În întregul sistem general al realității există doar doi: Creatorul și creația, lumina superioară și dorința pe care El a creat-o în interiorul Său ca un punct negru pe care El îl dezvoltă. Acest punct s-a dezvoltat până la o stare în care a început să se simtă ca existând independent, adică precum o ființă umană care trăiește în această lume și este lăsată de capul ei.

A încetat să mai observe că se află în interiorul luminii superioare care îl guvernează, îl avansează și lucrează constant asupra lui. Acest punct negru, ființa umană a acestei lumi, nu are nicio idee că întreaga sa existență: tot ceea ce face, spune, gândește, simte, decide, este dictat de lumină, de forța superioară. Suntem într-o astfel de ascundere.

Și toată munca noastră constă în a dezvălui această forță superioară și a realiza că acționează în interiorul nostru și nu ne lasă nicio libertate în nimic, cu excepția unui singur lucru: să ne dorim ca ea să se întoarcă și să preia puterea asupra noastră, așa cum o face de fapt, doar că, fără conștientizarea noastră.

Prin urmare, există două lumi: lumea inferioară în care se presupune că suntem lăsați de capul nostru și lumea superioară în care dezvăluim că totul vine numai de sus, din lumină, de la Creator. Principalul lucru în această muncă este de a determina locul libertății noastre de alegere, unde putem cu adevărat, prin ascundere și revelație, să ne găsim libertatea, între ele. Numai în asta existăm cu adevărat ca și creație.

Iar în afara ei, suntem sub controlul deplin al Creatorului, fie inconștient, fie conștient de acesta. Dar undeva acolo, la mijloc, între una și cealaltă, există un punct special în care ne putem stabili independența. Aceasta poate fi găsită doar încercând să mergem cu credință mai presus de rațiune. Apoi, treptat, se dezvăluie importanța Creatorului, care este mai presus de importanța ființei umane.

Acest lucru este revelat de sus, iar omul începe, cel puțin uneori, să simtă că Creatorul este mai important decât el însuși și este gata să-și investească întreaga viață, toată puterea în El. Acest sentiment vine și dispare și reapare. O astfel de muncă se numește credință mai presus de rațiune, dăruire mai presus de forța de primire. Înainte de asta, totul se baza pe dorința de a primi plăcere, care era revelată în interiorul unui om.

Este numit „regele bătrân și nechibzuit”, dar crește constant odată cu forța credinței, în opoziție cu aceasta, pentru a crea o oportunitate pentru om între aceste două forțe de a-și stabili independența ca linie de mijloc. Acolo, la mijloc, în linia de mijloc, se întâlnesc Creatorul și creația.

Realizarea acestei munci este posibilă doar în cadrul grupului, în cadrul grupului de zece. Prin urmare, atingerea garanției reciproce și a unificării în jurul Muntelui Sinai este o condiție prealabilă necesară pentru a primi de Sus forța credinței.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 03/06/18, „Munciți în credință mai presus de rațiune”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →