Întrebare: Dacă Creatorul mă răsfață ca un tată bun, îndeplinindu-mi cele mai profunde dorințe, ar trebui să mă limitez și să nu mă bucur de ele? Indică acest lucru, în cazul meu, progresul meu slab? Cum ar trebui să consider acest lucru?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că Creatorul îți oferă oportunitatea de a te ridica la nivelul Său prin astfel de mici jocuri cu El. De aceea vrei să participi la ele.

Întrebare: Ar trebui să acceptăm și să fim recunoscători sau să respingem aceste dorințe?

Răspuns: Depinde de cum le gestionezi. Dacă pur și simplu accepți împlinirea, atunci te afli în stări opuse Creatorului – El dăruiește, tu primești și asta este tot.

Dacă vrei să fii în stări similare cu a Lui, atunci refuzi să primești în acest fel și te conectezi, de exemplu, doar cu o porțiune din răsfățul pe care El vrea să ți-l ofere, astfel încât, primindu-l, să simți cu adevărat plăcere. În acest fel, devii mai aproape de Creator, asemenea Lui.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 07/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creația necesită două laturi, două calități, fără de care ea nu se poate distinge de Creator. Percepe doar ceea ce există în interiorul ei, și prin urmare, nu există niciun Creator în afara creației.

Doar primul act, crearea a ceva din nimic, a fost aparent extern, emanând din esența eternă, perfectă. Așa dezvăluie Cabaliștii acest mesaj: calitatea dăruirii a creat punctul negru al creației, ceva în afara ei.

Toate acțiunile ulterioare au loc în cadrul creației, chiar în acel punct. În ea, lumina începe să se răspândească; calitatea dăruirii începe să se manifeste, și în comparație cu ea, creația ajunge să se cunoască pe sine, percepe diferența dintre primire și dăruire.

După ce și-a realizat natura, creația simte în mod natural o dorință imensă de corectare, de atingere a egalității și asemănării maxime cu calitatea originală a dăruirii.

O parte a acestui proces are loc cu forța. Două calități opuse care acționează una asupra celeilalte provoacă coborârea lumilor până când interrelaționarea lor dă naștere la ceva special – o calitate intermediară, neutră, care nu aparține nici primirii, nici dăruirii, nici calității Creatorului, nici celei a creației. În cadrul creației, între impuritate și sfințenie, apare Klipa Noga – o parte neutră. Această nouă realitate conferă creației independență, capacitatea de a se exprima. Mai mult, acum creația nu este doar capabilă, ci și obligată să decidă ce este ea și la ce se raportează.

Acest lucru necesită o muncă specială, deoarece creația trebuie să accepte ambele forțe opuse în mod egal. Dar atunci, cum poate determina ce este bine și ce este rău?

Această dilemă se reflectă în noi; se manifestă ca lumină și întuneric, ca o confuzie a sentimentelor, ca credință mai presus de rațiune, ca ceva care apare și dispare. Această calitate de mijloc se exprimă în gândurile și dorințele noastre până când, în cele din urmă, atingem o poziție independentă pentru a ne dezvălui independența în ea prin propria noastră decizie.

Acest lucru este foarte dificil. Natura ne pregătește să devenim independenți în afara ei, în afara creației. Atunci vom vedea atât Creatorul, cât și creația, întregul univers din exterior. Pentru asta ne pregătesc cele două forțe opuse.

Pe baza calității de mijloc, încorporăm atât sfințenia care se află deasupra ei, cât și impuritatea care se află sub ea, pentru a ne construi ca un Parţuf spiritual complet. În ea, Creatorul și creația se contopesc într-unul prin utilizarea corectă a ambelor forțe și includerea întregii creații în noi înșine.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.03.2011, „Principiile educației globale”

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate prevențiile și amânările care apar în fața ochilor noștri nu sunt decât o formă de apropiere – Creatorul vrea să ne aducă mai aproape, iar toate aceste prevenții ne aduc doar apropiere, deoarece fără ele nu am avea nicio posibilitate de a ne apropia de El [Creatorul]. Este aşa, pentru că prin natura sa, nu există o distanță mai mare [decât a noastră față de Creator], deoarece noi suntem făcuți din materie pură, în timp ce Creatorul este mai înalt decât orice înălţime. Abia atunci când omul începe să se apropie, începe să simtă distanța [dintre el și Creator. Și să nu credeţi că acest abis a apărut abia acum. Absolut deloc! Era acolo și abia acum i se dezvăluie omului.] Și orice prevenție pe care omul o depășește, [aceasta – doar în conexiune] aduce calea mai aproape pentru acel om. (Acest lucru se întâmplă deoarece omul obișnuiește să se miște pe o linie de creștere mai mare. Prin urmare, ori de câte ori omul simte că este departe, acest lucru nu induce nicio schimbare în proces, deoarece știa dinainte că se mișcă pe o linie de creștere mai mare, deoarece acesta este adevărul, că nu există suficiente cuvinte pentru a descrie distanța dintre noi și Creator) (Baal HaSulam, Şamati 172, „Chestiunea prevențiilor și a întârzierilor”).

Inițial, trebuie să acceptăm condiția că suntem extrem, polar, maxim depărtați de Creator și că fiecare stare nouă a noastră – oricare ar fi ea, conform unui modul, în valoare absolută – este întotdeauna mai aproape de Creator, deși ni se pare a fi mai departe. La urma urmei, îmi dezvălui adevărata stare și apoi o corectez – pasul stâng, pasul drept și așa mai departe.

Vedem că numai mediul înconjurător poate ajuta omul să se mențină și să nu se abată de la această cale. Cum se poate convinge, atunci când se simte mai rău că în realitate, este acum mai aproape de Creator? Totul din interiorul lor le spune că sunt mai departe și mai răi. Se blestemă și se condamnă singuri.

Dar de fapt, ceea ce li s-a revelat este pur și simplu ceea ce era acolo înainte, doar că au văzut acum că trebuie să-l corecteze, și astfel, să se apropie de grup și să se unească cu ei, în ciuda altor calcule.

Prin urmare, avem nevoie de obiceiul de a merge la o distanță tot mai mare. La urma urmei, dacă devenim mari specialiști pe calea noastră, atunci fiecare mică răsucire și fiecare mic obstacol ne va părea mare.

Când suntem mici, nu vedem aceste obstacole, nu le observăm și ni se pare că nu există deloc. Și atunci fiecare mică abatere, fiecare schimbare minimă, va fi resimțită ca o barieră uriașă. Aceasta este diferența dintre un specialist și un om obișnuit.

Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de Creator, ne vom respinge mai mult unii pe alții și ne vom urî mai mult, precum elevii lui Rabi Şimon.

Nu vom dori să ne apropiem; Vom începe să condamnăm grupul de zece, să credem ceea ce simțim și vedem: „Cum pot sta în preajma acestor oameni?! Obișnuiau să fie diferiți! Trebuie să mă îndepărtez de ei!” Și așa mai departe. Doar ajutorul reciproc, sprijinul reciproc, garanția reciprocă ne pot salva.

Câți prieteni am avut pe parcurs care au căzut din „căruța” noastră! E păcat? Desigur, ei se vor întoarce. Dar trebuie să ne gândim cum cu fiecare pas, să creăm de fiecare dată un aşa grup de zece, un astfel de Kli (vas), încât nimeni să nu cadă din el.

Din Congresul din Moldova 08/09/19, Lecția 7 „Chestiunea prevenţilor și amânărilor”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În viața corporală, nu avem nicio libertate. Dar în dezvoltarea spirituală, ne putem alege mediul înconjurător, dorința ca acest mediu să ne-o transmită și atitudinea noastră față de societate.

Deși încă acționez în limitele stabilite de acest sistem, pot totuși alege forma în care voi avansa între cele două puncte ale căii spirituale – punctul de plecare și punctul de sosire.

Nu pot schimba aceste puncte în sine, deoarece scopul final se află în rădăcina sufletului meu, locul de unde am coborât odată și la care trebuie să mă întorc acum. Este clar că nu pot lua o altă cale.

Cu toate acestea, pot alege natura avansării mele, pot căuta mijloace și oportunități de dezvoltare, și făcând acest lucru, ating mintea Creatorului și devin similar cu El. Prin aceasta, , obțin o anumită măsură de liber arbitru în ceea ce privește stările mele prezente și viitoare.

În mine există astăzi o parte a stării mele viitoare numită AHP al celui superior; este următorul meu nivel, „Eu+1”. El există deja în tărâmul spiritual, iar partea sa inferioară (AHP) este acum în mine.

Pot să o dezvălui și să-mi doresc această stare următoare; adică sunt liber să o realizez sau nu. Am deja de ales între „astăzi” și „mâine”.

Dar dacă trăiesc doar în această lume, nu știu nimic despre mâine, adică despre clipa următoare. Deci, ce pot alege cu adevărat dacă alegerea există doar în ceea ce privește viitorul?

Din Lecția zilnică de Cabala 1/8/10, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.153 – Gândul este o consecință a dorinței

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa cum ne așteptăm ca actorii din teatru să facă tot posibilul să ne facă imaginația să creadă că jocul lor este real, la fel ne așteptăm ca interpreții noștri ai religiei să ne poată atinge inimile atât de profund încât să percepem credința religiei ca fiind realitatea reală (Baal HaSulam, Scrierile ultimei generații).

Cabaliștii ar trebui să fie mai aproape de oameni și să se apropie de ei, astfel încât cuvintele lor să vorbească inimii umane, iar inima să îi înțeleagă. Mai este mult de lucru aici, deoarece inima umană egoistă este obișnuită să fie receptivă doar la anumite clișee. Oamenii sunt departe de ceea ce spunem noi. Este de neînțeles, străin și respingător pentru ei.

Există o prăpastie vastă între știința Cabala și conștiința umană modernă, rudimentară, în special în ceea ce privește percepția realității, liberul arbitru și realizarea iubirii reciproce, adică lucrurile cu care mintea nu este de acord. La urma urmei, ar trebui să o percepem ca o realitate existentă, nu lumea noastră materială pe care o vedem prin cele cinci simțuri animale, ci o dimensiune complet diferită.

Trebuie să înțelegem că oamenii nu sunt conștienți de acest lucru. Ei nu pot vedea sau simți ceea ce noi, cabaliștii, vedem și simțim. Aici ne întâlnim cu propria noastră slăbiciune. Nu putem învinovăți oamenii că nu ne înțeleg. Trebuie să ne învinovățim pe noi înșine că nu îi înțelegem pe oameni.

Comentariu: De ce face Baal HaSulam o comparație clară cu actorii?

Răspunsul meu: Părinții se joacă cu copiii lor în același mod. Ce înseamnă să fii actor? Aceasta înseamnă că omul care se află la un nivel superior altora trebuie să regreseze și să acționeze la un nivel inferior pentru ca privitorul să simtă acţiunea lui ca realitate.

Un cabalist, la fel ca un actor, trebuie să vorbească despre toate corect și să folosească exemple, astfel încât ceilalți să înțeleagă cum este implementată această metodă.

De obicei, oamenii vin la noi căutând să-i ridicăm, mai degrabă decât să ne coborâm noi la nivelul lor. Și dacă mergem la mase, trebuie să înțelegem că 90% dintre oamenii de pe Pământ, dacă nu chiar mai mult, sunt incapabili să stăpânească metoda.

Prin urmare, trebuie să le explicăm la nivelul lor, astfel încât să ni se alăture așa cum un copil se agață de cel matur, și astfel, să ne asigurăm că ei merg în direcția corectă.

Întrebare: Pe lângă faptul că acționăm pentru masele generale, ar trebui, în primul rând, să acționăm unii pentru alții?

Răspuns: Desigur, pentru a fi mai conectați unii cu alții, fiecare dintre noi, prin absorbția calităților celorlalți, ar deveni incluşi integral.

Întrebare: Atunci de ce avem nevoie de un cerc exterior de oameni care ne urmează ca un copil care se ține de degetul mic al tatălui său?

Răspuns: Adevărul este că existăm pentru ei. Creatorul vrea ca ei să se apropie de El. Iar noi suntem veriga intermediară, mesagerii și lucrătorii Săi. De aceea suntem numiți lucrătorii Creatorului. Și ei sunt adresa la care El vrea să Se trimită; El dorește ca ei să adere la El datorită nouă.

Întrebare: După ce îi umplem, mai rămâne ceva din noi ca transmițători?

Răspuns: Nimic, zero, și suntem foarte mulțumiți de acest lucru.

Întrebare: De ce transmițătorii trebuie să fie actori?

Răspuns: Actoria este o coborâre de la nivelul Creatorului, de care ești atașat, pe de o parte, la nivelul inferior al oamenilor, pe de altă parte, și transformarea acestuia prin tine însuți. Trebuie să iei rolul Creatorului, să-L interpretezi în așa fel – cu metodologia, sistemul de management și tot restul Său – și să cobori treptat nivelurile, astfel încât totul să fie clar pentru cei mici.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă îmi lipsesc abilitățile actoricești și nu pot interpreta?

Răspuns: Poți! Mulți oameni de știință, inclusiv cabaliști, s-au gândit la viitorul umanității. S-au gândit cum să-și transmită gândurile maselor și au scris lucruri ingenioase. Dar nimeni nu a înțeles nimic!

Unii dintre ei au scris romane. Ei nu erau doar scriitori, ci mari filozofi și profesori care și-au exprimat gândurile într-o formă artistică. Cei care doreau să-și transmită filosofia de viață într-un mod accesibil au prezentat-o ​​sub forma unei opere literare, deoarece este mai accesibilă maselor care se asociază cu personajele romanelor lor.

Aceasta este singura modalitate prin care oamenii percep și absorb totul; altfel, nu pot. Dacă începi să le spui același lucru în termeni științifici, totul se usucă imediat.

Întrebare: Deci arta noastră, cabaliști fiind, este de a trezi empatia oamenilor?

Răspuns: Absolut. Organizați tot felul de seminarii, iar acest lucru îi aduce treptat într-o stare nouă.

Întrebare: Poate să organizeze fiecare cultură și națiune ceva potrivit pentru ea?

Răspuns: Firește. În felul său, național ca formă, iar conținutul cabalist.

Din KabTV „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cei drepți care au fost răsplătiți cu plenitudine, ridicând MAN pentru acea cuplare sublimă, nu mai au nicio primire pentru ei înșiși. De asemenea, MAN pe care l-au ridicat a fost pentru a dărui, nu pentru a primi.

Prin urmare, cu faptele bune și MAN, ei corectează ecranul pentru Nukva și o califică pentru această mare cuplare, unde calificarea în sine este lumina reflectată care se ridică din ecranul lui Nukva în sus, deoarece orice se ridică de jos în sus este dăruire și respingere a primirii pentru sine. În acel moment, are loc cuplarea prin lovirea cu lumina superioară, iar lumina superioară se îmbracă într-un veșmânt al luminii reflectate ascendente (Raşbi, Zohar pentru toți, Vol. 1, „Introducere la Cartea Zohar”, Ești în parteneriat cu mine, punctul 63).

Întrebare: Ce înseamnă în munca noastră cu prietenii din grup să ridici lumina reflectată?

Răspuns: În cazul nostru, o ascensiune de jos în sus înseamnă că ne trezim la o conexiune mai mare între noi și dorim ca forța dăruirii reciproce să domnească între noi, ceea ce va aduce mulțumire Creatorului nostru. Este ca și cum fraţii se opresc din ceartă pentru a-și face mama fericită.

A crește valoarea luminii reflectate înseamnă a crește valoarea calității dăruirii în care vrem să trăim, să devenim incluși în dăruire și să-i corespundem. Este ca și cum am turna lichid pe un burete și vrem ca acesta să fie complet absorbit, să pătrundă în fiecare por.

În același mod, vrem să absorbim calitatea dăruirii astfel încât să intre în toate capilarele și celulele noastre, în toți atomii noștri și să ne sature întreaga ființă atât de profund încât chiar și electronii să înceapă să se rotească în direcția opusă. Dăruirea trebuie să intre complet în mintea noastră, în inima noastră, în simțirile noastre, în percepția noastră asupra lumii și în analiza ei – în toate deciziile noastre.

Este imposibil de imaginat cât de mult se va schimba totul. Uneori, omul se schimbă drastic sub influența anumitor evenimente, dar aici vorbim despre o transformare mult mai mare. Vrem ca această calitate să intre în noi și să preia controlul deplin asupra noastră în toate privințele, chiar dacă nu sunt conștient că mă aflu sub o nouă autoritate, ca un bețiv care și-a pierdut raționamentul egoist.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 23/01/14, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facem când avem îndoieli? La cine sau la ce ar trebui să ne îndreptăm atenția în generația noastră?

Răspuns: Trebuie să ne îndreptăm atenția exact spre ceea ce este între noi.

Există un grup mare care participă la cursuri, ascultă și studiază lucrările lui Baal HaSulam. Prin urmare, trebuie să acționăm în așa fel încât să încercăm să-i aducem împreună pe toți cei dispuși.

Atunci vom putea simți sensul cuvintelor lui Baal HaSulam, care pune cinci întrebări de bază și răspunde el însuși la ele.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În întregul sistem general al realității există doar doi: Creatorul și creația, lumina superioară și dorința pe care El a creat-o în interiorul Său ca un punct negru pe care El îl dezvoltă. Acest punct s-a dezvoltat până la o stare în care a început să se simtă ca existând independent, adică precum o ființă umană care trăiește în această lume și este lăsată de capul ei.

A încetat să mai observe că se află în interiorul luminii superioare care îl guvernează, îl avansează și lucrează constant asupra lui. Acest punct negru, ființa umană a acestei lumi, nu are nicio idee că întreaga sa existență: tot ceea ce face, spune, gândește, simte, decide, este dictat de lumină, de forța superioară. Suntem într-o astfel de ascundere.

Și toată munca noastră constă în a dezvălui această forță superioară și a realiza că acționează în interiorul nostru și nu ne lasă nicio libertate în nimic, cu excepția unui singur lucru: să ne dorim ca ea să se întoarcă și să preia puterea asupra noastră, așa cum o face de fapt, doar că, fără conștientizarea noastră.

Prin urmare, există două lumi: lumea inferioară în care se presupune că suntem lăsați de capul nostru și lumea superioară în care dezvăluim că totul vine numai de sus, din lumină, de la Creator. Principalul lucru în această muncă este de a determina locul libertății noastre de alegere, unde putem cu adevărat, prin ascundere și revelație, să ne găsim libertatea, între ele. Numai în asta existăm cu adevărat ca și creație.

Iar în afara ei, suntem sub controlul deplin al Creatorului, fie inconștient, fie conștient de acesta. Dar undeva acolo, la mijloc, între una și cealaltă, există un punct special în care ne putem stabili independența. Aceasta poate fi găsită doar încercând să mergem cu credință mai presus de rațiune. Apoi, treptat, se dezvăluie importanța Creatorului, care este mai presus de importanța ființei umane.

Acest lucru este revelat de sus, iar omul începe, cel puțin uneori, să simtă că Creatorul este mai important decât el însuși și este gata să-și investească întreaga viață, toată puterea în El. Acest sentiment vine și dispare și reapare. O astfel de muncă se numește credință mai presus de rațiune, dăruire mai presus de forța de primire. Înainte de asta, totul se baza pe dorința de a primi plăcere, care era revelată în interiorul unui om.

Este numit „regele bătrân și nechibzuit”, dar crește constant odată cu forța credinței, în opoziție cu aceasta, pentru a crea o oportunitate pentru om între aceste două forțe de a-și stabili independența ca linie de mijloc. Acolo, la mijloc, în linia de mijloc, se întâlnesc Creatorul și creația.

Realizarea acestei munci este posibilă doar în cadrul grupului, în cadrul grupului de zece. Prin urmare, atingerea garanției reciproce și a unificării în jurul Muntelui Sinai este o condiție prealabilă necesară pentru a primi de Sus forța credinței.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 03/06/18, „Munciți în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre egoismul împotriva căruia omul lucrează prin ascetism și egoismul care se manifestă atunci când el încearcă să se conecteze printre oameni?

Răspuns: Acesta este scopul. Omul care muncește în cadrul egoismului său vrea să rămână în interiorul lui și să simtă tot ce îi rezervă viitorul. În timp ce cel care nu încearcă să iasă din ego-ul său rămâne înrădăcinat în dorințele sale egoiste.

Întrebare: Baal HaSulam folosește frecvent termenul „viață fericită” în Introducere la TES. Ce este fericirea în cea mai înaltă înțelegere cabalistă?

Răspuns: Fericirea este atunci când îți dorești ceva și poți realiza acest lucru.

Întrebare: Cum putem face ca întâlnirea noastră cu Creatorul să ne umple întreaga viață?

Răspuns: Nu este ușor. Încearcă să te pregătești pentru această întâlnire. Citește ceva despre asta, despre cum să-ți deschizi inima înainte de a te întâlni cu prietenii tăi și vei reuși.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 07/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că nu ne putem uni cu oameni care nu studiază Cabala. Ce ați vrut să spuneți prin asta?

Răspuns: Dacă studiez ceva, de obicei caut oameni care sunt apropiați de studiile mele. Dacă sunt interesat de ceva, prefer oamenii care au aceleași interese. Asta înseamnă ceea ce ne spune Baal HaSulam.

Așa, formăm grupuri în toate țările, pe toate continentele. Răspândim informații despre noi înșine și oricine dorește să ni se alăture este invitat.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere în studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→