Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce credeți despre evoluția oamenilor și cât de departe poate merge umanitatea ”

Procesul evolutiv pe care îl parcurgem este pentru a ne adapta la lumea superioară, adică pentru a ne conduce la o stare de conexiune armonioasă „ca un om cu o singură inimă”, o umanitate funcționând ca un singur sistem.

Existăm într-un sistem integral cu interconexiune şi interdependenţă între părţile sale.

În acest proces trebuie să experimentăm că suntem aserviți naturii noastre umane egoiste, ceea ce ne face să ne dorim să ne bucurăm în detrimentul celorlalți și al naturii de o stare de libertate față de această servitute egoistă.

Ce este acel loc de libertate?

Este un loc în care descoperim integralitatea, o conexiune profundă de la un capăt la altul al naturii, care reiese din dorința forței superioare de a iubi și de a dărui.

Forța superioară a iubirii și a dăruirii ne ghidează și se raportează la noi ca o singură entitate și ne conduce la o etapă în care ne va oferi o conexiune reciprocă, în care fiecare dintre noi va lua în considerare în primul rând beneficiul celorlalți și a întregului sistem în care existăm.

Cu alte cuvinte, de la traiul de servitude faţă de dorinţele noastre egoiste în care suntem închişi în prezent, ne dezvoltăm prin diverse crize la scară personală, socială şi globală prin care obţinem treptat posibilitatea de a ieşi din reţeaua egoistă care ne controlează şi intrăm într-o nouă reţea altruistă de conexiuni.

De ce trebuie să suportăm diverse crize pentru a ieși din ego-urile noastre?

Pentru că ego-ul uman este foarte crud și suntem incapabili să ne ridicăm deasupra lui cu propriile noastre forțe. Adică ne lipsește capacitatea de a ne convinge că merită să fim pozitivi, amabili și iubitori unul față de celălalt pe toată planeta. Este pur și simplu imposibil în timp ce natura noastră egoistă ne trage în mod constant într-o direcție opusă, să beneficiem noi înşine în detrimentul celorlalți și al naturii.

Așadar pentru a ne arăta felul în care atitudinea noastră egoistă ne face să suferim, natura ne trimite diverse crize care ne obligă să ne confruntăm conexiunea și nevoia de a o realiza în mod pozitiv. În consecință ajungem apoi să vedem că nu avem de ales decât să ne corectăm atitudinea unul față de celălalt de la egoism la altruism.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce este Tisha B’Av?”

𝘛𝘪𝘴𝘩𝘢 𝘉’𝘈𝘷 este o stare foarte importantă și proeminentă în dezvoltarea creației.

Conform înțelepciunii Cabala, Tisha B’Av comemorează ruinarea Templului Sfânt, adică spargerea vaselor, starea în care ne-am pierdut cunoștința (adică zdrobirea sau ruinarea) conexiunii noastre ca o singură entitate (adică Sfântă). Templu).

În înțelepciunea Cabala învățăm pe larg despre această stare de distrugere și cât de importantă este, pentru că nu poate exista corectare și conexiune fără corupție și spargere. Prin urmare pe de o parte există o mare bucurie în oportunitatea de corectare pe care ne-o aduce spargerea, iar pe de altă parte există tristețe și plâns de la prevederea spargerii care se apropie, știind că trebuie să-i rezistăm, adică să menținem conexiunea noastră ca entitate unică, în ciuda forțelor care au apărut pentru a sparge această conexiune. Acest lucru coincide cu principiul spiritual conform căruia în spiritualitate întâlnim întotdeauna două opuse în același loc.

Așadar împreună cu bucuria prilejului de îndreptare pe care ne-o aduce zdrobirea, trebuie să ne pară în același timp rău de toate ruinele care au avut loc din necessitate, din cauza rădăcinii lor spirituale. Cu toate acestea, care este distrugerea pentru care trebuie să ne pare astăzi rău? Este aceea că, astăzi după secolul al XVI-lea, vremea marelui cabalist Ari (Rav Isaac Luria) care a marcat începutul deschiderii procesului de corectare a umanității în ansamblu, tot ce trebuie să ne pară rău despre este neglijența noastră de a ne angaja intenționat în acest proces de corectare. Adică, nu ar trebui să ne pare rău pentru ruinele Templelor Sfinte de acum 1.000 de ani ci că în fiecare zi nu reușim să ne angajăm activ în procesul de corecție, nu reușim să construim noul Templu Sfânt – o corectare a distrugerii din conexiunile noastre. Aceasta este ceea ce este cu adevărat considerat ruina Templelor.

Prin urmare, ce trebuie să luăm în considerare în timpul Tisha B’Av? De aceea provocăm ruinarea și prăbușirea Templului astăzi. Nu ar trebui să plângem pentru ceea ce s-a întâmplat acum 2.000 de ani. Nu știm cu adevărat ce s-a întâmplat atunci. Plângând despre asta este ca și cum ne poziționăm ca oameni neprihăniți și ne gândim rău la oamenii de atunci și că au pierdut stăpânirea Templelor. Ceea ce trebuie să înțelegem este că această ruină s-a jucat în funcție de nevoia ca o anumită ordine să se desfășoare. Totuși încă de pe vremea lui Ari, secolul al XVI-lea când ne poziționăm împotriva procesului și metodei de corectare – înțelepciunea Cabala – ruina este zdrobirea relațiilor umane, diviziunea care se răspândește în întreaga lume între oameni. Prin urmare nu ne raportăm la Tisha B’Av ca la o ocazie istorică, ci ca o stare care se desfășoară în viața noastră de zi cu zi.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a arăta adecvat unei mase generale de oameni, trebuie să vă asumați imaginea unei persoane obișnuite, normale? Există o altă natură în dvs.?

Răspuns: Cealaltă natură care există în mine este o imagine paralelă cu mine, care se află într-o stare de iubire și conexiune cu toate sufletele umane. Nu ai cum să o vezi. Vă puteți imagina orice doriți, fiecare în măsura dezvoltării sale.

Comentariu: Spiritualul este opus materialului. Dacă sunteţi în realizare spirituală, atunci există unele lucruri în dvs. care pot părea foarte ciudate pentru oameni.

Răspunsul meu: Este posibil. Destul de corect.

Într-un eveniment care ar putea părea înfricoșător pentru oamenii obișnuiți, eu pot vedea dimpotrivă, revelarea etapei următoare. De exemplu, salut criza globală cu mare așteptare și mare speranță.

Îmi doresc ca toată lumea să o accepte corect și să se adapteze la ea rapid. Pentru mine, acesta este cu adevărat un punct de cotitură extraordinar pentru umanitate; este momentul în care aceasta începe să se schimbe. Este revelația unei etape deja depășite! O asemenea stare necunoscută, acest timp incert marchează ascensiunea către etapa următoare.

Iar etapa următoare ni se dezvăluie ca una globală, integrală, interconectată; ne obligă să ne gândim la toți împreună. Începe să-și arate noile legi în lume. Și deja vedem că legile noastre anterioare nu mai sunt valabile. Este necesar să ne adaptăm la un fel de paradigmă următoare care deja începe să se manifeste.

Cabala explică metoda și practica noii vieți care ne ajută să urcăm la următoarea stare.

Această stare nu a existat niciodată de-a lungul a miliarde de ani de existență a universului nostru și a milioane de ani de dezvoltare umană.

KabTV “Am primit un apel. Laitman (aşa cun nu l-au cunoscut)” 27/8/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Igor întreabă: „Dragă Michael Laitman, am o întrebare directă pentru dvs.: este posibil să minți și dacă da, în ce caz?”

Răspuns: Puteți minți în cazul în care salvați viața unei persoane.

Întrebare: Este cu siguranță așa?

Răspuns: Cu siguranță.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 17/7/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce există o paralelă în Cabala între auto-anularea și suprimarea totalitară a personalității? La urma urmei, ambele căi sunt foarte asemănătoare.

Răspuns: În suprimarea totalitară a personalității, nu ți se oferă o personalitate diferită! Ești suprimat împotriva voinței tale.

Pe calea spirituală, ai liberul arbitru de a te anula la fiecare grad următor și de a urca astfel la el. Aceasta se numește legea echivalenței. Când vreau să urc la gradul următor, sunt obligat să iau forma lui, apoi părăsesc forma anterioară a gradului inferior și urc la următorul.

La gradul următor devin complet plin de el, îl recunosc, îl înțeleg, îl simt, îl analizez și îl sintetizez în mine însumi. Odată ce l-am terminat și l-am devenit, trebuie să mă anulez în mod voluntar, conștient și prin propriul meu efort înainte de gradul următor, înaintea minții și senzației superioare. Așa cresc de fiecare dată.

Altfel, nu voi deveni niciodată om dintr-o pisică. Dacă îmi place să fiu pisică, îi folosesc creierul și sentimentele. Prin urmare, trebuie să anulez acest grad în mine însumi și vreau să devin o persoană. Adică, anulând stările pisicii în mine, îmi iau imaginea unei persoane și mă ridic.

Acesta nu este totalitarism! Mă forțesc să fac asta, nimeni altcineva nu o face. Acesta este modul în care este stabilit de natură. Vrei să-l acuzi pe Creator că, se presupune, El ne obligă în acest fel! Oferă-mi o altă cale de a urca din grad în grad. Cum altfel te vei ridica dacă nu-ți anulezi gradul actual și nu-l accepți pe următorul după cum este necesar, în avans, înainte de a urca spre el?!

Cu toate acestea, dorința de a-l dezvolta singur, nimeni nu te poate forța. Tu însuți realizezi că starea în care te afli acum s-a rezolvat de la sine. Ca într-o rachetă, acea scenă ar trebui să cadă și să ardă, iar tu zburați mai departe.

KabTV “Am primit un apel. Cum ne putem încrede în dvs. 16/9/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Prefața la Înțelepciunea Cabalei, Baal HaSulam descrie modul în care lumi apar din cele patru faze ale dezvoltării dorinței. Lumea (Olam) vine de la cuvântul „Olama”, adică ascunderea. Ce ar trebui să fie ascuns după ce Creatorul a creat o dorință?

Răspuns: Crearea unei dorințe este una, dar realizarea unei creații din ea este cu totul alta.

Creația trebuie să simtă că a fost creată de cineva de deasupra ei și să simtă ce ar trebui să facă pentru a implementa acțiunile creatorului său. Aceasta este o continuare a dezvoltării creației pe baza a ceea ce este în ea, deoarece ultima fază a Malchut constă din părțile anterioare și poate începe să se transforme și să se adapteze la forma pe care o alege.

Și alege să fie asemănătaore Creatorului, adică să devină nu o dorință ci o sursă de dorință.

Prin urmare începe să primească lumină în modul în care prima fază vrea să i-o dea. Adică Malchut începe să se transforme pentru a deveni un dăruitor.

Creația trebuie să fie o sursă de lumină, adică să devină asemănătoare cu Creatorul și să fie ca El. Prin urmare toate ascunderile sunt necesare pentru ca creația să devină independentă și să vrea să fie ca această sursă însăși.

KabTV “Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” 16/7/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii vin să studieze Cabala nu numai din cauza lipsei de sens în viață, ci și pentru că ei caută răspunsuri la problemele lor, cum ar fi de exemplu autismul copiilor lor sau altceva. Dar respingeţi imediat aceste subiecte spunând ceva de genul „Nu vorbiţi despre asta”. Poate că merită să dezvăluiţi unele lucruri?

Răspuns: Nu știu ce să răspund, pentru că acestea sunt zone de frontieră care nu sunt clarificate limpede în lumea noastră. Nu îmi place să vorbesc despre date științifice inexacte.

Examinez psihologia pentru că se referă la Cabala și vorbește despre percepția lumii în cele cinci simțuri. Cabala vorbește și despre o percepție suplimentară a lumii în cinci organe senzoriale spirituale.

În sine, înțelepciunea Cabala operează cu date fizice clare. Disecăm dorința în părți, o notăm și arătăm în ce parte și în funcție de ce simte o persoană și atinge realitatea într-un fel sau altul.

Dar când pot vorbi despre asta cu ea? Când poate fi explicat acest lucru unei persoane? Când este deja în asta.

Înainte de asta, ea însăși nu știe ce învață. Chiar dacă intră în Studiul celor Zece Sefirot sau altceva, la ce îi folosește? Acest lucru nu are sens pentru că în lumea noastră nu există nimic analog cu simțirile spirituale.

KabTV “Am primit un apel De ce îi speriaţi pe toţi?” 5/9/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să nu se transforme dintr-o persoană care se pleacă înaintea altora, într-una care pur și simplu crede în puterea Creatorului și se zdrobește pe sine?

Răspuns: Nu înțeleg asta! Îmi anulez calitățile corporale pentru a-mi găsi înfățișarea spirituală deasupra lor, pentru a-mi crea sufletul, pentru a-l modela după asemănarea cu Creatorul prin faptul că acum mă ridic deasupra sinelui meu însuşi.

Ce legătură are asta cu religia și cu tot ce este corporal? La urma urmei, tot ceea ce privește spiritualul nu are nicio legătură nici cu trupul, nici cu lumea noastră. Descopăr cu totul alte dorințe!

Eu sunt punctul meu din inimă, care se raportează la alții, la dorințele lor, la punctele lor din inimă. Între aceste dorințe pentru Creatorul din tine, din mine, din el și așa mai departe, creez o rețea. În această rețea tratez pe toată lumea cu „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”; în aceasta rețea vreau să simt Creatorul.

Din iubirea pentru celălalt, îmi doresc să creez un astfel de substrat pe care să se manifeste calitatea comună a dăruirii și a iubirii, numită „Creator”. Acest lucru nu există absolut deloc în corpurile noastre sau în lumea din jurul nostru! Zona interioară pe care o dezvălui este o nouă dimensiune. Ea există în afara materiei! Și atunci afli că de fapt nu există nicio problemă!

Întrebare: Dar până nu ajung la asta, în principiu iau totul bazat pe credință?

Răspuns: Începeți să exersați acest lucru și veți vedea că acesta este de fapt cazul.

Întrebare: Ce exerciții faceţi dvs.? Cum v-aţi motivat?

Răspuns: Am lucrat foarte serios la clarificarea percepției realității: ce este, unde este obiectivitatea, unde este subiectivitatea, unde este lucrul în sine, unde este lucrul în afara mea? Sunt în mine însumi, sunt în afara mea, unii sunt în mine, iar alții sunt în afara mea.

Așa am gândit tot timpul, până când am început cu adevărat să simt și să percep totul. Dar aceasta nu este un fel de convingere de sine, ci lucrul cu îndoieli, cu obstacole interioare.

KabTV “Am primit un apel. Intrarea în spiritualitate” 18/8/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: „Oricine plânge pentru Ierusalim este răsplătit pentru că va vedea bucuria lui”.

Adică în măsura în care recunoaștem întreaga amploare a distrugerii care ni s-a întâmplat întregului popor al lui Israel și întregii lumi, programului de creație al Creatorului și în măsura în care ne atinge inima, în această măsură suntem capabili să înțelegem și să simțim toată această tristețe, să înțelegem motivul distrugerii, să înțelegem cum să ieșim din ea și cum să reconstruim Ierusalimul, adică „Orașul perfect” (Ira Shlema). În felul acesta din întristare ajungem la bucurie.

Nu există zi mai întunecată și mai de plâns decât ziua de 9 din Av. Aceasta este sursa tuturor judecăților și a tuturor necazurilor. În această zi Templul a fost distrus în Ierusalim. Și după mii de ani tot ne întristăm. Astăzi trebuie să ne îngrijorăm și să ne întristăm ca și cum s-ar fi întâmplat ieri, iar aceasta este durerea personală a fiecăruia.

La urma urmei cei care nu deplâng ruina Templului nu vor putea fi prezenți la restaurarea lui. Prin urmare trebuie să simțim în adâncul inimii noastre ce este spargerea și la ce corectare ar trebui să ne așteptăm, sub ce formă și cu ce rezultat.

A avut loc o spargere teribilă a Kli-ului, adică legătura dintre ființele create și Creator a fost ruptă. Iar acum, cine știe când și cum și prin ce acțiuni va putea fi corectată? De aceea este într-adevăr o zi foarte tristă.

Din Lecţia zilnică de Cabala pe tema  “Tishaa BeAv (9 def Av)”, 27/7/23

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o pildă despre un pescar care transportă o persoană cu barca. Pasagerul l-a îndemnat pe pescar: „Grăbește-te, am întârziat la serviciu!” Apoi bărbatul a văzut că pe o vâslă era scris „rogă-te” și pe cealaltă „munceşte”. „Pentru ce e asta?” a intrebat el.

„Să-ți amintești”, a răspuns pescarul „ca să nu uiți că trebuie să te rogi și să munceşti”.

„Este clar pentru toată lumea că toată lumea trebuie să muncească. Dar rugăciunea nu este necesară. De ce să pierzi timpul cu rugăciunea?”

„Nu este necesar, nu este necesar”, a răspuns pescarul, apoi a scos vâsla din apă cu inscripția „Roagă-te” și a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca s-a învârtit pe loc.

Ce părere aveți despre combinația dintre muncă și rugăciune?

Răspuns: Acest lucru este corect pentru că nu totul este în mâinile tale, așa că există un loc pentru rugăciune.

Întrebare: Munca este aparent în mâinile mele, iar pentru tot ceea ce nu este mă rog. Ce se întâmplă dacă vâsla cu munca ar fi scoasă din apă, barca s-ar învârti pe loc sau s-ar mai mișca cumva?

Răspuns: Nu s-ar mișca deloc. Fără dificultăţi,ce ați urmări? Cu ce?

Comentariu: Dar există „rugați-vă”.

Răspuns: Ei bine, atunci roagă-te.

Întrebare: Și tot nu există mișcare?

Răspuns: Nu s-ar mișca.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, care este cel mai important lucru în viață?

Răspuns: Cel mai important lucru în viață este atunci când o persoană lucrează, se realizează, dar în același timp se împlineşte în direcția corectă! Nu că munca îi va da totul, ci că o dirijează în conformitate cu dezvoltarea naturii și a umanității. Apoi omul se naște, se căsătorește, lucrează și toate acestea împreună.

Întrebare: Deci, când spuneţi că cineva se mișcă în conformitate cu natura, aici există o rugăciune?

Răspuns: Există o rugăciune aici, desigur. Este în legile generale ale naturii.

Întrebare: Deci dacă înaintez conform legilor naturii, există o rugăciune în asta?

Răspuns: Sigur.

Întrebare: Pentru ce mă rog în acest caz?

Răspuns: Viața noastră are astfel de oportunități și probabilități pe care nu le putem calcula. Nu pentru că nu suntem în stare, ci pentru că există o providență superioară, o forță (Creatorul). De aceea trebuie să facem tot ce ne stă în putere, ceea ce Creatorul ne-a lăsat. Dar odată ce am făcut totul, restul rămâne pentru El.

În ebraică se spune: „HaShem Igmor BeAdi”, „Creatorul va sfârși pentru mine”. Adică fac tot ce pot, iar Creatorul va termina restul pentru mine.

Comentariu: De obicei, ne rugăm atunci când ajungem într-o fundătură sau într-o situație de blocaj sau în suferințe groaznice.

Răspuns: Acest lucru este incorect.

Întrebare: Nu este rugăciunea potrivită?

Răspuns: Nu. Aceasta înseamnă că nu Îl luăm pe Creator ca pe o forță a naturii care determină totul și să merg în conformitate cu El.

Întrebare: Deci trebuie să știu în timp ce lucrez, că Creatorul va termina pentru mine? Este aceasta mișcarea constantă care trebuie să se întâmple? Este aceasta progresul corect?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă revenim la vâsle, așa barca se mișcă cu ambele vâsle?

Răspuns: Ne mișcăm cu ambele vâsle și ne rugăm ca ele să se completeze reciproc.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 29/6/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→