Întrebare: Autoritățile locale din Guadalajara au aprobat o lege care permite contactul sexual în locuri publice atât timp cât nimeni nu se plânge de asta. Ce este această etapă în societate, când vrei să dezvălui totul?

Răspuns: Cred că acesta este doar un pas către dezamorsarea situației antagoniste.

Întrebare: Ce este sexul din punctul de vedere al Cabalei? De ce sunt oamenii atât de atrași de el?

Răspuns: Nevoia sexuală este cea mai mare la om. “Dintre plăcerile vieții, muzica este inferioară numai iubirii.” Aceasta vine din nevoia noastră spirituală de a fi în contact unii cu alții și cu o putere mai înaltă; adică are o rădăcină foarte adâncă.

Încă nu înțelegem întreaga problemă; nu am realizat nevoia dezvoltării unei culturi sexuale, pentru a crea un astfel de cadru corect pentru societate, în care omenirea să nu se poată simți constrânsă în vreun fel.

La urma urmei, dacă nu există un debuşeu pentru energia sexuală, atunci apar un număr mare de probleme care sunt pur fiziologice, sociale etc.

Toate acestea necesită o cercetare foarte clară.

Întrebare: Putem spune că rezolvând această problemă, putem îndrepta mișcarea întregii omeniri pe o cale armonioasă?

Răspuns: Fără îndoială! În orice caz, vom putea echipa mai bine întreaga societate umană într-un mod radical diferit.

Comentariu: Spuneți adesea că realizarea multor dorințe pe care le arată un om (dorința de artă, de muzică, în acest caz de plăceri sexuale) este în totalitate dorința lui de conexiune.

Răspunsul meu: Să mă conectez unul cu celălalt, cu alții și cu Creatorul.

Întrebare: Cum poate fi extinsă și scurtată această distanță?

Răspuns: Aici este necesară educaţia. Chiar trebuie să înțelegem că sexul nu este doar sex. Este o coincidență, o fuziune, o unire, o cuplare, transferul unor sentimente și energii a unora către alţii; este credința în altă persoană, simţirea ei ca o parte, partener.

Dar necesită educație, conștientizarea adecvată a ceea ce este sexul. Nu este vorba doar de satisfacerea dorinței sexuale, indiferent cu cine, unde sau cum. Nu va fi suficient ca omul să se satisfacă pur și simplu.

Va fi interesat să știe cu cine poate face acest lucru, pentru a avea impresia corectă și împlinirea interioară astfel încât să simtă că în același timp se află într-un contact special, interior, înalt cu o altă persoană.

La urma urmei, conform Cabalei, relațiile corporale sunt o consecință a relațiilor spirituale dintre oameni, atunci când există unificare și crearea unei platforme, a unui loc, pentru revelarea Creatorului. După cum se spune: „Bărbatul, femeia și revelarea Creatorului între ei”. Aceasta este ceea ce se numește un contact adecvat.

Acest contact este deja la nivel spiritual, dar vine de la un animal, care trebuie ridicat la un asemenea nivel. Este posibil. Cu toate acestea, pentru acest lucru este nevoie să învățăm și să fim cu adevărat parteneri spirituali.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/10/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Întrebare de la Natalia: “Am un fiu adult. Când era copil, era fericit în toate. Fiecare nouă descoperire îl făcea să zâmbească sincer: cărți, camping, filme și muzică. Acum că a crescut, este ca și cum lumea s-a stins pentru el. Se uită în jur, dar nu vede nimic. Inima lui este închisă de parcă și-ar fi pierdut gustul pentru viață. Mă întreb adesea unde am făcut o greșeală ca părinți? Poate nu i-am dat suficient? Poate am omis ceva important? Mi-e frică să văd cum fiul meu își pierde interesul pentru această lume! Nu știu cum să-l ajut.”

Răspuns: Practic, întreaga noastră viață este făcută astfel încât să ne pierdem atracția pentru această lume, pentru această viață. Aceasta este o problemă. Dar ce putem face?

Comentariu: Este exact ceea ce ea vă întreabă: “Nu știu cum să-l ajut.”

Răspunsul meu: A-l ajuta înseamnă doar a-i explica cum este structurată lumea, cum ar trebui să fie transformată și cum ar trebui să vedem o lume diferită.

Comentariu: Dar înțelegeţi, că părinții nu prea știu să explice acest lucru copilului. “Copilul” este un tânăr matur.

Răspunsul meu: Așa că, obișnuiește-te cu asta.

Întrebare: Acesta este modul în care va continua și se va dezvolta?

Răspuns: Felul în care trăiesc toți oamenii.

Întrebare: Dar credeți că astăzi toată lumea își pierde gustul pentru viață?

Răspuns: Desigur. Fie se deconectează de la întrebare, fie cred că fac cel mai corect lucru.

Întrebare: Deci credeţi că tocmai această întrebare s-a maturizat în el: “Pentru ce trăiesc?” Acesta este motivul pentru care a avut loc această schimbare?

Răspuns: Da, lipsa stabilirii obiectivelor.

Întrebare: Adică “Încotro merg și de ce merg mai departe?” Asta este, iar persoana se aşează jos și se deconectează?

Răspuns: Da

Întrebare: Bucuria acestui copil, unde a dispărut?

Răspuns: Nu mai există nicio bază pentru a fi bucuroși în legătură cu viața. Ce ar trebui să fac eu în continuare? Nimeni nu știe.

Întrebare: În ce moment vine această transformare în interiorul unui om? Nu neapărat la această vârstă; poate fi la orice vârstă. Cum vine, în ce moment?

Răspuns: Vine în momentul în care omul pare să aibă totul, dar nu există niciun scop.

Întrebare: Cel de sus, Creatorul, ia scopul? De ce face El asta?

Răspuns: Pentru ca omul să înțeleagă în mod conștient ce îi lipsește, și să caute în mod conștient Creatorul în viața sa.

Întrebare: Spuneţi-mi vă rog, oamenii întreabă: “Ar trebui părinții să-și ajute copilul adult, sau este mai bine să-i dai libertate?”

Răspuns: Părinții pot scurta calea copilului cu mult!

Întrebare: Vă  referiţi la căutare?

Răspuns: Căutarea, da, dar în general nu contează. Depinde de natura omului. Dacă doresc să-și ajute copilul, trebuie să fie buni psihologi.

Întrebare: Unde să-l îndrume? Iată-l în această stare. Nataşa și soțul ei scriu: “Nu putem să-l ajutăm”. Încotro să-l îndrume?

Răspuns: Nu poți să ajuți, dar tot trebuie să-l îndrepti către acea stare, un loc care să-l poată îndruma. Cred că ar trebui să dăm copilului o dezvoltare maximă, iar el o va găsi. Nu există nicio cale fără asta.

Întrebare: Spuneţi-ne vă rog, cum pot părinții să facă față sentimentului de vinovăție? Nataşa scrie, și se poate simți că există un sentiment de vinovăție pentru ceea ce i s-a întâmplat. Cum este posibil să scapi de acest sentiment?

Răspuns: Dacă părinții ar avea un simț clar al scopului, nu ar fi deranjați atât de mult. Totuși, din moment ce ei înșiși nu îl au, atunci nici copilul nu îl are și nu știu ce să-i dea.

Întrebare: Înseamnă că credeţi că acesta este momentul ca părinții să caute ei, pe lângă orice altceva?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Înseamnă că este ca și cum copilul îi îndrumă să caute scopul vieții?

Răspuns: Da

Întrebare: Pot părinții, în eforturile lor de a aduce înapoi această forță vitală copiilor lor, să le facă rău?

Răspuns: Da, aici este necesar să selectați o linie de mijloc foarte fină care să direcționeze copilul către căutare, fără presiune.

Întrebare: Dar cel mai important în răspunsul dvs. este căutarea?

Răspuns: Da, toată viața noastră este așa. Pentru asta ne este dată.

Creatorul face asta pentru ca copilul să găsească sursa în această viață, sursa stărilor sale, astfel încât să vrea să dezvăluie această sursă. Atunci nu va mai avea întrebări. El se va atașa de această sursă, o va dezvălui din ce în ce mai mult, iar sursa îl va împlini din ce în ce mai mult.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/9/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cea mai eficientă metodă de interacțiune între studenţi?

Răspuns: Interioară, fără nici un fel de scris sau vorbit, de la inimă la inimă.

Comentariu: Spuneţi că simțiţi asta din inimă, dar noi nu. Ne este foarte greu să înțelegem.

Răspunsul meu: Nu, nu este deloc greu. De fapt, pur și simplu vă acordați la valurile care există în jurul nostru. Trebuie să te adaptezi la ele. Este literalmente ca un receptor radio.

Întrebare: Dar nu poți pierde realizarea spirituală dacă te îndepărtezi de grup, nu-i așa?

Răspuns: Desigur că nu, pentru că în mine, acest circuit oscilator există deja.

Știți cum funcționează un simplu receptor radio cu cristal? Îmi amintesc, când eram tineri obișnuiam să construim un radio fără să folosim măcar o baterie. Luam o antenă lungă, să zicem, douăzeci de metri, o bobină, o diodă și căști, și asta era tot. Agățam antena afară și conectam celălalt capăt la pământ. Captam semnale și le auzeam.

În această analogie, bobina reprezintă mediul înconjurător, care amplifică semnalele. Tu ești detectorul, care trebuie să permită trecerii undelor doar într-o singură direcție pentru a rezona cu bobina. Căștile sunt organul tău de percepție, calitatea ta de dăruire: simțul tău, urechea ta. Nu este nevoie de nimic altceva.

Configurația funcționează pe același principiu ca un receptor radio cu cristal, cel mai simplu dispozitiv pentru captarea undelor. Dacă examinăm alte dispozitive, toate funcționează conform acestui principiu.

Trebuie să vă acordați la un singur val, o singură direcție. În apropiere trebuie să existe un mediu care amplifică această direcție. Intri în rezonanță și prinzi valul prin calitatea dăruirii.

Antena mare reprezintă dorința de a prinde forța superioară, în timp ce împământarea este esențială pentru a lucra cu exactitate cu egoismul și dorințele tale. Pământul simbolizează dorința.

Din KabTV „Am primit un apel. Un exemplu din fizică” 17/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Una dintre problemele majore în societatea modernă este stresul legat de muncă. Indiferent de tipul de muncă, epuizarea emoțională, inclusiv extenuarea, în cele din urmă, se instalează de cele mai multe ori mai mult decât oboseala fizică.

Oamenii de știință sugerează că pentru a combate stresul constant la locul de muncă, ar trebui să practici compasiunea și grija. Epuizarea, bolile cronice cauzate de un stil de viață nesănătos și provocări similare ar putea fi numite ciuma secolului al XXI-lea.

Cheia pentru a depăși epuizarea și afecțiunile asociate este compasiunea. Mesajul central al compasiunii este: “Dacă te simți rău, stresat sau epuizat, ajută pe altcineva. Arată compasiune și te vei simți mai bine.”

Răspunsul meu: Această abordare nu întâmpină nicio rezistență. De fapt, actul în sine te va vindeca, în primul rând.

Întrebare: Pentru a-i trata pe alții în acest fel, trebuie să arăți mai întâi compasiune față de tine însuți?

Răspuns: Fără compasiune de sine, nu vei fi motivat să acționezi cu amabilitate față de ceilalți. Ai nevoie de o bază, de un motiv pentru a dezvolta brusc o atitudine pozitivă față de ceilalți. Pentru aceasta, trebuie să te convingi că este necesară pentru propria ta bunăstare, ca o formă de autoconservare.

Comentariu: Când suntem stresați, corpul nostru activează procesele și mușchii pentru un răspuns de “luptă sau fugi”. Cu toate acestea, atunci când arătăm compasiune, corpul se relaxează și funcționează într-un sistem complet opus. Se calmează.

Oamenii de știință adaugă că, pe lângă compasiune, empatia este de asemenea, esențială; adică, implicarea cu ceilalți și înțelegerea situațiilor lor ajută la compensarea stresului.

Răspunsul meu: Dar acest lucru nu este simplu. Problema este că nu îi învățăm pe oameni cum să dăruie corect, ceea ce creează o problemă semnificativă. Suntem forțați să dăm pentru orice lucru: indiferent dacă lucrez la o piesă de hardware pe o mașină, îngrijesc vacile sau câștig bani, nu contează unde sau cum. Chiar dacă lucrez cu oameni.

Nu suntem învățați cum să dăruim. Suntem învățați să îndeplinim rapid sarcinile și să luăm ceea ce avem nevoie, dar acest lucru este incorect.

O astfel de abordare creează o deconectare între munca în sine și dorința mea de a obține ceva din ea. Munca devine mai degrabă o sursă de epuizare decât de împlinire.

Dacă îmi abordez munca într-un mod care să-mi permită să mă simt împlinit în timp ce dăruiesc, mă voi simți grozav la începutul, mijlocul și sfârșitul zilei. Dar să-i înveți pe oameni această mentalitate nu este ușor. Necesită corectarea naturii omului.

Indiferent de slujba sau rolul meu, ar trebui să pot lucra cu bucurie și să simt că dăruind, mă umplu. Aceasta este arta sau știința împlinirii, a primirii — Înţelepciunea Cabala.

Întrebare: Ce înseamnă “a dărui”?

Răspuns: Dacă aș lucra în folosul copiilor mei, m-aș simți epuizat dându-le lor? Nu, deloc, pentru că deja muncesc de dragul lor și fac totul pentru ei.

Problema constă în a învăța să-i simți pe ceilalți, străinii, ca pe cei apropiați. Acest lucru necesită educație. Oamenii trebuie învățați să înțeleagă sistemul în care trăim, că toți suntem interconectați într-o rețea integrală. În acest sistem, oricine îi umple pe ceilalți, este la rândul său, împlinit prin ei.

Trebuie să descoperim acest sistem și să începem să-l simțim. Atunci nu va fi nicio diferență între a da și a primi sau între străini și cei dragi. Ne vom da seama că toți existăm într-un sistem unificat.

Întrebare: Aţi explicat odată diferența dintre schimbul de energie animal și spiritual. În tărâmul corporal, unul dă și celălalt primește, lăsându-l pe unul sărăcit și pe celălalt împlinit. În schimbul de energie spirituală, totuși, energia curge prin toată lumea, umplând totul fără a se opri la nimeni.

Cum putem realiza acest lucru? Ce pași sunt implicați în învățarea și aplicarea acestei metode?

Răspuns: Aș sfătui oamenii să participe la cursurile noastre și să învețe cum să lucreze într-un colectiv adevărat în care dăruind celorlalți se umple pe sine în același timp, iar asta se aplică tuturor. În cele din urmă, acest lucru duce la o stare în care cu cât sunt mai mulți oameni în grup, cu atât este mai mare împlinirea pe care o experimentează fiecare om.

Un astfel de om simte că atunci când vine obosit la muncă după ce a dormit și așa mai departe, capătă multă energie la serviciu și pleacă cu ochii strălucitori și vesel după opt sau zece ore de muncă. Pleacă acasă plin de energie. Seara, se gândește cum se va întoarce la muncă. Și toate rudele și familia lui sunt încântați să-l cunoască și să-l întâmpine așa.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/1/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce moment este dezvăluit un nou grad? Este în momentul echivalenței de formă sau în stare opusă?

Răspuns: Un nou grad este dezvăluit la coborârea gradului anterior.

Când omul atinge o stare mai înaltă, cele zece Sfirot ale acestui grad sunt pe deplin realizate în el (chiar dacă nu le simte), iar următorul grad apare imediat.

Următorul grad, fireşte, începe să se dezvăluie din partea sa opusă, adică este simţit ca o coborâre. De fapt, aceasta nu este o coborâre, ci o ascensiune la gradul următor în starea sa cea mai de jos.

Prin urmare, ceea ce ne așteaptă este doar o ascensiune din grad în grad. Și trebuie (prin înțelegerea asta) să salutăm așa-numitele coborâri ca ascensiuni în linia stângă.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem crește viteza de dezvăluire a Reşimot?

Răspuns: Cel mai sigur mod este să lucrezi în grup. Atunci, cu siguranță vei stimula Reşimot ale grupului către o realizare mai rapidă. Orice efort pe care îl faceți pentru a vă apropia unul de celălalt, indiferent dacă este cu succes sau fără succes, nu contează; principalul lucru este că eforturile tale sunt îndreptate spre transformarea grupului într-un întreg unitar.

Imaginează-ți că ești un întreg unificat. Nu contează că suntem diferiți și că la nivelul lumii noastre ne respingem unii pe alții. Femeile, în special, simt acest lucru mai acut decât bărbații. Totuși, asta nu înseamnă că sunt mai departe de spiritualitate, este pur și simplu dispoziția lor naturală.

Toți cei care experimentează o mai mare respingere din partea celorlalți au un potențial mai mare de ascensiune. Așa se spune: “Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui rea este mai mare”. Oamenii care au un ego mare îl simt inițial ca pe un obstacol imens; aceasta este în linia din stânga. Iar mai târziu, o corectează în linia potrivită.

Fiecare Reşimo ulterioară determină următoarea stare a grupului, deoarece nu este un Reşimo individual al fiecăruia dintre noi, ci al celor zece Sfirot, care devin din ce în ce mai asemănătoare cu Creatorul. La urma urmei, chiar și Reşimo care se dezvăluie în mine astăzi provine din starea mea în grup.

Ai putea spune: “Dar eu nu sunt încă în grup. De unde iau noi simţiri?” Să presupunem că studiezi “Prefață la înțelepciunea Cabala” (Ptiha) sau Şamati și simți că ceva se schimbă în tine.

Faptul este că din punct de vedere spiritual tu exişti totuși într-un grup; oricum ești deja în el, dar nu ai descoperit-o încă, nu ți s-a dezvăluit încă. Prin urmare, atunci când unele date spirituale se schimbă în tine, îți schimbă de fapt atitudinea față de grupul în care te afli, chiar dacă nu știi încă.

De exemplu, un copil care s-a născut, se dezvoltă și nu știe încă în ce fel de lume se află, dar el există în ea. Deja influențează cumva lumea cu strigătele și nevoile sale, iar lumea îl influențează pregătindu-i mâncare specială, scutece și așa mai departe. Adică există interacțiune, dar încă nu este conștientă.

În acest fel, tot existați în grup, încă nu ați părăsit sistemul lui Adam, deși acesta a fost fărâmat în bucăți.

S-a spulberat simţirea reciprocă a tuturor părților sale. Cum, de exemplu, dacă legătura nervoasă dintre picior și cap a fost întreruptă în corp, iar capul nu controlează piciorul, același lucru se întâmplă și cu noi.

Suntem în același sistem, doar că am primit o conexiune egoistă suplimentară, și în loc să se gândească la unificare, fiecare parte se gândește la sine.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Datorită medicinei digitale, vom deveni mai sănătoși și vom trăi mai mult. Inteligența artificială va prelua treburile casnice împovărătoare și funcțiile de lucru, și dacă dorim, vom putea călători prin lumi virtuale și așa mai departe.

Dezvoltăm inteligență artificială, roboți care capătă aspect uman, sisteme de control adaptativ etc.

Pe de altă parte, oamenii se adaptează la inteligența artificială – cipuri implantate, programe și părți artificiale ale corpului. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor mașinilor, oamenii sunt de asemenea, transformați într-o mașină. Va fi vreo diferență între ei?

Răspuns: Și prin ce diferă un robot de omul obișnuit din lumea noastră, care se comportă după anumite canoane dobândite din natură sau din societatea în care a crescut și s-a dezvoltat? Cum diferă unul de celălalt? Nu văd nicio diferență. Puteți face o jucărie mecanică care va fi complet asemănătoare omului. Doar dacă o tăiați, veți vedea fire acolo.

Putem programa absolut totul. Îmi pot crea o soție potrivită, una care să îndeplinească pe deplin toți parametrii unei persoane și ai unei femei. Numai că ea nu va avea suflet.

Întrebare: Va mai avea omul dorința de a dezvolta ceea ce se numește suflet?

Răspuns: Cred că după perioada de dezvăluire a robotului în sine, când omul realizează că nu este diferit de un robot, va începe să se întrebe ce îl face diferit.

Și atunci va începe să descopere în sine existența unei substanțe speciale, numită “suflet”. Trebuie dezvăluit. Este în starea sa embrionară, dar este în fiecare persoană. Și omul va lucra la asta. Iar totul va fi furnizat. Pentru unii, pizza și Coca-Cola vor fi livrate acasă cu drone. Și altcineva se va conecta la o priză pentru a se umple în loc de pizza și cola.

Dar oamenii vii vor diferi de cei artificiali prin faptul că vor trebui să-și corecteze sufletul. Și aceasta va deveni nevoia lor interioară care strigă din adâncul ființei lor și cere realizarea.

Întrebare: Adică, după ce s-au jucat suficient cu jucăriile, vor ajunge ei la întrebarea autentică?

Răspuns: Acestea nu sunt jucării. Ei trebuie să-și pună ordine în viața animalică externă. Ne dezvoltăm prin nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii și oamenilor. Abia atunci va veni rândul dezvoltării omului. Între timp, nu suntem încă la acest nivel, pentru că putem hrăni umanul din noi înșine doar atunci când începem să dezvoltăm sufletul.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Peste 5 până la 10 ani, directorii executivi vor trebui să se concentreze pe problemele fericirii. Posturile pentru care vor fi angajați vor avea diferite nume, cum ar fi “Manager al viselor” sau, dimpotrivă, “Manager al distrugerii”.

Dar esența rămâne aceeași: este omul care trebuie să conducă constant compania către schimbare, și făcând aceasta, să demonteze ordinea stabilită.

Răspunsul meu: Trebuie să lucrăm proactiv.

Ideea este că omul trebuie să se simtă fericit, altfel munca lui va aduce puține beneficii. De aceea trebuie să ne asigurăm că oamenii simt fericire, împlinire și conexiune cu ceilalți, deoarece fericirea depinde în întregime de atmosfera în care există.

Oamenii trebuie să simtă că se află într-un mediu de bunătate și sprijin reciproc, în care se pot baza complet pe compania și echipa lor.

Acesta este poate cel mai important lucru. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să lucrăm în echipă. Trebuie să creăm o dependență comună, pozitivă, la locul de muncă, în care oamenii să simtă sprijin și inspirație din partea colegilor lor, în care să se simtă mândri și să înțeleagă fericirea pe care o câștigă din a face parte din această echipă, unde și soții, copiii sau alți membri ai familiei lor înțeleg și aprobă acest lucru. Înseamnă foarte mult.

Cred că dacă nu reușim să creăm un astfel de mediu în viitor, angajații nu vor rămâne. Productivitatea lor va scădea și vor deveni indiferenți față de soarta companiei. În cele din urmă, nu veți putea să îi “cumpărați”, nici măcar cu bani.

Ceea ce contează nu sunt doar banii, ci atmosfera de bucurie, fericire, flexibilitate și ajutor reciproc pe care o simt. Acest lucru necesită educație, o abordare complet diferită și o nouă organizare a producției și a ierarhiei, nimic din ceea ce a existat în trecut.

Omul este o ființă individuală și trebuie să se simtă atât unic, cât și în întregime sprijinit de colectiv atunci când este nevoie.

În relațiile dintre oameni, toți trebuie să fie egali. Acestea sunt relații între indivizi, nu între cetățeni sau angajați.

Dar cel mai important lucru este ca oamenii să aibă un obiectiv comun, măreț – de ce fac asta și ce realizează prin el.

Treptat, trebuie să ajutăm omul să simtă că această metodologie îl aduce la o stare absolută – fericire absolută și sentimentul a ceva vast, etern și perfect. Acest lucru le permite să vadă o lume complet diferită și să se modeleze pe ei înșiși, pe copiii lor și familiile lor într-un mod cu totul nou.

Acest lucru trebuie făcut treptat. Și atunci își vor da seama că nu este doar compania care joacă frumos pentru a extrage mai multă productivitate de la ei, ci și un efort de a-i transforma într-un maestru al vieții, pentru a-i ajuta să simtă integralitatea existenței.

Întrebare: La ce ar trebui să aspire un Director executiv, care este un visător profesionist, fie că este vorba despre un „Manager de vise” sau un „Manager de distrugere”, în visele lui? Ce ar trebui să vrea să distrugă și ce să construiască?

Răspuns: Unul nu poate exista fără celălalt. Ei trebuie să prezinte mai întâi un vis, o direcție și să explice ceea ce urmăresc să realizeze, astfel încât toată lumea să înceapă să se conecteze cu acest vis și să-l îmbrățișeze ca pe o stare cu adevărat dezirabilă. Apoi, după ce au înțeles profund necesitatea sa, ei ar fi gata să distrugă prezentul de dragul unui viitor luminos.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 17/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea a 50-a

Capitolul 6 Întunericul este progres

De ce a fost dată Tora? Tora a fost dată pentru a ne conduce la acțiune. Ce este „acțiunea”? În sufletul uman, există 613 componente. Inițial, toate aceste componente există în interiorul nostru într-o stare coruptă. Fiecare dintre ele trebuie corectată, iar acest proces este prezentat ca îndeplinirea celor 613 Eitin (“sfaturi”).

Dacă împlinim cu adevărat aceste 613 Eitin, fiecare parte a sufletului devine corectată, și în consecință, fiecare parte corectată a acestui vas primește lumina specifică desemnată pentru ea. Aceasta se numește atingerea celor 613 Pkudin (“porunci” sau “depozite de lumină”). Cu alte cuvinte, corectăm vasele și le umplem cu lumini, acoperind astfel întreaga structură a celor 613 Miţvot (porunci) și a celor șapte Miţvot suplimentare ale marilor noștri înțelepți (Miţvot de Rabanan) formând toate cele 620 de componente ale sufletului. Acestea sunt denumite “acțiuni”.

Tora, studiul și efortul trebuie să fie îndreptate spre realizarea acestei acțiuni și numai atunci putem merita să primim Tora.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În prezent, societatea se confruntă cu o criză tot mai mare de încredere în mass-media, în guvern și între indivizi. Vedem o lipsă de înțelegere a ceea ce este încrederea și cum să o cultivăm.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă pentru că egoismul nostru a crescut și are nevoie de relații cu totul noi: mai clare, mai conectate, mai puternice și conectate ale unui om cu celălalt. Fiecare dintre noi are un egoism semnificativ și toată lumea își dorește o mai mare independență față de ceilalți. Acesta este primul motiv.

În al doilea rând, aceasta coincide cu dezvoltarea societății, a tehnologiei și a stilului de viață. Astăzi pot trăi independent și pot să mă îngrijesc de mine fără să-mi fac griji pentru ceilalți. Dar pentru a te lega prin conexiuni de familie, cu prietenii, în relații la locul de muncă sau altfel, este nevoie de efort, uneori un efort considerabil.

Astfel, în lumea de astăzi este o provocare să-i obligi pe oameni să se conecteze unii cu alții. O fac doar pentru recompense tangibile, sau atunci când este absolut necesar.

Întrebare: Ce este încrederea?

Răspuns: Încrederea este atunci când mă bazez pe un alt om, conform unui acord pe care l-am stabilit de comun acord.

Întrebare: Ce stă la baza încrederii?

Răspuns: Încrederea se bazează pe speranța în perspectiva, ajutorul sau sprijinul altuia.

Întrebare: Puteți descrie o stare ideală, în care există încredere?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai atunci când oamenii realizează că fac parte dintr-un sistem interconectat și sunt complet interdependenți. Ei trebuie să descopere această interconectare completă. Numai atunci putem discuta despre o societate în care indivizii se simt uniți, fac schimb de eforturi și lucrează și se îngrijesc unii pe alții.

Momentan, asta nu există. Chiar și sistemele noastre – asistență medicală, finanțe, tot ceea ce am construit – servesc la diviziunea societății.

Comentariu: Cu zeci de ani în urmă de exemplu, în Uniunea Sovietică exista un anumit nivel de încredere – oamenii puteau lăsa o cheie sub preș și nu încuiau ușa când erau acasă.

Răspunsul meu: Nu este vorba dacă ușa unui apartament este deschisă sau închisă. Ideea este că oamenii sunt închiși unul faţă de celălalt prin ușa lor interioară: “Nu vreau să aud ce se întâmplă cu o altă persoană. Nu contează deloc pentru mine.”

Dar recunoaștem că fără o abordare universală, corectă, a naturii noastre – care să vizeze corectarea ei – nu vom progresa. Remediile superficiale nu vor ajuta.

Întrebare: Cum reușim acest lucru?

Răspuns: Trebuie să recunoaștem că egoismul este în centrul naturii noastre și să învățăm să lucrăm cu el, astfel încât să devină un ajutor mai degrabă decât o piedică. Aceasta este educația societății pe termen lung.

Întrebare: Este posibil să restabilim încrederea între un om și altul, independent de lume la nivel macro?

Răspuns: Nu, este imposibil. Totul este un singur sistem. Am ajuns într-un stadiu în care lumea este integrală, iar într-un sistem integral particularul și generalul sunt egale. Prin urmare, nu vom putea stabili relații nici măcar între două persoane, nici măcar între un băiat și o fată care vor să-și construiască relația la un anumit nivel de încredere. Nu! Ei fac parte din societate, și vor relaționa între ei în același mod în care se întâmplă în societate.

De aceea totul se destramă simultan la toate nivelurile.

Întrebare: Care va fi punctul de cotitură? Ce va declanșa un alt proces?

Răspuns: Punctul de cotitură va veni odată cu recunoașterea răului. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de diseminare pe scară largă și de explicații, pentru a-i face pe oameni să conștientizeze că ne îndreptăm spre pragul prăpastiei.

Întrebare: Care este formula pentru încredere?

Răspuns: Încrederea este realizarea și simțirea conexiunii interioare dintre noi. Manifestarea eii în fiecare moment și în fiecare stare este ceea ce definește încrederea. Altfel, nu există.

Încrederea este o forță profundă, fundamentul oricărui stat sau al oricărei societăţi. Îi leagă pe toți membrii într-un singur system, în care nu au nevoie de nimic mai mult decât sentimentul de a fi parte dintr-o rețea, complet dependenți unul de celălalt. De aici își are originea conceptul de „încredere”.

Întrebare: Dar încrederea?

Răspuns: Încrederea provine dintr-un sentiment de conexiune între noi.

Întrebare: Se aseamănă cu credința într-o altă persoană?

Răspuns: Credința este o calitate a dăruirii, care apare tot din simţirea mea că suntem interconectați.

Încrederea este atunci când folosesc sistemul de conexiune dintre noi, care există și mi se dezvăluie. În măsura în care este dezvăluit, sunt în conexiune reciprocă cu ceilalți. Aceasta este încredere. Nu este ceva care nu există, pe care se presupune că eu îl creez. Acest lucru este complet incorect. Folosesc elemente pur psihologice și fizice pentru asta.

Comentariu: Să presupunem că o persoană îi spune alteia: “Nu simt că faci ceva, așa că nu pot avea încredere în tine.”

Răspunsul meu: Corect. El nu simte, dar altcineva o simte. Trebuie să facem astfel încât toată lumea să simtă că suntem într-o singură conexiune, o dependență, o singură rețea și apoi, inevitabil ne vom trata diferit unii pe alții.

Nu trebuie să știu ce simte fiecare dintre ei! Trebuie doar să știu că în acest fel, depind de ei, iar ei depind de mine, iar tot ceea ce fac față de ei se întoarce la mine. Acest lucru trebuie învățat, arătat și explicat, pentru a deschide ochii oamenilor.

Dacă vrem să facem ceva serios, asta necesită dorințe serioase, baze serioase. Oamenii trebuie să înțeleagă, că dacă încep să pătrundă sensul vieții, originile vieții, raţiunile vieții, de ce există omul, cum a fost creat și ce îl motivează, atunci aceasta este o muncă serioasă asupra propriului sine.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 28/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→