Atunci când o persoană nu este strâns legată de mediul corect, începe să se îndepărteze de munca spirituală, având în vedere că linia stângă este așa de tentantă!

Acestea nu sunt doar tentații fizice care te distrag pentru o anumită perioadă de timp, pe care să le poți rezolva și să te întorci la munca spirituală, dar sunt și tentații ca de exemplu controlul, bogăția, respectul, lauda și cunoașterea.

Poți să-ți imaginezi probabil că oamenilor care studiează înțelepciunea Cabala li s-a permis să primească o bogăție imensă; este îndoielnic că cineva ar putea rezista acestei tentații. Dacă li s-ar da palate, yacht-uri și o armată de servitori, ar fi înaintea oricărei dorințe pe care ar avea-o. Astfel, o persoană este pur și simplu spălată pe creier. Se transformă într-un animal într-o cușcă de aur.

I s-ar putea da și control nelimitat. Să presupunem că cineva îți spune: ”Avem nevoie de tine să fii președintele lumii. Vrem o persoană care să conducă tot. Orice îți dorești va fi imediat făcut în lume, cu ajutorul întregii ierarhii umane.” În același timp, nu este vorba despre corectarea lumii și a oamenilor, ci despre evoluția tehnologică obișnuită.

Ce poate opri o persoană? Nimic.

Poți fi testat nu prin bogăție sau dominare ci prin faimă: Ți se spune că ți se acordă Premiul Nobel pentru Pace sau că ești invitat să faci o prezentare la o conferință de prestigiu. Ești înconjurat de lingușitori care te laudă și te complimentează. Toată lumea te admiră și este impresionată de tine! Creatorul poate să-ți prezinte în fața ochilor un astfel de spectacol.

Și cel mai important este să știi că societatea te vede drept persoana cea mai înțeleaptă, cea mai deșteaptă, cea mai talentată dintre toate. Cunoașterea nu înseamnă nici bogăție, nici putere și nici glorie. Cunoașterea umană obișnuită reprezintă acoperirea întregului univers; toată lumea te privește ca și cum ești singurul care înțelege secretele universului. Aici adorarea este mult mai însemnată, având în vedere că este de fapt între ego și nivelul următor.

Este foarte greu să evităm tentații ca dominare, bogăție, faimă și cunoaștere, în drumul nostru spiritual; de fapt, este imposibil. Trebuie să-i păzim și să-i protejăm pe studenții care sunt atrași de aceste lucruri. De aceea, în toate religiile și în multe societăți, fiul este de obicei urmașul tatălui astfel încât să i se poată da mai departe profesia. Fiul nu va obiecta niciodată, va sprijini și va păstra linia tatălui pentru că vrea să ducă mai departe numele și caracterul.

Să-i educi pe studenți astfel încât să-ți fie credincioși așa cum ți-ar fi proprii fii este foarte complex. Pentru a face acest lucru, cineva trebuie să-i tiranizeze, astfel încât nu se vor rupe de tine, vor primi cât de multe lovituri posibil de-a lungul anilor petrecuți cu tine, și vor începe să conștientizeze de ce se apropie sau se depărtează: pentru respect, pentru cunoaștere sau pentru bogăție? Astfel, cel puțin, vor începe să simtă aceste lucruri.

Simt că studenții se abat de la calea corectă în funcție de distanța lor interioară față de mine și în funcție de disprețul pe care-l simt față de ei înșiși. În acest caz, trebuie să le arăt că nu sunt ei cei care se îndepărtează de mine, ci eu sunt cel care se îndepărtează de ei. Dacă un student dezvoltă corect acest lucru, va înțelege că nu este vorba de îndepărtare, ci de apropiere de mine și atunci va trece peste orice. Dacă nu face asta, atunci nu se va întâmpla nimic.

De pe KabTV, ”Secretele Cărții Veșnice”, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, 23:01: ”Nu trebuie să acceptați un raport fals, nu așezați mâna voastră pe o persoană rea, pentru a fi un martor mincinos.”

Această lege a Torei, care este despre lupta unei persoane cu răul său interior, găsește un ecou în spiritul cărților Psalmilor. ”Nu trebuie să acceptați un fals raport, nu așezați mâna voastră pe o persoană rea”, înseamnă că nu ar trebui să susțineți ego-ul care trăiește în interiorul vostru și este natura voastră. Astfel disting între adevăratul meu eu și eul meu egoist nefast.

Adevăratul meu eu este bazat pe opoziția lor, pe sentimentul de Creator, atunci când încep să mă identific cu Creatorul, atunci când egoismul meu crește constant. Diferența dintre ele se dezvoltă în consecință: pot determina atributele mele negative față de obiectul spiritual (Creatorul) mai clar, deci cererea mea devine mai puternică și mai rafinată.

”Pentru a fi un martor mincinos”, înseamnă a nu se apleca la opinia ego-ului meu, deoarece atunci când crește, prezintă argumente logice unei persoane și pur și simplu nu pot fi combătute cu mintea noastră simplă.

În acest caz, conexiunea între oameni este foarte importantă, legătura dintre o persoană și mediul corect, altfel, se îndepărtează de munca spirituală.

Din ”Secretele Cărții eterne”, kab.tv, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Spiritualitatea nu se atinge muncind cu mintea, așa cum se spune: ”înțelepciune printre națiuni – crede, Tora printre națiuni – nu crede”. Asta înseamnă că Lumina care reformează nu se află printre ei. De aceea sunt numiți națiunile lumii și nu încă Israel. Despre aste este întreaga dezbatere: Cine ajunge la Creator și cine nu? Ce înseamnă să ajungi?

În măsura în care dobândim vasele dăruirii și sens în ele, ajungem la Creator, ceea ce reprezintă fenomenele care au loc în vasele noastre de dăruire. Este imposibil să ajungem la orice altceva decât la un sentiment în vasele noastre. Simpla dorință de a primi de la început se mărește și dobândește o nouă ordine. Înainte, era spartă în multe bucăți contradictorii care se simțeau pe ele însele ca Israel și națiunile lumii, ca rude și străini îndepărtați.

Toate astea au făcut parte din dorința mea de a primi, dar părea că o întreagă lume se află în jurul meu sub diferite forme. Rolul meu este să le conectez pe toate în una singură, să adun toate bucățile și să mi le atașez purtându-mă cu iubire față de ele. Trebuie să înțeleg că totul mi-a fost dat ca să mă corectez pe mine însumi, punctul din inimă, prin care primesc intenția corectă față de dușmanii mei, aceia care mă urăsc și străinii, pe măsură ce îi percep ca părți ale sufletului meu.

În interiorul meu trebuie să găsesc atitudinea corectă față de ei și apoi să-i corectez. Dacă realizez o astfel de corectare în propria mea atitudine, văd că totul reușește. Toți dușmanii și toate problemel nu sunt decât o versiune a stării mele interioare. Prin atitudinea mea împart întreaga realitate în pâmântul lui Israel, Liban, Siria, Iordania, Babilon, și alte țări și națiuni îndepărtate, ceea ce înseamnă că ele reprezintă toate nivelurile dorinței mele: inanimat, vegetal, natura animată și cuvântător.

Odată, nu exista decât o dorință, lumea Ein Sof (Infinitate) și acum este divizată în multe părți, care simt că simt îndepărtate una de cealaltă și se urăsc una pe alta. Toate acestea pot fi conectate într-o singură formă, și aceasta este întreaga corectare a omului și a lumii ca un întreg.

Toate astea pot să se întâmple numai dacă cer corectarea. Diferența este dacă filozofez despre asta folosindu-mi mintea sau, în contrast cu ceea ce văd și cu repulsia că simt prin toate aceste părți, în credință deasupra rațiunii, ca părți ale sufletului meu, deși par atât de îndepărtate și chiar că se urăsc. Deci încep să mă apropii de spiritualitate, muncind în grup deasupra dorinței mele și astfel trezind-o din ce în ce mai mult.

Din a doua parte a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Este imposibil să inventăm ceva ce nu există în natură. Poate că nu este un corespondent material de la care pornim când construim acest ceva sau nu e la același nivel, dar trebuie să existe. Luăm toate exemplele și similaritățile de la ceea ce există deja în natură; nu putem inventa ceva care să fie complet nou.

Este, în mod fundamental, imposibil. Există doar un punct nou în toată creația – ceva din nimic (Yesh Mi Ayin). Restul, cu excepția ”actului inițial al creației” (GenesisMaase), este o consecință a întâlnirii dintre vasul și proprietățile Luminii prin diferite conexiuni. Deci noi putem lua un exemplu doar de la atributele existente și creăm forme paralele.

Tot ceea ce construim în lumea noastră, adică în sentimentele noastre egoiste, se numește ”această lume”, și există exemple în acest sens în natură. Dacă vrem să ne continuăm dezvoltarea prin studiul înțelepciunii naturii, trebuie să dezvoltăm o nouă percepție care se concentrează pe dăruire. Apoi putem împlini și exemplele a ceea ce este ”cu scopul de a dărui”.

Nu putem primi exemple ale atributelor superioare din această lume materială și, astfel, întreg progresul științific se încheie la limita dintre lumea noastră și lumile superioare. Chiar înainte ca știința să se epuizeze, dorința noastră materială de a primi ajunge într-un punct mort și se sfârșește. Dezvoltarea noastră se încheie într-un anumit punct din moment ce nu putem găsi noi exemple pe care să vrem să le implementăm în această lume.

Și cel mai important, ne-am pierdut dorința de a le căuta pentru a inventa lucruri noi și, astfel, să avansăm la nivel material. Ne aflăm într-un punct de tranziție, la hotarul revelării noilor dorințe spirituale.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 21.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→