fata de ceilalti, inclusiv a corectiei pozitive de dragul de a da, precum si a corectiei negative de dragul de a primi. Existam intr-un stadiu de disparitate totala fata de spiritualitate, lipsindu-ne orice nevoie sau conostinta in legatura cu ea, aceasta fiind o consecinta a separarii dintre noi.

De aceea, ce simtim este “lumea asta,” o realitate imaginara. De ce este imaginara? Deoarece Creatorul a creat-o pentru noi in scopul obtinerii unei iluzii a absentei Lui. Ne este dat prilejul de a intelege ca trebuie sa corectam conexiunea dintre noi. In masura in care conexiunea creste, sufletul nostru urca si astfel simtim lumea asta si Lumea Infinitului. Restabilirea conexiunii dintre noi provoaca o ascensiune.

Din acest motiv, in masura in care ne putem imagina starea noastra in legatura cu toate sufletele (toti indivizii – parte a creatiei – impreuna), vom obtine o mai mare apreciere a Cartii Zohar. La urma urmelor, Cartea Zohar este scrisa de la nivelul Lumii Infinitului. Autorii cartii Zohar au scris-o din varful celor 125 de trepte, unde erau conectati impreuna. Asemanator, cand studiem Zohar-ul, trebuie sa simtim o dorinta de a ne uni. Nu avem nevoie de trucuri speciale, trebuie doar sa ne amintim ca totul se obtine in conexiunea dintre noi.

Concret, Zohar-ul vorbeste numai despre unirea sufletelor. Explica conexiunea noastra cu sistemul general, denumit “Adam” cu toate celelalte suflete, si cum ne putem conecta toti impreuna intr-un sistem corectat, sanatos, si functional. Acesta este singurul lucru despre care vorbeste Zohar-ul.

De ce ne trateaza Creatorul, atat de rau?


Doua intrebari referitoare la atitudinea Kabalistilor fata de lume:

Intrebare: Grupul nostru de studiu in Kabbalah, din Seattle a fost invitat sa faca o prezentare de Kabbalah, la un club care se intruneste pentru a afla despre diferite traditii spirituale. Convorbirea a mers foarte bine si la final, unul dintre participanti a intrebat: “Ce spun Kabalistii, ca ar trebui sa facem atunci cand dorintele noastre cresc?”. Cum ai fi raspuns la aceasta intrebare?

Raspunsul meu: Noi le vom implini prin intelegerea Creatorului.

Intrebare: Daca intotdeauna, Kabalistii au stiut totul, in opinia mea, acestia sunt responsabili de a explica intregii umanitati, chiar fiecarei persoane, de ce, aparent, Creatorul ne trateaza atat de rau.

Raspunsul meu: Nu Kabalistii, ci tu percepi atitudinea Creatorului, in acest fel. Vei intelege restul pe cont propriu, odata ce impresiile tale despre lume vor incepe sa se schimbe.

Ne Aruncam Pe Noi Insine In Temnita

Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 34 : “Iosif era trist”, suparat in spirit si suparat in inima, in timp ce era incarcerat acolo. Pana cand Faraonul a trimis dupa el, este scris: “Si ei l-au scos in graba”, insemnand ca el l-a eliberat si i-a raspuns lui cu cuvinte de bucurie, cuvinte care incanta inima, deoarece el fusese intristat pentru ca fusese in inchisoare. Intai, el a fost trantit in inchisoare, dar din inchisoare, el mai tarziu s-a inaltat la maretie.

Pare ca istoria despre Iosif ne povesteste despre lucruri materiale si despre schimbarile pe care ele le sufera. Iosif este incarcerat intr-o grota si apoi se ridica la grandoare. Vedem un desert, un Faraon, ministrii Faraonului, o inchisoare si asa mai departe.

Cu toate acestea, de fapt, este Iosif el insusi care decide cum sa vada realitatea. Iosif decide daca este vorba de o grota, in care el este incarcerat, sau de palatul regelui. El decide daca este noapte, sau zi. El percepe fiecare dintre conditiile sale, in functie de nivelul sau de revelatie a Creatorului, precum si de ceea ce crede el despre legatura sa cu Creatorul, si despre situatia in care el se afla.

In realitate suntem mereu in stare de implinire infinita. Cu toate acestea, perceptia noastra necorectata, descrie imagini care sunt necorectate inca. Scenele vazute sunt o reflectare a atitudinii si a hotararii noastre in ceea ce priveste Creatorul si rolul sau in guvernarea noastra. Situatia in care ne aflam, este de fapt, evaluarea noastra, a atitudinii Creatorului fata de noi. Prin urmare, noi suntem cei care cream propriile noastre stari.

Nu inteleg nimic, dar e fascinant

Intrebare: De ce trebuie sa citim despre toate, multele detalii descrise in Zohar, daca nu suntem capabili sa le identificam in interiorul nostru?

Raspunsul meu: Trebuie sa fim ca un copil care se uita la lumea din jurul lui si nu intelege nimic, dar se dezvolta treptat. Se bucura cand vede un autobuz trecand pe langa el, pentru ca arata ca ceva foarte mare, care se misca. Exista un fenomen natural – puii de gasca iau primul obiect in miscare pe care il vad ca fiind mama lor si il urmeaza. Asta ii face sa se dezvolte.

In acelasi fel, atunci cand citim Zohar-ul, exista o parte pe care inca nu o intelegem deloc si o alta parte cu care deja ne putem conecta. Asta ne dezvolta. Trebuie sa ne dam seama ca nu suntem in stare inca sa o intelegem, dar ca intr-o zi vom intelege, cu siguranta, totul. Atunci cand dorim si incercam sa intelegem ceea ce auzim, trezim forta care ne dezvolta. Altfel, cum ne-am putea dezvolta?

Cu cat inaintam mai mult, cu atat prindem mai mult gustul studiului.

Sa Ne Ridicam Impreuna Peste Muntele De Indoieli


Fiecare persoana ar trebui sa-si imagineze ca el este intreaga lume, toate elementele din realitate si ca toti ceilalti sunt piese individuale in cadrul acesteia. Daca incepem sa gandim in acest fel ne vom intoarce la acel sistem care ne este in prezent ascuns. De fapt, si in prezent suntem situati in el, dar noi nu simtim aceasta conexiune. Si tocmai aceasta conexiune a noastra, care ne este noua ascunsa – trebuie sa o descoperim intre sufletele noastre, in punctele noastre din inima.

Etapele acestei conexiuni sunt numite Lumi Spirituale. Gradul meu in Lumea Spirituala este determinat de masura in care ma simt conectat cu oricare dintre ele : 1/125, 2/125 si asa mai departe. Cand sunt capabil sa ma unesc cu toate, in masura maxima, inseamna ca am ajuns la finalul meu, a 125-a gradatie. Pentru a realiza acest lucru eu am intr-adevar nevoie de garantie materiala reciproca prin care noi toti vom depune toate eforturile pentru a realiza o imagine, o stare, un scop. Pentru moment acest lucru nu este clar pentru toata lumea, iar noi pierdem din vedere in mod constant aceasta situatie.

Cu toate acestea, tocmai prin aceasta avansare care ne transmite conditiile acestor confuzii, noi vom trece prin toate obstacolele; astfel le vom invinge. Aceste obstacole sunt date noua ca sa ne ajute. Acesta este modul in care vom urca.

Prin urmare, in cazul in care ni se dezvaluie o stare proasta, lipsa de putere si dorinta, confuzie in ganduri si sentimente, avem nevoie sa intelegem ca aceasta este o stare impovaratoare a inimii. Aceasta ne este dat de gradul Superior in functie de gradul si de etapa noastra. Trebuie sa ne imaginam pe noi insine intr-o stare mai inalta si in acelasi timp sa cautam cu toata puterea si inspiratia, conectarea cu ceilalti.

Aceasta conexiune, de fapt exista deja si depinde doar, de cat de mult ma atasez de sursa si de cata importanta dau acestui obiectiv. Depinde da cat de mult poti simti sprijinul umarului unui prieten si ajutor de la tot ce este inclus in conceptul Garantia Reciproca.

Avem nevoie sa ajungem la aceasta stare, daca nu prin cantitate, atunci prin calitate, deoarece intensitatea este masurata prin productia de cantitate de la baza starii calitative. Daca vom pierde in masura de putere, vom castiga prin faptul ca ne intindem pe o distanta mai mare. Acest lucru este un exemplu din legile simple ale fizicii, ca in cazul in care intensitatea curentului electric inmultita cu tensiunea- da puterea, sau modul in care functiuneaza o forta inmultita cu distanta.

Intreaga greutate a tuturor “pacatelor” care sunt dezvaluite in noi sunt prezentate ca fiind impotriva unificarii, inspiratiei si inaltarii, dar acestea sunt date noua pentru folosul nostru. Ele sunt dorinta prin care noi ne vom inalta dincolo de momentul de acum.

Sa nu pierdem aceasta sansa. Ar trebui sa fim fericiti ca avem ocazia sa exercitam acest efort. Aceasta munca grea ne ridica peste muntele indoielilor noastre (cuvantul Har-munte vine de la cuvantul Irurim- indoieli).