O floare preferată este, în primul rând, o respingere a tuturor celorlalte flori. Altfel, nu vi se va părea cea mai frumoasă. La fel este și cu munca pe care o faceți toată viața (Antoine de Saint-Exupéry, Înțelepciunea nisipurilor, Citadela).

Întrebare: Dacă îți găsești chemarea vieții, ar trebui să renunți la tot restul?

Răspuns: Dacă ați găsit o astfel de muncă, atunci nu trebuie să renunțați la nimic; se va întâmpla pur și simplu.

Întrebare: Vrei să spui că, din înălțimea a ceea ce ai găsit, nu mai ai nevoie de nimic altceva?

Răspuns: Nu ai nevoie de nimic. Altfel, nu l-ai găsit încă!

Întrebare: Practic, dacă te grăbești în toate, înseamnă că nu ți-ai găsit chemarea vieții?

Răspuns: Bineînțeles.

Întrebare: Cum înțelege o persoană acest lucru? Oare prin faptul că este deja calmă și nu se grăbește în toate direcțiile?

Răspuns: Nu mai are nevoie de nimic altceva.

Întrebare: Deci, nu pornești de la interdicția „trebuie să amânați toate celelalte lucruri”. Pornești de la faptul că acesta este lucrul cel mai important, că tu determini totul singur?

Răspuns: Pentru totdeauna.

Întrebare: pentru totdeauna. Acesta este frumos. Este aceasta definiția exactă a ceea ce a găsit o persoană?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dacă, deodată, vedeți că ați făcut o greșeală? Și ați pus deja toate cărțile pe această muncă. Este aceasta o posibilitate? Se pare că ți-ai găsit munca vieții și, deodată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să investești cu cap și peste cap în singura muncă care îți mai rămâne și în care acum simți și îți dai seama că ai făcut o greșeală; nu este lucrul principal, dar în afară de ea nu mai este nimic altceva! Altfel, te vei pierde.

Întrebare: Tocmai ai spus ceva dificil. Ai spus că deja ai înțeles și acum simți că opera vieții tale este o greșeală; prin urmare, investește în ea pe deplin. Mai presus de rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar acest lucru este valabil în cazul în care ești sigur că nu mai ai nimic de oferit; că ai dat totul, întreaga ta viață acestei lucrări.

Întrebare: Ce se va întâmpla atunci? Aici sunt, îndreptându-mă spre această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci El ar trebui să te ajute. În principiu, așa procedăm în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în general ajungem la una.

Întrebare: Este nevoie de ajutorul Creatorului?

Răspuns: Este o dezamăgire absolută față de mine însumi, față de Creator, față de această muncă, față de scop, față de orice!

Comentariu: Și faptul că mi-am investit întreaga viață în ea.

Răspunsul meu: Da. Când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și poți vedea norocul.

Întrebare: cabaliștii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne doar o poartă, „poarta lacrimilor”. Spre ea te îndrepti acum când vorbești?

Răspuns: Aceasta este deja dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja prin „poarta lacrimilor”? Sfatul tău este să continui să lovești acest punct până la capăt?

Răspuns: Dacă poți să continui să lovești, atunci aceasta nu este ultima poartă.

Întrebare: Atunci trebuie să am această dezamăgire? Ar trebui să fie?

Răspuns: Ar trebui să fie una absolută! Pentru că, în fapt, ea merge împotriva naturii umane, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Atunci am o întrebare. Unde este această milă superioară aici?

Răspuns: Este în spatele acestui lucru. Când Creatorul ghidează o persoană prin toate aceste încercări, persoana de dincolo de ele revelează mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Trebuie să fii o persoană foarte puternică.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toți suntem foarte slabi. Pur și simplu, Creatorul va face totul.

Din KabTV’s “Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/24/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Rabaș „Despre respectarea Tatălui” este scris că, dacă el primește o răsplată mai mare în fiecare zi, atunci măsura este vasele de primire. Ce este răsplata în acest context și ce măsurăm prin vasele de primire?

Răspuns: Măsura în care mă simt obligat față de Creator și măsura în care Îi pot mulțumi se numește ceea ce pot să Îi dăruiesc?

Întrebare: Cum pot determina dacă plăcerea mea vine din slujirea Creatorului?

Răspuns: Dacă o treci prin prieteni, prin grup.

Întrebare: Dacă șeful meu mă sună la serviciu, voi face tot ce îmi spune, voi încerca cu diligență. Dar dacă Creatorul, de care depinde fiecare moment din viața mea, îmi cere să îmi iubesc prietenii, nu pot face asta. Vreau, dar nu pot. Aceasta este o stare oribilă și teribilă, aș numi-o iad. Ce trebuie să fac?

Răspuns: Cere-I pur și simplu Creatorului prietenii, și nimic altceva.

Întrebare: Cum ajunge cineva să realizeze cine este Creatorul?

Răspuns: Este o forță care rezidă în subconștientul tău și te controlează.

Întrebare: Poate o persoană să se deplaseze în mod conștient pe linia stângă și să verifice cum simte importanța Creatorului în limitele rațiunii, sau Creatorul îl duce acolo?

Răspuns: O persoană nu are dreptul să fie pe linia stângă. Creatorul o duce acolo.

Întrebare: Este importanța spiritualității mai mare atunci când îi văd pe ceilalți ca fiind mari sau atunci când sunt într-o stare de „gol și sărac”?

Răspuns: Când îi vezi pe ceilalți ca fiind mari.

Întrebare: Care este cel mai important lucru pentru noile cupluri de bărbați și femei care studiază Cabala pentru a-l construi pe Creator între ei și cum se pot ajuta reciproc pe calea spirituală?

Răspuns: Ar trebui să se iubească reciproc și să își dorească să fie împreună într-o singură inimă.

Din lecția zilnică de Cabala din 24/08/23, „Să te critici pe tine însuți”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman pe Quora: „De ce este natura așa de frumoasă iar oamenii sunt opusul?

Un studiu recent publicat în revista Science Advances a dezbătut descoperirile conform cărora locuitul în apropierea plantelor pentru o perioadă suficient de lungă poate prelungi durata de viață a oamenilor cu 2,5 ani.

Într-adevăr, noi suntem părți ale naturii care constau în nivelurile neînsuflețit, vegetal, animal și uman, iar interconexiunea lor ne duce să fim martori la astfel de fenomene.

Întrebarea este dacă oamenii pot liniști și calma viețile altor oameni în mod similar cu modul în care o pot face plantele?

Putem, și chiar mai mult. Indiferent dacă îi simțim pe oamenii din jurul nostru ca fiind agasanți sau liniștiți, depinde de măsura în care îi vedem ca fiind importanți și apropiați. Prin urmare, trebuie să ne îndemnăm să ne schimbăm astfel încât ceilalți oameni să se simtă din ce în ce mai apropiați de noi.

Și în acest punct, ne întâlnim într-adevăr cu întrebarea: De ce natura pare atât de frumoasă, în timp ce oamenii par opusul? Este pentru că ego-ul nostru, dorința de a ne bucura pe cheltuiala altora, respinge natura egoistă a altor oameni. Ne plac plantele, de exemplu, pentru că, în general, nu ne aduc niciun rău. Oamenii din jurul nostru, pe de altă parte, ne pot înnebuni.

Prin urmare, ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de ceilalți oameni într-un mod în care să ne verificăm pe noi înșine în relație cu ei: „Cum voi apărea în ochii lor?” De ce? Este pentru a deveni un exemplu pozitiv pentru ei. Apoi, poate că, drept rezultat, și ei se vor schimba prin exemplul pe care li-l arătăm noi.

Dacă ajungem să vedem natura ca pe o forță care direcționează constant totul și pe toată lumea spre bine, armonie și pace, atunci putem percepe frumusețea în natură la toate nivelurile sale – neînsuflețit, vegetal, animal și, mai ales, la nivel uman. Acest lucru se datorează faptului că atunci vedem necesitatea de a ne alinia cu forța pozitivă a naturii, iar propriul nostru scop în această direcție, în special la nivelul conexiunilor umane, ne duce la a vedea frumusețea în oameni la fel ca cea din natură.

Bazat pe video „De ce natura ne pare frumoasă și oamenii nu?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Roș HaȘana, trebuie să te judeci pe tine însuți. Acest lucru este asociat cu autocritica: cât de rău sunt, cât de diferit sunt de Creator. Cum diferă această justiție populară de starea în care „Prostul își pliază mâinile și își mănâncă propria carne”?

Răspuns: Nu ar trebui să-ți mănânci propria carne, să te blestemi și să te judeci. Ar trebui doar să te îndrepți spre a iubi pe ceilalți. Aceasta este „judecata ta”.

Întrebare: Cum poți să nu judeci prietenii?

Răspuns: Iubește-i.

Din Lecția zilnică de Cabala din 9/16/23, „Roș HaȘana “

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Indiferent cât de mult mă străduiesc, am mereu senzația că Creatorul nu pare să accepte eforturile mele, ca și cum ar inflama și mai mult dorința mea de a-L mulțumi.

Vom simți vreodată că Îi aducem împlinire? Sau Creatorul ne va lăsa să simțim că încă facem ceva greșit?

Răspuns: Este minunat că Creatorul arată tot timpul că este nemulțumit de tine. Acest lucru te aprinde și îți oferă oportunitatea de a depune un efort și mai mare, de a te strădui și mai mult spre El. Aceasta este cea mai bună ajutorare pe care Creatorul o poate oferi unei persoane.

Din Lecția Zilnică de Cabala 25/8/23, „Să te critici pe tine însuți”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ne gândim la construirea unei stări comune, există un sentiment de unitate, ca și cum Creatorul ne ridică în brațele Sale. Dar când încercăm să ne apropiem de prietenii noștri în practică, inima noastră se transformă în piatră, de parcă am fi primit sentimentul adevăratei stări. Care ar trebui să fie cererea noastră aici?

Răspuns: Cererea ar trebui să fie ca Creatorul să ne dizolve inima, astfel încât să plutească în prietenii noștri.

Din lecția zilnică de Cabala din 24 august 2023, „Să te critici pe tine însuți”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→