Statele vor fi obligate să intre într-o uniune de popoare în care fiecare, chiar și cel mai mic stat ar putea aștepta securitatea și drepturile sale nu de la propriile forțe, ci doar de la o astfel de mare uniune de popoare (Immanuel Kant).

Întrebare: Este pacea posibilă nu din forțele proprii, ci dintr-o alianță comună?

Răspuns: Lumea poate fi doar așa. Unul, este nimic. Unul în lume este egal cu zero. Doar interacțiunea dintre astfel de unități, care în general sunt zerouri, poate da tuturor sentimentul de valoare de sine. Nu el însuși, ci asocierea lui cu ceilalți este ceea ce ei creează între ei.

În același timp, toate zerourile par să se adune împreună și se dovedește a fi nu zero, ci mai degrabă ceva mare, pentru că fiecare se anulează și se adună cu ceilalți, dând totul din sine și absorbind totul de la ceilalţi.

Doar împărtășind, doar investindu-se pe sine în ceilalți și pe alții în ei înșiși, ajung într-o stare în care fiecare are valoare. Pentru că în unire fiecare dintre ei își poate dezvălui individualitatea.

Acest proces ar trebui să aibă loc la toate nivelurile.

KabTV “Cabala Expres” 3/4/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 7/4/22

Economia SUA, aflată în dificultate, strică anul acesta sărbătorile Zilei Independenței. Grătarul tradițional devine mult mai scump, iar călătoria cu mașina devine un lux datorită prețurilor record la benzină care au crescut cu aproape 56% față de anul trecut.

Nu e de mirare că spiritul de vacanță este atenuat. Americanii reduc cheltuielile, deoarece inflația din SUA atinge un nou maxim din ultimii 40 de ani. Potrivit datelor oficiale, prețurile de consum au crescut cu 8,6% luna trecută, comparativ cu 12 luni înainte. Economia Statelor Unite s-a contractat cu 1,6% în primul trimestru al anului 2022, iar piața de capital a încheiat cele mai proaste șase luni din cel puțin ultimii 50 de ani.

Pe de o parte, economia fluctuează întotdeauna între urcușuri și coborâșuri. Pe de altă parte, americanii de astăzi nu mai pot trăi în aceleași condiții în care trăiau cândva. Acceptă mulți imigranți în țară și desfășoară multe programe pe care sistemul lor financiar nu le poate susține.

Nu sunt economist și cu siguranță nu am înțelegerea asupra economiei americane pe care o au experții, dar se pare că America nu ia în considerare toate datele globale.

Situația este mai complexă decât dacă ar fi doar o problemă economică. Economia în sine reflectă modul în care oamenii relaționează unii cu alții, iar aceste relații au nevoie de îngrijire și corectare. Este o greșeală să crezi că lumea va putea funcționa pe o bază de „afaceri ca de obicei”, calitatea interconexiunilor dintre oameni fiind cea care stabilizează sistemele sociale și economice.

Americanii continuă să se comporte așa cum au făcut-o întotdeauna, cu toate acestea câștigă din ce în ce mai puțin sau chiar pierd teren, deoarece nu reușesc să ia în considerare faptul că oamenii se schimbă continuu, că societatea umană se schimbă și că este imperativ să se adapteze și să-şi îmbunătățească relațiile în consecință: dezvoltarea socială trebuie adaptată la legile lumii globale interdependente, altfel America va rămâne din ce în ce mai în urmă.

În timp ce economia SUA este încă mai importantă și mai mare decât cea a Chinei și a restului lumii, dacă America își pierde puterea în mod semnificativ, aceasta va afecta întreaga lume. În acel moment, toți vom înțelege în sfârșit că suntem blocați într-un sistem integral, un sistem interdependent. Când fiecare națiune și individ din cadrul națiunii vede clar că răul adus altuia, fie direct, fie indirect, dăunează, vom fi vigilenți și gata să comunicăm și să cooperăm în mod corespunzător unul cu celălalt.

Este încă posibil ca America să conducă omenirea pe calea cea bună. Țara nu mai este atât de puternică pe cât pare fie ei înșiși sau lumii – pentru că o țară este puternică când știe să se controleze, luând în considerare și echilibrând nevoile tuturor, iar americanilor încă le lipsește această abilitate – dar America încă este considerată o națiune importantă.

Fie ca cea de-a 246-a Zi a Independenței să dezvăluie Americii legăturile sale strânse cu alte națiuni și popoare. Independența descrie nu numai starea unei națiuni libere și eliberate care are un guvern independent și nu se află sub stăpânire străină, ci mai degrabă, independența este o stare în care națiunea însăși poate determina și alege ce să facă în continuare pentru a-și consolida relațiile cu celelalte. țări – descrie capacitatea de a-și percepe interdependența. Căci numai în cadrul relațiilor strânse dintre țări prosperitatea și înflorirea vor prevala.

În lumea globală în care fiecare națiune este conectată la alta, vremea vechilor noțiuni despre independența națiunilor individuale a luat sfârșit. Vedem asta astăzi cu Rusia și în curând o vom vedea cu China. Dacă America va învăța să se conecteze cu restul lumii în relații bune, va avea succes în general. Va putea stabili legi pozitive în societate care vor fi transmise tuturor și își va reveni treptat din problemele socioeconomice. Independență fericită, America!

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “De ce tot mai mulți americani au încetat să-L caute pe Dumnezeu? ”

Credința în Dumnezeu este un semn puternic al perseverenței religiozității americane de-a lungul anilor. Dar un nou studiu  a constatat că, credința în Dumnezeu a scăzut la 81%, un minim fără precedent din 2017, când acest procent era cu șase puncte mai mare. Cum poate fi interpretată această schimbare semnificativă?

Studiul realizat de Gallup(o companie cu baze de date vaste din 1944 care îi permite să urmărească procesele de schimbare din America) a arătat că, credința în Dumnezeu a dispărut mai ales în rândul populației tinere americane, în timp ce în rândul persoanelor căsătorite, adulților, femeilor și celor care nu merg la facultate, credința în Dumnezeu era mai mare. Cele mai notabile diferențe au fost în ideologia politică: 72% dintre democrați au spus că cred în Dumnezeu, comparativ cu 92% dintre republicani.

De ce liberalii cred mai puțin și republicanii mai mult? Totul depinde de educație și de impactul mediului. De ce cred adulții mai mult decât tinerii? Pentru că s-au obișnuit cu asta încă din copilărie; și de ce cei care sunt căsătoriți sunt mai stabili în credința lor într-o putere mai înaltă? Pentru că a crede în Dumnezeu îi ajută, îi ferește de volatilitate, ceea ce este bine și dă stabilitate vieții lor de familie.

Dacă bisericile și sinagogile au fost cândva un centru de pelerinaj pentru americani, astăzi, o multitudine de lumi noi și provocatoare pot fi descoperite de oriunde, prin apăsarea unui buton. Asta pare a fi mai interesant decât o putere divină supremă abstractă. În zilele noastre confuzia este sărbătorită și mintea se învârte.

Cea mai mare întrebare este, care este cauza principală a slăbirii credinței în Dumnezeu în rândul americanilor? Și răspunsul constă puternic în influențele sociale de la Elon Musk și inițiativele sale tehnologice până la Mark Zuckerberg și rețelele sale de socializare populare. În fiecare săptămână se revarsă noi inovații și invenții ca roade ale muncii antreprenorilor internaționali și influențelor de rețea care gravitează în jurul opiniei publice. În fiecare zi, știrile senzaționale ne umplu ochii, false sau reale – nici măcar nu mai contează. Fiecare moment este plin de flash-uri a ceva care să ne capteze atenția. Unde este timpul să ne gândim la Dumnezeu și la eternitate?

Dacă Dumnezeu este undeva în cer și noi suntem aici, ce legătură poate exista între noi și de ce ar trebui să ne raportăm la El? Dacă odinioară publicul obișnuia să citească partea din Tora a săptămânii sau să răsfoiască paginile Bibliei, astăzi cine are timp pentru asta în programul nostru aglomerat? Este mai convenabil, mai accesibil și mai distractiv să navighezi pe web și să obții răspunsuri instantanee, nu-i așa?

Dacă o persoană nu are nevoie de Dumnezeu și nu simte lipsa Lui, atunci el sau ea nu se gândește deloc la El. Doar atunci când o persoană suferă foarte mult, fie că este vorba de o boală gravă, de bătrânețe sau de orice altă suferință mare, cineva chiar începe să întrebe sau să se întrebe despre cine conduce lumea cu adevărat.

În vremuri de suferință, chiar și cei mai seculari oameni se trezesc gândindu-se la Forța Superioară. Dacă moartea nu ne-ar fi privit după colț, ființele umane nu s-ar fi gândit să ridice capul și să privească. Din fire, am prefera să ne cufundăm în materialitatea pe care a cultivat-o lumea din jurul nostru, să curgem cu pământescul și familiarul, să nu ne agățăm de ceresc și de necunoscut.

Dumnezeul de astăzi este exprimat și modelat de aspirațiile și visele de care atârnă viața, viitorul și speranțele noastre. Creatorul nu descrie o ființă supranaturală îndepărtată și detașată, ci mai degrabă următorul grad la care trebuie să ajungem în aspirația noastră de a descoperi o cunoaștere superioară. Creatorul este atributul iubirii și dăruirii. Suntem opusul acestei trăsături, separați unul de celălalt și concentrați în interesul egoist și prin urmare, percepem lumea materială cu toți „idolii” ei. Dar dacă facem un efort să ne îngrijim unul de celălalt, dezvăluim o forță pozitivă, Forța Supremă dintre noi.

Cuvântul ebraic „Creator” (Bo-reh) constă din cuvintele „Vino” și „Vezi”, care este o invitație personală de a veni și a experimenta lumea spirituală, pentru a-l descoperi pe Creatorul din noi. Alegerea este a noastră.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este capabil creierul să traducă o asemenea avalanșă de frecvențe pe care le percepe  cu diversele simțuri: frecvențele luminii, frecvențele sunetului, percepțiile noastre specifice asupra lumii? Cum producem această avalanșă, din fluxul general de informații?

Răspuns: Toate simţurile noastre sunt doar conductoare, nimic mai mult. Acestea sunt terminații nervoase care se presupune că sunt implicate și au un fel de influență în interior. De fapt, nu primesc nimic din exterior.

O astfel de inervație ne este dată astfel încât să ne simțim pe noi înșine și să creăm această imagine în noi înșine. În practică, suntem destinatarii finali ai informațiilor pe care le primim din exterior. Aceste informații există peste tot în jurul nostru. Și fiecare își formează o imagine a lor în sine însuşi.

Această imagine ar fi creată de ochii, urechile și cele cinci simțuri ale noastre. De fapt, este creată din informațiile pe care le primim. Înfățișăm o imagine a lumii în noi înşine.

Ni se pare că această lume este în afară și se presupune că simțurile noastre primesc toate informațiile din exterior. Acesta este un lucru atât de înșelător! În viitor, omenirea va descoperi acest lucru complet.

KabTV “Prim-plan. Hologramă” 7/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o țară precum Thailanda, care pare să fie locuită de oameni cu foarte puțin egoism, este constant atacată de natură?

Răspuns: Acesta este un subiect foarte dificil, care ne este complet de neînțeles, pentru că are legătură cu originile sufletelor.

Faptul este că există legături între suflete, care se împletesc din Babilonul antic, de unde a apărut toată civilizația umană. Prin urmare, din geografia actuală nu putem spune deloc ce se întâmplă. Bieții thailandezi sau nefericiții japonezi, cine sunt ei de fapt? Ce relație au ei cu întreaga umanitate, cu egoismul, cu suferinţa?

Nu înțelegem asta. Dar conform legii dorinței spirituale generale, așa-numitul vas, părțile cele mai subtile, cele mai receptive sunt primele care primesc lovituri.

Practic, unde simt durerea fizică? De fapt în capul meu, deși se pare că o simt în picior. Dar dacă deconectați piciorul de cap, atunci piciorul nu va simți această durere pentru că aceasta se simte tocmai pentru că trece prin creier.

Există o astfel de conexiune internă între noi, încât dacă ceva despre care credem că este bun se întâmplă într-o parte a lumii, atunci ceva rău poate avea ca rezultat o altă parte și invers, sau aceste părți sunt oarecum împărțite între ele.

Acest lucru este similar cu modul în care crește un făt în mamă și cu modul în care părți complet diferite ale corpului său se dezvoltă aparent fără nicio legătură între ele. De fapt, se întâmplă conform unui program intern strict, dar pe care pur și simplu nu îl cunoaştem.

Cu toate acestea, poate fi dezvăluit, dar pentru aceasta trebuie să cunoașteți exact harta sufletului, părțile sale și interconexiunile lor. Și asta este lumea întreagă.

KabTV “Prim-plan. Ramura Sakura” 5/15/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Astăzi există multe teorii și studii care spun că nu suntem singura civilizație din univers, că au existat civilizații mai avansate.

Răspunsul meu: Acest lucru ne calmează când începem să ne gândim: „Ce se va întâmpla după noi? Vor mai fi dinozauri sau altceva?”

Nu pot să-mi imaginez evoluția inversă pentru că totul merge mereu înainte. Nu se poate întoarce în niciun fel, acest lucru nu se întâmplă în natură.

Chiar dacă ne întoarcem înapoi ca urmare a războaielor sau a unor dezastre naturale, aceasta nu este totuși o întoarcere în urmă. Egoismul este în continuă dezvoltare.

KabTV “Prim-plan. Viitorul umanităţii” 7/17/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În Cabala, efortul unei persoane este aspirația sa personală către Creator. Dacă se face pe fundalul contradicțiilor și respingerii, atunci acest efort este îndreptat către Creator.

Dacă trece printr-un grup, prin lenea unei persoane, dacă este construită în conformitate cu instrucțiunile Cabaliştilor, atunci până la urmă, evident este corectă și acest lucru se simte în modul în care o împlinești, o realizezi.

Și dacă nu există rezistență a corpului, atunci nu există acțiune spirituală, pentru că o astfel de acțiune este îndreptată împotriva egoismului, se ridică de la el, se ridică deasupra lui și se realizează în ciuda lui.

Dar ce înseamnă „împotrivă”? Putem face asta? Putem, daca ridicăm importanţa acţiunii altruiste deasupra celei egoiste, adică vom lucra într-un grup de oameni asemănători şi apoi, treptat vom primi de la ei importanţa unor acţiuni cu totul neobişnuite pentru noi.

Dar atunci, dacă le înțelegem bine, ne vom da seama că și aceste acțiuni au fost egoiste. Tocmai le-am luat din grup, din mediul înconjurător, ca un soldat care merge la luptă pentru că toată lumea din jurul lui procedează așa și îl molipsește cu dorința lor.

Totuși, aceasta nu este încă o acțiune spirituală. O alta este construită deasupra ei, atunci când începi să realizezi că această acțiune trebuie să fie îndreptată către Creator. Dar tu nu vezi și nu înțelegi sensul ei. Apoi începi să ceri putere pentru a o împlini.

Nu vrei nimic, doar că ideea importanței Creatorului ar fi atât de puternică în sentimentele tale încât toate celelalte acțiuni ale acestei lumi ar dispărea în fața ei. Nu poți da acestei acțiuni vreo justificare reală, dar este tânjirea pentru ea din afara ta, din tine însuți, care duce la înțelegerea a ceea ce este realitatea spirituală.

KabTV “Am primit un telefon. Împotriva Voinței Cuiva” 11/3/09

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Este posibil să-ți iubești duşmanul?“

Nu există aşa ceva ca o persoană care nu-și urăște dușmanii. Cu toate acestea, împreună cu ura pe care o simțim față de dușmanii noștri, trebuie să analizăm și cum putem ajunge la o stare în care să-i iubim. Unicitatea unei astfel de abordări este că, cu puterea noastră de a face bine și a iubi, ne putem forța inamicul să ne iubească.

Atunci de ce descoperim că nu este suficient ca binele care se află în prezent în noi să-i învingă pe dușmanii noștri? Mai întâi trebuie să construim grupuri mici de oameni care doresc să aibă o tendință comună de a-i iubi pe ceilalți ca pe ei înșiși, unde în acele grupuri, ne tratăm unii pe alții într-un mod bun și amabil.

Prin urmare, este posibil să ne iubim dușmanii exersând iubirea de ceilalți în celule sau grupuri mici și, treptat, un astfel de proces ar construi o forță majoră care ar insufla bunătate și iubire chiar și inamicilor noștri. Înțelepciunea Cabala are o mulțime de materiale pe această temă și oferă o metodă practică prin care putem ajunge la o astfel de stare.

Bazat pe videoclipul „Este posibil să-ți iubești dușmanii?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Există un substitut pentru abuzul de substanțe?”

Pe 26 iunie, ONU a marcat Ziua Internaţiomală Împotriva Abuzului De Droguri Şi A Traficului Ilegal. Mesajul Secretarului General pentru acea zi a fost: „Nu putem permite ca problema mondială a drogurilor să umbrească și mai mult viețile a zeci de milioane de oameni care trec prin crize umanitare. În această zi importantă” a sugerat el, „să ne angajăm să ridicăm această umbră odată pentru totdeauna și să acordăm acestei probleme atenția și acțiunea pe care le merită”. În opinia mea, atât timp cât oamenii vor să evadeze din viață și atât timp cât drogurile sunt atât de accesibile, abuzul de substanțe și dependența de droguri vor continua să afecteze omenirea.

Viața a fost întotdeauna dură. În zilele noastre este și mai greu pentru mulți, dacă nu pentru majoritatea dintre noi. Deoarece drogurile sunt atât de accesibile în zilele noastre, adolescenții și adulții tineri care înainte „scăpau de toate” bând sau fumând, acum o fac cu droguri și chiar cu droguri grele. Le oferă o stare bună, le deconectează gândurile de la capcanele vieții și le permite să se simtă ușurați și fericiți, chiar dacă este tranzitoriu și ulterior duce la coborâri mai profunde.

În plus, drogurile sunt afaceri bune. Prea mulți oameni în poziții de vârf câștigă prea mulți bani pentru ca discuția despre eliminarea abuzului de droguri să fie relevantă.

Prin „poziții de vârf” nu mă refer la dependenți sau dealeri. Mă refer la factorii de decizie politică, în poziții unde se plătesc cei mai mulţi dolari, a căror sarcină este să condamne plaga abuzului de droguri și substanțe, dar nu fac altceva decât să-și mențină pozițiile.

La fel ca mulți alți oameni de top, ei văd definiția muncii lor nu ca pe o misiune de a ajuta omenirea, ci ca pe hrănirea vacii care face bani și mulsul ei pe uscat. În cazul drogurilor, vaca se hrănește cu mai mulți dependenți, iar laptele sunt bugetele umflate pe care le primesc organizațiile de „prevenirea abuzului de droguri” pentru a perpetua problema pretinzând că luptă cu ea.

Acesta este motivul pentru care conform propriilor statistici ale ONU, vânzările de droguri pe site-urile “dark” au crescut de aproape patru ori între 2011-2020. Dacă ar exista intenția de a elimina abuzul de droguri, cei care sunt în fruntea sistemului ar fi fost concediați de mult. Dar din moment ce nu există un astfel de obiectiv, acei oameni sunt salutați ca eroi, iar bugetele lor sunt și mai umflate pentru a face față crizei „în creștere”.

Dacă vrem să ne ocupăm cu adevărat de problema abuzului de droguri, trebuie mai întâi să decidem ce vrem să facem cu dependenții. Vrem ca ei să trăiască sau vrem să dispară? Dacă este vorba de aceasta din urmă, autoritățile trebuie să le ofere condiții adecvate pentru a-și trăi viața până când dispar. Dacă nu putem convinge oamenii că în viață există mai mult decât fuga de ea, ar trebui cel puțin să le dăm posibilitatea să scape de viață cu demnitate până când vor dispărea.

În același timp, ar trebui să facem medicamentele inaccesibile atât de simplu, adică dacă suntem dispuși să eliminăm locurile de muncă bine plătite ale celor responsabili cu „lupta” împotriva abuzului de droguri. Dacă alegem cu adevărat să eliminăm drogurile, ar trebui să eliminăm accesul la ele. Acesta este primul pas.

Apoi, ar trebui să oferim un înlocuitor. Nu toată lumea își va dori, dar ar trebui totuși să oferim un substitut care să poată satisface nevoia care îi împinge cel puțin pe unii dintre oameni la abuzul de droguri și la alte forme de evadare.

Înlocuitorul pe care ar trebui să-l oferim consumatorilor de droguri sunt conexiunile umane de susținere. Așa cum veteranii din Vietnam, mulți dintre ei consumatori mari de droguri în timp ce erau în serviciu, s-au oprit odată ce s-au întors la familiile lor, ar trebui să oferim același sentiment actualilor dependenți.

Acest sentiment de căldură în familie, acceptare și cunoașterea că oamenilor le pasă de tine, este ingredientul care se epuizează din societate în cel mai rapid ritm. Și fără încredere și un sentiment de siguranță, oamenilor le va fi frică să înfrunte viața și vor opta pentru evadare. Conexiunea umană este singurul antidot împotriva abuzului de droguri. Nu costă nimic, nu are plăţi de top, are PR foarte slab, dar funcționează ca un farmec. Făcându-i pe oameni să se simtă bineveniți și în siguranță, îi va face să fie captivați de viață.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce știe liderul Hamas și ce nu știe ”

În urmă cu câteva zile, liderul Hamas Ismail Haniyeh le-a cerut palestinienilor să se pregătească să se întoarcă în Palestina. El a declarat că Israelul se află într-o stare de dezintegrare politică care reflectă fundătura în care a ajuns întreprinderea sionistă. „Începutul înfrângerii”, a spus el, „este dezintegrarea din interior”. Haniyeh a adăugat că din cauza asta, palestinienii se află „într-un moment al victoriilor și al unei generații de mari schimbări”. Deși observațiile sale sunt corecte, el nu știe că din locul unde cade Israelul, din același loc se ridică.

În multe privințe, Haniyeh este ca Haman din povestea biblică a Esterei. Ca și în cazul lui Haman, Israelul va suferi din ce în ce mai multe lovituri de la cei răi, care vor deveni din ce în ce mai puternici și vor deveni din ce în ce mai încrezători. La fel ca și Haman, în cele din urmă evreii se vor uni și tot ce a zidit cel rău se va întoarce împotriva lui.

Deocamdată, Israelul este într-adevăr dezintegrat. Suntem o societate divizată, ale cărei opinii variază de la o extremă la alta asupra fiecărei probleme. Suntem pe deplin divizați în ceea ce privește problema conflictului cu palestinienii. Suntem deopotrivă divizați în chestiunea impunerii legilor religioase, a politicii identitare și a trezirii și în ceea ce privește tot ceea ce privește mai mult de o persoană.

Știm că suntem împărțiți, dar nu ne pasă. Nu ne pasă chiar și atunci când cel mai mare dușman al nostru ne spune că de aceea suntem slabi. Când ne vom trezi? Pe marginea prăpastiei.

Când ne vom trezi, ne vom da seama că toate diviziunile noastre sunt stimulente pentru a ne uni. Deoarece nu vrem să ne unim, ci în schimb alegem dezbinarea și batjocura, separarea noastră se înrăutățește, dușmanii noștri subliniază că aceasta este slăbiciunea noastră și ne avertizează că ne vor învinge din cauza diviziunii noastre.

Acum că diviziunea noastră este bine pusă la punct, la fel ca și avertismentele dușmanilor noștri, trebuie să decidem dacă să ținem seama de avertismente și ne unim, sau așteptăm ca biciul să bată și să ne forțeze dureros să ne ridicăm deasupra aversiunii noastre reciproce. Dacă alegem unitatea înainte de a fi biciuiți, nu vor fi necesare loviturile. Cu cât ne îndreptăm mai repede unul spre celălalt, cu atât mai repede lumea va înțelege că motivul pentru care ne-au urât a fost dezbinarea noastră și că unitatea este protecția noastră împotriva urii, garanția noastră pentru siguranță.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→