Întrebare: Până când am început studierea lumii Atzilut în Partea 9 a Talmud Eser Sefirot (TES), mi se părea că am înţeles fluxul materiei. Dar în această parte, nu am înţeles absolut nimic. Ne poti spune, în termeni generali, ce se întâmplă acolo?

Răspuns: Iti pot spune ce se întâmplă cu tine, de ce nu înţelegi nimic. Este pentru că nu ai legătură cu aceasta.

Există mai multe niveluri de percepere a materialului de studiu: „Nu ştiu”, „Eu nu sunt familiarizat cu”, „nu înţeleg,” şi „Eu sunt incapabil sa înţeleg”. Cel din urmă este pentru că mintea ta nu corespunde cu mintea cartii.

Dacă acesta ar fi fost scris în chineză şi nu ai fi înţeles limba, ar fi fost un lucru. Daca depindea de nivelul educaţiei tale, nu ai fi înţeles anumite formule sau definiţii de bază necesare pentru a stapani materialul, încă ai avea ceva de studiat.

Cu toate acestea, aici poti studia cat de mult doresti, an după an şi nu vei înţelege nimic până când Kelim (vasele, dorinţele) tale nu devin cel puţin oarecum similare cu dorinţele descrise în carte. Atunci când fiecare cuvânt va corespunde cu o schimbare interioara a ta, vei începe să înţelegi ceea ce este descris aici.

Ai putea întreba: „Dar nu am înţeles nimic în primele trei părţi ale TES?” Nu, nu ai inteles. Cele trei părţi în discutie descriu actele daruirii absolute, care sunt atât de îndepărtate şi de opuse tie incat această opoziţie iti oferă iluzia de înţelegere. În realitate, le interpretezi complet incorect.

Este uşor să desenam un Kli (vas), Lumina, si ecranul in mijloc, cu săgeţile indicând în diferite direcţii, procentul de Lumina primita sau respinsa. Dar este imposibil să ne imaginăm această acţiune in realitate. Cu toate acestea, este atât de inaccesibil şi opus noua incat ne face să credem că înţelegem.

Între timp, acţiunile descrise în partea 9 din TES sunt foarte aproape de noi. În momentul în care ai cel puţin o uncie de dorinta de a darui, vei intra intr-un act similar.

Prin urmare, vezi că nu înţelegi. Mintea ta trebuie sa devina similara cu cea spirituala-apoi conexiunea va apărea şi vei fi capabil să înţelegi. Aceasta este singura cale!

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să oferi altora tot ceea ce le lipseşte?

Răspuns: Desigur, nu vorbim despre realitatea lumii noastre. În caz contrar, ti se va reprosa nemilos: „Nu ţi-e ruşine? Studiezi Cabala si nu dai tot ce ai.” Oamenii ignoranţi cred că va trebui să trudesti pentru a aproviziona pe altii cu nevoile lor materiale…

Cu adevărat, a ajuta pe altul inseamna să-i arati cum se poate corecta. Singura excepţie de la această regulă sunt nevoile umane de bază. Noi trebuie să oferim la toata lumea necesităţile elementare ale vieţii, astfel încât sa nu existe oameni in lume care nu dispun de elementele de bază ale vieţii.

Cu toate acestea, dincolo de asta, ne pasa exclusiv de corectarea sufletului. Nu există nicio îndoială: În primul rând, o persoană trebuie să asigure pentru ea însaşi necesitatile de bază, „animale” ale existenţei şi tot restul trebuie sa asigure pentru „omul „din interior, adică sufletul.
Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/2011 on Principiile Educatiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Starea noastra de spirit defineşte legătura cu spiritualitatea, cu Creatorul, cu Lumina, împlinirea pe care am avut-o în Lumea Infinitului. Dar cand aspiram la o stare bună, ne gândim in mod natural la împlinire şi uitam că aceasta implinire presupune corecţia, intenţia „în scopul de a darui.”

Cu alte cuvinte, mai intai de toate trebuie să dobândim intentia de a darui; împlinirea va urma. Prin urmare, ni se dă un sentiment de goliciune, lipsa de împlinire, astfel încât să nu ne concentram pe ea, ci pe intenţie, inseamnand sa îndeplinim pe altii  si nu pe noi insine.

Acest lucru este necesar pentru a construi în noi o atitudine „neutra” libera de placerea egoista atunci când putem folosi implinirea de dragul altora, şi nu pentru noi înşine. Doar imaginaţi-vă ce ar fi daca ni s-ar da posibilitatea de a ne împlini cu Lumina superioara in mod egoist! Am visa la asta tot timpul în loc sa le gandim la cum sa-i împlinim pe alţii!

Prin urmare, Lumina superioară se ascunde. Astfel ea ne oferă posibilitatea de a ne gândi la împlinirea superioara altruista, libera de egoismul nostru, care nu face nicio distincţie cu placerea spirituala ascunsa. Chiar dacă eu nu sunt tocmai fericit, şi prietenii, de asemenea, nu par deosebit de bucurosi, aceasta este singura ocazie de a potoli egoismul meu şi setea de plăceri s-o adorm şi de a folosi acest spatiu gol pentru construirea relaţiei mele cu ceilalţi

Acesta este un ajutor extrem de valoros, şi trebuie să fim recunoscători pentru asta! În caz contrar, vom rămâne, probabil, în robia egoismului nostru şi nu am avea nici o şansă să ne smulgem din ea. Şi aici, mie mi s-a dat o şansă de a ma cerceta şi artificial, insemnand nu în acord cu dorinţa mea, dar practic de la zero, încep sa public bucuria, importanţa scopului spiritual, a mediului, a tot ceea ce imi lipseste!

Eu insumi trezesc această bucurie şi importanţă, construi-le în mod artificial, şi aduc acest lucru în mediul meu. Ma comport ca un copil care se joacă cu o jucărie şi, prin urmare, o introduce în viaţa lui. El trage o maşină de jucărie şi mormăie, şi pare ca masina este într-adevăr condusa şi motorul lucrează în ea.

Acesta este modul în care activam sistemul superior cu dorinţa noastră. Această dorinţă -singurul lucru pe care avem nevoie sa-l gasim-este motivul nostru (MAN). Ne exprimăm dorinţa noastră, astfel încât să realizam fără nici o pregătire din partea ego-ului nostru, fără nici o senzaţie preliminară, ci pur artificial. Acesta este modul în care vom începe construirea unei noi forme de la un zero.

Nu ar trebui să ne fie ruşine ca suntem aparent artificiali. Cu siguranţă, nu este o formă autentică într-un sens care nu derivă din dorinţa noastra anterioara. Dimpotrivă, ar trebui să fim mândri ca nu suntem in dorinta noastra adevarata, naturala (egoista)  şi ne jucam un joc al daruirii!

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand cercetam natura, studiem multe fenomene care se desfasoara în faţa noastră şi în interiorul nostru. Pentru a le aduce la un numitor comun, putem spune că orice specie, precum şi orice parte din natura, are grija de propria sa existenţă. Şi cu cat mai multa grijă are de sine, cu atat mai mare este nivelul de dezvoltare al acesteia. Acesta este modul în care nivelul vegetativ al naturii provine din nivelul mineral al naturii, iar nivelul animal vine din cel vegetativ, iar omul din nivelul animal al naturii.

Înţelegem din ştiinţa Cabalei că acest lucru nu s-a întâmplat de la sine, ci prin intermediul Reshimot, „genele dezvoltarii”, care sunt realizate succesiv unul după altul, în cadrul modelului stabilit iniţial.

Toate acestea există în interiorul aspiraţiei pentru auto-beneficiu. Programul insuflat în toate elementele naturii plasează o sarcină înaintea noastra: Ce trebuie sa fac sa ma simt bine? Fie ca este vorba de realizarea răului, progresul conştient spre bunătate, forţă, viteză, conectare, senzaţie, sau minte – în funcţie de potenţialul său, fiecare specie aspiră la bunătate şi se detaseaza de rău. Aceasta este natura noastra.

La nivelul mineral, vegetativ, şi animal această natură este „o strada cu un singur sens” – ne îndeamnă să acţionam direct pentru beneficiul nostru propriu. Dar la nivelul uman mai există inca o acţiune speciala. Omul este capabil să-si simtă aproapele, şi, prin urmare, el este dispus să dea ceva aproapelui său cu speranţa de a primi mai târziu recompensa si placere. Am învăţat diferite moduri de folosire a aproapelui, care nu exista la nivelurile inferioare.

La nivelurile mineral, vegetativ şi animal există doar recepţie. Dar omul, de asemenea, ştie cum sa daruiasca aproapelui pentru a primi beneficii pentru sine. Mai mult decât atât, interacţiunea cu aproapele are menirea de a-i aduce în cele din urmă mult mai multe beneficii decât recepţia obisnuita. Altfel, el este pur şi simplu incapabil de a primi ceva în mod direct. Dar intr-un fel sau altul, în ambele cazuri, el acţionează pentru binele propriu.

În principiu, recepţia directă este o metodă a primatelor pentru om. Cand un copil creşte, el primeşte educaţia prin care il învăţam să interacţioneze cu lumea, şi de obicei, aceasta înseamnă a-l învăţa cum sa foloseasca aproapele într-un mod prin care să evite să fie lezat şi care îi permite să primească auto-beneficiu la sfârşit. Aceasta este creşterea umană. Dacă lucrurile sunt aşa cum sunt, atunci cel mai bine este să ia în considerare aproapele. La urma urmei, de multe ori dorim să luam pur şi simplu, sa cucerim, şi sa furam fara a lasa urme.

Acesta este modul în care este lumea noastră şi de aceea noi percepem doar ceea ce primim in noi. Dorinta noastra este limitata şi în cele din urmă ne aduce la sentimente de goliciune şi disperare.

Dar există, de asemenea, o alta posibilitate diferita- Dar, mai exista si o alta posibilitate opusa- daruirea, unde tendinta este departare de mine, in sus, catre aproapele meu, precum si departare de mine, in jos, spre mine, si apoi in sus catre aproapele meu. În primul caz, daruiesc de dragul daruirii  (Bina, Hesed Hafetz), iar în al doilea caz primesc de dragul de a darui (gradul iubirii). Aceasta se numeşte un calcul exact opus şi există doar într-o fiinţă umană.

Astfel, avem două posibilităţi: receptia cu daruire auxiliara, sau daruirea cu recepţie auxiliara.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, in Educatia Globala

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tocmai am citit din Zohar o jumătate de oră. Vă întreb acum, în toată această perioadă câte momente a dorit fiecare dintre voi sosirea Lumini care reformează, aşteptând ca ceva să se întâmple? Este scris că îngerii întreabă o persoană după ce moare, Ai studiat Tora şi ai aşteptat salvarea?

Câte momente aţi petrecut străduindu-vă,  încercând să nu nu scăpaţi şi să prindeţi ceva foarte important, ca un vânător urmărind prada? Aţi anticipat-o cu pasiune, la fel cum vă simţiţi înainte de întălnirea cu cel iubit? Cât timp aţi rămas în această stare? De câte ori v-aţi întors la această aspiraţie din nou?

Numai aceste momente contează în viaţă. Ele sunt rezumatele şi ele determină viteza vieţii. Celelalte momente nu există cu adevărat…

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Un comentariu →

Întrebare: O parte din mine vrea într-adevar să meargă la Convenţie, dar cealaltă parte se opune cu tărie astfel încât nu vreau să vad pe nimeni. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Trebuie să faci o alegere liberă. Tu trebuie să înţelegi amândouă părţile din tine, ca toate gândurile şi dorinţele care se trezesc în noi în fiecare moment, ne vin de la Creator. Acetea sunt condiţiile care sunt puse pentru noi, de fapt nu sunt eu.

Ceea ce ia decizia nu este corpul meu, care se îmbolnăveşte şi nu vrea să se ducî la Convenţie, şi nici starea mea de spirit de asemenea. Noi acţionăm ca un mecanism în care toate semnalele electrice interne sunt controlate de o forţă superioară în funcţie de un program care ne conduce la o anumită stare.

Viaţa, moartea, şi toate stările dintre ele sunt determinate de sus şi nimic nu este accidental pentru nici una din ele. De aceea, în fiecare stare eu trebuie eu trebuie să mă detaşez şi să văd acest „mecanism” adică, corpul meu, dispoziţia lui, şi totul legat de el, din afară. Scopul acestui lucru e de a vedea că este acţiunea Creatorului şi să înţeleg ce vrea El să-mi dea chiar acum, şi la ce stare vrea el să-mi aducă „măgarul” (hamor vine de la homer adică materie). Apoi eu voi înţelege cum să lucrez cu acest lucru şi nu mă voi mai identifica cu „măgarul” (hamor).

Cu cât mai mult timp pe zi o persoană este capabilă să se detaşeze mai mult de sine şi în acest fel să se uite la sine dintr-o parte, ca la un corp în care au fost trezite anumite forţe, fără a se identifica pe ea cu acesta, dar pe care să-l folosească pentru a atinge scopul, cu atât mai repede va avea succes. La fel ar trebui să tratăm şi un prieten din toate punctele de vedere. Nu te uita la feţele lor sau la personalităţile lor, ci la dorinţa lor interioară în cea mai pură formă şi care nu depinde cu nimic de exterior. Acesta este prietenul punctului meu din inimă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11 Pregătire pentru Convenţia We!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce are societatea o atitudine de desconsiderare faţă de femeie? De ce consideră bărbaţii femeile mai jos de ei?

Răspuns: Această atitudine rezultă din faptul că femeile nu pot atinge pe cont propriu  spiritualitatea. Depind de bărbaţi pentru asta.

Sufletul comun este constituit din părţile masculină şi feminină, unde partea femeiască, Nukva, este dorinţa de umplere. În lumea noastră acest lucru este exprimat prin faptul că femeia are nevoie de o casă în care ea să poată naşte copii şi să aibă grijă de ei. Copiii ei conţin întreaga ei viaţă. De aceea ea depinde de societate într-o măsură mai mare decât un bărbat. Ea are nevoie de stabilitate şi de încredere în ziua de mâine.

Cu alte cuvinte, o femeie simte mai multă insatisfacţie şi aceasta este o premiză pentru dezvoltarea ei spirituală, iar acest fapt este perceput în societatea noastră egoistă ca slăbiciune. În mişcarea spirituală, totul este invers, fiindcă cu cât dorinţa este mai mare, cu atât persoana avansează mai mult. Noi, creaturile, depindem numai de dorinţă. Dacă această dorinţă este orientată spre drumul cel bun, atunci aceasta este cheia succesului.

De aceea, fără ca bărbaţii să absoarbă dorinţa femeilor, ei nu vor fi în stare să avanseze către spiritualitate.

Din lecţia din 3/5/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Femeia, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Ieri, în timp ce mă uitam la canalul nostru TV, am văzut transmisia unui program cultural care a avut loc in timpul Convenţiei din Tel Aviv. Erau prezentate diferite grupuri cu dansuri speciale ale diferitelor naţiuni din toate părţile lumii de unde veniseră participanţi la Convenţie. A fost o audienţă uriaşă şi o atmosferă specială care a facut imposibil să-ţi iei ochii de la ecranul TV. A trebuit să mă uit până la sfârşit.

N-am văzut nicio faţă respingătoare sau dezamăgită acolo fiindcă fiecare persoană era influenţată de inspiraţia comună şi întreaga sală a fost plină cu bucurie, speranţă inspiraţie şi surescitare. Şi nu a fost nici măcar din cauza unei revelaţii spirituale speciale care avea loc acolo, ci pur şi simplu din cauza dispoziţiei societăţii influenţând fiecare om în acest fel. Fiecare om care se afla acolo s-a simţit fericit şi bucuros în acel moment.

Aceasta este puterea influenţei sociale şi este singurul lucru care ne lipseşte pentru a avansa în fiecare moment. Pe drum noi nu putem cere nicio altă revelaţie în afară de revelaţia dăruirii, însemnând corecţia care îmi permite numai să dăruiesc, să mă conectez cu ceilalţi şi să nu cer nimic altceva, la fel ca Bina care nu vrea nimic pentru ea însăşi (Hefeţ Hesed).

Creatorul ne cere să devenim asemenea Lui. Să dăruim de dragul dăruirii şi apoi să primim de dragul dăruirii. De aceea avansarea noastră se întâmplă totdeauna „deasupra cunoaşterii” adică nu putem cere nicio altă calitate sau umplere pentru senzaţiile noastre în afară de calitatea altruismului. Mai mult, nici măcar nu-mi pasă dacă mi se va da oportunitatea să fiu altruist. Nu aştept niciun răspuns de la Creator în afară de reala aspiraţie către altruism care se va dezvolta în mine din ce în ce mai mult.

Lumea nu înţelege această atitudine încă, iar noi, de asemenea, sunt numai apropieri treptate de a fi capabil să auzi şi să înţelegi care este esenţa aici. Dar nu există niciun alt drum pe care să mergi. Întreaga omenire a intrat deja în procesul acesta de corecţie şi trebuie să înţelegem că nu există drum de întoarcere. Nu putem opri istoria.  Întreaga lume este în curs de dezvoltare foarte rapidă spre această nouă calitate – calitatea altruismului, care va începe să conducă lumea.

De aceea, Cabaliştii spun că nu avem nicio altă şansă în afară de a ne organiza un mediu care să ne susţină pe calea către ţintă şi să ne dea putere, inspiraţie şi bucurie. Noi nu putem primi toate astea de la Creator şi cu atât mai puţin de la noi înşine, ci numai de la societate.

De aceea , diseminarea noastră trebuie să sublinieze astfel de evenimente inspirate, cum a fost de exemplu cel de la Convenţie. Asta înseamnă să „ne alăturăm binelui” care este şi motto-ul alegerii noastre. Cu cât o să avem mai multe programe ca acesta, care provoacă bucurie, unitate şi care se pot face, cu atât mai mare este forţa de viaţă pe care acesta îl va da la fiecare persoană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/11 Pregătire pentru Convenţia We!

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Luăm în considerarea numai cantitatea dorinţelor şi plăcerilor, fără a examina calitatea lor. În vânătoarea fără sfărşit a plăcerilor, omul începe în mod inevitabil să ajungă la întrebarea: De ce am nevoie de asta? Care este menirea vieţii?

În trecut nimeni nu se gândea la asta, cu excepţia unor puţin filozofi, dar astăzi o mulţumie de oameni se întreabă: De sunt aici? Pentru ce este această lume? Ce este în ea?

Este o întrebare calitativ diferită, o întrebare esenţială. Astăzi, o vânătoare eternă pentru plăcere face ca omul să reflecteze la ea la un nivel mai înalt: El vrea să ştie care este menirea vieţii lui.

Eşuând să păstrez plăcerile şi străduindu-mă să găsesc altele noi, alerg în jur ca o veveriţă în cuşcă. Plăcerile pot să nu înceteze niciodată, totuşi eu mă ridic până la urmă de la nivelul animal la cel uman şi mă întreb: Pentru ce?

Noi înşine nu observăm aceste schimbări calitative în dorinţă. S-ar părea, cum pot să mă simt nefericit dacă fiecare zi îmi aduce mai multe oportunităţi de a mă bucura? Totuşi, o anumită tendinţă este ascunsă înăuntru şi de asta o eră vârstă este numită era depresiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011 din Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva primi de la mediu importanţa intenţiei de a dărui?

Răspuns: Imaginaţi-vă faptul că în afară de mediu nu mai este nimic. Nu este niciun Creator, nicio proprietate de dăruire, nu este nimic altceva decât mediul.

Credem că mai este altceva şi asta ne calmează: Este mediul, dar mai este şi Creatorul, relaţia mea cu El. De fapt, nu este aşa, este numai mediul. Fie te percepi pe tine în tine însuţi, ori te percepi pe tine înăuntrul mediului. Vei fi tot tu, dar un tu perfect care încorporează toate piesele pierdute.

În afară de aceste două componente nu este nimic. Fie eşti scufundat în sinele tău curent, fie eşti conectat cu mediul pe care acum ţi-l imaginezi în afara ta: cu grupul, cu dorinţa comună. Dar acesta eşti tu!

În realitate, percepţia curentă a sinelui meu este condiţionată de faptul că egoismul meu mă îndepărtează de adevăratul meu eu şi cred că exist în afara lui. Ascunderea acţionează asupra mea şi eu îl consider străin. Ulterior, el îmi va deveni revelat – pe cine am furat, pe cine am înşelat sau rănit. Am fost eu însămi, oamenii apropiaţi şi dragi mie!

Continuare întrebării: În ce condiţie pot primi importanţa dăruirii de la mediu?

Răspuns: Prin credinţă deasupra raţiunii! Tu cauţi o confirmare raţională, o anume logică care ar explica faptul că tu apelezi la grup şi primeşti sprijin de la el. O asemenea logică nu există. Într-adevăr, dacă ai fi capabil să susţii asta în mod logic, ar fi în avantajul tău să fi în această echipă, din punct de vedere egoist, de exemplu ca într-o echipă de fotbal. Aici, totuşi, nu ai niciun sprijin raţional!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→