Întrebare: Oamenii al căror punct din inimă încă nu s-a trezit, nu vor intra în grupuri cabaliste. Cum vor înțelege că există o cale bună în locul suferinței?

Răspuns: Treptat vor începe să-i asculte pe cabalişti. Li se oferă această oportunitate. Trebuie să le oferim această oportunitate și să o răspândim în întreaga lume. Dacă nu, atunci desigur că va fi suferință.

La început națiunile se vor înfrunta într-o frenezie de războaie teribile. Este într-o frenezie nu dintr-o ideologie sau chiar din ura materială, ci din ura spirituală. Adică va fi din detașare și de faptul că mi se cere să mă conectez împreună cu ceilalți și nu pot. Ce ar trebuii să fac? Trebuie să-i distrug, atunci nu voi mai avea problema de a mă conecta forțat cu ei.

Înțelegi ce fel de mișcare va exista în interiorul unei persoane?! Va fi să-l distrug pe celălalt, atunci nu va trebui să mă înving pe mine! Nu mă pot depăși pentru a-l iubi pe celălalt. Dar dacă îl omor, atunci nu va fi nicio problemă. Nu este suficient să-l înrobesc; în schimb trebuie să-l distrug. Când el nu mai există în sistemul mondial, problemele mele dispar.

Comentariu: Practica arată că o țară se unește împotriva unui inamic, iar când țara se descurcă bine, oamenii încep să se certe și apar conflicte interne.

Răspunsul meu: Despre asta a fost scris în Profeți. Planurile pentru războaie viitoare au fost descrise încă de acum 2.700 de ani. Toate combinațiile de popoare care vor participa la ele sunt determinate de ieșirea din Babilon: care națiune merge unde, și modul în care se dezvoltă în sine egoismul personal.

Toate acestea se vor ciocni acum unele cu altele. Fostul Babilon în loc să se unească, va lupta conform rădăcinii sale originale, a calități egoiste. Prin urmare imaginea se încheie într-un mod atât de dramatic.

KabTV „Am primit un apel. Bucurându-te de fascism” 19.5.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o pildă despre doi prieteni care s-au certat și unul l-a pălmuit pe celălalt. Acesta din urmă a scris pe nisip: „Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a pălmuit pe față”. Au ajuns la râu. Cel care a primit o palmă în față a început să se scufunde, dar prietenul lui l-a salvat. Iar bărbatul care era să se înece a scris pe o piatră: „Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a salvat”.

Cel care i-a salvat viața prietenului l-a întrebat: „Când te-am jignit ai scris pe nisip, iar acum scrii pe piatră. De ce?” Prietenul i-a răspuns: „Când cineva ne jignește, trebuie să scriem pe nisip pentru ca vânturile să șteargă cuvintele. Dar când ni se fac lucruri bune, trebuie să le gravăm pe piatră pentru ca niciun vânt să nu le poată șterge.”

Lumea noastră funcţionează într-un mod opus. Dacă suntem jigniți ne amintim, poate chiar pe viață. Dacă ni se fac lucruri bune, ele sunt uitate, uitate, uitate. Și apoi vin mai multe insulte și așa mai departe; ele conduc omenirea.

Este acesta mesajul potrivit de urmat: resentimentele să le scrii pe nisip și lucrurile bune care ți se fac să le gravezi pe piatră?

Răspuns: Depinde de munca persoanei asupra sa. Dacă vrea să se ridice deasupra animalului din el, atunci își va scrie nemulțumirile doar în nisip. Altfel este foarte greu de trăit.

O persoană trebuie să ridice eternul, perfecţiunea care este deasupra egoismului, și să-l înregistreze în sine, în inima sa. Și toate lucrurile mărunte, nesemnificative, jignitoare să fie notate în tine ca pe nisip.

Comentariu: Dar vor fi mai multe înregistrări pe nisip decât pe piatră. Există multe.

Răspunsul meu: Nu contează, totul este temporar, totul este șters, spălat.

Întrebare: Cum este să scrii în inimă? Dvs. spuneţi: „Scrie în inimă”. Mulți oameni își imaginează inima ca pe un organ. Ce înseamnă să scrii doar lucruri bune în inimă?

Răspuns: A scrie în inimă înseamnă că încerc să fiu impresionat de acțiunile speciale ale aproapelui meu, astfel încât să taie în mine ca o daltă într-o piatră, adică să-mi sculpteze în inimă.

Întrebare: Ce oferă asta? Să spunem că am o mulțime de astfel de înregistrări. Ce se întâmplă după aceea?

Răspuns: Vei fi alcătuit din ele, asta-i tot. În acest fel vei scoate la iveală în tine o inimă formată din faptele bune ale altor oameni.

Întrebare: Să spunem că am sculptat în inimă binele pe care mi l-a făcut prietenul meu. Și dacă brusc îmi face ceva rău, cum mă va schimba asta?

Răspuns: Vei spăla răul.

Întrebare: Pot să o fac?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci cu cât am în inimă mai multe înregistrări bune despre acest prieten, cu atât mai repede voi putea spăla lucrurile rele care vor veni de la el?

Răspuns: Și acest lucru este adevărat.

Comentariu: Astăzi mulți oameni vă scriu scrisori și le tot spuneţi că Creatorul este bun și face numai bine. Iar acum spuneţi: „Aceasta este ceea ce ar trebui să fie sculptat în inimă”. Exact asta.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Dar asta este greu de sculptat, priveşti la lume și…

Răspunsul meu: Imaginați-vă că sunteți în starea în care simțiți tot timpul că Creatorul este bun și vă face bine vouă și tuturor celorlalţi. Ce dulce devine atunci să trăiești!

Comentariu: Dulce dacă te poți rupe.

Răspunsul meu: Nu te rupi. Ridică o astfel de atitudine față de Creator din tine, deasupra animalului tău.

Comentariu: Dar înțelegeţi că animalul meu simte toată această grozăvie care se întâmplă în jur.

Răspunsul meu: Învață-l că nu acest lucru este necesar pentru a percepe viața, ci binele care se manifestă între timp.

Întrebare: Dacă fac asta ca un exercițiu, că tot timpul încerc să-l imaginez pe Creator ca fiind bun, făcând bine și să scriu asta în inima mea, se va întâmpla asta?

Răspuns: Atunci desigur, se va întâmpla. Vei exista în felul acesta.

Întrebare: Și voi putea să justific tot ce se întâmplă în jurul meu și așa mai departe?

Răspuns: Treptat.

Întrebare: Dar o voi face?

Răspuns: Da, o vei face.

Întrebare: Poate fi luat acest lucru ca un sfat practic?

Răspuns: Desigur. Totul este practic.

Întrebare: Deci concluzia principală este că notăm toate lucrurile bune și le sculptăm în inimile noastre?

Răspuns: Percepeţi viața ca fiind cel mai bun lucru pe care îl are o persoană, pentru că o primește direct de la Creator. Și tot ceea ce nu poate fi perceput în acest fel, ar trebui să se raporteze la calitatea opusă a naturii, care ne este dată în aşa fel încât să ne schimbăm și să percepem totul ca fiind un bine absolut.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ruslan întreabă: „De ce nu spuneţi așa cum este: „Dumnezeu”? Spuneţi „forță superioară”, „Creator” sau „natură”, și nu așa cum scriu ei peste tot.”

Răspunsul meu: Nu vreau să induc oamenii în confuzie cu ceea ce au auzit deja înainte! „Dumnezeu, Dumnezeu!” Oricum, ce este Dumnezeu?

Întrebare: Dar totuși ei spun „Dumnezeu”, iar dvs. spuneţi „Creator”. Ce înţelegeţi prin „Creatorul”?

Răspuns: Creatorul este cel care creează, face, construiește și ne face pe noi și tot ce este în noi în fiecare minut. Dumnezeu însă, este un fel de forță care umple golul din jurul nostru.

Întrebare: Deci vă preocupă faptul că o persoană nu va percepe ceea ce vreţi dvs. să perceapă atunci când spuneţi „Dumnezeu”?

Răspuns: Dumnezeu și Creator nu trezesc aceleași simţăminte într-o persoană.

Întrebare: Ce sentimente vreţi să treziţi într-o persoană când spuneţi „Creator”?

Răspuns: Este o forță înțeleaptă care mă ia de mână ca pe un băiețel și mă conduce înainte.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 22/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→