Întrebare: Am aflat un lucru foarte important la acest congres, acela de a ne uita mai mult unul la celălalt. Apoi descoperi că poţi găsi o mare bucurie la prieteni, în timp ce în interiorul tău este un mare gol.

Răspuns: E minunat! Descoperi un nou gol. Nimic nu e vechi. Nu este aşa cum era înainte şi am revenit la a mă roade din nou pe mine însumi aşa cum făceam în urmă cu două luni, doi ani sau 20 de ani. Stai, ai mai multă experienţă şi spui: prin asta am trecut în urmă cu 15 ani, cu 20 de ani.

Fiecare nivel reprezintă zece Sefiroți. Se învârt în noi şi te simţi ca şi cum nu se întâmplă nimic. Totul este la fel! Chiar şi când ajungem la finalul corectării, descoperim că totul este aşa cum era înainte. Se schimbă doar atitudinea unei persoane faţă de ce e în jur şi astfel vede o nouă lume. Se ridică deasupra vieţii şi morţii, desupra vitezei luminii.

Golul descoperit este un lucru minunat. Nu înţeleg de ce trebuie să vă plângeţi de asta. Ce forţe se pot revela în mine când încep să simt că sunt mai mic decât toţi ceilalţi, atunci când mă apropii de prieteni! Cu ce viteză mă îndrept către ei doar ca să fiu parte din ei şi să mă simt pierdut printre ei! Ce dar poate fi mai frumos? Cum altfel poţi fi stimulat?

Întrebare: Nimic nu este mai frumos de atât, dar problema este că vălul care acoperă inima nu cade…

Răspuns: Ceea ce simţi acum este o înstrăinare de ceilalți din ce în ce mai mare, şi tu nu eşti la nivelul la care prietenii sunt conectaţi, fideli, şi aproape unul de celălalt. Asta înseamnă că vălul a fost deja lăsat în jos, sau cel puţin un strat din el.

Se spune: „După şapte straturi de piele”. Aceasta nu este doar o vorbă; se referă la cele şapte straturi ai celor şapte Sefiroți inferiori din Partzuf (cei şapte Sefiroţi care primesc).

Straturile se duc treptat, unul după altul, şi datorită acestui lucru, golul pe care începi să-l simţi în interior este revelat în contrast cu marea intenţie generală, plăcerea, dorinţa, foamea pe care prietenii tăi o simt. Simţi că este viaţă acolo, că ceva fierbe, în timp ce în interior, simţi o răceală, un gol întunecat. Asta reprezintă deschiderea inimii. Treptat, treptat inima ta se deschide şi vălul cade. Trebuie să te bucuri de asta.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecţia a cincea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Depunem eforturi mari în diseminare, suferind cu sinceritate ca să reușim, dar, din păcate, nu putem să aducem conexiunea cu forța superioară în această muncă. Și cel mai important, nu-L putem atrage pe Creator spre acțiunile noastre exterioare, să-L folosim pentru ca noi să reușim în misiunea exterioară din zona noastră sau din întreaga lume, adică, să ne transferăm scopul de la El spre în afară.

Dimpotrivă, întreaga lume și toată lumea trebuie să reprezinte un mijloc prin care ne conectăm cu Creatorul! Se pare că noi Îl folosim în direcția opusă, ca să reușim în această lume, în timp ce este nevoie de întreaga lume pentru a împlini conexiunea cu Creatorul. Asta trebuie să se schimbe pentru a specifica permanent direcția corectă, întorcând intenția noastră dinspre noi înșine spre Creator.

Asta trebuie să se întâmple în absolut tot: bat la o ușă, vorbesc cu cineva, dar, în interior, trebuie să am mereu în minte că, cu fiecare cuvânt și cu fiecare acțiune, îmi întăresc legătura cu Creatorul. Aduc aceste dorințe exterioare către Creator pentru a mă apropia de El, către Divinitate și, astfel, construiesc fundamentul pentru revelarea Lui în lumea întreagă.

Este o corectare permanentă până la cea finală. Vase noi ne vor fi revelate în fiecare moment, noi neliniști, dorințe egoiste care încearcă să ne îndepărteze de Creator. Creatorul face asta intenționat, dorind să întărească legătura dintre noi. E un fel de ”flirt”. Pare că se distanțează de noi, că ne îndepărtează ca să ne agățăm și mai tare de El.

Asta este munca, toate cele 125 de trepte. Se revelează în diverse forme care apar ca niște fotografii ale acestei lumi. Această lume este învelișul exterior în care trebuie să vedem fiecare detaliu, fiecare acțiune, fiecare scenă a acestei piese, pentru a atașa tot de Creator și pentru a ne uni cu El.

Cel care va ajuta va fi doar mediul, care este descris de Rabash. Ne aflăm în acest grup mare și puternic. În timpul unei călătorii, departe de grupul central, văd felul în care distanța ajută. Pe de-o parte, distanța fizică îndepărtează o persoană de Creator și o separă de El, și, în același timp, fiecare clipă oferă oportunitatea de revenire la centrul grupului și de atragere de acolo a unei forțe din ce în ce mai mari.

De aceea, numai prin conexiunea dintre noi, în care fiecare încearcă să se mențină în același gând, noi vom reuși. Veți fi convinși mai târziu că toată Tora vorbește numai despre cum să fie neutralizată imaginea lumii pentru a simți în interiorul ei forța superioară într-o așa măsură încât vom începe să-I vedem acțiunile: felul în care se mișcă această forță, în care manevrează toți atomii, toți oamenii. Vom vedea că aceștia nu sunt decât umbre ascultătoare, care urmează această forță superioară. Toate aceste imagini ne sunt prezentate nu pentru a ne uita la ele – oameni sau natură – dar pentru a revela prin intermediul lor forța naturii.

Doar prietenii, doar grupul, în cadrul căruia fiecare depune eforturi, vor fi în stare să ne sprijine și să aducă înapoi intenția corectă celor care au pierdut-o. Avem nevoie să vorbim despre asta în permanență și să facem această conexiune din ce în ce mai clară, pentru ca pe baza acestei conexiuni să ajungem la publicul din afară. Atunci veți vedea cât de puternici ați devenit. Cel mai important pentru noi este să câștigăm forță. Mersul pe stradă pentru diseminare exterioară este necesar nu pentru a ne arăta pe noi înșine oamenilor și pentru a ne integra printre ei, ci pentru a-i aduce mai aproape de noi și de Creator. Adică, direcția trebuie să fie opusă în raport cu acțiunile noastre fizice.

La nivel fizic, mergem către public; vrem să-l influențăm și să construim o viață mai bună pentru toată lumea, pentru întreaga umanitate, vrem să folosim criza ca să ne unim. Dar în același timp, trebuie să vedem în spatele acestor acțiuni faptul că legătura dintre ei va fi legată de noi și prin noi de forța superioară. Asta înseamnă că totul trebuie să fie în căutarea unui singur scop: întoarcerea către Divintate a tuturor părților care s-au pierdut prin spargere.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Exil şi răscumpărare: În timp ce noi (naţiunea Israel) am urmat drumul Tora, am rămas în siguranţă.

Tora este legea dăruirii „Nu face prietenului tău ce ţie nu-ţi place să ţi se facă”, apoi „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, până vom atinge „Iubeşte pe Domnul, Dumnezeul tău”. Dacă aţi aspirat, cu adevărat, spre obiectivul acestor etape, dacă ţineţi la viaţa voastră doar în funcţie de aceste principii şi de la corecţii minore la corecţia generală, dacă acţionaţi în acest mod, în conformitate cu legile naturii (sau legile Torei, cum cuvântul Dumnezeu şi cuvântul natură au aceeaşi valoare numerică), atunci sunteţi în direcţia corectă şi nimic rău nu se poate întâmpla de-a lungul drumului.

Tot răul pe care-l întâlniţi este dezvăluit deoarece nu aţi corectat un anumit defect care ar fi trebuit corectat în etapa actuală. Aceste defecte sunt dezvăluite unul după altul, de la cel mai mic la cel mai grav şi, dacă nu le corectaţi, se acumulează. Deoarece aceste procese sunt, de asemenea, tipice pentru sistemele lumii noastre, coruperile minore sau o boală pot fi corectate imediat în faza iniţială, dar, dacă noi neglijăm problema, corupţiile se acumulează şi provoacă corupţii suplimentare şi mai multe aspecte şi probleme care sunt greu de depăşit.

Deci, dacă poporul Israel a observat Tora, ceea ce înseamnă că Lumina care Reformează corectează toate defectele care sunt dezvăluite de la cele mai mici, la cele mai grave, atunci nimic rău nu i se va întâmpla. În schimb, el se va ridica şi se va întări, el va simţi corecţiile viitoare şi viitoare satisfacţii în slăbiciunile care sunt revelate.

Tot răul pe care-l întâlnim este dezvăluit deoarece neglijăm corecţiile necesare. Toate probleme noastre, de la cele individuale, până la catastrofele mondiale cum ar fi războaiele, depind numai de aceste corecţii. Deoarece naţiunea Israel este responsabilă de aceste corecţii, este clar că, atunci când oamenii se simt rău în această lume, ei îi acuză pe evrei şi îi acuză de toate relele din această lume.

A patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Este scris în Divrei Hayamim I (Cronici 1) 28:9: „Cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-L”. A cunoaşte înseamnă a fi conştient, deoarece Nefesh, dorinţa în sine, nu poate exista fără conştiinţă, fără senzaţia că există ceva clar, ceva specific în ea. Dorinţa trebuie să simtă şi să definească senzaţiile sale şi să le compare.

În colaborare cu înţelegerea senzaţiilor, o satisfacţie apare, vedeţi că persoana se străduieşte şi doreşte să servească, cu adevărat, Creatorul. Aceasta este ceea ce este în noi, ceea ce ne împinge. Vieţile noastre sunt atât de dezorientate, că ele ne ascund ceea ce facem, cu adevărat.

Acum, facem ceea ce ni se cere să facem, singura stare adevărată, adevărata lume în care ne aflăm, ne este ascunsă. Ne simţim ca o umbră a stării noastre adevărate, şi tot ceea ce facem este dirijat spre revenirea la conştientizarea acestei stări inconştiente. Dar, cu aceasta, nici lumea noastră, nici acţiunile pe care le facem nu se vor schimba; mai degrabă, le vom vedea sub o altă formă.

Persoana nu înţelege că dorinţele sale, aspiraţiile sale, tot ceea ce face din dragostea dezvoltării egoiste (nu contează cum acţionează în lumea noastră), toate acţiunile noastre sunt subordonate unui singur lucru şi sunt dirijate spre ea: dorinţa de a percepe Creatorul. Şi, până ce nu vom percepe Creatorul, sursa care ne luminează şi ne dă viaţă, nu vom avea răgaz şi ne vom simţi mereu rău. Cu alte cuvinte, sursa tuturor sentimentelor noastre negative este ascunderea Creatorului, în timp ce descoperirea Lui, ne aduce satisfacţie, extaz, ceea ce este scopul creaţiei.

Persoana aspiră să perceapă Creatorul în toate acţiunile ei, atât conştient, cât şi inconştient. Vedeţi, ca şi cum ne-am dorit şi am aspirat a ne anula ego-ul nostru, într-un fel pentru a ne conecta împreună: „Puneţi în faţa noastră toate condiţiile de existenţă pe care le putem îndeplini, atunci noi vom fi gata să Te descoperim”.

Dar, chiar dacă suntem conduşi astfel, nici dorinţele permanente nu sunt suficiente. Dar, dacă ne unim, ne conectăm, cântăm, strigăm, dansăm, învăţăm, muncim asupra conexiunii, nu contează ceea ce facem şi cât de mult ne străduim, eforturile noastre nu vor aduce roade dacă Lumina Creatorului nu le va ilumina.

Prin urmare, eforturile noastre nu ar trebui să fie spontane sau temporare. Ele trebuie să fie cristalizate  în forma corectă, cu intensitate, cu direcţie, pentru a atrage Lumina Creatorului asupra noastră. Fără influenţa luminii, natura noastră va rămâne aceeaşi natură egoistă şi vom „fierbe” şi nicio schimbare calitativă nu va avea loc în noi.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema este că o persoană este mulţumită cu ceea ce a câştigat. A atins o anumită stare şi simte că a reuşit ceva, a înţeles şi a simţit ceva. Şi apoi, ea vrea să se dezvolte la acelaşi grad: pentru a deveni mai inteligent în acesta, a înţelege şi a simţi mai mult. Ea începe să se dezvolte în aceeaşi stare ca şi cum ar fi „mai mare”, să caute câteva menţiuni relative la acest nivel pe care l-a atins în inima sa şi-n spiritul său.

Ea pătrunde în această stare şi vrea să rămână. Ca şi cum ar dori să rămână un profesor de scoală primară, cu clase de la 6 la 11 ani, muncind pe acelaşi nivel tot timpul, dar mergând, din ce în ce mai profund, în materie şi îmbunătăţind competenţele sale. Dar, este un lucru bun sau este mai profitabil să devină un profesor de liceu, cu clase de 12 ani şi mai mult?

Dacă ea începe să crească aici, atunci există lucruri pe care are nevoie să le studieze, să le înţeleagă. Apoi probleme încep, dureri de cap şi presiune. Astfel, acţionează forţele egoiste (Klipa), ceea ce ne permite să lucrăm: „Vă rog, munciţi în starea în care sunteţi acum. Nu avansaţi, nu urcaţi mai sus”.

Pentru a urca mai sus, aveţi nevoie de forţa superioară: Fie ea vă va trezi şi vă va trage, fie veţi fi atras de grup. Dar, noi ştim că „Celui care-i cresc cunoştinţele, îi creşte suferinţa”. De aceea este atât de dificil să avansezi şi forţele care ne frânează sunt numite „coji”, (Klipot). Klipa promite o viaţă dulce şi ne linguşeşte: „Rămâi cu mine! Te voi acoperi şi te vei simţi cald, confortabil şi calm”. Şi vă veţi relaxa, bazându-vă pe aceste promisiuni şi s-a terminat pentru voi.

Acolo este problema. Dacă Klipa a arătat adevărata ei faţă, dacă aţi văzut cum vă opreşte, fără să vă permită să obţineţi cunoştinţe, o enormă împlinire, atunci veţi lupta contra ei. Dar, întreaga problemă este că aceasta vă calmează şi, într.o fracţiune de secundă, vă trage şi aspiră împlinirea de la voi. Şi, asta merge, datorită dulceţii pe care o simţiţi, fiind un pic relaxat sau adormit în clasă…Aceasta este munca de bază a Klipa.

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 12.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Principalul lucru care ne lipseşte pentru a reuşi în muca noastră este să ne concentrăm atenţia asupra succesului spiritual interior, adică revelarea Creatorului, mai degrabă decât pe reuşita materială exterioară. Revelarea Creatorului ar trebui să fie singurul nostru obiectiv şi toată munca noastră, diseminarea, studiul şi eforturile la un moment dat ar trebui să fie mijloacele pentru a atinge acest obiectiv.

Nu ar trebui să fie invers! Noi nu ne rugăm la Creator pentru a reuşi în diseminarea noastră sau în viaţa noastră. Acesta este modul în care toate religiile funcţionează, când ele se întorc spre Creator, pentru ca El să ajute o persoană în viaţa materială şi să-i aranjeze lucrurile. Noi facem contrariul. Tot ce avem nevoie în viaţă este de a ajunge la un lucru: revelarea Creatorului, a ne conecta la El şi a simţi că îi aducem Lui satisfacţie făcând asta.

Între timp, ne lipseşte această intenţie pură în toate acţiunile noastre. Chiar dacă ea este artificială şi nu se potriveşte stării noastre de spirit şi sentimentelor noastre, de la Lo Lishma (nu pentru numele Ei), vom ajunge la Lishma (în numele Ei). Deci, în timp, exprimăm această dorinţă doar în exterior şi căutăm cuvinte potrivite pentru a exprima intenţiile noastre.

Deşi aceste intenţii nu există, încă, adevărat şi nu provin din interior, dorim ca ele să vină din inima noastră. Funcţionăm precum copiii mici care repetă acţiunile grupului fără să înţeleagă nimic. Puţin câte puţin, ele ne pătrund până ce devin o a doua natură şi începem să simţim sensul cuvintelor.

Putem atrage Lumina care Reformează care se va transforma din Lumina Înconjurătoare, în Lumina interioară, chiar şi cu dorinţele care nu sunt reale în acest moment. Structura scării spirituale şi relaţiile dintre Partzufim spirituale ne permit să facem asta. Totul este, de fapt, intenţionat, pentru ca noi să putem evoca acţiunea luminii asupra noastră, chiar dacă nu suntem, încă, în lumea spirituală.

Deci, haideţi să adăugăm intenţia corectă la marile eforturi pe care le facem în acţiunile noastre exterioare. Aşa cum este spus „o Mitzvah fără intenţie este ca un corp fără suflet”. Dacă dorim să realizăm o Mitzvah, adică o poruncă a Creatorului de a adera la El, atunci trebuie să facem ca fiecare acţiune pe care o efectuăm, să se transforme „într-un sacrificiu” (aceeaşi rădăcină ca „se apropie” în ebraică).

Vocea Creatorului ne va fi revelată între doi îngeri, care sunt cele două forţe, stânga şi dreapta, recepţia şi dăruirea, O vom auzi dintre îngeri (precum Moise). Nu o putem face decât dacă lucrăm corect cu forţele noastre, concentrându-ne asupra intenţiei de a revela Creatorul, pentru a-I aduce Lui satisfacţie în toate acţiunile pe care le facem, ca o persoană iubită.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.08.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→