Eu am o problemă: nu știu cum să avansez spre scopul spiritual. Eu nu-l văd și eu nu îl pot atinge. Acesta este motivul pentru care am nevoie in mod constant de a analiza, pentru a mă asigura că nu mă abat de la cale. Acest lucru se datorează faptului că, chiar și cea mai mică abatere de la început poate duce la incapacitatea mea de a atinge obiectivul, chiar dacă aş continua să merg în direcția corectă.

Cu toate acestea, mă voi gândi că merg în adevărata direcție, iar eu nu voi observa că „m-am abătut de la cale.” Acesta este motivul pentru care este cel mai bine, dacă mă opresc, să verific unde sun, și poate chiar să merg înapoi. Apoi, ar putea fi posibil pentru mine să continui corect pe calea mea.

Cu toate acestea, care sunt semnele care mă vor ajuta să mă asigur că eu avansez în direcția dorită, chiar dacă scopul îmi este ascuns?

La urma urmei, de exemplu, pentru ca o rachetă să lovească  ținta atunci când este lansată, cursul de zbor  se ​​calculează în funcție de formule foarte complicate care iau diferiți factori în considerare: viteza vântului, viteza de rotație a pământului și așa mai departe. Cu toate acestea, cel puțin, știm toate aceste legi.

Totuşi, atunci când vorbim despre scopul spiritual și ridicarea la fiecare grad nou, trebuie să facem întreaga analiză la începutul căii, în timp ce noi nu înțelegem nimic încă, nu îl vedem pe Creator, nu ne imaginăm calea,şi atunci cine ne va spune dacă greşesc?

Acesta este motivul pentru care Cabalistii spun că formula corectă pentru atingerea obiectivului  este necesar ca toate cele trei componente ale sale să fie întotdeauna egale „Israel, Tora si Creatorul sunt una.”; niciuna nu poate prevala asupra alteia. Toate acestea trebuie să fie împreună, în mod constant acordate în același punct.

Israelul este o persoană în lume care se străduiește să ajungă la obiectiv:​​ direct la Creator (în ebraică, Isra (drept) și El (Creatorul) Creator este un nivel de Bina, iar Bina este proprietatea de a darui, Hafetz Hesed.

Ce este Tora? Este Lumina care Reformează. Cu alte cuvinte, întotdeauna trebuie să depun eforturi spre o anumită forță de corectare care mă poate influența și  mă corectează până când am ajuns la o stare în care Israel, Tora, iar Creatorul vor deveni unul.

Creatorul este radacina spre care ne străduim. El este scopul nostru, proprietatea absolută, completă de a darui. Cu alte cuvinte, atunci când m-am corectat complet în toate dorințele mele, corecția mea va fi numită Creatorul (HaKadosh Baruch Hu).

Acesta este motivul pentru care, înainte de a întreprinde ceva, fie că este vorba gândurile, dorințele, sau intențiile mele, trebuie să păstrez  toate cele trei componente în mine în fiecare clipă, pentru ca ele să fie egale și să-mi dea senzația de unitate între ele.

Apoi, voi merge corect spre scop.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când muncim cu egoul, îl amăgim în permanență. Este, într-adevăr, ceea ce spune Tora?

Răspuns: Nu aș spune că munca cu egoul este amăgire, ci este efectiv modul corect de a-l utiliza. În sine, el este neputincios, ca un copil care se pierde cu firea pentru că nu poate face nimic. De aceea ni s-a dat Tora, pentru ca să putem schimba asta. În ansamblu, aceasta este ideea..

Lucrul principal este să ne agățăm de acest lucru. Este nevoie de ani și uneori decenii. Unii din elevii mei care au studiat 15 ani abia încep să-l înțeleagă.

Profesorul meu Rabash mi-a povestit cum tatăl său, Baal Hasulam care a fost sfâșiat de întrebări interioare, a luat o dată la întâmplare o carte din biblioteca profesorului său și a deschis-o. Dar, noi știm că nimic nu este întâmplător și era cartea Eitz Hachaim (Arborele vieții) scrisă de Ari. Deși profesorul său, rabin Porsov i-a interzis să o atingă, a înțeles că era exact ceea ce avea nevoie. El a găsit cartea sa, dar nu a știut că ar avea nevoie de 20 de ani înainte să înceapă să înțeleagă ceea ce spune aceasta.

Această poveste mi-a lăsat o impresie foarte puternică, care era aproape deprimantă: ”Dacă am acum 30 de ani, asta înseamnă că voi înțelege lucrurile atunci când voi avea 50 de ani!”

Dar, pe de altă parte, este imposibil să oprim evoluția noastră, continuă și poate chiar să fie accelerată dar, în ciuda voinței noastre, este nevoie de timp, deoarece evoluția noastră are loc în această lume, în carne, oase și nervi. Inerția materiei corporale ne trage în spate și nu ne permite să facem saltul spiritual.

Toți cabaliștii, indiferent cine au fost, au traversat aceste stări. Deci, va trebui să plantați semințele spirituale în interiorul vostru.

Dacă răul se dezvăluie undeva, este doar pentru ca să puteți să vă purificați și să vă schimbați, pentru ca să fiți în măsură de a fi ”plantați în pământ și de a crește”. În același timp, nu ar trebui să vă identificați cu atributele negative. Trebuie să le părăsiți și să le urmați din exterior. Atunci veți fi capabili să vă așezați sub duș și să fiți curățați, să primiți ajutor pentru a fi plantați în sol și a cere mai mult.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 18.02.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre echilibrul în relațiile dintre oameni și echilibrul fiecăruia cu natura?

Răspuns: Este unul și același lucru, deoarece sistemul în care existăm este integral. Noi toți sunt incluşi unul în altul, în toate variantele posibile: în sistemul mineral, în cel vegetal, în cel animal şi între noi. Acest sistem enorm cu mai multe nivele este atât de interdependent și multistratificat încât nu-l putem înțelege singuri. Singurul lucru pe care îl putem face este de a lucra cu el şi să încearcăm să fim interconectați integral prin direcțiile corecte care Tora ni le dă (Tora vine de la cuvântul „Ora’a” – „instrucțiuni” sau „ghid”). Urmărind indicațiile sale, vom începe să simţim modul în care acest sistem ne influențează în mod corect și cum influențăm noi îl influențăm și apare o corespondență reciprocă între noi și Creator.

Cu alte cuvinte, în relațiile noastre apare un sentiment de eternitate, de perfecțiune și armonie, iar noi, prin echilibrarea relațiilor noastre cu fiecare și natura din jurul nostru, descoperim posibilitatea de revelare a unităţii, care este numită Creatorul. Creatorul nu există în afara conexiunii noastre. Acesta este motivul pentru care se spune să nu creezi o imagine pentru tine, deoarece Creatorul nu are o înfăţişare.

Din emisiunea de pe KAB TV “Secretele cărții eterne” 2/18/14

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

”Lumină și Soare”: Atunci când Israel sunt uniți și se angajează în Tora, ei supun pe toți cei care se ridică împotriva lor prin asta.

Nu este vorba despre a fi salvat sau de a bate pe ceilalți. La urma urmei, ceilalți sunt dușmanii noștri interni, care sunt ascunși în interiorul naturii noastre. Doar grație unității noastre noi, națiunea Israel, putem ridica și domina toate dorințele noastre egoiste, toate forțele care ne separă.

Prin urmare, nu ar trebui să luptăm împotriva separării noastre în mod direct, ci ar trebui mai degrabă să aspirăm la unitate. Este foarte important și asta ne dă direcția corectă în munca noastră. Nu ne scufundăm în separare și nu încercăm să peticim conexiunile rupte pentru că aceste tentative nu vor reuși niciodată. Trebuie doar să muncim la unitatea noastră și vom corecta separarea atunci când vom trage puterile grație unității noastre.

Cei care intenționează să lipească părțile sparte împreună, nu vor corecta nimic. Pur și simplu este o nebunie și nu trebuie să se angajeze în asta. La urma urmei, părțile separate ar trebui nu doar să fie în contact unele cu altele, ci ar trebui, de asemenea, să devină un întreg. De aceea, câmpul de activitate este doar unitatea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 10.07.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce dorim să primim în mod natural Tora ca un fel de bine, pe care ”ar trebui” să îl primim?

Răspuns: Și, cine a spus că Tora, metoda corectării, este percepută ca bună? Este spus: ”Am creat înclinația rea și am creat Tora drept condiment”. Creatorul a creat, pe de o parte, răul și, pe de altă parte, un ”condiment” împotriva acestuia, forța de corectare. Dar, ce bine există în ea? Ce este bine dacă am o mașină în pană care trebuie reparată?

Privește lumea. Cine invidiază poporul evreu pentru că a primit Tora? Numai oamenii care sunt atrași de scopul creației, de corectare, ceilalți pot aduce o varietate de definiții ale Torei și nimeni nu o numește Lumina care Reformează. Nimeni nu va spune că esența Tora este corectarea răului în sine și că trebuie să ne cufundăm în acest proces.

Definiția noastră cu privire la Tora ca Lumina care Reformează nu pare de bun augur. Noi vorbim de forța corectării care confruntă tot răul care ar trebui să fie descoperit în noi. Descoperirea răului este mereu neplăcută, inconfortabilă, deloc blândă. Este ceva teribil: o boală gravă și un remediu pentru ea.

Nu este o coincidență faptul că, copiii trec prin anumite boli care le vor asigura imunitatea mai târziu. Avem nevoie de experiența fiecărei stări pe drum, descoperind răul în fiecare, suferind de această boală, apoi să o corectăm. Deci, cine are nevoie de asta? În definirea corectă a acestui cuvânt, termenul ”Israel” nu promite o viață bună nimănui. Dacă priviți istoria poporului evreu, atunci nu este nimic de invidiat. Doar o mână de oameni în lume sunt legați la Israel pentru a împărtăși soarta lor. Poate că ei au moștenit atracția lor din Reshimot (reminiscențe) ale triburilor pierdute.

Este dificil să ne așteptăm la un aflux masiv acolo unde muncim împotriva egoismului.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 09.07.2014, ”Unitatea poporului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cineva aude sirena de avertizare anti-rachetă și aleargă spre adăpost, la ce ar trebui să se gândească în acel moment?

Răspuns: Creatorul îi amintește despre un fel de defect, că există ceva care nu a fost încă corectat, care ar fi trebuit să fie făcut. De aceea, asta se dezvăluie prin suferință și nu prin Tora.

Întrebare: Ce ar trebui să creadă oamenii care trăiesc în alte părți ale țării, care nu sunt sub foc?  La urma urmei, ei își văd de treburile lor ca și cum nimic nu s-a întâmplat, în timp ce în sud, această viață liniștită s-a terminat. Cum mă pot conecta la cei care coboară în adăposturi la sunetul sirenelor și exploziilor?

Răspuns: Ar trebui să fac toate eforturile pentru a folosi toate șansele de a conduce poporul la unitate. Și, în timp ce fac asta, ar trebui să construiesc o intenție pentru ca situația să se calmeze, pentru ca noi să putem să mergem înainte spre scopul creației pe acest segment de drum, urmând calea Torei și nu a suferinței.

Și așa în fiecare zi, în fiecare moment, schimb ”întrerupătorul” pe drumul corect, pentru a ajuta persoanele din sud sau (o etapă mai sus) pentru a aduce mulțumire Creatorului. Desigur, trebuie să oprești dușmanii cu o armată. Avem nevoie de pace acum, și nu putem să o obținem fără a recurge la forță. Și totuși, ar trebui să folosim aceste mijloace doar pentru a obține timp pentru corectarea noastră.

Un război nu va corecta nimic. Astăzi, lumea este deja conștientă că războiul nu va aduce prosperitate. Este clar pentru toată lumea: forța nu rezolvă problemele. Prin urmare, vom recurge la mijloace militare pentru a opri escaladarea conflictului și pentru a ne da timp să facem munca noastră principală de unificare a națiunii.

Din partea a 6-a  Lecției zilnice de cabala, 08.07.2014, Lecție pe tema ”Unitatea poporului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul a poruncit fiilor lui Aaron să nu plângă moartea fraților lor, dar a poruncit poporului Israel să îi plângă. Ce este această diferență?

Răspuns: Noi facem diferența între categoriile tată, mamă, frate, soț, soție și copii în munca spirituală și abia apoi este masa generală a poporului. Oamenii sunt stări ale sufletului nostru cu privire la toate situațiile de familie care sunt la nivelul mineral și astfel, le lipsește orice înțelegere a ceea ce se întâmplă. Dorințele care sunt la nivelurile următoare, totuși, la nivelurile de membri ai familiei, oameni care sunt aproape unul de altul, sunt deja un pic dependente una de cealaltă, astfel încât nu au de ce să-i plângă si să facă ceva, mai degrabă contrariul.

Există dorințe pe care trebuie să le respecte deoarece prin asta, ei coboară în timpul celor șapte zile de doliu la profunzimea care le-a fost revelată, spre dorința egoistă numită Nadav și Avihu, și prin atingerea acesteia, ei încep să corecteze aceste atribute.

Întrebare: Asta înseamnă că poporul israelian trebuie să coboare la astfel de adâncimi pentru a le atinge și a urca din nou?

Răspuns: Oamenii sunt într-o astfel de stare că nu pot să înțeleagă sau să facă ceva. Prin urmare, nimic nu este înțeles în dorințele noastre pe care le numim ”popor” care sunt la un nivel minor atât de egoist. Ele sunt corectate automat până când încep să înțeleagă cine suntem, ce facem și de ce. Ca și cum am efectua milioane de acțiuni diferite, aleatorii și inutile în diferite situații de viață și astfel, am atinge treptat stările care sunt mai bine înțelese.

Deci, începem să înțelegem cum trebuie să progresăm. Acest lucru înseamnă că noi nu facem acțiuni aleatoare, fără nici o intenție, ci intențiile noastre încep să determine acțiunile noastre.

Din kab.tv, ”Secretele cărții eterne”, 22.01.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul (Shemini), 10:16-10:17: Referitor la țapul ca jertfă de ispășire, Moise a făcut cercetări și a constatat că l-au ars. Mâniat pe Elazar și Ithamar, fiii lui Aaron care au rămas în viață, a zis: ”De ce nu ați mâncat jertfa de ispășire în locul sfânt, că este Sfânta Sfintelor, și El vi l-a dat pentru ca să vă asumați păcatul comunității, pentru a-i obține o ispășire înaintea Domnului?”

Consumul de carne este un nivel foarte înalt , care nu este permis pentru toți preoții. Discernem cinci niveluri în Partzuf spiritual: minte, oase, tendoane, carne și piele. A atinge o stare în care încep să clarific al patrulea nivel al dorinței egoiste la nivelul unui preot se numește să mănânci carnea de ofrandă care a fost arsă în Tabernacol. Este vorba despre o corecție la un nivel foarte înalt, muncind cu atributele în scopul de a primi de dragul Creatorului.

Fiii lui Aaron, Elazar și Ithamar au fost autorizați să facă asta, adică să urce la un nivel superior grație căderii fraților lor Nadav și Avihu care, în ciuda căderii lor, au descoperit dorințele prin care astfel de acțiuni pot fi efectuate.

Este important să spunem că Tora a fost scrisă pentru ca noi să putem să o urmăm treptat, și aici citim despre astfel de niveluri ridicate ale minții umane despre care nu avem nici o idee, pentru că nu putem ieși din egoul nostru. Acolo, atributul pur al dăruirii este în vigoare.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 22.01.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, garanția reciprocă: Munca în Tora și porunci este exprimată în cuvintele: ”Și veți fi pentru mine o împărăție de preoți”, adică voi toți, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân, sunteți precum preoții. La fel, nu au averi în această lume materială, pentru că Domnul este averea lor, atunci întreaga națiune va fi organizată astfel ca întreg pământul și tot ce-i aparține se vor dedica Domnului. Și nici un om pe pământ nu va munci pentru altceva decât pentru a respecta poruncile Domnului și a satisface nevoile aproapelui său, astfel că nici o persoană nu-și va face griji niciodată cu privire la ea.

Astfel, chiar și munca câmpului precum recoltarea, însămânțarea și altele sunt la același nivel de sacrificiu pe care preotul îl efectuează în Templu, pentru că, de ce am nevoie de porunca de a aduce sacrificii Domnului și, de ce să îndeplinesc porunca de ”Iubește aproapele ca pe tine însuți”? Faptul este că, cel care seceră pământul său pentru a hrăni pe aproapele său, seamănă cu cel care aduce sacrificii Domnului. Mai mult, se pare că porunca ”Iubește aproapele ca pe tine însuți” este mai importantă decât a aduce sacrificii, după cum am văzut mai sus.

Cu cât acțiunile omului sunt pregătite pentru a satisface nevoilor fizice ale celorlalți,  cu atât mai înaltă este munca sa. Dacă am cusut sandale pentru un prieten cu loialitate și iubire, ca Rabbi Yohanan, cizmarul, prin asta am făcut o muncă mai mare și mai importantă decât munca pe care Marele Preot o face în Templu, în Sfânta Sfintelor de Yom Kippur (Ziua Judecății). Mai ales că, dacă ies din calea mea, din mediul meu, spre publicul larg pentru a explica oamenilor scopul creației și a-i atrage la el, să le dau un pic de cunoaștere despre aceasta, pentru a le oferi sprijin, pentru a da o mână de ajutor, atunci nu există muncă mai importantă decât asta. Este imposibil să comparăm importanța acestei munci cu restul activităţilor.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 18.06.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și focul de pe altar trebuie să ardă fără a se stinge: Preotul va aprinde lemne în fiecare dimineață, va așeza acolo arderea de tot,  va arde grăsimea jertfei de mulțumire. (Tora, Leviticul, ”Tzvav”, 06:05)

De fapt, nu era nevoie de lemne de foc pentru a menține focul pe altar pentru tot Focul Divin care era. În Primul Templu, forma semăna cu un leu, în al Doilea Templu – câine (Moshe Weisman, “Midrash spune” Capitolul “Tzav”). Un foc spiritual nu are nevoie de carburant deoarece el arde ca atare; nimic nu poate să-l influențeze, nici ploaie, nici vânt.

Un leu înseamnă purificarea completă a tuturor celor zece Sfirot; un câine reprezintă o corectare parțială a primelor trei Sfirot, Galgalta ve Eynaim.

Atunci când nu folosim AHP, rămâne în exterior și este numit atunci ”câine rău”, care latră și nu permite oamenilor să facă munca în mod corect. În același timp, ei ne împing să facem cel puțin ceva. Fără negativ, nu există pozitiv. Asta explică de ce în epoca celui de-al Doilea Templu, dorințele nu au fost toate ajustate pentru a fi utilizate în scopul de purificare; mai degrabă doar părțile cele mai ușoare. Această situație a favorizat o aspirație de a reveni la Primul Templu.

Cum este vorba despre un plan general de dezvoltare, conform căruia cele două Temple a trebuit să fie distruse, nimic nu se va putea dobândi. În acest moment, ne confruntăm cu construcția celui de-al Treilea Templu. Al Treilea Templu este corectarea întregii omeniri, atunci când tot egoismul este adus la altar, în întregime ars, și unit în jurul Cortului Chivotului Legii.

Există numeroase cercuri în realizarea unității: cel mai central, Cohen, un pic mai puțin central și mai extern, Leviții, apoi poporul Israel, și apoi națiunile lumii. Această divizare nu se definește conform originii etnice a cuiva, ci prin forța de aspirație spre centrul unității după spargerea finală și amestecarea sufletului comun care a avut loc. Cei care au cea mai puternică aspirație pentru unitate sunt numiți ”Cohen” (Preoți), cei a căror dorință de a se uni este mai slabă sunt numiți ”Leviți”, etc.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→