Revelația Creatorului reprezintă două acțiuni reciproc opuse pentru noi. Pe de o parte, revelația ar trebui să trezească în noi un egoism și mai mare, diferența noastră față de Creator; pe de altă parte ar trebui să dăm acestui egoism forma corectă în care am deveni asemenea Creatorului.

Aceste două forme opuse ar trebui să fie în noi simultan și să meargă în paralel: stânga – dreapta, stânga – dreapta.

Linia din stânga este diferența față de Creator. Mai mult, această diferență poate fi calitativă sau cantitativă în funcție de diferiți parametri.

La fiecare dintre cele 125 de grade, există încă trei grade: concepție (Ibur), starea mică (Yenika), starea mare (Mochin). Cele 125 de grade sunt o ascensiune prin cele cinci lumi, pentru a fi complet asemenea cu Creatorul.

În aceste grade trecem întotdeauna prin două stări: diferența față de Creator și asemănarea cu El. Fiecare pas este determinat de aceste două acțiuni opuse, simțiri, adeziune și revelații.

Prin urmare, există o linie stângă, o linie dreaptă și o linie de mijloc. În linia stângă, egoismul nostru este trezit; este diferența noastră față de Creator. În linia dreaptă, transformăm egoismul în asemănare cu El, de parcă i-am da acestui egoism forma Creatorului, iar apoi suntem numiți „Adam” (om).

Pe linia de mijloc, omul se conectează cu Creatorul, adică liniile din dreapta și din stânga se conectează și formează adeziune cu Creatorul, care se numește „Dvekut”.

Aceasta este munca noastră în trei linii. Oricine avansează mai departe, egoismul lui în linia stângă crește, dar îl poate corecta cu ajutorul grupului și cu ajutorul rugăciunii către Creator.

Astfel, linia stângă este egoismul, linia dreaptă este corectarea sa, iar linia de mijloc este conexiunea cu Creatorul pe baza a ceea ce a dobândit omul în liniile stânga și dreapta. Așa se apropie omul de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deconectarea de la gânduri, cunoștințe și de simţirea că totul vine de la Creator este realizată în beneficiul nostru.

Acesta este întunericul, când mă deconectez de Creator, nu întunericul lumii noastre unde mi se pare că rău este întuneric și bine este lumină. Nici măcar nu vorbesc despre lumină fizică și întuneric.

Când trec la percepții spirituale și mă străduiesc să abordez o înțelegere corectă a faptului că Creatorul determină toate sentimentele bune și rele din mine, trebuie să învăț să percep întunericul și lumina nu ca sentimente din dorințele mele egoiste sau ca înțelegere din mintea mea egoistă, ci ca grade de conexiune cu Creatorul, indiferent dacă se simte plăcut sau neplăcut, clar sau neclar.

Aici are loc deconectarea unui om de Creator, care poate fi descrisă ca o “coborâre”. Aceste coborâri, însă, sunt în beneficiul nostru. Ele ne permit să examinăm dacă urmărim cu adevărat calea spirituală.

Dacă sunt pe calea spirituală, voi începe să percep coborâri, în care sunt complet aruncat din simţirea spiritualității și voi recunoaște că sunt deconectat de înțelegerea că Creatorul îmi formează întreaga percepție asupra lumii și asupra mea. Când îmi dau seama de acest lucru, este considerată “zi”, când nu, este “noapte” sau întuneric.

Prin urmare, se spune că o coborâre pe care o experimentează omul, este în beneficiul său. Trebuie să ne îndepărtăm de percepțiile egoiste în care binele este văzut ca o ascensiune și răul ca o coborâre. În schimb, ar trebui să începem să evaluăm coborârile și ascensiunile pe baza alinierii lor cu scopul dezvoltării noastre: ceea ce ne aduce mai aproape de scop este o ascensiune și ceea ce ne îndepărtează de scop este o coborâre.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În esență, includerea reciprocă (hitkalelut în ebraică – întrepătrunderea) este cea mai importantă acțiune și nu există nimic care să se compare cu ea ca importanță. Aceasta provine din planul creaţiei.

Creatorul, lumina superioară, creează o dorință de a primi plăcere, care are ca scop doar umplerea cu tot ceea ce poartă lumina. Este literalmente înrobit de lumină și o simte ca o plăcere, ca pe viață.

Sub această formă, această dorință nici măcar nu poate fi numită creație pentru că îi lipsește orice independență; este complet dependent de lumină. Prin urmare, ca o creație încă nu există, ci este ca o umbră care nu poate exista independent de om sau de orice obiect care o aruncă.

Dar Creatorul dorește ca această creație să devină independent, ca El Însuși. Pentru aceasta, creația trebuie să parcurgă o cale foarte lungă, care este mult mai lungă decât cea pe care o parcurge o picătură de material seminal transformându-se într-un organism viu.

La urma urmei, creația a fost creată ca umbră de lumină, ca amprentă, ca opus. Dar treptat, sub influența luminii, începe să se dezvolte.

Și toată dezvoltarea sa ulterioară prin procesul de extindere a celor patru faze ale luminii directe, apariția lumilor AK (Adam Kadmon), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia, a acestei lumi, coborârea sufletelor în lumea noastră şi ascensiunea lor înapoi, are loc datorită interconexiunii dintre dorință și lumină.

În același timp, creația absoarbe toate calitățile Creatorului și devine ca El. Și mai mult, deoarece în același timp capătă o structură internă mai complexă, câștigă capacitatea de a înțelege toate detaliile creației în toată profunzimea ei.

În acest fel, creația dezvăluie ceea ce a făcut Creatorul în ea. Înțelegându-se pe sine ca un derivat al luminii superioare, creația ajunge să-l cunoască pe Creator. Se numește “Din faptele Tale Te cunosc”.

Și toate acestea sunt posibile prin ceea ce se numește includere reciprocă.

Din KabTV “Cabala pentru începători” 27/10/10

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să mă acordez cu simțirea Creatorului, astfel încât sentimentele mele să perceapă întreaga lume, tot ceea ce El creează în mine de la imaginea brută a acestei lumi, pe care ne-o imaginăm prin cele cinci simţuri, la stările spirituale interioare, la atitudinea Creatorului față de aceasta și atitudinea mea față de El prin vălul acestei lumi.

Trebuie să-mi imaginez toate acestea ca fiind atenția și grija imensă a Creatorului pentru mine, care vizează dezvoltarea mea spre o stare în care încep să-L simt. El nu se ascunde; conștiința mea este cea care Îl ascunde de mine.

Dacă am crezut că în starea mea anterioară am avut o licărire de perfecțiune sau de o oarecare înțelegere și conștientizare, următoarea stare, în contrast, dezvăluie că nu înțeleg nimic, mă simt pierdut și nu știu cum să mă descurc cu această percepţie încurcată a lumii.

Aici trebuie să realizez către ce mă străduiesc. În mod firesc, conform egoismului meu, vreau ca totul să fie clar pentru mintea mea și revelat simţirilor mele, astfel încât să mă pot umple de senzații și percepții ale unei imagini, și prin ea să văd Creatorul acestei imagini, Creatorul lumii.

Lumea este imaginea pe care eu o percep. Creatorul este cel care stă în spatele ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coborârea pe care o primește un om este destinată propriului beneficiu. Este îngrijit de sus într-un mod deosebit, care îl coboară din starea anterioară în care se părea că are un pic de perfecţiune, dovadă fiind dorința de a rămâne în această stare toate zilele vieții.

Dacă începem să ne lăsăm prinşi în stările în care ne aflăm, atunci de regulă, suntem de acord ca ele să rămână așa cum sunt. Nu încercăm să ieșim din ele. Ne dăm seama că ele vin de la Creator tocmai pentru a putea simți ce stare poate fi mai înaltă din punct de vedere spiritual, dar nu în funcție de simțirea noastră când este plăcut și înțeles în inimă și minte — nu.

Deci, pentru ce stare ar trebui să mă străduiesc? Către o definiție mai cuprinzătoare, că totul în mine este de la Creator.

Nu vreau să schimb starea, ci mai degrabă să Îl identific pe Creator ca sursă. Acesta este cel mai important lucru pentru mine. Să-mi dea orice stări: bune sau rele, confuzie sau claritate; Nici nu le voi critica sau defini; ele nu contează pentru mine.

Mă grăbesc imediat spre sursa lor, Creatorul. Este important pentru mine modul în care vreau să-L imaginez ca fiind sursa a ceea ce este descris în prezent în simţirile mele și în mintea mea, adică nu starea în sine, ci definiția, cu maximă claritate că vine de la Creator.

Mai mult, nu determin neapărat doar asta. Trebuie să determin cel mai important lucru în asta: calitatea Lui. La urma urmei, dacă vorbim despre Creator, că „El este Bunul care face bine”, atunci trebuie să simt asta în stările mele.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 38-a

Ce este supravegherea cu rațiune?

Există “minte” (Mocha) și “inimă” (Liba). Mintea implică o supraveghere constantă, intenționată, care vizează un scop specific și evaluarea stărilor și experiențelor noastre. Este ca un mecanism critic care ne permite să ne observăm din exterior. De exemplu, am putea fi imobilizați, incapabili să acționăm sau să gândim, dar totuși să fim conștienți de starea noastră. Alternativ, am putea fi confuzi, incapabili să gândim clar, dar totuși să ne observăm și să ne recunoaștem confuzia. O astfel de capacitate de a ne privi din exterior ne ajută să învățăm cine și ce suntem. Dacă adoptăm calitățile Creatorului, începem să ne vedem pe noi înșine din perspectiva Creatorului. Treptat, începem să ne identificăm cu trăsăturile pe care le-am dobândit de la Creator și ne privim propriile trăsături necorectate drept “Faraon”, o forță externă în interiorul nostru.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce trebuie să Se ascundă Creatorul de noi? De ce nu vedem sistemul de forțe care acționează asupra noastră? De ce nu percepem direct Forța superioară în lumea noastră și în starea noastră și nu lucrăm cu ea deschis, așa cum facem cu celelalte forțe ale naturii din jurul nostru, cele care ne influențează și pe care noi, la rândul nostru le influențăm?

De ce este diferit cu Creatorul? La urma urmei, El ne afectează prin toate forțele și noi Îl influențăm cumva prin dorinţele noastre. Totuși, Sursa a tot ceea ce se întâmplă rămâne necunoscută, de neînțeles și ascunsă de noi.

Acest lucru se face astfel încât, prin toate forțele care ne afectează și toate forțele prin care Îl putem influența pe Creator, să ajungem să-L dezvăluim personal: voința Lui, perspectiva Lui, intenţia Lui și atitudinea Lui față de noi.

De exemplu, dacă interacționez cu un om și fac sau spun ceva care îl influențează, el începe să înțeleagă atitudinea mea față de el, ce vreau de la el, cum îl percep și așa mai departe. În mod similar, simt influența celorlalţi asupra mea și prin aceasta îmi formez o imagine a cine sunt ei.

Oameni diferiți ar putea acționa asupra mea în moduri complet similare, dar cu combinații diferite și mi-aș forma imagini complet diferite despre ei. Există numeroase nuanțe și posibilități aici.

Același lucru este valabil și pentru Creator, dar la o scară mult mai mare, mai largă și mai bogată. Printr-o astfel de interacțiune cu Creatorul, începem să-L dezvăluim.

Mai mult, ascunderea Creatorului este mai complexă și în mai multe straturi. Cu un alt om, pot să-l văd și să mă angajez în interacțiune fizică sau virtuală. Cu Creatorul, este mai complicat.

El este de neînțeles pentru mine și din anumite motive rămâne ascuns prin tot ceea ce percep eu.

Adică, dorințele, intențiile, gândurile, sentimentele mele și tot ceea ce percep prin ele în lumea înconjurătoare sunt generate în mine de către Creator. În esență, asta înseamnă că “eu” nu există. Există doar un “sine” care simte ce îi face Creatorul și nimic mai mult.

Cu alte cuvinte, conexiunea noastră, relația noastră, este atât vastă (cuprinde tot ceea ce simt și întreaga lume) cât și ascunsă. Nu pot vedea de unde și de ce îmi vin aceste lucruri. Astfel, conexiunea este multistratificată și constă din mai multe straturi de ascundere.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Îl simt pe Creator ca grijă și ajutor la aproape fiecare pas, înseamnă asta că grupul meu este în conexiunea corectă și lucrează corect?

Răspuns: Dacă simți în mod constant sprijinul grupului atât în ​​stări rele, cât și în unele bune, înseamnă nu că grupul este bun, ci că conexiunea ta cu grupul este puternică.

Grupul poate fi excelent, dar calitatea conexiunii tale cu el depinde de tine.

Conexiunea cu Creatorul poate fi personală, dar pe de altă parte este foarte mică, unilaterală și încă doar în etapele ei de început.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbim constant despre cum trebuie să îmi creez o intenţie și să o mențin. A folosi dorința de a primi fără intenție este animalic. A folosi această dorință cu intenția de a primi plăcere pentru mine este rău. A folosi această dorință de a aduce mulțumire Creatorului face un om drept.

Dar cine este cel care se străduiește să-și formeze această intenție?

Răspuns: Este omul, cel ale cărui eforturi sunt îndreptate spre definirea continuă a Creatorului ca sursă a tot ceea ce se întâmplă.

În primul rând, aceasta înseamnă “Nu există nimeni altul în afară de El”. În al doilea rând, înseamnă că “Este bun cel ce face bine”.

Eu trebuie să definesc acești doi parametri. Când le determin, punctul de plecare din mine din care afirm “Nu există nimeni altul în afară de El” și „El este bunul care face binele” este ceea ce se numește „Eu-ul” meu. Apoi, acest punct aderă automat la Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că „a sta de pază” înseamnă a simți în fiecare moment că sunt în centrul grupului de zece.

Ne puteți explica ce înseamnă pentru mine centrul grupului de zece și ce înseamnă să stai în centrul grupului de zece?

Răspuns: Înseamnă că trebuie să unești în tine toate forțele grupului de zece și să te simți responsabil pentru starea lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 27/12/24, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Iubirea pentru Creator și Iubirea pentru Creaţie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→