Întrebare: Păsările au un scop foarte clar: să zboare spre sud, să ajungă pe tărâmuri calde unde va fi confortabil, cald și mâncare din belșug. Și când respecti legile unui stol de gâște, vezi că sarcina lor nu este doar să zboare, ci să zboare și să nu piardă niciun prieten. Așa funcționează natura. Acestea sunt legi pure ale naturii. Și turma îi urmează instinctiv.
Legile pentru gâște sunt că forma turmei ar trebui să fie ca o pană. Ornitologii care studiază zborul păsărilor spun că acest lucru le permite aproape dublarea razei de zbor.
Ce înseamnă pentru om să se alinieze corect în urmărirea unui scop? Ce este această pană?
Răspuns: Gâștele înțeleg că dacă se aranjează în acest fel, vor economisi energie și nu se vor abate de la calea lor. Acești doi parametri determină structura lor.
Întrebare: Și pentru om? Cum ar trebui să se structureze astfel încât să își atingă scopul?
Răspuns: Dacă oamenii ar fi definiți prin astfel de parametri, atunci am fi și noi, așa cum a spus Napoleon: „Înțelepții în centru și întreaga armată în jurul lor”.
Întrebare: Deci, aceasta se mișcă în esență ca o pană?
Răspuns: Da. Este o organizație serioasă care își planifică viitorul. Adică creierul ar trebui să fie în centru.
Întrebare: Trecem la a doua lege. Bătăile de aripi ale fiecăreia dintre gâşte creează un curent ascendent de aer, care sprijină păsările care zboară în spate.
Deci oamenii se îndreaptă spre un scop. Să spunem că oamenii înțeleg că trebuie să se miște împreună. Ce sunt bătăile acestea de aripi?
Răspuns: Este mișcarea pe care păsările o fac pentru sine și pentru ceilalți.
Întrebare: Și care sunt bătăile aripilor pentru oameni?
Răspuns: Pentru oameni, poate fi atunci când își definesc un obiectiv mai înalt pentru ei înșiși și înțeleg cum să-l atingă.
Întrebare: Aici se spune că acest curent ascendent de aer din bătaia aripilor sprijină păsările care zboară în spate. Cum se manifestă acest lucru la oameni, cum îl susțin ei? Ce susțin ei?
Răspuns: La fel ca în luptă, cei care conduc drumul dau exemplu celor care îi urmează. Așa că bătaia de aripi este exemplul pe care îl arăți.
Întrebare: Trec mai departe. Când o pasăre întrerupe formaţiunea, începe să experimenteze o rezistență puternică a aerului, care o forțează rapid înapoi în formație și îi permite să continue să zboare cu mai puțin efort.
Să presupunem că oamenii își stabilesc obiective înalte și se clatină, deviază sau abandonează. Cum poți să te asiguri că ei au gândul în mintea și în inimile lor că un om singur nu va reuşi? Ce ar trebui să fie prezent în grup pentru asta?
Răspuns: Toți trebuie să fie obsedați de același scop împreună. Și atunci unii vor merge mai departe și vor rămâne împreună, în timp ce alții se vor agăța de ei și în acest fel, toți vor ajunge împreună la scop.
Întrebare: Cei care se agață de ei înțeleg că sunt mai slabi, așa că se țin de prietenii lor și vor avea gândul: „Nu voi trece singur”?
Răspuns: Desigur.
Întrebare: Este aşa dacă se subliniază constant importanța scopului?
Răspuns: Da.
Întrebare: Trec mai departe. Când liderul obosește, zboară în spatele turmei și o altă pasăre îi ia locul.
În viață, liderii, politicienii și acei oameni de conducere și state nu simt responsabilitatea.
Ei demisionează chiar în timpul alegerilor. Nu există așa ceva ca să te simți obosit și să cedezi locul altcuiva. Ce trebuie să aibă un lider pentru a avea acest gând?
Răspuns: Importanța scopului întregii turme.
Comentariu: Importanta scopului, este cea mai importantă; este temelia.
Răspunsul meu: Da. Un lider trebuie să înțeleagă că sunt responsabili pentru a se asigura că turma continuă călătoria și atinge scopul.
Comentariu: Chiar dacă nu este acolo…
Răspunsul meu: Nu contează.
Comentariu: Deci gândurile lui sunt toate despre turmă, nu despre el însuși.
Răspunsul meu: Da.
Comentariu: Acesta este cel mai important lucru! În Israel, a existat un astfel de exemplu. Begin a plecat așa, de unul singur. Deodată, s-a ridicat în mijlocul unei întâlniri și a spus: „Sunt obosit”.
Răspunsul meu: Da. A fost o decizie grozavă.
Întrebare: Și apoi a rămas tăcut timp de zece ani, cu greu a dat vreun interviu. Așa a plecat.
De asemenea, gâștele dintr-un stol le încurajează prin strigătele lor pe cele care zboară în faţă să mărească viteza de zbor.
Ce înseamnă să-i inspiri pe alții? Ce înseamnă „strigătele” prietenilor?
Răspuns: Pentru ca toată lumea să simtă, în special cei care rămân în urmă, că zburăm, gândindu-ne la ei. Și trebuie să-și arate zelul de a fi în spatele nostru.
Întrebare: Deci fiecare se gândește la ceilalți; ce sunt strigătele?
Răspuns: Toți au același gând în mod colectiv și îl simt. Este ca și cum ar avea un fel de transmițător, un receptor, nu știu cum să-i spun, dar bate în interiorul lor, ca o singură inimă comună.
Comentariu: Vorbim despre prieteni, despre grup.
Răspunsul meu: Ca și în cazul gâștelor, ele se simt unele pe altele, simt bătăile comune ale inimii, gândurile comune. Și în general, se simt una pe alta. Asa ar trebui sa fie intre prieteni. Cu alte cuvinte, gândurile înlocuiesc orice strigăte. Gândurile sunt mișcare, sprijin.
Întrebare: Există o altă lege foarte interesantă când o gâscă din stol își pierde puterea și cade, două păsări o urmează. Ele încearcă să o ajute pe cea cu probleme și să o protejeze. Însoțitorii rămân cu prietenii până când ori pier, ori își recapătă puterea pentru a continua să zboare. După aceea, gâștele se alătură altui stol și continuă să zboare.
Acum întrebarea centrală, ce este garanţia reciprocă?
Răspuns: Garanția reciprocă este atunci când mă angajez pe cât pot, să urmăresc stolul, iar stolul se angajează să mă sprijine cât de mult poate.
Întrebare: Este așa ceva, similar în cazul unui grup de prieteni care se îndreaptă spre un scop?
Răspuns: Da, desigur.
Întrebare: Cu păsările este clar, este instinctiv. Natura spune: „Am această lege și trebuie să o urmezi.” Și păsările o urmează. Oamenii nu au un astfel de instinct. Trebuie cultivată garanția reciprocă? Cum se cultivă?
Răspuns: Parțial, se face în societăți organizate, cum ar fi armata, de exemplu, sau un grup de călători, pionieri etc. Dar în general, este o problemă; trebuie predată. Oamenii nu înțeleg acest lucru.
Întrebare: Deci nu vine de la sine; este nevoie de efort?
Răspuns: Da.
Întrebare: Dar o putem considera una dintre cele mai importante reguli? Există un scop și există o garanție reciprocă. Aceste două puncte pot fi plasate în prim-plan?
Răspuns: Da. Numai dacă se susțin reciproc, purtătorul lor va atinge scopul.
Întrebare: De ce nu putem învăța, de exemplu din natură? Înțelegem că este instinctiv, dar în același timp putem înțelege că natura ne cere acest lucru.
Răspuns: Suntem creați tocmai contrar acestui principiu. Prin urmare, doar dacă toți împreună acceptăm angajamente ne putem pleca în fața acestor două principii. Dar nu văd cum se poate face acest lucru în circumstanțe normale fără amenințarea supraviețuirii și fără creștere.
Comentariu: Deci această alianță pe care o formăm pur și simplu nu poate fi făcută. Știi, cum au făcut-o, au pecetluit toate alianțele cu sânge.
Răspunsul meu: Nu, este nevoie de spirit.
Întrebare: În ce moment voi putea forma o alianță?
Răspuns: Când oamenii trec pragul dintre viață și moarte, atunci își pot semna spiritul pentru a merge împreună cu grupul. Trec pragul dintre viață și moarte.
Comentariu: Viața, moartea, totul se îmbină.
Răspunsul meu: Nimic nu contează în afară de menținerea conexiunii.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/12/23
Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Dacă am o Hisaron (deficiență) și Creatorul a împlini-ot doar 80%, iar 20% rămâne goală, dar simt și mai multă durere decât înainte, cum ar trebui să percep această nouă Hisaron care a apărut din precedentul?
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: