Michael Laitman, pe Quora: „ Este pacea între Israel și palestinieni la îndemână?”

Pacea dintre Israel și orice altă națiune depinde de faptul ca poporul evreu să fie în pace unul cu celălalt.

În trecut, evreii israelieni au fost cândva uniți în timp de război. Astăzi nici măcar războiul nu reușește să ne unească.

Nu este nevoie să luptăm cu nimeni. Ne vom distruge cu propriile noastre mâini.

Până nu înțelegem că totul depinde de unirea deasupra diviziunilor dintre noi și de descoperirea unei iubiri comune, nu vom avea pace și calm cu aproapele nostru.

Cum funcţionează asta?

Funcționează pentru că suntem o națiune specială care a fost înființată nu pe legături biologice, ci prin realizarea ideii de „iubeşte-ți prietenul ca pe tine însuți” și este acel exemplu de unitate care ne va permite să funcționăm ca un organ sănătos în lume.

Dacă obținem o astfel de iubire unii pentru alții, atunci palestinienii nu vor avea nicio forță să lupte cu noi și în general ura împotriva noastră se va potoli.

Dacă dorim să fim în pace cu palestinienii și cu întreaga lume, trebuie mai întâi să fim în pace unii cu alții.

Bazat pe videoclipul „Este pacea dintre Israel și palestinieni la îndemână?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viață nouă 295 – O emoție și o minte
Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Ce este conexiunea dintre emoție și intelect? Suntem formați din dorinţă și emoție. Dorința ne obligă creierele să dezvolte noi capacități și să creeze conexiuni între emoții pentru a servi emoțiile. Acest lucru este valabil mai ales în grupuri. Pe măsură ce emoțiile comune create într-un grup devin mai puternice, se va dezvolta și inteligența colectivă.

Astfel, principalul lucru nu este cantitatea sau calitatea realizării personale, ci conexiunea dintre ele. Atunci mintea devine integrală, în acelaşi mod în care natura este integrală. Natura este construită pe relații. În măsura în care ne adaptăm la armonia naturii, adică atunci când membrii unui grup sunt integrați între ei, grupul se adaptează la sistemul naturii și devine mai inteligent.

Cu cât emoția și intelectul nostru sunt rezultatul conexiunii noastre mai mult, cu atât vom reuși mai mult. Trebuie să dezvoltăm conexiunea mai presus de egoismul și ura dintre noi. Putem folosi frecarea, distanța și proiecția din grup ca stimuli pentru a ne conecta deasupra lor. Decalajul oferă intensitatea emoțională necesară pentru a se conecta într-un mod care duce la o capacitate mai mare și un rezultat intelectual strălucit.

Scopul nostru ca echipă este să-i tratăm pe fiecare ca pe cei mai apropiați oameni posibil din lume, să ne imaginăm unii pe alții ca pe cei mai importanți oameni. Vreau să simt ce este important pentru cealaltă persoană și ce îi va aduce fericirea. În primul rând, trebuie să-l studiez pe celălalt și să mă anulez pentru a-l simți. Care sunt înclinațiile lui? Ce urăște? Ce iubește el? Fiecare trebuie să se ridice deasupra egoului său și să-și cultive înclinația de a-l împlini pe celălalt în ceea ce își dorește, de a-i face bine. În al doilea rând trebuie să mă văd ca fiind cel mai mare dintre toți, cineva care este capabil să-i împlinească pe ceilalți și să le aducă influență pozitivă.

Atunci trebuie să ne întrebăm ce vrem cu adevărat să facem împreună. Vrem să ajungem la o conexiune între noi, ca un om într-o singură inimă, similar sistemului de operare al naturii. Scopul grupului este de a construi un simț integral prin care putem simți întreaga natură, cuprinzătoare. Atunci vom ști spre ce să avansăm la locul nostru de muncă și în familia noastră. Ce facem în lume și în viața noastră? Poate fi făcut doar printr-o abordare integrală. Mă străduiesc să vă ajut pe toți să mențineți conexiunea și să ne ajut pe noi toți să realizăm dorința noastră comună împreună.

O soluție integrală este mai presus de natura individuală a fiecăruia. Liderii noștri nu pot face nimic pentru a rezolva problemele lumii pentru că nu simt ce încearcă să facă natura cu noi. Nu noi suntem cei care dețin controlul aici. Egoul învață prin suferință, dar prin ajutorul grupului, printr-o deficiență comună de a rezolva problema care ne stă în fața, vom putea înțelege ce ni se cere. Mintea noastră comună evoluează în funcție de emoția noastră comună și devine adaptată naturii.

Cercetările au arătat că starea emoțională a unei persoane are un efect pozitiv sau negativ asupra sănătății sale. Pentru că sunt conectat la alții, sănătatea mea este influențată de ei. Mediul emoțional, calitatea sistemului de conexiuni dintre oameni, afectează sănătatea fiecărui individ din cadrul acestuia. Un grup cu conexiuni echilibrate îi ajută pe toți cei din grup să se simtă mai bine și să fie mai sănătoși. Trăind în echilibru și armonie – ridicând relațiile dintre noi la un grad mai înalt – va face ca simptomele fizice să dispară.

Pe scurt, orice decizie trebuie să vină din emoția noastră comună, care dezvoltă o minte și un intelect comun între noi. Numai dintr-o astfel de dezvoltare vom putea lua decizii care sunt în armonie cu sistemul mai larg al naturii.

Din KabTV „Viața nouă 295 – O emoție și o minte”, 26.01.14

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: În 1862, în timpul Războiului Civil din SUA, Richard Gatling a inventat pistolul Gatling, o armă cu tragere rapidă cu mai multe țevi. El a sperat că arma va demonstra nebunia războiului și va descuraja războiul pe scară largă. El este citat spunând: „Mi-a trecut prin minte că, dacă aș putea inventa o mașină – o armă – care ar putea prin rapiditatea focului ei să permită unui om să îndeplinească la fel de multă datorie de luptă cât o sută de oameni, asta ar înlocui într-o mare măsură necesitatea armatelor mari și în consecință expunerea la lupte și boli ar fi mult diminuată.”

El doar se liniștea că creează arme de distrugere cu certitudinea că dacă toată lumea ar avea astfel de arme am fi precauți să intrăm într-un fel de război? Este un sâmbure de adevăr în asta?

Răspuns: Există un sâmbure. Toți dezvoltatorii de arme încă mai cred că fac un fel de faptă bună.

Pur și simplu ei nu înțeleg că egoismul este la baza naturii. Și până când omenirea nu va ajunge în punctul în care va vedea ce rămâne în urma ei (munti de cadavre), asta va face mulți oameni nefericiți.

Întrebare: Dacă toată lumea ar avea acum arme nucleare, s-ar mări pericolul? Sau s-ar adăuga la pericolul de a intra în conflicte? Ce ar fi mai mult?

Răspuns: Da, oamenilor le-ar fi frică.

Întrebare: Este din cauza naturii globale a războiului nuclear?

Răspuns: Pentru că ei văd clar sfârșitul în fața lor. Astăzi, până la urmă armele nucleare nu sunt folosite. Și de ce? Pentru că există deja de ambele părți. Prin urmare ar exista un răspuns instantaneu.

Întrebare: Credeţi că dacă toată lumea are arme nucleare, asta adaugă securitate?

Răspuns: Cred că proliferarea armelor nucleare în țările normale, unde pot fi controlate, este calea către pace.

Ce altceva poti face? Astăzi există probabil treizeci de țări cu arme nucleare. Și acum este încă relativ calm la nivel global. Se calmează unul pe altul, își pun presiune unul pe celălalt, fac ceva, poartă niște negocieri secrete. Totuși, suntem încă în viață.

Întrebare: De ce este sigur? Aceasta este natura fricii?

Răspuns: Desigur. Restricția este o motivație foarte serioasă. Dacă pot primi același lucru în schimb și știu ce este, pentru că și eu îl am, atunci este deja ca și cum nu ar exista. Imaginați-vă că aproximativ treizeci de țări au arme nucleare, inclusiv Pakistan, Iran și Coreea de Nord. Și datorită acestui lucru, totul este calm.

Comentariu: Adică le au și cei complet fără cap.

Răspunsul meu: Ni se pare că sunt fără cap. Nu, nu. Când ai așa ceva în buzunar, capul începe să lucreze de frică.

Întrebare: Dar ei spun „oameni fără frică”, „om fără frică”. Ce este asta? Nu este bine când nu există nicio frică în mine?

Răspuns: Aceasta poate fi fie o persoană complet bolnavă mintal, fie una care dorește astfel să distrugă lumea: „După noi, poate fi şi potopul”.

Dar cred că astăzi nu poate exista asta. Pentru că până la urmă, un întreg grup de oameni trebuie să muncească pentru a apăsa butonul.

Comentariu: Da, există un fel de sistem de securitate.

Răspunsul meu: Da. Ei înșiși sunt interesați de acest lucru. Armele nucleare devin o amenințare, nimic mai mult.

Întrebare: Ce concluzie se poate trage din toate acestea?

Răspuns: Datorită acestui fapt, mergem pe o cale greșită. Dar datorită acestui fapt, vom ajunge la nevoia de a schimba lumea.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la necesitatea dezarmării, sau nu?

Răspuns: Nu știu cum să o spun. Nu cred că vom ajunge singuri la asta, ci natura ne va aduce la asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/05/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există în lume unii oameni care îi manipulează pe alții. De exemplu, atunci când un gând este prezentat oamenilor pentru a le vinde produse etc.

Răspunsul meu: Acestea sunt tehnici uzuale de PR, obișnuite.

Comentariu: În esență, atât timp cât există egoism, întotdeauna va vinde ceva și va cumpăra ceva.

Răspunsul meu: Da. Atât timp cât există ceva de cumpărat și de vândut.

Întrebare: Dar mai există încă un nivel, în care cuiva îi place să-i manipuleze pe alții. Cum putem evita să creăm cercuri care se înșeală singure?

Răspuns: Nu poți face nimic. În mod firesc egoismul nostru ne unește în diverse structuri de putere, în care este organizat un grup care caută să-și impună propria opinie, propria voință, să facă lobby. Asta și înseamnă lobby. Există tot felul de grupuri de lobby în guvern. Acestea sunt așa-numitele grupuri de influență care încearcă să schimbe opinia publică și orice altceva.

Întrebare: De ce avem nevoie de ele dacă toate acestea sunt doar jucării?

Răspuns: Dar ei nu știu asta. Ei tot mai cred că pot schimba ceva. Pe de o parte totul este controlat de sus, pe de altă parte marionetele guvernamentale din partea de jos cred că puterea este în mâinile lor și pot face orice. Chiar li se arată cum pot acționa: „Te iau și fac asta și asta”.

Până la urmă totul provine de sus și conducătorii doar pun în aplicare, chiar dacă ceea ce fac le dăunează lor și propriului popor.

Credem că facem ceva. Ar fi mai bine să stăm și să nu facem nimic. Dacă nu vrei să te schimbi pe tine însuți, atunci cel puțin nu încerca să-i schimbi pe alții.

KabTV „Am primit un apel. Spălarea creierului!” 14/05/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  De ce suferă grupul meu la fel cum o fac şi eu?

Răspuns:  Nu, tu doar vezi asta în percepţia ta distorsionată.

Dacă gândurile tale (de dimineața până seara, în timpul liber de serviciu unde ești liber să gândești și să simți, sau chiar la serviciu) s-au referit la spiritualitate și dacă ai ajutat de asemenea grupul să se gândească la asta și să-ți faci public acest stil de viață, în curând ai putea să simţi toate acestea.

Întrebare:  De ce nu numai mie, ci și prietenului meu din grup i se arată că nu putem ajunge la acest sentiment, de ceva vreme?

Răspuns:  Pentru ca să-și mobilizeze și el toate puterile pentru asta.

Întrebare:  Dacă problema este în percepția mea, de ce suferă un prieten din cauza asta?

Răspuns:  El suferă în percepția ta; nu există altceva decât tine. Acest grup și toate celelalte sunt în percepția ta.

Comentariu: Dar eşti constant sub presiune.

Răspunsul meu: Nu simt nicio presiune. Sunt într-o stare de parcă m-aș arunca într-o apă rece care mă cuprinde din toate părțile și simt că mă dizolv în ea. Este un sentiment atât de minunat!

Întrebare:  Chiar dacă nu te uiți la ea din exterior?

Răspuns:  În exterior, acesta este corpul meu animal. Acesta poate suferi. Simte greutatea, vârsta și așa mai departe.

De asemenea în interior nu simt așa cum am descris-o, adică sunt într-o stare de perfecțiune și bucurie pentru că sunt inclus în toți ceilalți; Eu depind de ei și ei depind de mine. Mai sunt alți factori care mă obligă să fac diverse lucruri.

Care este diferența?! Nici tu, şi nimeni altcineva nu va putea înțelege până când totul nu va fi descoperit.

Este imposibil să împaci percepția lumii în fiecare dintre noi, că toți existăm (eu, grupul și toată lumea) și că eu depind de ei și ei depind de mine și în același timp să spun: „Nu, ei există doar în imaginația mea. Și toate acestea sunt calitățile mele pe care le văd în faţa mea.”

O persoană nu poate reconcilia aceste două concepte în sine, şi nici toate contradicțiile în general care țin de percepția universului spiritual și al nostru, pentru că ea nu are încă din calitatea spirituală. Odată ce dobândește ambele calități — ale noastre (calitatea de a primi) și cele spirituale (calitatea de a dărui) — va putea percepe totul corect.

KabTV „Am primit un apel. Rădăcina reuşirei” 6/3/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că un om simplu din mediul rural vine la oraș. Dintr-o dată, din cauza circumstanțelor el devine pe neașteptate o vedetă. În câteva secunde întreaga națiune află despre el.

Începe să privească oamenii diferit și să se comporte diferit, astfel încât să poată fi văzut dintr-o altă perspectivă. Ce este acest joc al egoismului? Cum apar aceste transformări într-o persoană?

Răspuns: Problema este că vorbești despre niște interese animalice mici. Mergi la un psiholog obișnuit; iti va spune totul.

Comentariu: Dar cu siguranță asta are un fundal spiritual.

Răspunsul meu: Ce fundal?! Să-i aduc pe toți egoiștii să conștientizeze că sunt nesemnificativi și că viața nu are valoare, că totul se termină fără vreun interes corect, astfel încât să se întrebe în cele din urmă: „Care este sensul vieții mele?” Asta este tot. Evoluția merge exact spre asta.

Acum omenirii i se vor mai administra câteva lovituri de „acordaj final” pe cap, astfel încât toată lumea să întrebe „Pentru ce?” și să înceapă să asculte

Comentariu: Dar egoismul uman trece prin anumite stadii de dezvoltare: onoare, putere, faimă, cunoaștere.

Răspunsul meu: Da, fiecare se dezvoltă în propria direcție.

KabTV „Am primit un apel. Cum să devii o vedetă?” 14/05/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă ceri oricărei persoane să numească un film recent, un blockbuster care oferă oamenilor o opțiune bună pentru viitor, una care nu este înfricoșătoare, ci generoasă, acea persoană va trebui să se gândească. Cred că nu a existat un astfel de film de 30 – 35 de ani. Întreaga industrie a filmului și toată gândirea umană nu par să creeze filme cu un viitor bun.

Răspuns: Nu, totul are ca scop frica.

Comentariu: Ni se arată în mod constant un fel de apocalipsă și tot felul de distopii. Dar aceasta este cererea oamenilor. La urma urmei Hollywoodul simte clar cerințele oamenilor. Dacă s-ar plăti bani pentru un final bun, finalurile ar fi fost bune.

Răspunsul meu: Astăzi cred că este foarte greu pentru o persoană să-și imagineze un sfârșit bun al lumii sau chiar un fel de viitor fără nori, strălucitor. Asta este ceva imposibil. Prin urmare, cel mai bun lucru care ne este mai apropiat, este să creăm ceva îngrozitor.

Întrebare: O persoană chiar nu vrea să se uite la un fel de basm despre un sfârșit bun, astfel încât să fie sigură că se poate întâmpla? Este corect sau nu să creezi așa ceva și să introduci asta în subconștient?

Răspuns: Dar spui că există oameni la Hollywood care înțeleg nevoile umane. Probabil de aceea o fac.

Întrebare: Acesta este un paradox pentru mine. Un paradox! O persoană nu vrea să meargă la cinema?

Răspuns: Oamenii nu vor merge pentru aceste lucruri dulci. Nu le văd în jurul lor și nu le vor crede nici în filme.

Poți rula filme despre iubire sau altceva, dar nu despre un viitor bun, cald și binevoitor.

Întrebare: Când a fost o mare depresie în America în anii 20-30 a fost lansat primul film muzical,  Cântăreţul de jazz. Tatăl unei familii a luat ultimul dolar și l-a dat să meargă cu familia să vizioneze acest film. Adică afară este groază și întuneric, oamenii sar pe ferestre și aici am filmul ăsta care rulează și stau și privesc.

Credeţi că nu va fi profitabil să creezi un viitor atât de bun și cald?

Răspuns: Nimeni nu o va face astăzi. În primul rând oamenii nu mai cred. Cândva erau mai naivi și credeau că astfel de lucruri pot exista. Au stat, au plâns și au visat. Iar acum după ce am trecut printr-o cale atât de accidentată și am fost cu toții zdruncinați de războaie nesfârșite care au loc în fiecare minut în diferite părți ale lumii, cred că niciun film nu ne va liniști.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, dvs. personal pentru ce sunteţi? Pentru cine sunteţi?

Răspuns: Nu sunt pentru Hollywood, deoarece filmul unui fel de frumusețe naivă, dulce, cu un viitor bun, este dezgustător, stânjenitor și înșelător. Și să lansăm filme despre suferințe grave, desigur că se poate, dar câte filme de genul ăsta sunt posibile?

Filmele în principiu, cu un final mai mult sau mai puțin bun sunt încă pline de tot felul de suferințe. Au succes pentru că atrag publicul în suferință, iar apoi îi arată în continuare câteva dintre trăsăturile sale bune. Apoi bunătatea învinge.

Întrebare: Ce fel de film aţi crea? Nu aţi crea un film cu un fel de final în care o persoană ar crede? Spuneţi că ar trebui să ajungem la conexiuni bune.

Răspuns: Dar eu nu sunt un artist. Nu-mi pot imagina cum poți crea o astfel de imagine pentru să spunem o oră și jumătate până la două, care ar lăsa totuși o impresie caldă.

Întrebare: Este posibil să se creeze astfel de filme în care să poți părăsi cinematograful cu o senzație de căldură? Cum poți face o persoană să creadă într-un sfârșit bun, generos așa cum spuneţi tot timpul, în conexiune care se va întâmpla într-un fel sau altul, și în iubire la care vom ajunge într-un fel sau altul?

Răspuns: Nu. Nu cred că o persoană poate crede. Singurul lucru pe care îl poate face este să fie de acord cu un film ca, să spunem Forrest Gump. Este un film mare.

Comentariu: Este un film grozav. După părerea mea, este un film minunat.

Răspunsul meu: Dar este vorba despre o persoană care nu este chiar normală.

Comentariu: Da, personajul este anormal pentru toată lumea, dar s-a dovedit a fi cel mai normal dintre toţi, iubitor și capabil să iubească.

Răspunsul meu: Dar tot este nerealist. Și dacă o astfel de realitate este posibilă, atunci numai într-un astfel de caz o poţi face. Nu-mi pot imagina cum poți face așa ceva pentru a atrage oamenii. Chiar dacă îi atragi, vor părăsi cinematograful și vor uita.

Comentariu: Pentru că realitatea este alta.

Răspunsul meu: Cum poți face o persoană diferită cu ajutorul cinematografiei? Nu cred că vor exista asemenea maeştri.

Întrebare: Totuși, ce fel de film aţi face? Unul care ar funcționa cu adevărat. La ce ar trebui să conducă?

Răspuns: Nu am văzut un astfel de film care să schimbe oamenii și să-i conducă la unele schimbări interioare serioase.

Întrebare: Dar v-aţi dori ca ele să existe?

Răspuns: Desigur! Cine nu și-ar dori asta?! Aproape toată lumea își dorește un viitor bun. Dar nu știu.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că dacă un film ar schimba o persoană, atunci sunteţi pentru un astfel de film?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă prima condiție este ca filmul să schimbe persoana, a doua întrebare este de la cine la cine, sau de la ce la ce?

Răspuns: Din cine este el acum. Acum este doar o fiară care se gândește doar la sine și nu se poate gândi la alții. Sau dacă se poate gândi la alții, atunci va fi numai sub forma a ceea ce îi va aduce câștig.

Dacă unei persoane i se oferă de fapt libertate absolută, atunci va fi absolut indiferentă față de ceea ce este în jurul său, cu excepția dimensiunii spațiului din jurul său pe care îl poate privi și poate vedea că este plăcut privirii sale.

Comentariu: Acesta este un om de astăzi.

Răspunsul meu: Acesta este un om.

Întrebare: Vorbim de corectare. La ce ar trebui să ajungă această fiară?

Răspuns: Ar trebui să înceapă să înțeleagă că cel mai important lucru este atunci când te bucuri de ceilalți. Și pentru aceasta este necesară schimbarea naturii omului.

Întrebare: „Bucură-te de alții”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Când este bine pentru alții, este bine pentru tine. Dar cum poate fi asta? Dimpotrivă, tu te bucuri că ești mai bun decât alții, adică atunci când ei sunt mai răi decât tine.

Întrebare: Deci într-un fel sau altul îi cobori mereu pe ceilalți, astfel încât să fie mai jos decât tine?

Răspuns: Desigur! Dar ar trebui să îi crești.

Întrebare: Aceasta este schimbarea principală? Dacă ar exista un astfel de film și va oferi o astfel de persoană, sunteţi în favoarea unui astfel de film?

Răspuns: Sunt pentru un astfel de film, dar nu ar avea succes.

Întrebare: Financiar?

Răspuns: Nu, în niciun fel. Nimeni nu îl va admira.

Comentariu: Nu vreţi să vă imaginaţi, vă întoarceţi la realitate.

Răspunsul meu: Nu pot visa mult timp, nu mai sunt tânăr ca să spunem delicat.

Întrebare: Cum vom ajunge atunci la un astfel de film? Suntem într-un film chiar acum. Este clar că acest cinema este lumea noastră. Acest film este în mare parte un film de groază. Cum vom ajunge la un alt film până la urmă? Spuneţi că este încorporat în noi să ajungem la el și o vom face într-un fel sau altul.

Răspuns: Nu știu. Poate că acest lucru este posibil prin generația tânără a cărei iubire ne va face pe noi, cei în vârstă, să devenim diferiți. O modalitate poate fi de dragul copiilor și nepoților noștri.

Poate fi de asemenea, o revelație generală a răului în care toți realizăm în mod egoist cât de urâți suntem.

Comentariu: Dar asta nu poate fi decât după o mare suferință.

Răspunsul meu: Nu știu. O astfel de revelație va veni dintr-o dată chiar și fără suferință. Și ne va fi rușine să ne uităm unul la altul.

Întrebare: Depinde cumva de noi?

Răspuns: Nu în mod deosebit. Imaginează-ți că oriunde te-ai afla, în metrou, în autobuz, undeva pe șosea, printre oameni că toată lumea se uită la tine și toată lumea înțelege cine ești. Și tu te uiți la ceilalți și de asemenea înțelegi cine sunt. Și nu poți fugi de asta.

Întrebare: Trebuie să merg mai departe cu ei în autobuz?

Răspuns: Da. În general aceasta este o configurație bună. Și după aceea trebuie să lucrezi asupra ta.

Întrebare: Deci filmul ăsta nu este rău când văd cine sunt ei şi ei văd cine sunt eu?

Răspuns: Da. Într-o zi, toți oamenii vor începe să se vadă corect, transparent, până la capăt.

Întrebare: Înțeleg. Eu sunt ca gol pentru ei, iar ei sunt ca goi pentru mine. Pot să văd totul. Și cum mă voi vedea într-o astfel de situație?

Răspuns: La fel. Așa te vezi pe tine însuți. Te uiți unde să te ascunzi și nu ai unde să mergi.

Întrebare: Vom face un astfel de film, îl vom aborda. Și dacă se întâmplă asta, ca într-o casă de sticlă, în acest autobuz în care toată lumea vede totul și nu există unde să te ascunzi, ce ar trebui să facem într-o astfel de situație?

Răspuns: Nu este nevoie să te ascunzi nicăieri. Ar trebui să fie invers. Aici este necesar să lucrăm ca toţi să realizăm că suntem așa și că trebuie să începem imediat să ne schimbăm pe noi înșine în fiecare minut, pe loc! Și fără a fi timid. Literal în fiecare minut, ceea ce se dezvăluie în noi este astfel încât să îl corectăm.

Întrebare: Deci spuneţi că oroarea acestei realizări ne va uni?

Răspuns: Da. Ne va uni și ne va ajuta să devenim diferiți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabbi Hizkiya începe: „Este scris: „Ca trandafirul printre spini.” Ce este un trandafir? Este Adunarea lui Israel, adică Malchut. Există un trandafir și există un alt trandafir. Așa cum un trandafir printre spini este nuanțat de roșu și alb, Adunarea lui Israel conține Din [judecata] și Rahamim [mila].

Așa cum un trandafir are treisprezece petale, Adunarea lui Israel este formată din treisprezece calități ale Rahamim, care îl înconjoară din toate părțile (Introducere la Cartea Zohar, „Trandafirul”).

Comentariu: Articolul „Trandafirul” este primul articol din Introducere la Cartea Zohar. Când citiți aceste rânduri, este clar că ceva este codificat aici. Probabil că spune ceva important aici dacă acestea sunt primele cuvinte dintr-o carte atât de măreaţă.

Răspunsul meu: Faptul este că trandafirul înseamnă o adunare de suflete care primesc un fel de împlinire de sus de la Creator și apoi o distribuie între straturile inferioare ale sufletelor. În acest fel, coboară în lumea noastră.

Întrebare: Dar de ce trandafir? Știm că există o rădăcină și o ramură. Adică, un cabalist vede un fel de rădăcină (stare spirituală) și consecințele acesteia în lumea noastră. De ce trandafir?

Răspuns: Aceasta este ceea ce au văzut autorii Cărții Zohar. Ei au simțit, au învățat și au dezvăluit că întregul sistem spiritual care coboară de sus de la Creator către umanitate este o astfel de structură.

Ca un trandafir printre spini, mila Creatorului, influența Sa asupra noastră constă în două forțe opuse, albă și roșie. Albul este calitatea dăruirii și a iubirii. Roșul dimpotrivă, este calitatea rigidității și a judecății.

Ambele calități sunt privite în raport cu sistemul superior care guvernează sufletele uneori prin milă, alteori prin judecată. Acest lucru depinde deja de oameni. De aceea li se spune despre asta.

Autorii Cărții Zohar au văzut adunarea tuturor sufletelor din lumea noastră sub forma unui trandafir: cum înflorește, cum este controlat de două forțe și cum coborârea forțelor superioare asupra lui, asupra întregii societăți și a întregii umanităţi depinde de starea sa interioară.

KabTV „Introducere la Cartea Zohar” 4/6/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este structura luminii? Care este efectul ei, chiar dacă nu facem o analogie cu lumea noastră?

Răspuns: Aceasta este lumina gândirii, înțelegerii, iluminării, dezvăluirii și înțelepciunii. În tine se deschid noi capacități în simțuri și în minte și brusc începi să te extinzi. Este ca și cum te trezeşti și ai fi încă pe jumătate adormit, împiedicat, bei o ceașcă de cafea și deodată începi să te deschizi din interior în simţiri și în minte; totul începe să se trezească — acesta este sentimentul impactului luminii.

Simți noi straturi ale lumii, profunzimile oamenilor și simți cum totul se mișcă.

Întrebare: De ce se numește această senzație, lumină?

Răspuns: Lumina înțelegerii, a intuiţiei, a simțirii, iar a rațiunii este calea lumii.

Lumina este temelia lumii, temelia vieții și temelia naturii. Nu este neapărat lumină vizibilă. Sunt valuri care transportă informații și ne umplu.

Întrebare: Această lumină spirituală afectează încă lumea materială?

Răspuns: Da, acționează și asupra lumii materiale și o formează și o menține. Dar aceasta este partea ei foarte mică și înapoiată, care este necesară doar pentru ca noi să existăm în iluzia lumii noastre și să ieșim treptat din ea.

KabTV „Am primit un apel. Cum influenţează lumina?” 7/5/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că ies în lume și spun unei persoane anumite lucruri. În ciuda faptului că totul este în interiorul meu, există el totuși ca în percepția mea? Există o linie între ceea ce pot spune și ceea ce nu pot?

Răspuns: Da. Trebuie să tratezi o persoană ca existând în afara ta, pentru că așa o percepi în acest moment. Când ești capabil să te întorci spre ea în interiorul tău, atunci este un nivel complet diferit.

Atât timp cât lumea nu este corectată, ea există atât în exterior cât și în interior. Când lumea este complet corectată, adică atunci când voi corecta în mine absolut toate părțile exterioare, care vor deveni interioare, atunci toate vor deveni una.

Nu pot explica asta. Trebuie să simți asta. În loc să înțelegi cu capul, încearcă să înțelegi cu inima. Atunci totul va fi bine.

KabTV „Am primit un apel. Sunt înconjurat de ciudați” 30.5.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→