Daily Archives: 17 iulie 2011

Certându-ne de dragul de a ne certa

Întrebare: Ce trebuie să facă dacă pot să mă anulez în gândurile mele, dar îmi este foarte dificil să o fac în practică?

Răspuns: Este imposibil! Dacă mă anulez cu adevărat în gândurile mele, atunci o fac şi în acţiuni. Acţiunea este rezultatul intenţiei.

Dar dacă încă nu am ajuns la decizia finală de a mă anula, atunci nu sunt în stare să fac această acţiune şi numai mă mint crezând că mă anulez în gânduri.

Dacă vedem că după o dispută grupul nu ajunge la unitate, până la următoarea ceartă, este un semn că membrii acelui grup nu se anulează reciproc şi nu au nicio şansă să obţină spiritualitatea.

Făcând o auto-analiză interioară şi încercând să ne anulăm egoismul înaintea prietenilor, intern şi extern, facem deja munca spirituală. Putem revela practic lumea spirituală numai dacă ne anulăm în întregime egoismul conform nivelului gradului curent.

Dacă obţii acum o reală auto-anulare faţă de oricare persoană,  vei fi convins că te afli în realitatea spirituală, în calitatea dăruirii, unit într-o anumită măsură cu Creatorul!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala  7/17/11, Scrierile lui Rabash

Banii nu pot cumpăra fericirea

Opinie (Robert Skidelski, membru al Camerei Lorzilor din Anglia, profesor emerit de economie politică la Universitatea din Warwick, english.aljazeera.net : „Civilizaţia din vest este din ce în ce mai nesatisfăcătoare, împovărată cu un sistem de stimulente care sunt în special pentru acumularea de bogăţii, dar care nu subminează capacitatea de a ne bucura de ele. Capitalismul poate fi aproape de epuizarea potenţialului său de a crea o viaţă mai bună – cel puţin în lumea ţărilor bogate…

„Câştigurile materiale pot continua deşi există dovezi că ele nu îi mai pot face pe oameni mai fericiţi…”

Aceasta nu este pentru a denigra capitalismul. A fost şi este un sistem superb pentru depăşirea deficitului. Prin organizarea unei producţii eficiente şi prin direcţionarea ei mai degrabă către bunăstare decât către putere, el a ridicat din sărăcie o mare parte a lumii.”

Dar ce se întâmplă cu un astfel de sistem când deficitul se transformă in surplus? Are doar rolul de a produce şi mai multe pofte stimulând apetitul epuizat cu gadget-uri noi, cu fiori şi emoţii? Cât mai poate continua asta? ..

„Aceasta a inspirat modul de viaţă american, unde banii vorbesc totdeauna. Sfârşitul capitalismului înseamnă simplul sfârşit al nevoii de a asculta de ei. Oamenii vor începe să se bucure de ceea ce au în loc să vrea mai mult…”

„Seviciile financiare se vor restrânge fiindcă bogatul nu va mai vrea ce a vrut mereu, să devină şi mai bogat..”

„Dezonoarea lăcomiei este probabilă numai în acele ţări ai căror cetăţeni au deja mai mult decât au nevoie. Evidenţa sugerează că economiile vor fi mult mai stabile şi cetăţenii mult mai fericiţi dacă bunăstarea şi veniturile vor fi mai uniform distribuite.”

Comentariul meu: Nimeni nu a prevăzut că natura noastră, egoismul, nu se va dezvolta la nesfârşit, şi brusc, pentru prima oară în istorie, el va începe să se schimbe şi să se transforme de la egoismul individual la egoismul general, integral şi dependent de global, şi că oamenii vor simţi gol în vechea umplerea egoistă individuală. Aceia care încă aleargă după „bani=fericire” vor realiza repede că metodele anterioare de strângere a acestei „fericiri” nu mai funcţionează fiindcă lumea a devenit globală şi integrală.

Zero poate fi şi el infinit

Întrebare: De ce, după atâţia ani de studiu, încă întrebăm despre scop? Înseamnă că începem întotdeauna de la început, de la zero?

Răspuns: Nu, de fiecare dată începem de la un „zero” chiar mai mare! Într-adevăr, dorinţa egoistă creşte constant, ca şi înţelegerea. Dorinţele noastre devin mai ascuţite şi mai precise şi astfel „zero” al nostru devine mai adânc şi mai bine definit.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/15/2011, Scrierile lui Rabash

Dezvoltarea desăvârşeşte conexiunile

Textele Cabaliste sunt scrise în ebraică şi aramaică, ca si cum se foloseste corectă şi cea greşita din aceeaşi limbă. Dar în realitate, limba nu conteaza. Orice poate fi descris în limba engleză, greacă, sau germana; nu contează ce limba  folosim.

Nu contează ce simboluri sunt alese. Cheia este ca acestea sa fie potrivite pentru a exprima proprietăţile care există la nivelul de primire, astfel încât cu ajutorul lor sa ridicăm dorinţa noastră la nivelul de a darui.

Limbajul ramurilor nu este ca limbile aceastei lumi. El articulează dorinţa, cu toate proprietăţile sale din moment ce atrage Lumina care reformeaza şi ne schimbă astfel încât să ne putem ridica la pasul următor. Limba înseamnă conexiune; are utilizare similara în această lume, dar este utilizat într-un fel simplu, uni-dimensional.

Când spun ceva, îmi exprim legătura mea cu această noţiune în măsura în care înţeleg, simt, sau ma ingrijorez in legatura cu asta. Limba ramurilor nu este o explicaţie comună despre atitudinea mea, ci mai degrabă o explicaţie a elevarii- acţiune a ascensiunii. Limba ne învaţă cum să ne conectam cu nivelul superior de la unul mai mic.

Orice limbă exprimă conexiunea; nu există nimic altceva, cu excepţia conexiunilor. Universul este compus din elemente multiple, şi cel mai important lucru pentru noi este să facem legătura între toate acestea. Dezvoltarea noastra este perfectionarea conexiunilor. Asa este definita avansarea.

De fiecare dată dezvăluim o conexiune mai autentica între părţile realităţii până când vom descoperi lumea Infinitului unde toate conexiunile sunt deschise. Această conexiune se numeşte „Creatorul,” proprietatea de a darui, care guverneaza toate părţile.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/11/2011, Talmud Eser Sefirot