Întrebare: Într-o țară, cercetătorii au observat că din cauza acțiunilor militare, vânătoarea și împușcarea prădătorilor și a altor animale au scăzut, ducând la o creștere activă a naturii. Animalele de pradă au început să devină turbate și să atace oamenii, făcându-i pe oameni să se teamă să iasă afară sau să-și lase copiii afară.

Acest lucru creează un paradox: pe de o parte oamenii sunt în război unii cu alții, iar pe de altă parte își neglijează relația cu natura, care începe să se întoarcă împotriva lor. Care este conexiunea dintre oamenii înșiși, dintre oameni și natură și natura în raport cu oamenii?

Răspuns: Relațiile umane definesc toate celelalte niveluri ale existenței: natura minerală, plantele, animalele și structurile societale. Iar cea mai importantă este relația din țările foarte dezvoltate, deoarece acestea determină toate celelalte relații din alte țări secundare, terțe și așa mai departe.

Dacă stabilim mai întâi armonie în relațiile noastre unul cu altul, vom aduce în mod natural echilibrul tuturor celorlalte sisteme ale naturii.

Cu toate acestea, dacă nu reușim să ne armonizăm relațiile, restul naturii va continua să scape de sub control, departe de echilibru. Acest lucru va duce la mutații și probleme pe care încă nu le putem prevedea. Dacă devenim puțin mai bestii în comportamentul nostru, animalele vor deveni exponențial mai sălbatice, atât de sălbatice încât nici nu ne putem imagina.

Am putea ajunge într-un punct în care să găsim brusc dinozauri care apar undeva pe Pământ. De ce? Pentru că regresăm la nivelul relațiilor interpersonale care existau atunci când astfel de creaturi rătăceau pe pământ. Acest lucru nu necesită o perioadă geologică specială pentru a avea loc.

Întrebare: Va crește cu adevărat sălbăticia într-o asemenea măsură?

Răspuns: Sălbăticia ar putea deveni atât de extremă încât umanitatea ar putea reînvia cele mai înfricoșătoare straturi ale naturii. Natura ar ajunge să ne urască pentru că ne urâm unii pe alții.

Cabala ne învață că numai prin îmbunătățirea relațiilor noastre cu alți oameni putem repara, echilibra și aduce toate acestea într-o stare mai bună.

Comentariu: Tocmai aţi dat un exemplu prin care pare că am putea călători înapoi în timp.

Răspunsul meu: Desigur!

Întrebare: Cum putem călători în viitor?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să ne dezvoltăm corect. Natura nu ne va permite să intrăm în viitor așa cum suntem astăzi.

Putem regresa în trecut prin degradarea noastră spre primitivism, dar pentru a ajunge în viitor, trebuie să progresăm dezvoltându-ne în mod corespunzător în conexiunile noastre unii cu alții. Aceasta este ceea ce ne cere natura pe deplin interconectată, integrală, armonioasă.

Trebuie să devenim elemente aliniate cu ea și abia atunci vom putea călători în viitor. Am putea pur și simplu să stăm într-un mic “cărucior” și să mergem înainte.

Întrebare: Cum găsim acest “cărucior”? Cum activăm programul care va ajuta omul să-l descopere și să-l dorească?

Răspuns: Acest program este în noi. Dar pentru a-l activa, trebuie mai întâi să lucrăm mult timp pentru a convinge națiunea evreiască să-l dorească, pentru că restul lumii depinde de ei. Atunci trebuie să explicăm acest lucru tuturor națiunilor lumii, astfel încât ele să constrângă poporul evreu să acționeze.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 7/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când simt o nouă dorință pentru ceva, se numește coborâre. În realitate, nu există coborâri: “Sfințenia crește, nu scade”. Cu toate acestea, atunci când o nouă dorință coruptă apare în noi, o percepem ca pe o coborâre.

Fiecare dintre noi experimentează apariția unor noi dorinţe egoiste. Dacă suntem conectați corect unul cu celălalt, aceste dorințe ne leagă automat și le răspundem instinctiv.

Aceasta înseamnă că eu percep dorințele prietenului meu ca fiind ale mele, iar ei le percep pe ale mele ca pe ale lor. În acest fel, ne tragem continuu unul pe altul și ne ridicăm împreună. Nu este nevoie de o lună sau chiar de o săptămână să zăbovim într-o stare de coborâre, să așteptăm ca mila Creatorului să ne scoată din ea. Asta nu se întâmplă.

Dacă facem parte dintr-un grup, fiecare nouă coborâre, care este necesară pentru revelarea întregului Kli (vas), întreaga dorință este simțită de toată lumea ca un avantaj extraordinar, ca o mare descoperire. De aceea se spune că un bătrân merge aplecat ca și cum ar căuta ceva ce a pierdut. „Unde sunt dorințele mele? Unde sunt intențiile necorectate pe care le pot ridica de la pământ, le pot ridica, și prin urmare, mă pot înălța?”

Dar acest lucru este posibil doar dacă faci parte dintr-un grup, dacă te bazezi pe prietenii tăi și știi cu certitudine că ești conectat cu ei. În acest fel ei te susțin și tu îi susții pe ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți prieteni din toată lumea merg la marele Congres sau la Congresele-oglindă. Care ar trebui să fie intenţia noastră în drum spre Congres?

Răspuns: Nu contează unde sunt prietenii: pe drum, deja la congres sau stau la locul lor acasă. Principalul lucru este că toți sunt împreună în aceeași stare.

Cel mai important este ca omul să fie într-un grup de zece, unde poate împreună cu prietenii săi să implementeze un sistem de Kli comun. Prin urmare, sub nicio formă nu împart oamenii în cei care sunt departe, pe drum sau chiar în altă parte a lumii. Singura diferență este cât de mult dorește omul să fie inclus în acest Kli comun.

Când vine aici și participă la Congres, lucrează în grupurile de zece, participă la ateliere și se unește cu prietenii. Putem studia și de acasă. Vedem că oamenii care vin, atât bărbați, cât și femei (femei chiar într-o măsură mai mare) absorb materialul corect, pun întrebări excelente și sunt conștienți de ceea ce studiem.

Îi întâlnim peste tot pe acești oameni. Mulți, chiar și fără să știe despre Congres, ne ascultă și ne înțeleg. Dintr-o dată devine clar că un număr mare de oameni din lume se hrănesc din noi.

De ce spun asta? Pentru a sublinia că cel mai important motiv pentru care ne adunăm nu este să dobândim cunoștințe, ci să avem impresia că tocmai în grupurile de zece putem vedea structura lumii, cele zece Sfirot.

Și când percepem aceste zece Sfirot în grupurile de zece și împărțirea lor în părți superioare, mijlocii și inferioare (Roş, Toch, Sof), când simțim liniile din dreapta și din stânga și lumina NRNHY care este îmbrăcată în ei, noi vom începe să lucrăm practic cu această construcție. Și nu mai este nimic în afară de ea. Este un atom al lumii spirituale.

Nu putem vorbi despre nicio calitate, despre nimimc, dacă este mai mică de zece. Putem spune: „Acesta este un atom de hidrogen; acesta este un atom de oxigen, altceva sau altceva”, dar nu putem vorbi de nimic mai mic decât zece, pentru că acolo nu există calități.

Trebuie să existe o adunare de elemente – plusuri, minusuri, electroni, protoni, neutroni și așa mai departe – care alcătuiesc acest obiect, care poate fi numit cu un anumit nume pe baza combinației de plusuri și minusuri. Toate substanțele sunt făcute din ele. Și atunci apar relații interesante între ei, tot felul de conexiuni dinamice. Atunci această substanță se numește fie vegetală, animală, fie umană.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne adunăm într-o astfel de combinație care să înceapă o astfel de viață între noi! De aceea venim la congres, și nu să vedem fețele prietenilor noștri de acolo. Nu! Principalul lucru este să simți adunarea oamenilor care pot dezvălui Creatorul și pot manifesta lumea.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există porunci între mine și prietenii mei și între mine și Creator. În starea Lişma, intenția mea ar trebui să fie îndreptată către prietenii mei sau către Creator?

Răspuns: Atât către prieteni, cât și către Creator.

Întrebare: Să spunem că îi iubesc pe toți, dar nu pot să-i fac pe alții să mă iubească. Lişma depinde doar de toată lumea și de mine deloc?

Raspuns: Depinde de fiecare si de tine; trebuie doar să continui să muncești.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/1/25, “Conectarea la Lişma“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 48-a

Este posibil să notăm nivelurile fricii?

Fiecare frică stă de la sine, dar în general, fiecare nivel de frică dezvăluie o frică mai înaltă, mai spirituală. Aceste niveluri progresează de la temeri corporale la frici umane, la temeri spirituale. De exemplu, la cel mai de jos nivel, ne temem de durerea fizică. Apoi, ne temem de moarte, apoi de rușine. În cele din urmă, ne temem să ne asumăm responsabilitatea pentru primirea egoistă. În cele din urmă, începem să ne temem de chestiuni raportate la Creator.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să-L înțeleagă pe Creator la o Convenţie?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să simțiți masa colectivă prezentă la convenție și să încercați să simțiți cum Creatorul este prezent în fiecare prieten, umplându-i. Apoi, vei dezvolta atitudinea corectă față de El până în punctul în care veţi începe să-L simțiţi.

Veţi începe să-L simțiţi în mișcarea celor prezenți; ceva se întâmplă în interiorul lor; se mișcă într-un fel, curg și se transformă.

De exemplu, dacă o plută mică plutește pe suprafața apei, puteți vedea mișcarea apei prin mișcarea plutei. În mod similar, în mișcarea mulțimii, vei simți treptat mișcarea Creatorului prin ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este de a deveni asemenea Creatorului, ceea ce este realizabil doar prin corectarea sufletului care a fost spart intenționat în timpul păcatului lui Adam de la Arborele Cunoașterii. Părțile sufletului comun și-au pierdut conexiunea între ele și chiar au devenit opuse unele cu altele.

Trebuie să le punem la loc într-un singur suflet începând de la cele mai ușoare la cele mai grele, adică prin necesitatea unei conexiuni din ce în ce mai precise.

Adunăm întotdeauna zece Sfirot, la început aproximativ, apoi mai precis și cu atenție, care sunt numite treptele scării spirituale. Aceleași zece Sfirot sunt conectate mai strâns și mai precis, până când devin cele zece Sfirot originale ale HaVaYaH original.

Legea generală a existenței și a conduitei celor zece Sfirot se numește garanție reciprocă, ca într-un corp uman ideal, unde toate celulele și sistemele trebuie să fie în deplină armonie și interconectare. Acest lucru este posibil doar dacă fiecare parte își cunoaște și înțelege legătura cu toate celelalte.

“Garanția reciprocă” este legea existenței unui sistem integral. Conexiunea dintre toate părțile – de la pas la pas, de-a lungul tuturor celor 125 de pași – devine mai complexă și mai internă. Dar munca începe prin acceptarea de către noi a acestui principiu ca fiind singurul corect; recunoaștem că HaVaYaH original, sufletul, este împărțit în zece părți și trebuie să începem să-l conectăm cu condiția ca toată lumea să garanteze pentru toată lumea.

Aceasta nu este o garanție egoistă, ci una complet diferită. Prin urmare, există multe condiții diferite în ea: fiecare trebuie să se smerească în fața altora, în același timp să se dezvolte într-un anumit fel, să se angajeze pentru toată lumea și să se roage pentru ei, să se simtă responsabil pentru fiecare și să-i vadă pe alții ca pe o reflectare a calităților lor.

Garanția reciprocă este legea generală a întregului univers. Dacă nu ar fi percepția noastră coruptă, egoistă, am vedea sistemul creat de Creator ca un HaVaYaH ideal, fără limite, toate părțile fiind conectate între ele și funcționând ca un întreg.

Prin urmare, garanţia reciprocă este o condiție prealabilă pentru primirea Torei și intrarea pe scara spirituală. Dacă suntem gata să îndeplinim această condiție, să acceptăm garanția reciprocă și să începem să o punem în aplicare, pentru a face acest lucru ni se dă Tora cu lumina care se întoarce la sursă. Lumina va face totul – tot ceea ce ni se cere este să fim de acord cu condiția garanției reciproce, adică să ne includem unii pe alții, să ne conectăm într-un sistem ca un singur om.

Întreaga Tora este o expresie a condiției de garanție reciprocă în toate formele posibile, cu toate condițiile și cerințele posibile, din ce în ce mai sublime și mai precise de la pas la pas.

Prin urmare, tot ceea ce am învățat despre garanția reciprocă și am realizat în etapa anterioară dispare în etapa următoare. Cădem și pierdem unitatea și garanția pe care le-am obținut, de parcă am lua totul de la capăt. La urma urmei, toate condițiile și legile care au fost îndeplinite în etapa anterioară și au fost evidente, acum, cu o rezoluție mai mare și mai precisă, apar într-un mod cu totul nou și par necunoscute.

Trebuie să studiem totul din nou, de parcă nu ar exista o garanție reciprocă între noi. Într-adevăr, nu a existat, pentru că de fiecare dată este un nou pas. Semnul progresului este că toate succesele trecute sunt șterse, iar munca începe din nou.

Aceasta este dificultatea muncii noastre, care este, în acest sens, opusul celei materiale. Nu suntem obișnuiți cu astfel de condiții, și prin urmare, ne încurcă și ne slăbesc foarte mult. Vrem să vedem dovezi materiale ale progresului nostru spiritual, dar acest lucru nu se întâmplă.

Sarcina noastră este să ne reînnoim constant garanția reciprocă în orice stare și să vedem în ea toate legile Torei și legile realității spirituale. Din aceasta vom înțelege regula iubirii aproapelui ca pe sine și toate legile unificării. La urma urmei, condiția de garanție reciprocă stă la baza tuturor.

A-ți iubi aproapele ca pe tine însuți este o consecință a celei mai înalte și complete garanții. La aceasta, se adaugă legi mai specific, de conexiune între toate părțile sufletului zdrobit, care trebuie adunate din ce în ce mai mult.

După ce reușim să le strângem la gradul I și ne asigurăm că funcționează, garanția reciprocă dispare, și începem să o realizăm din nou la un nivel superior, care acum ni se cere de parcă nu am fi făcut nimic.

Acest lucru este similar cu modul în care dezvoltarea la nivel mineral se transformă brusc într-unul vegetal. Nivelul vegetal este parcă, o consecință a dezvoltării minerale, dar în același timp nu are nicio legătură cu el. Mai târziu are loc un salt de la nivelul plantei la cel al animalului, care începe din nou de la zero. La urma urmei, aceasta este o nouă viață, o nouă formă de existență. Dezvoltarea spirituală are loc în același mod.

Garanția reciprocă este scopul și munca noastră. Toate legile pe care trebuie să le implementăm se bazează pe acest principiu unic al garanției reciproce.

Din Lecția zilnică de Cabala 24/04/18, Pregătirea pentru Convenția “Toți ca unul” din New Jersey “Semnând Arvut-ul în grupul de zece”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința poate fi găsită doar în cadrul unui grup. La urma urmei, forța credinței se bazează pe unirea a cel puțin doi oameni. Și prin urmare, pierderea credinței ne îndepărtează de grup.

Este necesar să înțelegem că nu avem și nu putem avea niciun contact personal cu Creatorul. Contactul este posibil doar dintr-un vas comun, un Parţuf spiritual format din zece Sfirot. Abia atunci vom începe să simțim Forța superioară.

Nu este necesar să aduni exact zece oameni pentru a ajunge la zece Sfirot; pot fi mai puțini. Dar impresii din nouă calități diferite trebuie să se acumuleze în mine pe lângă ceea ce simt eu însumi. Și dacă nu disting aceste nouă calități suplimentare, atunci nu Îl voi vedea pe Creator.

Este ca o vedere care vă ajută să vă concentrați asupra unei ținte. Ochiul meu și toate punctele de vedere trebuie să coincidă. Și dacă mă acordez cu prietenii mei, atunci voi vedea ce este la capătul vederii, scopul final.

Astfel, menținerea unei conexiuni cu Creatorul în credință și dăruire este posibilă numai prin grup. Altfel nu-L putem simți. Creatorul dispare în mod constant și nu am cum să-L simt dacă nu mă acordez în mod corespunzător în cadrul grupului.

Mă străduiesc să mă conectez din ce în ce mai profund cu cei nouă prieteni ai mei, iar când ajungem în sfârșit la o aliniere perfectă unul cu celălalt, apare un moment, un „clic”, în care lumina se manifestă și Îl percep pe Creator. Kelim(vasele), dorințele prietenilor mei, încep să strălucească toate nouă, în relație cu mine, Malchut.

Nu există altă cale. Toate clarificările, ajustările vasului spiritual și formarea unei relații cu Creatorul au loc numai între noi. După cum se spune, “Din iubirea pentru alții se ajunge la iubirea pentru Creator”.

Nicio acțiune nu duce direct la iubirea pentru Creator. Este posibil doar prin iubire pentru alții. Când toate acțiunile care vizează iubirea pentru ceilalți se acumulează și această iubire devine completă, atunci se numește iubire pentru Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/18, Scrierile lui Baal HaSulam –Articole – “Studiul Celor Zece Sfirot“

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot restabili conexiunea cu Creatorul după o coborâre? Ar trebui să încep să cred că vine de la El și să fac direct un asemenea calcul? Dar dacă spuneţi că este imposibil să faci asta fără experiență, atunci ce ar trebui să fac în această situație?

Răspuns: Omul nu poate face nimic singur. El va urca și va coborî mult timp, luptându-se până când omul va găsi în sfârșit un grup. În el va apărea un gând că acest lucru este necesar și va fi adus la grup.

Cu toții suntem rezultatul unui suflet zdrobit. Fiecare dintre noi este un fragment, un ciob și trebuie să adunăm aceste părți rupte la loc, într-un singur întreg.

Distrugerea a avut loc atunci când o mare lumină a acționat asupra dorinței colective și a făcut-o să se separe. Această dorință a umplut apoi spațiile dintre fragmente, dintre bucățile ei sparte. În acest fel, dorința a devenit multistratificată, complexă și egoistă. Acum, printre toate fragmentele sale, rezidă egoismul.

Ce ar trebui să facem? În acest sistem se află dorințele noastre individuale, iar între ele, între noi toți, se află egoismul, iar umplerea tuturor spațiilor dintre noi este o forță creată intenționat de Creator.

Acum suntem ca un arhipelag, mici insule într-o mare, separate de egoism. Avem nevoie de Creator să acționeze pe această mare de egoism și să transforme interacțiunile noastre egoiste în unele altruiste, prin conexiune, dăruire și iubire. Aceasta este corectarea.

Prin urmare, fără un grup nu putem realiza nimic. Dacă încerc să lucrez singur, nu voi avea ocazia să realizez nimic.

A existat o perioadă în istoria omenirii, de la Adam până la Avraam, când nu era necesar să te corectezi prin interacțiunea într-un grup. La acea vreme, egoismul nu se manifesta în așa fel încât să fie nevoie de atracția luminii superioare în cadrul unui grup pentru a transforma intențiile de la primire la dăruire.

Dar acum, nu-mi pot imagina cum se poate face acest lucru fără un grup. Omul, desigur, se poate detașa ușor de lumea materială, dar nu poate avansa și urca pe scara spirituală, deoarece implementarea metodei de corectare constă în reunirea în sufletul unic numit Adam.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Un “seamăn” nu este orice om; prietenul meu este cel care stă în fața mea, și treptat, încep să obțin iubire pentru el pentru a ajunge la iubirea pentru Creator.

Este o formulă strictă: mai întâi mă întorc către Creator, și pentru a mă conecta cu El, mă unesc cu prietenii mei, “semenii”.

Lucrez la iubirea pentru aproapele meu pentru că este o condiție prealabilă pentru a ajunge la iubirea pentru Creator!

Seamănul și Creatorul sunt interconectați pentru că în raport cu dorința mea de a primi, ei dețin o poziție egală. Sunt echidistanţi faţă de mine și eu simt același lucru pentru amândoi!

Creatorul dăruiește în întregime, iar seamănul mi se pare la fel de odios ca și calitatea dăruirii. Prin urmare, îi resping pe amândoi.

Dacă nu ajung în punctul în care mă raportez în mod egal la Creator și la semeni, nu voi putea lucra corect. Este ca și cum ai alinia o vedere, adunând vederea mea, vizorul din față și ținta într-o singură linie.

Dacă sunt mai înclinat fie către Creator, fie spre semeni, nu mai țintesc corect.

Trebuie să mă aliniez perfect cu ținta, astfel încât cel care luptă pentru Creator (Israel), lumina corectării și Creatorul să se unească într-un singur întreg.

Un seamăn (un grup cabalist) este vasul spiritual, sistemul de suflete, în timp ce Creatorul este cel care umple acest sistem.

Dar apoi îmi dau seama că sunt una și aceeași, pentru că vasul devine ca lumina. Nu există lumină fără vas, fără Kli! Și pentru mine totul se contopește într-unul singur.

Grupul devine un exemplu de Creator pentru mine. Prin atitudinea mea față de ei, învăț cum să mă raportez la El: dacă să-L iubesc sau să-L urăsc.

La urma urmei, singura atitudine posibilă față de Creator este una de dăruire. Și aici, mi se oferă grupul pentru a testa cât de mult sunt într-o stare de dăruire.

Ce creează distanța, diferența dintre Creator și grup? Doar propriul meu egoism! Dacă nu ar fi ego-ul meu, nu ar exista nicio distincție între ele.

De ce mai simt o diferență? Pentru că primesc o oarecare plăcere de la Creator, dar nici una de la grup. Asta este toată diferența!

Din Lecția zilnică de Cabala 26/05/10, Scrierile lui Rabaş – Art.5, 1984-“Ce ne oferă regula ‘Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi’”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→