Michael Laitman, pe Quora: “Deodată, război în Israel “
Într-o întorsătură bruscă și tulburătoare a evenimentelor, spectrul războiului a coborât asupra Israelului. Din primele ore ale dimineții, israelienii se găsesc lipiți de o rețea de surse de informare, primind constant actualizări de știri și împărtășindu-și gândurile cu familia, vecinii și prietenii. Un sentiment palpabil de anxietate se resimte în rândul locuitorilor Israelului, întrucât țara se găsește din nou în mod neașteptat în război.
Într-adevăr, am avut o lacună majoră de securitate. Este un eșec caracteristic tendinței noastre de a-i subestima pe adversarii noștri și lipsei noastre de pregătire militară. Cu toate acestea, nu ar trebui să confundăm această lacună cu un incident izolat. Este mai degrabă un simptom al unei maladii mai profunde și durabile care afectează națiunea noastră.
Scindarea înverșunată din societatea israeliană din ultimul timp se repetă de 75 de ani, dacă nu chiar de secole și milenii. Astăzi ca și în trecut, ne regăsim din nou complet neînțelegând care ne este rolul în lume, iar egoul supradimensionat din fiecare dintre noi ne intensifică diviziunea.
Israelul – adică poporul Israel – este o națiune fondată pe principiul atemporal: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. De fiecare dată când ne abatem de la calea de a ne uni deasupra diviziunilor dintre noi, lăsând ca legăturile noastre să fie poluate de animozitate reciprocă, ne invităm singuri tragediile.
Merită să ne întrebăm atunci, la ce altceva ne-am putea aștepta? Lăsând ura să se acumuleze neîncetat între noi, cum am putea crede că ura nu va ieși la suprafață și împotriva noastră? Această ostilitate se agață de noi ca o fantomă de neclintit. Demonstrațiile de ură din Tel Aviv, toate insultele noastre și încercările de a ne răni reciproc nu pot duce decât la un singur rezultat pentru care cu toții trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Trebuie să recunoaștem că numai noi suntem responsabili pentru faptul că atragem aceste conflicte asupra noastră, așa cum este scris: „Nici o calamitate nu vine asupra lumii decât pentru Israel” (Talmud Bavli, Yevamot, 63:1).
Catastrofa noastră este că permitem ca tendințele egoiste și de dezbinare din fiecare dintre noi să ne ia în stăpânire, un sentiment împotriva căruia regele Solomon a avertizat înțelept atunci când a îndemnat: „Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi” (Proverbe 27:1).
Cum putem evita încercări și mai severe în zilele care vor veni? Prin cultivarea umilinței și prin dezvoltarea unei dorințe sincere de conexiuni sincere, astăzi. Așa cum atestă textul 𝐌𝐚𝐨𝐫 𝐯𝐚 𝐒𝐡𝐞𝐦𝐞𝐬𝐡 (𝐋umină şi soare), „Principalul scut împotriva calamității este iubirea și unitatea. Atunci când iubirea și unitatea prevalează în rândul poporului Israel, iar acesta se abține să se vatăme reciproc, calamitatea nu găsește o cale de acces.”
Factorul esențial pentru a obține o viață de armonie și pace este atitudinea noastră față de ceilalți. Nu ar trebui să avem alte griji sau temeri, decât aceea de a lăsa ca tendințele de dezbinare să ne depășească dorința de a ne uni.
Prin urmare, toți cei care urmăresc evenimentele care se desfășoară, ar fi înțelept să se gândească la motivele mai profunde ale situației în care se află Israelul astăzi. Numai unitatea deasupra dezbinării ne poate duce la o rezolvare pașnică, una care are o importanță primordială în aceste vremuri grele.
Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Cum trezim iubirea pentru prietenii noștri?
Întrebare:
Ce înseamnă să crezi că prin toate acțiunile tale îi aduci mulțumire 
Imaginați-vă că vă deschideți inimile și lăsați toți participanții la