Întrebare: Când ne rugăm împreună cu prietenii, putem auzi aspirațiile celuilalt. Dar cum pot să-mi aud prietenii când mă rog în tăcere?
Răspuns: Ascultă inima prietenilor tăi și în această tăcere vei auzi ce vrea inima să exprime.
Când este tăcere, când nu pronunțăm cuvinte, atunci poți auzi inima
Lecţia zilnică de Cabala 18/9/23, “Despre meritele tăcerii”
Ce înseamnă să crezi că prin toate acțiunile tale îi aduci mulțumire Creatorului? La început, luați-o de bună.
Trebuie să ne gândim în mod constant la cum să aducem mulțumire Creatorului și prin urmare, trebuie să fim întotdeauna pregătiți pentru această stare.
Lecţia zilnică de Cabala 27/8/23, “Criticâdu-se pe sine”
Michael Laitman, pe Quora: “Deodată, război în Israel “
Într-o întorsătură bruscă și tulburătoare a evenimentelor, spectrul războiului a coborât asupra Israelului. Din primele ore ale dimineții, israelienii se găsesc lipiți de o rețea de surse de informare, primind constant actualizări de știri și împărtășindu-și gândurile cu familia, vecinii și prietenii. Un sentiment palpabil de anxietate se resimte în rândul locuitorilor Israelului, întrucât țara se găsește din nou în mod neașteptat în război.
Într-adevăr, am avut o lacună majoră de securitate. Este un eșec caracteristic tendinței noastre de a-i subestima pe adversarii noștri și lipsei noastre de pregătire militară. Cu toate acestea, nu ar trebui să confundăm această lacună cu un incident izolat. Este mai degrabă un simptom al unei maladii mai profunde și durabile care afectează națiunea noastră.
Scindarea înverșunată din societatea israeliană din ultimul timp se repetă de 75 de ani, dacă nu chiar de secole și milenii. Astăzi ca și în trecut, ne regăsim din nou complet neînțelegând care ne este rolul în lume, iar egoul supradimensionat din fiecare dintre noi ne intensifică diviziunea.
Israelul – adică poporul Israel – este o națiune fondată pe principiul atemporal: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. De fiecare dată când ne abatem de la calea de a ne uni deasupra diviziunilor dintre noi, lăsând ca legăturile noastre să fie poluate de animozitate reciprocă, ne invităm singuri tragediile.
Merită să ne întrebăm atunci, la ce altceva ne-am putea aștepta? Lăsând ura să se acumuleze neîncetat între noi, cum am putea crede că ura nu va ieși la suprafață și împotriva noastră? Această ostilitate se agață de noi ca o fantomă de neclintit. Demonstrațiile de ură din Tel Aviv, toate insultele noastre și încercările de a ne răni reciproc nu pot duce decât la un singur rezultat pentru care cu toții trebuie să ne asumăm responsabilitatea. Trebuie să recunoaștem că numai noi suntem responsabili pentru faptul că atragem aceste conflicte asupra noastră, așa cum este scris: „Nici o calamitate nu vine asupra lumii decât pentru Israel” (Talmud Bavli, Yevamot, 63:1).
Catastrofa noastră este că permitem ca tendințele egoiste și de dezbinare din fiecare dintre noi să ne ia în stăpânire, un sentiment împotriva căruia regele Solomon a avertizat înțelept atunci când a îndemnat: „Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi” (Proverbe 27:1).
Cum putem evita încercări și mai severe în zilele care vor veni? Prin cultivarea umilinței și prin dezvoltarea unei dorințe sincere de conexiuni sincere, astăzi. Așa cum atestă textul 𝐌𝐚𝐨𝐫 𝐯𝐚 𝐒𝐡𝐞𝐦𝐞𝐬𝐡 (𝐋umină şi soare), „Principalul scut împotriva calamității este iubirea și unitatea. Atunci când iubirea și unitatea prevalează în rândul poporului Israel, iar acesta se abține să se vatăme reciproc, calamitatea nu găsește o cale de acces.”
Factorul esențial pentru a obține o viață de armonie și pace este atitudinea noastră față de ceilalți. Nu ar trebui să avem alte griji sau temeri, decât aceea de a lăsa ca tendințele de dezbinare să ne depășească dorința de a ne uni.
Prin urmare, toți cei care urmăresc evenimentele care se desfășoară, ar fi înțelept să se gândească la motivele mai profunde ale situației în care se află Israelul astăzi. Numai unitatea deasupra dezbinării ne poate duce la o rezolvare pașnică, una care are o importanță primordială în aceste vremuri grele.
Imaginați-vă că vă deschideți inimile și lăsați toți participanții la convenţie să intre în ea. În acest fel ne vom uni cu prietenii noștri în grupul de zece, apoi în zeci, în sute și în mii.
Și cu cât ne conectăm mai mult, cu atât vom simți mai mult Kli-ul comun, lumina superioară care va veni la noi prin toți prietenii.
Tot ce trebuie să fac este să mă conectez cu toată lumea și să port prin mine toată această lumină superioară, energie și iubire pentru absolut toată lumea.
Lecţia zilnică de Cabala 27/9/23, “Pregătirea pentru Deschiderea Inimii la Congres”
Întrebare: A fost Regele David un cabalist?
Răspuns: Desigur! Altfel, cum ar putea el să fie rege, judecător și lider militar pe vremea când Israelul era o societate spirituală?
El este considerat a fi baza structurii spirituale a Israelului. Prin urmare, forța care va veni pentru îndreptarea omenirii este numită descendentul său – Mashiach Ben David. Moise (de la „limshoch” – a trage) înseamnă a ne smulge din egoism. Ben David — fiul lui David.
El este considerat a fi personificarea lui Malchut, din cuvântul „împărăție”. De aceea este numit Melech Israel, Regele lui Israel. Cu toate acestea, nu este un regat al forței și al puterii, ci mai degrabă o calitate care umple dorințele.
KabTV „Am primit un apel. Steaua lui David” 1/10/11
Întrebare: Există istorii ale războaielor, religiilor și dezvoltării științei. De ce este dezvoltarea umană judecată după acești trei parametri principali?
Răspuns: Războiul este, de asemenea, un fel de dezvoltare. Pe de o parte, pare a fi subjugare, moarte și cruzime, în timp ce pe de altă parte, un schimb foarte dur și viu de informații, sentimente și contacte. Nu se poate scăpa de asta, așa se manifestă războiul.
În plus, dezvoltarea umanității este judecată după acești trei parametri, deoarece aceștia sunt manifestări foarte clare ale egoismului.
Mai mult, egoismul se manifestă în sfera internă: modul în care o persoană își aranjează casa, modul în care o persoană își aranjează societatea (feudală, sclavagistă, capitalistă etc.), inclusiv tehnologia și știința, și modul în care o persoană se aranjează intern, inclusiv religiile, obiectivele pentru trecut și obiectivele pentru viitor.
Toate acestea vin din faptul că dorința noastră egoistă se formează în patru faze: prima, a doua, a treia și a patra, așa cum învățăm din Cabala. Prin urmare, avem nevoie de dezvoltarea lor paralelă: eu ca persoană – starea mea fiziologică confortabilă, inclusiv familia, eu în societate, eu în știință și eu în ceea ce privește dezvoltarea spirituală. Adică, ne dezvoltăm pe toate cele patru niveluri.
Din „Am primit un apel. Evoluția descoperirilor” de pe KabTV, 10/31/11
Întrebare: Ai spus odată că dacă păstrez tăcerea în fața agresiunii sau a urii îndreptate împotriva mea, atunci aceasta este echivalentă cu a dărui în scopul de a dărui. Iar dacă pot procesa aceste lucruri și pot răspunde cu iubire, atunci este vorba de a primi în scopul de a dărui. În orice caz, tăcerea este cea mai bună?
Răspuns: Nu, tăcerea nu este cea mai bună. Cel mai bine este să accepți să te apropii de celălalt, să-i vorbești oponentului tău, și să dorești să duceți conexiunea voastră la următorul nivel.
Tăcerea este un spațiu în care îmi pot procesa totul în mine, îl pot justifica, mă pot întoarce către Creator, către prietenii mei și mă pot ridica la iubire. Tăcerea nu este o corecție, ci doar un fel de rearanjare în interiorul Kelim-urilor noastre (Vaselor).
În tăcere este locul unde revelăm inimile altora.
Din Lecția zilnică de Cabala din 18.09.23, „Despre meritele tăcerii”
Întrebare: Dacă unei persoane i se dă o anumită porțiune de Lumină și nu o folosește, poate Lumina pur și simplu să o distrugă?
Răspuns: Nu! Atunci această Lumină se va revela în ea ca întuneric și persoana este forțată să alerge către Lumină. Se numește „printr-un băț la fericire”.
Creștem de jos în sus. Până când nu vei fi capabil să te ridici la următorul nivel, nu îl vei obține.
Mai întâi, trebuie să te configurezi pentru a primi, altfel în ce mod vei simți Lumina? Pe măsură ce pereții vasului tău cresc, tu simți conținutul acestuia. Umplerea nu se poate întâmpla în alt mod.
Dacă unei persoane i se dă o perspectivă și nu o folosește, atunci aceasta se manifestă în relație cu ea nu ca o oportunitate de Lumină, ci ca o oportunitate de întuneric, iar întunericul se îngroașă în jurul ei.
La urma urmei, ce este o criză? O criză este starea noastră pe care ar fi trebuit să o simțim ca lumină, înțelepciune, saturație, primire, încredere, fericire, căldură, siguranță și o bună legătură cu ceilalți; dar simțim opusul pentru că nu ne-am pregătit și nu ne-am unit pentru a simți toate acestea sub forma binelui.
Din „Am primit un telefon. Lumina ne sfâșie” de la KabTV, 29/09/11
Întrebare: Astăzi, societatea israeliană este divizată între cei care sunt pentru reforma judiciară și cei care sunt împotriva reformei judiciare, între cei de dreapta și cei de stânga. Au loc demonstrații care cer o schimbare de guvern și așa mai departe.
Sunt îngrijorat de problema armatei. Avem rezerviști care sunt, în esență, coloana vertebrală a armatei. Există unități speciale și piloți, cei care continuă să servească cu consimțământ și voință după terminarea serviciului militar obligatoriu.
Și acum, pentru prima dată, au început să se întâmple anumite incidente în care refuză să servească. Ei spun că nu vor să servească sub o dictatură. Totul este legat de reforma judiciară cu care nu sunt de acord.
În opinia dumneavoastră, au dreptul să facă acest lucru sau nu?
Răspuns: Cred că aceasta este o problemă în toate armatele din lume.
Comentariu: Dar totuși, mă gândesc la faptul că avem o armată unică. La urma urmei, este o armată defensivă. Suntem o mică bucată de pământ unde fiecare persoană este importantă și are locul ei și, brusc expun frontul.
Răspunsul meu: Da, cred că armata ar trebui să fie deasupra tuturor, pentru că viața este deasupra tuturor, și abia apoi ne putem ocupa de restul.
Întrebare: Deci vreți să spuneți că viața unei persoane este pe primul loc?
Răspuns: Da, și viața statului de asemenea.
Comentariu: Și suntem aici în mod specific pentru a proteja viețile oamenilor și statul. Și dacă se revoltă din interior și spun: „Aceasta este o dictatură. Nu vreau să servesc sub acest regim. Vreau o schimbare.”
Răspunsul meu: Ei au obligația de a proteja viețile oamenilor!
Întrebare: O altă întrebare este dacă ar avea loc un incident și, având în vedere că suntem încă în războaie continue, din perspectiva guvernului sau a armatei, credeți că ar trebui să-i cheme înapoi pe acești ofițeri sau nu?
Răspuns: Ar trebui să-i cheme înapoi. Nu ar trebui fără indulgență, fără amânare, nimic! Fiecare are locul său și fiecare ar trebui să fie la locul său.
Întrebare: Ce crezi că simte o persoană când expune granița? De ce poate face asta astăzi? În trecut, nu m-aș fi gândit niciodată la așa ceva. În trecut, toți serveau de bunăvoie; era o datorie. Dar astăzi pot spune brusc astfel de lucruri și pot expune brusc granița. Ce simt ei când fac asta?
Răspuns: Nu pot nici măcar să spun. Am o părere foarte clară despre asta.
Întrebare: Îți amintești cum era în vremea ta? Știu că ai servit în unitățile de sprijin tehnic al aviației. Aceasta este cea mai serioasă parte a armatei noastre.
Care era sentimentul atunci? Se numește miluim, cei care servesc după armată până la vârsta de patruzeci de ani și peste. Aveau un simț puternic al datoriei?
Răspuns: Desigur. Nu exista nicio îndoială în acest sens.
Întrebare: Ce crezi că s-a schimbat de-a lungul anilor?
Răspuns: Declin! Pur și simplu un declin, deoarece interesele personale au devenit mai importante decât interesele naționale.
Întrebare: Este asta ceea ce spui în mod constant, că egoismul crește?
Răspuns: Da, și este și mai rău. Înseamnă că o persoană începe să prioritizeze propria opinie în detrimentul existenței statului.
Întrebare: Ce crezi că ne așteaptă dacă acest lucru continuă?
Răspuns: Cred că în acest fel societatea va găsi un nou sistem de viziune asupra lumii.
Întrebare: Deci vedeți un aspect pozitiv și în asta?
Răspuns: Unde ar putea merge altfel? Dacă asta nu s-ar întâmpla cu evreii, am putea vorbi despre un război civil. Dar aici cred că nu se va mai ajunge la asta.
Întrebare: În opinia ta, ce fel de armată ne va proteja și va vedea asta ca pe un mare privilegiu? Ce ar trebui să existe?
Răspuns: Ar trebui să existe o restructurare internă a societății – armata, partidele politice și întregul stat.
Oamenii aceia care consideră statul ca fiind al lor trebuie să înțeleagă că există o obligație reciprocă aici. Nu există scăpare de asta.
Comentariu: Este interesant faptul că dușmanii noștri, care în principiu ne înconjoară și nu își doresc existența statului, nu ne forțează într-o poziție rigidă în care să nu poți părăsi armata – este postul tău, ești obligat! S-a întâmplat ceva.
Răspuns: Conceptul lor este diferit, nou. Ei cred că treptat, în timp, ne vom dezintegra singuri.
Comentariu: Da. Hezbollah, vecinul nostru din nord, spune că poate să se ocupe calm de noi acum că avem discordie și instabilitate internă.
Răspunsul meu: Da. Astăzi, grație vecinilor noștri, armata ar trebui să fie puternică, dar toată lumea înțelege acest lucru mai mult sau mai puțin. Și, într-o oarecare măsură, ne putem permite să ne certăm și să dezbatem. Dar trebuie să înțelegem că există o graniță și viața noastră este în interiorul ei. Așa că mulțumiri vecinilor noștri care ne țin pe jar!
Din emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman” a canalului KabTV din 30/03/2023
Viața nu este despre a te găsi pe tine însuți. Viața este despre a te crea pe tine însuți (George Bernard Shaw).
Răspunsul meu: Aceasta nu este o sarcină ușoară.
Întrebare: Să spunem că „a te găsi pe tine însuți” este mai mult sau mai puțin clar: a mă găsi pe mine însumi într-o profesie, de exemplu. Ce înțelegi prin termenul „a te crea pe tine însuți”?
Răspuns: A ne crea pe noi înșine este ceea ce ne așteaptă. De fapt, aceasta nu este o chestiune atât de înaltă. Aceasta este cerința impusă de viața noastră – de a ne face pe noi înșine asemănători Creatorului.
Comentariu: Nu știu ce este Creatorul, nu știu cine este El.
Răspunsul meu: Aceasta vă va fi explicată în detaliu. Scrieți-vă: prima condiție este să îi iubiți pe toți.
Întrebare: Deci, primul punct este: ar trebui să învăț să îi iubesc pe toți? Asta înseamnă în mare să fiu asemănător Creatorului?
Răspuns: Da.
Întrebare: Este o rugăciune dacă o scriu și mă uit la ea tot timpul?
Răspuns: Da, este o rugăciune. Imaginați-vă că sunteți ca un părinte, poate strict, poate bun, indiferent care ar fi, dar iubitor. Așa cum un astfel de părinte își tratează copiii, așa ar trebui să îi tratați și pe oameni.
Întrebare: Dar în momentul în care citesc acest lucru zilnic și îmi dau seama că nu pot, este o rugăciune: „Nu pot!”?
Răspuns: Aceasta nu este o rugăciune, ci o stare în care vă verificați și vedeți cât de mult trebuie să vă corectați. Atunci ați pregătit deja câteva plângeri sau cereri de corectare. Prin urmare, așteptați această zi a ispășirii și le prezentați.
Întrebare: Este aceasta cu adevărat rugăciunea zilei ispășirii?
Răspuns: Da. Vă judecați pe voi înșivă, veniți și cereți ca Creatorul să vă corecteze, pentru că nu vă puteți corecta singuri. Singurul care poate este El. Dar numai în funcție de cererile și rugăciunile voastre. Așadar, grăbiți-vă!
Întrebare: Ai început prin a vorbi despre iubirea tuturor. Este aceasta, în principiu, baza Yom Kipur?
Răspuns: Da, se numește „Ahavat Olam” – iubirea lumii.
Întrebare: Deci, aceasta este ceea ce vreau să obțin, dar nu pot, și cer?
Răspuns: Absolut! Așadar, pregătiți-vă.
Din KabTv „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/3/22