De fiecare dată când depunem eforturi în respectarea legii „credinţei deasupra raţiunii”, adică în a lucra împotriva dorinței noastre, atunci indiferent cât de obosiți suntem, indiferent de simțirile neplăcute pe care le experimentăm și chiar dacă nu vedem niciun motiv demn de a ne justifica eforturile, ni se adaugă tot mai multă povară. Povara devine mai grea, astfel încât ne vom pune întrebarea: „Cine este Creatorul?”

În funcție de măsura în care omul a ajuns la această întrebare, el poate crește în mod corespunzător, înclinându-se fie de partea Faraonului, fie de partea Creatorului. Dacă ni se dă deja posibilitatea de a ne întreba „Cine este Creatorul?” din ce în ce mai mult de fiecare dată, și în ciuda simțirilor neplăcute și greu de suportat, ne întrebăm din nou și din nou, și pe baza acesteia avansăm, atunci ne ridicăm în mod corespunzător la un grad superior.

Prin urmare, întrebarea „Cine este Creatorul?” nu apare niciodată la oamenii seculari sau religioși. Nici măcar nu le poate fi pusă în față. Numai celor care trebuie să avanseze în conexiune personală cu Creatorul le trimite El această întrebare, astfel încât omul să știe exact ce își dorește, ce calitate anume trebuie să atingă și în ce trebuie să devină similar pentru a se apropia de această calitate.

Prin urmare, toate obligațiile, toate poverile în respectarea legilor, în îndeplinirea condițiilor stabilite de învățătorii noștri, care sunt numite „porunci”, sunt pentru noi până acum doar indicații: „Așa se întâmplă și asta este tot”.

De ce „așa”? Pentru că încă nu simți niciun gust în ele. Încă nu ți se permite să vezi ce este conținut înăuntru, deoarece dorința ta de a primi ar lua imediat pentru sine. Și atunci toată munca ta ar fi lipsită de avansare, de înălțare deasupra lui Malchut și de aspirație către primele nouă Sfirot.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe măsură ce traversez Mahsom, încep să-L justific pe Creator. Dar văd că oamenii încă se urăsc unii pe alții.

Răspunsul meu: Nu, atunci veți vedea că toată lumea se iubește ca frații.

Comentariu: Aceasta este din partea Creatorului, nu a mea.

Răspunsul meu: Ce înseamnă din partea Creatorului? De exemplu, puteți vedea că un taximetrist care vrea să facă bani încearcă de fapt să-i ajute pe toți și să-i ducă pe toți unde trebuie să meargă și se gândește doar la asta. Faptul că este plătit pentru asta și țipă la toată lumea este pentru că își înțelege greșit starea. Vedeți că este o marionetă, care o face inconștient. Dar execută acte de iubire.

Întrebare: Aceasta este din partea Creatorului, dar cum arată din partea mea?

Răspuns: Aceasta nu este din partea Creatorului. Spuneți că taximetristul nu este conștient de ceea ce face și crede că este condus de dorința de profit.

Dar dacă priviți din cealaltă parte, imaginea arată complet opusă.

Comentariu: Acest lucru nu este clar.

Răspunsul meu: Acest lucru nu este clar, dar este adevărat.

Credeți-mă, lumea arată complet diferit în funcție de atitudinea noastră față de ea, deoarece ea nu există. Este un produs al atitudinii noastre față de ea.

Din  Lectia zilnica de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Lag BaOmer (a 33-a zi a numărătorii de Omer) este celebrată în onoarea lui Rabi Şimon Bar Yohai, autorul Cărţii Zohar, care a decedat în această zi.

În Cartea Zohar, în capitolul „Idra Zuta”, porțiunea „Ha’azinu”, trecerea în neființă a lui Rabi Şimon este descrisă astfel: „Căci acolo Domnul a poruncit binecuvântarea, viața veșnică” (Psalmul 133).

RabiAba a spus: „Rabi Șimon nu a terminat de spus «viață» înainte ca cuvintele sale să se potolească. Și am scris și m-am gândit să mai scriu puțin, dar nu am auzit.

Nu mi-am ridicat capul, căci lumina era mare și nu puteam privi.

Rabi Elazar și Rabi Aba l-au luat de la locul lui de pe patul făcut ca o scară pentru a-l ridica în pat. Toată casa era plină de parfumuri. L-au ridicat în patul său și numai Rabi Elazar și Rabi Aba l-au servit.

După ce patul a părăsit casa, s-a ridicat în aer, iar focul ardea în fața lui. Au auzit o voce: «Intrați și veniți și adunați-vă pentru cinstirea lui Rabi Șimon».

Zoharul folosește descrieri atât de vii pentru că este scris în limba Midraș (alegorie). Dar desigur, nu vorbește despre moartea fizică, ci despre plecarea sufletului, care intră în starea de sfarsitul corectării (Gmar Tikun). De aceea, acesta este un eveniment atât de semnificativ, și de aceea întregul sistem care îi include pe studenții săi, primește o lumină atât de specială.

Nu descrie moartea unei persoane, ci mai degrabă subțierea unui Parţuf spiritual. Mai întâi, lumina intră și îmbracă Parţuful, formând în el Ta’amim, Nekudot, Tagin și Otiot. Îmbrăcarea luminii în Parţuf și plecarea sa fac vasul potrivit pentru utilizare. În acest fel, sufletul lui Rabi Şimon ajunge la acțiunea sa finală, ultimul său grad, sfârșitul colectiv al corectării. Asta ne spune Zoharul.

Toți ceilalți companioni, sufletele care depindeau de el și au ieșit din Parţuful său, care era plin de lumină și acum o elibera, au primit apoi toată lumina care a plecat de la el. Aceștia erau cei care erau atașați de el, conectați la el, care au participat la atragerea luminii și la plecarea acesteia.

Plecarea unui Cabalist înseamnă că toată lumina pe care a atras-o în sufletul său împreună cu studenții săi și a acumulat-o de dragul întregii umanități este acum eliberată și transmisă tuturor celorlalte suflete. Acum, această lumină devine ca o strălucire, o lumină înconjurătoare, pe care o dăruiește altora. Plecarea sa simbolizează acest lucru. transmiterea luminii.

De aceea sărbătorim această zi cu atâta bucurie, pentru că am primit această lumină superioară, numită „Zohar”, care este capabilă să corecteze toate sufletele, să le unească și să le ridice pe fiecare la nivelul Creatorului.

De aceea, această zi este numită Festivalul Luminii, lumina care ne întoarce la sursa noastră, lumina corectării. Fiecare om trebuie să se întrebe: „Folosesc eu cu adevărat această lumină?”

Această lumină ne-a fost dată, dar o folosim și ne realizăm potențialul prin intermediul ei? Asta înseamnă să participi la celebrarea Lag BaOmer.

Din KabTV: Lag BaOmer, 17.05.2011

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Calea Torei este de așa natură încât în fiecare stare, ți se oferă o șansă (prin diverse mijloace, cum ar fi  grupul, cărțile și studiul) de a avansa spre recunoașterea răului. Prin studiu, atragi asupra ta „seducția sfințeniei”.

Începi să simți cel puțin puțin, că există așa ceva precum dăruirea. Din aceasta, simți că te scufunzi din ce în ce mai adânc în sclavie, în Egipt. De aceea se spune că, cu cât fiii lui Israel au stat mai mult în Egipt, cu atât se simțeau mai mult înrobiți.

În cele din urmă, ajungi la o stare în care decalajul (tensiunea) dintre acea „atracție a sfințeniei” pe care ai primit-o de Sus și starea ta actuală, calitățile tale reale, devine atât de mare încât simți că trebuie să scapi de această stare cu orice preț. Vrei să fugi de ea, dar nu știi cum.

De ce a aranjat Creatorul acest sentiment de contradicție în tine? Pentru ca, pentru prima dată să te întorci către El și să stabilești o conexiune cu El. Fiii lui Israel nu au vrut o conexiune cu Creatorul. Chiar și la dăruirea Torei, ei nu au aspirat să se adreseze direct Creatorului; în schimb i-au cerut lui Moise să vorbească cu Creatorul și apoi să transmită ceea ce li s-a spus.

Nevoia de conexiune cu Creatorul nu este inerentă naturii umane, deoarece o astfel de conexiune impune omului obligații și el le simte împovărătoare. Ea vine doar prin lumina care coboară asupra omului în timpul studiului.

Această lumină determină următoarea stare, tensiunea, măsura recunoașterii răului. Omul nu își poate părăsi singur starea, dar lumina îi dă puterea de a se adresa Creatorului cu o cerere. Nu există alte mijloace.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce grupul nostru, care depune eforturi extraordinare în studiu și în tot ceea ce este posibil, încă nu este la nivelul care aparent, corespunde eforturilor sale?

Răspuns: Eu privesc lucrurile complet diferit.

Existăm într-un sistem numit sufletul lui Adam HaRişon. Suntem o parte a acestui suflet, uniți în toate țările de un singur scop, acela de a conduce mulți oameni, dacă nu pe toți, înainte. Nu avem dreptul să ne concentrăm exclusiv pe noi înșine.

Dacă ceea ce mi se impune în prezent este să conduc câteva milioane de oameni, atunci până când nu voi avea puterea să fac acest lucru, eu, pentru că sunt conectat cu ei, nu voi putea avansa nici măcar un milimetru. Prin urmare, nu ar trebui să verificăm dacă am avansat. Acel milimetru de progres va veni doar atunci când voi avea puterea de a conduce toți acei milioane de oameni, până la ultima persoană. Atunci voi avansa.

Deocamdată, ar trebui să măsurăm progresul prin câtă forță am câștigat pentru a conduce și mai mulți oameni, și apoi chiar mai mulți. Și deși încă nu am avansat nici măcar un milimetru, acumulez constant forță. Acele milioane încep să se trezească; devin capabile să se miște.

Dacă spui: „Unde este progresul? Uite cât efort am investit!”, abordezi acest lucru cu o măsură greșită. Într-adevăr, nu am avansat, dar ceea ce a fost investit a rămas în mine. Am dobândit deja aceste forțe; ele sunt în mine.

Există un număr vast de suflete gata să mi se alăture și ele se alătură. Acesta este tot rezultatul. Pur și simplu nu vrei să-l vezi; te uiți la faptul că încă nu există un progres vizibil. Corect, nu aș spune că există.

Există, dar este extrem de subtil și bineînțeles, nu corespunde nivelului pe care am fi îndreptățiți să-l atingem dacă am acționa singuri. Dar ce se poate face? Nu calculez cum aș avansa dacă aș fi singur. Nu depinde de mine și nu este funcția mea.

Ar trebui pur și simplu să mă retrag pentru a comunica cu Creatorul și asta e tot? Omul nu alege timpul sau starea în care există sau acțiunile pe care trebuie să le îndeplinească.

Într-adevăr, vedem că exact asta se întâmplă: în fiecare zi, zeci, dacă nu sute de oameni din întreaga lume ni se alătură. Lumea se îndreaptă spre o stare în care vom vedea în curând poziția colectivă pe care oamenii o adoptă și atitudinea față de viață pe care o îmbrățișează; toate acestea vor deveni clare. În câțiva ani, veți vedea cum toată lumea vă înțelege deja, chiar dacă nu ați făcut nimic pentru asta. Desigur, nu este vorba că nu ați făcut nimic; vă investiți eforturile astăzi și cumva, acestea ajung la ei. Acesta este rezultatul tangibil al eforturilor noastre.

Așadar, nu încerc să evaluez progresul nostru examinând un sector izolat și minuscule; este imposibil să măsurăm acest lucru în acest fel. Pe de altă parte trebuie să fim sensibili la el; nu trebuie să cădem în disperare din cauza faptului că aparent, stăm pe loc. Nu stăm pe loc. Faptul că voi continuați să publicați cărți, să produceți filme, să susțineți lecții și prelegeri și să organizați mai multe grupuri – toate acestea au un efect.

Cu toate acestea, nu putem măsura nivelul spiritual care ne este destinat, deoarece până când nu vom fi ghidat un număr specific de oameni din comunitatea globală, până când nu vom fi adunat o anumită masă critică, nu vom putea să ne ridicăm la acel plan superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încotro va merge evoluția în continuare? Există semne că se inversează și că degradarea se instalează. Unii cred că omul a atins deja limita evoluției sale materiale și va continua să se dezvolte în principal în domeniile cultural și social. Ce fel de viitor ne așteaptă?

Răspuns: Este adevărat; dezvoltarea umană trece la un nou nivel, unul care transcende tărâmurile fiziologice și materiale. Forțele evolutive care ne-au adus la starea noastră actuală ne-au împins constant spre forme din ce în ce mai avansate.

Acum ne aflăm în pragul unei forme noi, avansate, pe care încă nu o putem discerne. Aceasta implică trecerea de la existența definită de simțirea materiei, adică lumea minerală, vegetală, animală și umană în care existăm în prezent, la lumea forțelor.

Aceasta este o lume guvernată de o forță care controlează percepţia noastră asupra realității. În această lume, materia ca atare nu există deloc; există doar o forță care ne prezintă diferitele sale niveluri sub această înfățișare specifică. Ni se pare că observăm materie minerală, plante, animale și oameni, dar toate acestea sunt doar simțirile noastre ale forței universale a naturii care își atrage diversele atribute în noi.

În realitate, nu există nimic în fața noastră în afară de această forță care proiectează un „film” special în interiorul nostru. O percepem prin forme care ne ajută să o înțelegem. În esență, există o singură forță de dăruire care afectează forța generală a creației, forța de primire.

Întreaga dezvoltare umană modernă – tehnologică, culturală, educațională și toată miasma lumii moderne – este concepută tocmai pentru a ne conduce la sentimentul că acționăm într-o lume a forțelor, nu a formelor materiale.

Vom înțelege și vom simți că întreaga lume se construiește în noi. Noi doar captăm un fel de „unde”, la fel cum un computer captează un semnal Wi-Fi și construiește din ele o imagine în care existăm.

Omenirea se află în pragul unei tranziții momentane către o nouă eră. Au existat multe tranziții bruște de la o eră la alta de-a lungul istoriei, dar nu a existat niciodată una atât de revoluționară ca aceasta. Acest salt are loc în percepția noastră, în cadrul unei evoluții prin care trecem prin propria noastră alegere conștientă. Nu mai suntem doar un material în mâinile unui sculptor; participăm activ la propria noastră dezvoltare.

Această nouă evoluție prin care suntem destinați să trecem nu poate fi realizată fără participarea noastră activă. Depinde în întregime de noi când va avea loc această tranziție. Și dacă nu reușim să facem noi înșine acest pas, forțele naturii ne vor obliga să o facem, ca o bășică care s-a maturizat și este sortită să explodeze.

De aceea, simțim în prezent o presiune atât de intensă din partea naturii, care ne obligă să acceptăm această misiune, să înțelegem și să simțim unde ne aflăm și care ar trebui să fie forma noastră viitoare, pe care trebuie să o realizăm singuri.

Din KabTV, emisiunea „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este corect că, pentru a acționa împotriva sfatului dorinței de a primi, trebuie să fim conștienți de importanța depunerii unui efort?

Răspuns: Nu. Importanța depunerii eforturilor este doar un test. Ceea ce este necesar pentru a recunoaște importanța acțiunii împotriva sfatului dorinței de a primi este conștientizarea acestui fapt.

Trebuie să fim conștienți de faptul că dorința de a primi, adică intenția pe care o avem în prezent, împreună cu impulsurile și îndemnurile pe care le experimentăm, își propune întotdeauna să ne detașeze de Creator și trebuie să ne opunem acestui lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26,, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce le-ați dori oamenilor care pornesc pe calea căutării sensului vieţii?

Răspuns: Le doresc oamenilor să se bucure de metamorfozele care au loc în ei. Tot ceea ce se întâmplă în ei, tot ceea ce clocotește, aceea este viața! Nu îmbătrâniți înainte de vreme. Nu încercați, cel puțin nu în interior.

S-ar putea să nu mai fiu capabil să urc munți sau să lupt cu valurile unei mări furioase. Nu, dar în adâncul meu toate acestea încă există și toate acestea îmi dau sentimentul că sunt cu adevărat viu.

Întrebare: Deci, asta înțelegeți prin faptul că omul rămâne tânăr, indiferent de vârsta sa?

Răspuns: Desigur!

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate formele care au precedat apariția omului sunt ascunse în interiorul nostru. În procesul evoluției, materia a progresat prin etapele de mineral, vegetal, animal și uman.

În fiecare etapă au existat de asemenea, patru etape de dezvoltare: patru în cadrul mineralului, patru în cadrul vegetalului, patru în cadrul animalului și patru în cadrul umanului.

Adică, de la începutul nivelului mineral până la sfârșitul nivelului uman, trebuie să parcurgem șaisprezece etape distincte înainte ca un om să iasă în sfârșit din maimuță. Cu mii de ani în urmă, Cabala a afirmat că omul a apărut ca urmare a dezvoltării evolutive a maimuței.

Natura a evoluat de la mineral la vegetal printr-o formă intermediară, coralii; de la vegetal la animal printr-o formă hibridă vegetal-animal cunoscută sub numele de „Kelev Sade” (câine de câmp); și de la animal la uman prin maimuță.

Noi, la rândul nostru trebuie să continuăm să ne dezvoltăm ca ființe umane până când atingem stadiul de dezvoltare al omului spiritual, cel care începe să se întrebe despre rădăcina și scopul său final.

Cu alte cuvinte, vom trece printr-o profundă dezvoltare interioară, senzorială și intelectuală, astfel încât vom deveni capabili să ne ridicăm deasupra naturii noastre animalice înnăscute și să începem să ne punem întrebări care nu mai aparțin nivelului animal: „Cine suntem noi? Cine ne-a creat?” Oamenii care sunt preocupați de astfel de probleme își încep dezvoltarea spirituală și se îndreaptă către știința Cabala.

Dacă o anumită specie dispare în cursul evoluției, ea nu dispare cu adevărat; mai degrabă pur și simplu își leapădă forma exterioară și se transformă în următoarea. Aceasta implică faptul că suntem aceiași dinozauri, doar că acum sub formă de oameni.

Aceeași formă a continuat să evolueze și să se dezvolte, la fel ca ilustrările clasice ale teoriei evoluției a lui Darwin, unde maimuța este urmată de o figură care ține un băț și se transformă treptat în oamenii moderni.

Aceasta înseamnă că toate tipurile de creaturi care au evoluat în trecut și continuă să evolueze sunt în cele din urmă concepute pentru a duce la apariția unui om care se va întreba „Cine sunt eu? De ce sunt aici?”.

El va dori să-și descopere rădăcina și o va dezvălui folosind metoda Cabala; adică, el va deveni similar Creatorului. Prin urmare, va fi numit „Adam”, nume derivat din cuvântul ebraic „Edomeh”, similar cu Creatorul.” El va deveni atât de similar Creatorului încât vor atinge o stare de fuziune, o corespondență completă între ei, ca două părți ale unui singur întreg.

Întrebare: Înseamnă că toate ființele vii au ceva în comun?

Răspuns: Ceea ce avem cu toții în comun este că toți provenim din aceeași rădăcină, care se numește „Creator”. El este cel care a creat substanța noastră comună, dorința de a ne bucura, sau „creația”. Ulterior, aceste creații încep să se diferențieze în niveluri și specii distinse printr-o multitudine de atribute diverse.

Întrebare: În ultimii două sute de ani, a început un proces rapid de extincție a speciilor. Dacă în secolele trecute doar cincizeci de specii dispăreau în fiecare an, astăzi mii de specii diferite dispar pe an. De ce se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Se pare că aceste specii nu sunt necesare în procesul de evoluție pentru a avansa la etapele următoare. În acest caz, aceste specii nu dispar cu totul, ci iau forme ascunse care nouă ne sunt de neînțeles și contribuie la existența unor forme mai avansate.

Luați în considerare de exemplu, dinozaurul care a încetat să existe sub forma dinozaurilor, totuși continuă să existe în noi într-o formă diferită, ca forțe potențiale latente. Fără acest potențial, nu am fi putut să ne dezvoltăm la nivelul oamenilor.

Acest lucru duce la o concluzie foarte importantă despre atitudinea corectă față de natură. Nu este nevoie să păstrăm speciile pe cale de dispariție prin forță și nici să dezvoltăm cu forța acele specii care ni se par mai utile.

Principalul lucru este să avem grijă de specia umană, fără a distruge nimic din natură. Cu alte cuvinte, nu poți distruge nimic, dar… Nu trebuie să mergeți împotriva naturii și să păstrați artificial specii care dispar în mod natural din ea.

Din conversația de la KabTV „Viată nouă 931 – Evoluţia: Etapa următoare,”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că mă simt bine datorită unui Hisaron, unei lipse, care s-a revelat.

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă că te consumi pe tine însuți. Este imposibil să te simți bine din cauza unei deficiențe.

Întrebare: Dar dacă omul vrea să reamintească grupului ceva ce trebuie corectat?

Răspuns: Aceasta nu se numește dezvăluirea unei lipse. La urma urmei, Kli-ul și lumina vin ca un întreg. Prin urmare, dacă apare o întrebare în cadrul grupului cu privire la ceva ce trebuie corectat acum, este permis. Dar nu sub forma unor generalizări vagi, cum că „suntem pierduți, nu vedem calea, nu știm cum să ieșim din această stare”. Cu alte cuvinte, nu creați obstacole, nu împovărați – treziți-vă.

Atât Kelim, cât și luminile ne sunt date de Sus. De acolo ar trebui să primim atât întrebări dificile, cât și ușoare. Dar omul nu ar trebui să caute lucruri negative dincolo de ceea ce îi este dat de Sus. Dacă nu îmi sunt date, de ce ar trebui să cobor mai jos? La urma urmei, am potențialul de a urca constant!

Dacă, totuși, omul se târăște în jos, aceasta este o Klipa reală, o forță impură, care operează asupra lui. Este o Klipa specifică; omul începe să se bucure de suferință și demonstrează tuturor cum suferă el, săracul, astfel încât toți să vadă ce „erou” este el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→