Întrebare: Care este diferența dintre faptul că o persoană se simte moartă în spiritualitate și că nu își dorește altceva decât spiritualitate?

Răspuns: Diferența este mare. Într-o stare, primești totul; în cealaltă, primești golul interior. Ce ar putea fi mai viu în ceea ce privește dorințele unei persoane?

Întrebare: Există un gol în ambele locuri. Spiritualitatea se desfășoară și din spaţiul gol?

Răspuns: Spiritualitatea se dezvăluie nu din gol, ci din faptul că interior ești gol.

Din Lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un atac către Creator?

Răspuns: Aceasta înseamnă că, cu ajutorul acțiunilor pe care Creatorul le realizează în lume asupra fiecăruia dintre voi și asupra tuturor, doriți să-L influențați astfel încât El să-și schimbe atitudinea față de voi, să vă ajute și să vă ridice.

Întrebare: Este atacul o rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea, acțiunea, nu contează.

Întrebare: Cum verific dacă am împlinit un atac? Într-un război convențional, acest lucru este de înțeles deoarece rezultatul este imediat vizibil. Cum vedem că L-am influențat, când începe El să ne ajute? Este chiar posibil acest lucru?

Răspuns: Da, este posibil. Mai mult, veţi intra într-o acțiune împreună cu Creatorul.

Întrebare: Cum putem organiza un atac în grupul de zece?

Răspuns: Ajungând la înțelegere unul cu celălalt; încercați și vedeți unde vă duce.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/02/24, Rabaș – Art.26, 1986 – O cale apropiată și o cale îndepărtată

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acesta este sensul cuvântului „ochii tăi sunt ca porumbeii”. Eynaim [ochii] ai Kedusha [sfințenie], numiţi Eynaim de Șchina [Divinitatea], sunt Yonim [porumbei]. Ele ne înșală și credem că ea nu are Eynaim, așa cum este scris în Zohar, „O fată drăguță care nu are ochi” (Baal HaSulam, Șamati 28, „Nu voi muri, ci voi trăi”).

Ochii sfințeniei sunt atitudinea precisă și pură a Creatorului față de creație. Lângă, aceasta sunt și alte grade. Pe baza gradelor pe care omul merită să le atingă, el se uită la ceea ce se întâmplă cu el, cu lumea și cu Creatorul.

Întrebare: De ce se spune că ochii Sfintei Șchina ne înșeală?

Răspuns: Pentru că nu îi vedem de fapt. Șchina fără ochi este credința mai presus de rațiune.

Întrebare: Rezultă că până când nu ajungem să dăruim sau să dezvăluim Șchina, suntem orbi și nu vedem adevărul. Cum putem găsi calea? Cum ni se va arăta?

Răspuns: Numai prin conexiunea dintre voi. Dacă vreţi să vă uniţi și să dezvăluiţi Creatorul în unitatea voastră, veţi reuși.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o zi au venit o mulțime de stele de mare odată cu valul. Când valul a scăzut, au fost lăsate să moară pe nisip. Un băiat a început să arunce stelele în mare pentru ca acestea să supraviețuiască.

Un bărbat s-a apropiat de el și i-a spus: „Este o prostie. Sunt un milion de stele de mare aici, iar încercările tale nu vor schimba nimic.” Băiatul a luat următoarea stea de mare și a spus: „Nu, încercările mele vor schimba foarte mult pentru această stea.”

Astăzi mulți oameni suferă, după cum știm. Încercarea de a elimina sau de a reduce această suferință pentru o persoană este ceea ce trebuie făcut?

Răspuns: În general, da. Depinde ce calcul faci. Ai de-a face fie cu Creatorul, fie cu suferința acestei persoane, fie cu tine însuți și așa mai departe.

Întrebare: Dacă am de-a face cu Creatorul, atunci de unde vine suferința?

Răspuns: De la Creator.

Întrebare: Și este dată acestei persoane ca să poată trece prin ea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în general, nu am nici măcar dreptul să mă amestec?

Răspuns: Și acest lucru este luat în considerare de Creator, așa că nu contează, poți să o faci. Vrei să-i salvezi pe alții de suferință, astfel încât să te poți simți mai bine. Egoismul nu a plecat nicăieri.

Întrebare: Admiteți totuși posibilitatea că vreau să salvez o persoană de la suferință?

Răspuns: Nu, nu poți fi în locul lui.

Întrebare: Deci, ce este empatia pentru o altă persoană?

Răspuns: Asta este pentru că empatizezi; adică îți imaginezi că toate acestea ți se întâmplă ţie și prin urmare, trebuie să-l faci să se simtă mai bine.

Întrebare: Dar tu tot te gândești la tine?

Răspuns: Și nimic altceva!

Întrebare: Cum ieșim din acest impas?

Răspuns: Nu există nicio ieșire. În nici un caz!

Comentariu: Adică toți oamenii care depun muncă de caritate…

Răspunsul meu: Desigur, o fac doar pentru ei înșiși!

Întrebare: Este singura cale de ieșire ca să ne întoarcem de la sursa tuturor suferințelor?

Răspuns: Întoarce-te către Creator și dacă Creatorul te pune într-o stare cu totul specială în care El îți elimină egoismul, dorințele de a te bucura, atunci vei putea face ceva de dragul celorlalți, și nu pentru tine. Dar toate acestea sunt cazuri excepționale.

Întrebare: Să luăm un astfel de caz ideal. Ce înseamnă să faci ceva de dragul altei persoane? Creatorul a dat această oportunitate. Ce înseamnă?

Răspuns: Imaginează-ți că trebuie să te desprinzi de orice conexiune cu o altă persoană. Deconectează-te de ea și fă-i bine.

Întrebare: Fără să te gândești deloc la tine?

Răspuns: Absolut! Asta se numește că mă deconectez de o altă persoană.

Întrebare: Este acesta ajutorul Creatorului dacă El dă o astfel de oportunitate unei persoane?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci o persoană nu este capabilă de asta în alt fel?

Răspuns: Nu, nu este. Nu este natura noastră.

Întrebare: Cum sunt toate acestea mascate și acoperite astfel încât să avem sentimentul că facem cu adevărat bine?

Răspuns: Aceasta este ceea ce facem în această viață. Nu ni se poate face nimic, suntem atât de neobișnuiți!

Întrebare: Atunci întrebarea cheie este, ar trebui să faci bine altora sau nu? Ar trebui să încerc să fac asta sau nu?

Răspuns: Ți-aș spune, fă-o pentru orice eventualitate.  Ce răspuns egoist, nu-i așa?

Întrebare: Veți primi credit pentru asta, nu?

Răspuns: Da. Ai zice că am făcut odată ceva, ici și colo…

Comentariu: Adică, într-un fel sau altul, pretindeți că eu câștig aceste puncte pentru mine.

Răspunsul meu: Nu le câștigi.

Întrebare: Deci nu le câștig ca rezultat. Și totuși, ar trebui să încerc să fac sau nu altora ceea ce eu consider bine?

Răspuns: Fă-l, dar în același timp gândește-te că făcând asta nu faci nimic pentru tine. Atunci va fi de fapt mai mult sau mai puțin curat.

Întrebare: Adică, de parcă nu câștig nimic din asta?

Răspuns: Nu. Nu câștig, nu voi câștiga și nu vreau să câștig.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă mă doare atât de tare încât nu am cum să ies din această natură?

Răspuns: Atunci ești un bun egoist. Un egoist bun înseamnă că aș vrea să mă ridic deasupra egoismului meu, dar nu pot. Și de aceea sufăr.

Întrebare: Este aceasta o stare bună în general?

Răspuns: Nu, aceasta este o stare jalnică.

Întrebare: Această stare poate fi numită rugăciune sau nu?

Răspuns: Orice stare poate fi numită rugăciune.

Întrebare: Care rugăciune este corectă, după părerea dvs.?

Răspuns: O rugăciune corectă este atunci când mă uit la un portofel întins pe pământ și îmi imaginez că există o bancnotă de un milion de dolari în el.

Întrebare: Și mă rog să fie așa? Adică, până la urmă, într-un fel sau altul, este pentru mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și dacă asta mă face să mă simt rău și vreau să scap de ea?

Răspuns: Nu, când înțelegi că aceasta este natura ta, atunci nu te vei simți rău.

Întrebare: Ajungând la concluzia că aceasta este natura mea, tocmai înțelegând acest lucru în inima și mintea mea, acesta este practic punctul de plecare?

Răspuns: Da, de aici poți începe să te miști.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Una dintre cele mai grave gafe este să crezi că pedagogia este știința copilului; Nu! Este știința omului (Janusz Korczak, Cum să iubești un copil).

Ideile și realizările pedagogice practice ale lui Janusz Korczak au intrat permanent în istoria pedagogiei poloneze și mondiale. Au devenit o sursă unică de cunoștințe, idei și inspirație în căutarea unor noi soluții educaționale…

Pentru Korczak, munca sa socială și educațională fermă cu copii din centru a fost o modalitate de a manifesta reverență față de ceea ce este uman în figura copilului. A fost și o modalitate de a recunoaște, prin acțiune, întreaga valoare umană a copilului. …

Compania copiilor poate fi într-adevăr obositoare, a recunoscut Korczak. Dar asta nu pentru că trebuie să ne străduim să ne coborâm la nivelul lor. Dimpotrivă: efortul constă în a trebui să ne ridicăm la nivelul lor, la sentimentele lor, pentru a nu-i răni. Odată ce am învățat să cunoaștem copiii, ne dăm seama, a susținut Korczak, că nu avem de ce să ne lăudăm.

„În ceea ce privește sentimentele, ele ne depășesc cu o putere nestăpânită. În ceea ce privește intelectul, ei sunt egalii noștri, doar fără experiență…” (“Actualitatea și relevanța abordării pedagogice a copiilor și a creșterii lor” a lui Janusz Korczak).

Întrebare: În opinia dumneavoastră, pedagogia este pentru copii sau pentru adulți?

Răspuns: Este să-i înțelegi pe copii.

Întrebare: Deci, se dovedește că este pentru părinți, pentru profesori și nu pentru copii?

Răspuns: Da, și ce este de învățat un copil? Cum poți să-l înveți?! Treptat, va învăța singur din viață.

Întrebare: Deci, toate aceste instituții unde se predă, se predă, se predă, de fapt…?

Răspuns: Ei nu învață nimic. Copilul are propriul său aparat conceptual; el este constant în el și prelucrează toate datele primite din lumea exterioară. Și totul se întâmplă foarte repede pentru el.

Întrebare: Copilul le prelucrează singur, așa cum spuneţi? Învață chiar de unul singur?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci de ce există întregul sistem de creștere, educaţie, tot acest sistem uriaș?

Răspuns: Se învârte în jurul nostru de la sine și asta este. Nu putem face nimic cu el. Nu poți pune nimic într-un copil, ci numai mediul, prietenii, profesorii de asemenea, parțial. Dar toate acestea creează lumea interioară a copilului, care apoi intră în viață. Și apoi începe să ia de la viață.

Întrebare: Ce credeţi că este parenting-ul? Acum ați împins educația puțin înapoi.

Răspuns: În primul rând, educația și creșterea nu sunt același lucru. Educația umple un copil cu tot felul de cunoștinţe, iar parentingul este un exemplu de adult pentru un copil despre cum să se comporte în anumite circumstanțe.

Întrebare: Este un adult un profesor, un părinte, un mediu și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, se dovedește că educația potrivită este să puneți copilul într-un mediu care să ofere exemplele potrivite. Ce exemple ar trebui să i se arate unui copil pentru ca acest copil să crească corect și să fie crescut corect?

Răspuns: Este imposibil de spus. Copilul selectează el însuși aceste exemple și le asimilează.

Întrebare: Îi arăt un exemplu, dar poate că ia ceva al lui din asta și înțelege doar asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum pătrunzi în lumea acestui copil?

Răspuns: Nu este nevoie! Lasă-l să se dezvolte singur.

Comentariu: Dar trebuie să-l ghidez cumva.

Răspunsul meu: Nu cred că este necesar. Lasă-l să alerge pe stradă, să comunice cu semenii săi și astfel se va dezvolta.

Întrebare: Ar trebui să existe un mediu ideal în care un copil să crească?

Răspuns: Copii și animale.

Întrebare: Să am copii și animale în preajmă. Și unde este locul pentru un adult?

Răspuns: Nu există loc pentru un adult acolo. Adulții vor impune copiilor tot felul de legi comportamentale, iar acest lucru nu este necesar. Treptat, copilul va crește și va descoperi singur aceste legi.

Întrebare: Ar trebui un adult să se implice în luptele copiilor?

Răspuns: Nu! Cred că aici nu ar trebui să fie profesori.

Întrebare: Și atunci ce crește dintr-un copil dacă, așa cum spuneți este înconjurat de copii, animale, natură?

Răspuns: În conformitate cu lumea sa interioară, el se îmbibă și absoarbe tot ce se poate obține din lume.

Comentariu: Există de asemenea, desen, dans și istorie naturală. Există un loc în care vine un adult și spune: „Lasă-mă să învăț copilul”. Lucruri de genul acela.

Răspunsul meu: Nu este nevoie! El va învăța singur. Iar toate aceste discipline impuse lui, dimpotrivă, îl vor limita.

Comentariu: Vorbesc deja despre discipline simple: dans, desen. Va stăpâni chiar și asta?

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Există vreo concluzie de tras?

Răspuns: Concluzia este foarte simplă: lasă copiii în pace cu gândurile și instrucțiunile tale mărețe, pedagogie, tot-tot-tot ce este în tine.

Întrebare: Dar atunci părinții? Părinții, adulții, mai există cumva… Cum ar trebui părinții să-și crească copiii în mod corespunzător?

Răspuns: Nu văd în nicio generație, și noi am trăit multe, multe, multe sute de generații, că o generație a luat ceva util și bun de la părinți și a realizat ceva util și bun. De fiecare dată doar reînvățăm.

Întrebare: Deci, înveți din greșelile tale, înveți din viața ta, înveți totul singur. Și este necesar să lași, spuneţi dvs., o persoană cu acest „el însuși”, să-l lași să plece?

Răspuns: Da. Sper că vom ajunge într-o stare în care vom înțelege cum ar trebui să tratăm copiii în general. Sper că acest lucru va fi înțeles și realizat în viitorul apropiat.

Din KabTV “Șiri cu Dr. Michael Laitman” 14/12/23

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Explicaţi cu răbdare aceleași lucruri an de an. De unde aveţi atâta răbdare?

Răspuns: Mă cunoști. Sunt nerăbdător! Dar nu am de ales. Acesta este un exemplu al măreţiei scopului, viziunea imaginii superioare a universului care prevalează asupra tuturor calităților mele animale.

Sunt teribil de nerăbdător și dur. Nu pot suporta oamenii. Sunt un introvertit. Am atât de multe calități negative încât sunt șocat de mine.

Dar când văd un sistem spiritual, mă implic în el și lucrez pentru el; atunci toate aceste calități funcționează invers, opus. Devin răbdător și explic același lucru de douăzeci de ori. De mulți ani, încep fiecare dimineață și termin fiecare zi așa. Dar nu s-ar fi putut întâmpla niciodată înainte!

Am făcut multe revoluții în viață până am ajuns la știința Cabala. Nici măcar nu vorbesc despre mine, ci despre faptul că acest sistem, odată dezvăluit ție, te cucerește, aparent înrobindu-te. Nu poți înceta să lucrezi pentru el, deoarece măreția, armonia și perfecțiunea sa nu te vor lăsa să pleci.

Nu te poți întoarce la ceva diferit pentru că este ca și cum ai cădea în gunoi de grajd. Vei sta acolo? Nu! Tot trebuie să te ridici și să-l scoți de praf.

În timp ce aici este Grădina Edenului! Adevărat, doare să o vezi neterminată așa, dar sistemul în sine strălucește asupra ta. Așa că trebuie să participați activ la revigorarea ei completă.

Din KabTV „Am primit un apel. Calitățile negative ale lui Laitman” 5/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un băiat avea un temperament foarte rău. Tatăl lui i-a dat o pungă de cuie și i-a spus: „Ori de câte ori jignești pe cineva, înfige un cui în gard”. În prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie. Apoi a început să învețe să-și stăpânească furia și a venit ziua în care nu a bătut niciun cui.

Tatăl lui a spus: „Acum, pentru fiecare zi în care ai reușit să te stăpânești, scoate un cui din gard.” Într-o zi nu a mai rămas niciun cui în gard, le-a scos pe toate afară.

Tatăl a spus: „Fiule, ai făcut o treabă grozavă. Dar uite câte găuri au rămas în lemn. Nu va mai fi niciodată la fel.”

Morala este aceasta: de fiecare dată când jignești pe cineva, rămân cicatrici. Îți poți retrage cuvintele mai târziu, dar cicatricile vor rămâne pentru totdeauna.

Întrebarea este, este posibil să reziste omul să jignească pe altul? La urma urmei, spuneţi că oricum suntem egoiști. Putem să o facem?

Răspuns: Nu, în fiecare moment încercăm să-i coborâm pe alții; altfel, nu simţim că trăim!

Întrebare: O vezi și simți, dar o faci oricum?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și prin asta, noi parcă lăsăm cicatrici.

Răspunsul meu: Acesta este principiul existenței lumii noastre.

Întrebare: Înseamnă că totul este acoperit de cicatrici, în general. Cicatricile sunt în mine sau în cel pe care-l cobor?

Răspuns:De fapt, sunt în tine.

Întrebare: Deci, aceste cicatrici rămân în mine. Dacă ne acoperim greșelile, faptul că jignim pe cineva, așa cum spuneţi cu iubire, ce se întâmplă cu aceste cicatrici?

Răspuns:Atunci se vindecă! Nu mai rămân urme!

Întrebare: Deci, este presupunerea că este posibil ca cicatricile să fie vindecate, astfel încât să nu rămână urme adevărate?

Răspuns: Nicio urmă.

Întrebare: Acesta este cel mai important sfat! Dacă acoperim toată această răutate cu iubire.

Răspuns: Se spune despre asta: „Iubirea acoperă toate crimele”.

Întrebare: Cum le poți acoperi cu iubire? Cum poți să o faci?

Răspuns: Dezinteresat. Adică, doar iubire. Asta e tot.

Întrebare: Acum, tocmai l-ai umilit.

Răspuns:Nu, nu chiar acum, nu se poate întâmpla imediat.

Întrebare: Ai simțit că l-ai umilit și te-a făcut să te simți rău. Acesta este cazul, în etape?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să trezești cumva iubire pentru el? Poate fi trezită această iubire? Ea nu există în mine.

Răspuns: Da, iubira poate fi trezită. De unde? Pentru că există ură. Această ură, din partea opusă se manifestă ca iubire.

Întrebare: Deci ura mea pentru această persoană este cea care provoacă iubirea. În ce moment? Este atunci când simt că greșesc sau cum?

Răspuns: Este sub influența luminii superioare.

Întrebare: Dar trebuie să simt ceva? Că vreau să mă refac cumva, mă doare, mă simt rău, am cicatrici! Ar trebui să simt asta?

Răspuns: Da. Trebuie să fie prezente.

Comentariu: Atunci, acesta este un om în faţa noastră.

În cele mai multe cazuri, nu simțim asta. Practic, justificăm toate cicatricile pe care le provocăm.

Răspunsul meu: Înseamnă că va trebui să ne verificăm și să ne corectăm mult mai mult.

Întrebare: De ce nu suntem răniți de aceste cicatrici, avem atât de multe? Am „masacrat” deja mulți oameni.

Răspuns: Dar noi nu simțim asta. Egoismul nostru șterge totul cu grijă.

Întrebare: Când încep să simt asta, și ce înseamnă să „acoperi cu iubire” ura sau antipatia față de celălalt?

Răspuns: Nu pot spune mai mult. Imaginează-ți că scrii pe o tablă și apoi începi să ștergi treptat fiecare cuvânt pe care îl spui și să scrii invers.

Întrebare: Vreţi să spuneţi „Urăsc” – „Iubesc”? „Tu” – „eu însumi”, așa?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să iei decizia corectă care duce imediat la corectare?

Răspuns: Este dificil să luați decizia corectă care duce imediat la corectare. Dar treptat ajungem la asta.

Când începem să înțelegem influențele negative și pozitive ale Creatorului, noi înșine Îl influențăm, adică stabilim un răspuns și lumină reflectată (Or Hozer). Astfel, alegem treptat care dintre calitățile noastre pot diferi de cele ale Creatorului și ne pot aduce beneficiu.

Întrebare: În răspunsul nostru, să reflectăm plăcerea pe care Creatorul dorește să ne-o ofere este principalul lucru pe care-l dorim, sau dorim să-I returnăm această plăcere?

Răspuns: Principalul lucru este că vrem să returnăm plăcerea.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→