Întrebare: Astăzi, societatea israeliană este divizată între cei care sunt pentru reforma judiciară și cei care sunt împotriva reformei judiciare, între cei de dreapta și cei de stânga. Au loc demonstrații care cer o schimbare de guvern și așa mai departe.

Sunt îngrijorat de problema armatei. Avem rezerviști care sunt, în esență, coloana vertebrală a armatei. Există unități speciale și piloți, cei care continuă să servească cu consimțământ și voință după terminarea serviciului militar obligatoriu.

Și acum, pentru prima dată, au început să se întâmple anumite incidente în care refuză să servească. Ei spun că nu vor să servească sub o dictatură. Totul este legat de reforma judiciară cu care nu sunt de acord.

În opinia dumneavoastră, au dreptul să facă acest lucru sau nu?

Răspuns: Cred că aceasta este o problemă în toate armatele din lume.

Comentariu: Dar totuși, mă gândesc la faptul că avem o armată unică. La urma urmei, este o armată defensivă. Suntem o mică bucată de pământ unde fiecare persoană este importantă și are locul ei și, brusc expun frontul.

Răspunsul meu: Da, cred că armata ar trebui să fie deasupra tuturor, pentru că viața este deasupra tuturor, și abia apoi ne putem ocupa de restul.

Întrebare: Deci vreți să spuneți că viața unei persoane este pe primul loc?

Răspuns: Da, și viața statului de asemenea.

Comentariu: Și suntem aici în mod specific pentru a proteja viețile oamenilor și statul. Și dacă se revoltă din interior și spun: „Aceasta este o dictatură. Nu vreau să servesc sub acest regim. Vreau o schimbare.”

Răspunsul meu: Ei au obligația de a proteja viețile oamenilor!

Întrebare: O altă întrebare este dacă ar avea loc un incident și, având în vedere că suntem încă în războaie continue, din perspectiva guvernului sau a armatei, credeți că ar trebui să-i cheme înapoi pe acești ofițeri sau nu?

Răspuns: Ar trebui să-i cheme înapoi. Nu ar trebui fără indulgență, fără amânare, nimic! Fiecare are locul său și fiecare ar trebui să fie la locul său.

Întrebare: Ce crezi că simte o persoană când expune granița? De ce poate face asta astăzi? În trecut, nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva. În trecut, toți serveau de bunăvoie; era o datorie. Dar astăzi pot spune brusc astfel de lucruri și pot expune brusc granița. Ce simt ei când fac asta?

Răspuns: Nu pot nici măcar să spun. Am o părere foarte clară despre asta.

Întrebare: Îți amintești cum era în vremea ta? Știu că ai servit în unitățile de sprijin tehnic al aviației. Aceasta este cea mai serioasă parte a armatei noastre.

Care era sentimentul atunci? Se numește miluim, cei care servesc după armată până la vârsta de patruzeci de ani și peste. Aveau un simț puternic al datoriei?

Răspuns: Desigur. Nu exista nicio îndoială în acest sens.

Întrebare: Ce crezi că s-a schimbat de-a lungul anilor?

Răspuns: Declin! Pur și simplu un declin, deoarece interesele personale au devenit mai importante decât interesele naționale.

Întrebare: Este asta ceea ce spui în mod constant, că egoismul crește?

Răspuns: Da, și este și mai rău. Înseamnă că o persoană începe să prioritizeze propria opinie în detrimentul existenței statului.

Întrebare: Ce crezi că ne așteaptă dacă acest lucru continuă?

Răspuns: Cred că în acest fel societatea va găsi un nou sistem de viziune asupra lumii.

Întrebare: Deci vedeți un aspect pozitiv și în asta?

Răspuns: Unde ar putea merge altfel? Dacă asta nu s-ar întâmpla cu evreii, am putea vorbi despre un război civil. Dar aici cred că nu se va mai ajunge la asta.

Întrebare: În opinia ta, ce fel de armată ne va proteja și va vedea asta ca pe un mare privilegiu? Ce ar trebui să existe?

Răspuns: Ar trebui să existe o restructurare internă a societății – armata, partidele politice și întregul stat.

Oamenii aceia care consideră statul ca fiind al lor trebuie să înțeleagă că există o obligație reciprocă aici. Nu există scăpare de asta.

Comentariu: Este interesant faptul că dușmanii noștri, care în principiu ne înconjoară și nu își doresc existența statului, nu ne forțează într-o poziție rigidă în care să nu poți părăsi armata – este postul tău, ești obligat! S-a întâmplat ceva.

Răspuns: Conceptul lor este diferit, nou. Ei cred că treptat, în timp, ne vom dezintegra singuri.

Comentariu: Da. Hezbollah, vecinul nostru din nord, spune că poate să se ocupe calm de noi acum că avem discordie și instabilitate internă.

Răspunsul meu: Da. Astăzi, grație vecinilor noștri, armata ar trebui să fie puternică, dar toată lumea înțelege acest lucru mai mult sau mai puțin. Și, într-o oarecare măsură, ne putem permite să ne certăm și să dezbatem. Dar trebuie să înțelegem că există o graniță și viața noastră este în interiorul ei. Așa că mulțumiri vecinilor noștri care ne țin pe jar!

Din emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman” a canalului KabTV din 30/03/2023

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața nu este despre a te găsi pe tine însuți. Viața este despre a te crea pe tine însuți (George Bernard Shaw).

Răspunsul meu: Aceasta nu este o sarcină ușoară.

Întrebare: Să spunem că „a te găsi pe tine însuți” este mai mult sau mai puțin clar: a mă găsi pe mine însumi într-o profesie, de exemplu. Ce înțelegi prin termenul „a te crea pe tine însuți”?

Răspuns: A ne crea pe noi înșine este ceea ce ne așteaptă. De fapt, aceasta nu este o chestiune atât de înaltă. Aceasta este cerința impusă de viața noastră – de a ne face pe noi înșine asemănători Creatorului.

Comentariu: Nu știu ce este Creatorul, nu știu cine este El.

Răspunsul meu: Aceasta vă va fi explicată în detaliu. Scrieți-vă: prima condiție este să îi iubiți pe toți.

Întrebare: Deci, primul punct este: ar trebui să învăț să îi iubesc pe toți? Asta înseamnă în mare să fiu asemănător Creatorului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este o rugăciune dacă o scriu și mă uit la ea tot timpul?

Răspuns: Da, este o rugăciune. Imaginați-vă că sunteți ca un părinte, poate strict, poate bun, indiferent care ar fi, dar iubitor. Așa cum un astfel de părinte își tratează copiii, așa ar trebui să îi tratați și pe oameni.

Întrebare: Dar în momentul în care citesc acest lucru zilnic și îmi dau seama că nu pot, este o rugăciune: „Nu pot!”?

Răspuns: Aceasta nu este o rugăciune, ci o stare în care vă verificați și vedeți cât de mult trebuie să vă corectați. Atunci ați pregătit deja câteva plângeri sau cereri de corectare. Prin urmare, așteptați această zi a ispășirii și le prezentați.

Întrebare: Este aceasta cu adevărat rugăciunea zilei ispășirii?

Răspuns: Da. Vă judecați pe voi înșivă, veniți și cereți ca Creatorul să vă corecteze, pentru că nu vă puteți corecta singuri. Singurul care poate este El. Dar numai în funcție de cererile și rugăciunile voastre. Așadar, grăbiți-vă!

Întrebare: Ai început prin a vorbi despre iubirea tuturor. Este aceasta, în principiu, baza Yom Kipur?

Răspuns: Da, se numește „Ahavat Olam” – iubirea lumii.

Întrebare: Deci, aceasta este ceea ce vreau să obțin, dar nu pot, și cer?

Răspuns: Absolut! Așadar, pregătiți-vă.

Din KabTv „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/3/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este special pentru tine la Ziua Ispășirii, Yom Kipur, din acest an? Ce simți?

Răspuns: Vedem că lumea nu se îmbunătățește, asta este sigur. Oamenii nu devin mai buni; sunt doar obosiți. Sunt obosiți de această lume, de această viață, de ceea ce li se întâmplă și de faptul că nu există nimic bun în viitor pentru copii. Prin urmare, nu poți calomnia o persoană. Așa este ea, așa a fost creată – un om rău, indiferent.

Comentariu: Și tu nu calomniezi o persoană.

Răspunsul meu: Nu calomniez nici o persoană, nici Creatorul. Este doar o realitate pe care trebuie să o înțelegem clar și după aceea să începem să cerem – să cerem corectarea omului și a întregii lumi.

Trebuie să recunoaștem că acest rău este o consecință a relațiilor noastre unii cu alții. Nu ne putem ridica peste noi înșine pentru a dori bine tuturor. Pur și simplu nu putem. Acesta este motivul nerăbdării noastre față de ceilalți și față de tot ceea ce ni se întâmplă.

Sper că aceste ultime evenimente și faptul că suntem acum într-o discuție despre ceea ce se întâmplă cu lumea, cu oamenii și cu fiecare dintre noi, sper că vor duce în cele din urmă la înțelegerea că trebuie să corectăm această lume. Depinde doar de dorințele noastre.

Cred că Creatorul joacă în mod special toate acestea în fața noastră în acest fel, pentru a ne face să realizăm necesitatea schimbărilor.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV, 18/09/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La Ştiri (Vocea Europei): „O retragere unică în Edinburgh, Scoția, cunoscută sub numele de „Grădinița pentru copii mari”, și-a deschis porțile pentru adulții care doresc să retrăiască zilele copilăriei. Această unitate permite adulților să se cufunde într-o lume de blocuri de construcție, arte și meșteșuguri, jocuri, cutii cu nisip și sesiuni de povești, oferindu-le o evadare temporară din responsabilitățile adulților.

„În timp ce „Grădinița pentru copii mari” are asemănări cu grădinițele tradiționale, nu este tocmai o grădiniță convențională. În schimb funcționează mai mult ca un loc de joacă interactiv pentru adulții obosiți de viața lor de zi cu zi. …

„Mulți vizitatori au considerat că această aventură este terapeutică. Angajarea în sarcini manuale simple permite minții să se rupă de rutina obișnuită, trezind un sentiment de liniște și atenție. Așa cum copiii se leagă deseori fără efort cu semenii lor, adulții care frecventează „Gradinița pentru copii mari” sunt încurajați să se reconecteze cu aceste abilități sociale adesea latente.”

Întrebare: Sincer, am citit asta și am început să îmi doresc cu adevărat să intru în cutia cu nisip Așa, laşi totul deoparte și te așezi pur și simplu, construiești un oraș, te joci cu mașinile, laşi deoparte această încărcătură și te pierzi într-un joc!

Pot să fac asta? Sau noi, împovărați de toată viața noastră nu vom putea face asta; nu vom fi eliberati asa?

Răspuns: Nu aș putea să stau într-o cutie de nisip.

Comentariu: Cel mai probabil nici eu nu aș vrea, dar mi-ar plăcea foarte mult.

Răspunsul meu: Nu. Sunt mulțumit de viața mea și de ceea ce mi-a adus Creatorul. Îmi doresc un singur lucru – să realizez ceea ce trebuie conform planului Său și asta este. Aș fi complet mulțumit de asta.

Întrebare:  Sunteţi un om norocos! Aţi descoperit totul perfect și aţi ajuns exact în acest punct.

Dar pentru oamenii obosiți, epuizați de căutări și de a fi sub povara răspunderii și grijilor, să poată merge la această grădiniță, să stea și să se joace unii cu alții, credeţi că este bine?

Răspuns: Nu-mi pot imagina cum să trăiesc în Edinburgh. Cunosc bine acest oraș.

Întrebare: Acest oraș a ajuns la grădinițe. Deci pot face asta? Credeţi că există un tip de persoană care poate lăsa totul în urmă și poate merge să se joace pentru o zi?

Răspuns: Da, acesta este pentru ei. Asta e bine.

Întrebare: Pentru o persoană care are nevoie de un fel de practică terapeutică pentru a scăpa de stres, este bine să poată face acest lucru?

Răspuns: De ce nu? Dacă acest lucru mulțumește o persoană și o calmează, trebuie să o ghidăm către întrebări teribile ale existenței, astfel încât nu știe încotro să se îndrepte și numai după ce a căzut de la această înălțime să găsească răspunsul corect la întrebarea: „Pentru ce trăiesc?” Nu.

Întrebare: Deci l-ai pune la grădiniță? Dacă se simte bine acolo, să fie la grădiniță?

Răspuns: Da.

Întrebare: De obicei, copiii iau contact cu ceilalți cu ușurință. Copiii se joacă, stau în cutia cu nisip și copiii noi se alătură. Poate acest lucru să ducă la stabilirea mai multor contacte între noi dacă punem adulți, indivizi conflictuali la grădiniță?

Răspuns: Nu se va mai numi „grădiniță”, ci un fel de instituție psihologică.

Întrebare: Jucăm jocuri pentru adulți acum — războaie și așa mai departe. Dacă reușim cumva să trecem la jocurile pentru copii, să le facem să se întâmple cu aceeași pasiune, este posibil sau nu? Poate că există o soluție în asta?

Răspuns: Acesta este jocul, ceea ce facem cu războaiele și altele, chiar acesta este jocul.

Întrebare: Poate fi transformat în jocuri pentru copii, astfel încât să nu existe victime, sânge, ură?

Răspuns: Nu ar fi interesant.

Comentariu: Aceasta este toată problema.

Răspunsul meu: Ce poți face?

Întrebare: Nu există nicio modalitate de a-i pune la grădiniță și de a-i lăsa să se lupte acolo?

Răspuns: Nu! Nu puteți face copii adulți complet.

Întrebare: Tocmai i-aţi numit copii adulți. Nu este o alunecare a limbii? Copiii adulți cresc așa?

Răspuns: Da. Ei trebuie să crească, dar pot crește doar dacă se acoperă unul pe altul și cu vânătăi grave.

Întrebare: Cum pot fi liniștiți acești adulți?

Răspuns: Nu este nevoie să-i calmezi. Trebuie să-i epuizăm astfel încât să nu știe unde să alerge sau să găsească vreun fel de liniștire. Trebuie să-i epuizăm până când capetele li se învârt, se clatină în timp ce merg, simt constant că sunt pe cale să cadă și nu știu ce să facă.

Întrebare: Ce ar obține cu asta? Vorbim despre adulții care joacă jocuri.

Răspuns: Aceasta este frica de următorul moment din viața ta. Acesta este un punct important.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că ar trebui să fie insuflată frica unui adult?

Răspuns: Trebuie chiar să o impunem, astfel încât toată lumea să se teamă pentru viața lor.

Întrebare: Ce va rezulta din asta?

Răspuns: Se va raționa mai înțelept și va planifica următorul pas. Acest lucru este mai bine decât să fii calm.

Întrebare: Se poate face acest lucru la nivel de stat?

Răspuns: La nivel global. Adică de la o persoană, la mulți oameni, la întreaga lume.

Întrebare: Poate asta să oprească toată nebunia care există?

Răspuns: Cu siguranță. Cred că vom ajunge la asta.

Întrebare: Dar cum putem face asta? Cum putem epuiza pe cineva?

Răspuns: Cu povești de groază, dar numai bune, adică cu povești inteligente care explică unde se află cineva, în ce se află și cum acest lucru îl duce într-o stare în care nu își va găsi pacea nici azi, nici mâine, înainte de moarte sau dupa moarte. Acesta este principalul lucru. Pentru că el crede: „Păi, cel mult voi muri”. Nu, nu se termină aici. El va dori să se ridice deasupra morții.

La urma urmei, îi vom explica că nu se termină aici. Prin urmare, trebuie să găsiți o cale de ieșire, cum să faceți față acestei situații. Acesta este principalul lucru.

Întrebare: Și atunci cineva se va gândi cum să facă următorul pas?

Răspuns: Atunci, da. Cred că fără teama de moarte, o persoană obișnuită nu va putea trăi corect. Dar sunt cei cărora nu le pasă, cărora chiar înainte de moartea lor, înainte de toate acestea, vor să cunoască, să învețe și să descopere. Pentru astfel de oameni, totul este deschis. Sunt pentru asta.

Întrebare: Așa ar trebui să se simtă o persoană?

Răspuns: Depinde desigur, de rădăcina sufletului. Nu cred că este pentru toată lumea, dar ar trebui să fie deschisă tuturor.

Întrebare: În acest caz, ce joc ar trebui să jucăm?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că dezvăluirea sensului vieţii este cel mai important lucru de care avem nevoie în această viață. Asta e tot.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 24/8/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar fi putut cabaliştii să lupte în timpul regelui David și de asemenea, să promoveze iubirea?

Răspuns: Pe atunci toată lumea era cabalist. Și de ce nu pot lupta cabaliștii? Să spunem că știu că o persoană vine să mă omoare, că este împotriva corectării comune a lumii și acum îmi stă în cale; prin urmare, dacă nu-l ucid, înseamnă că voi ucide sufletul comun.

Sunt legi. Există două forțe care lucrează constant în lume și nu poți face nimic: ești fie de o parte, fie de cealaltă, fie undeva la mijloc.

Omorând fizic, ucizi şi egoismul la cel mai de jos nivel al său. Și ucigând spiritual, corectezi aproape complet această rădăcină.

KabTV „Am primit un apel. Steaua lui David” 1/10/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este istoria umană?“

Putem vedea istoria umanității în două moduri: fie ca o cale pământeasca de dezvoltare, fie ca o evoluție determinată de dorințele noastre în expansiune. O vedem în fața noastră afișată pe un fel de ecran sferic tridimensional cunoscut sub numele de „această lume”. În interiorul și în jurul nostru se desfășoară ca un film live la care participăm activ.

Cu toate acestea, ea rezidă în noi.

Întreaga noastră lume este proiectată prin lentila dorințelor noastre. O observăm doar dintr-un punct de vedere extern, nu din interiorul nostru. Distincția dintre exterior și interior devine nesemnificativă; totul este o extensie a sinelui.

Cu toate acestea trebuie să lăsăm deoparte greșelile percepției noastre, deoarece împărțim instinctiv universul în ceea ce este în interiorul și în afara noastră. Acesta este rezultatul egoismului nostru, al dorinței noastre inerente de auto-gratificare pe cheltuiala altora și a naturii. O astfel de percepție ne-a modelat până acum viziunea asupra lumii. Când ne vom ridica deasupra ego-ului nostru, vom realiza că împărtășim un „sine” comun cu toată lumea și vom experimenta totul în interiorul nostru, nu în afara noastră.

Dorințele noastre egoiste au evoluat de la Big Bang prin nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii.

Nivelul uman al naturii a apărut în jurul anului 50.000 î.Hr., iar de atunci până în 5.000 î.Hr. a apărut o societate comunală primitivă caracterizată de egalitate și bunuri partajate.

Inițial, dorințele operau la un nivel mineral, dar urmărirea bogăției s-a dezvoltat în secolul al V-lea d.Hr. Epoca următoare a cunoscut o dezvoltare umană rapidă, marcată de apariția unor tehnologii de pionierat.

Din secolul al V-lea î.Hr. până la sfârșitul Evului Mediu în secolul al XV-lea d.Hr. a existat o căutare neîncetată a puterii. Concomitent, Renașterea, descoperirile notabile, invenția tiparului și alte repere au inaugurat o eră a progresului științific și iluminismului, care a persistat până la sfârșitul secolului al XX-lea.

În secolul al XXI-lea, ne aflăm într-o eră complet nouă, în care în noi apare o nouă dorință care dorește să depășească limitele naturii și să aspire la un nivel mai înalt de existență, în care să ne armonizăm cu legile naturii. Desigur, nu putem identifica obiectivul acestei noi dorințe la fel de clar cum am afirmat mai devreme atunci când apare pentru prima dată, iar în timpul acestei tranziții către un nivel de dezvoltare mai înalt ne regăsim complet ignoranți în ceea ce privește cerințele procesului nostru evolutiv actual.

Există mai multe teorii și opinii cu privire la modul în care ar trebui să ne trăim viețile, dar niciuna nu oferă o satisfacție completă pentru toată lumea. Cu toate acestea, observând modul în care natura ne obligă să ne creștem în mod constant interconectivitatea tehnologică și economică de suprafață la nivel global, putem presupune că natura ne cere să atingem un nou nivel de unitate, interdependență și interconectivitate în conexiunile noastre unii cu alții. Acest concept se aliniază cu principiul biblic „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Bazat pe „Am primit un apel: Adevărata isorie a lumii” din KabTV, cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 21 ianuarie 2012. Editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→