Ultimul bănuţ
Pe măsură ce progresăm, înclinația rea, puterea egoismului iese din ce în ce mai aspru de fiecare dată încât până la urmă, nu știm ce să facem. Parcă ne apare în față un zid peste care este imposibil să ne urcăm. Și până la urmă ajungem la Marea Roșie, la apele furtunoase, mânioase, care sunt gata să ne înghită și să ne despartă de viață.
Astfel începem să simțim toate forțele naturii, dar când depășim toate aceste stări și le includem în noi înșine, devenim mai puternici și în asta constă progresul nostru.
Cu toate acestea se spune că dacă „fiii lui Israel ar credea în mod corespunzător în credinciosul păstor Moise, ei ar putea să-i audă glasul și să fie salvați de Klipa lui Faraon”. Aceasta înseamnă că mai există o șansă de a ieși, dar întrebarea este dacă o folosesc sau nu.
La fel ca în matematică, unde negativul înmulțit cu alt negativ dă un pozitiv, așa este și în avansarea spirituală pentru părăsirea Egiptului. Dacă majoritatea grupului dorește să lucreze pentru Creator de dragul dăruirii, atunci ei îl pot obliga pe Creator să-i ajute.
Din ceruri nu ni se dă niciodată jumătate; este necesar să se atingă măsura deplină a revelării răului și atunci ajutorul de sus va veni în întregime. Prin urmare putem să ne plângem și să ridicăm pretenții, dar până când nu vom depune toată măsura efortului necesar în starea noastră, nu va exista nicio revelare. Și numai atunci când punem ultimul bănuţ în coșul eforturilor, atunci Creatorul ne va ajuta să ne atingem scopul.
lecția zilnică de Cabala 08.04.23, „Pesach (Paștele)”