Întrebare: De ce un cabalist, care vede realitatea din perspectiva Creatorului și Îl justifică, are o viziune atât de fermă că trebuie să ne apărăm împotriva dușmanilor, atât interni, cât și externi?

Răspuns: În esență, întrebi: „Dacă ești cabalist și te afli de cealaltă parte a lui Machsom, atunci vezi cum toată lumea se raportează unii la alții cu iubire și că dușmanul nu mă ucide. Dimpotrivă, este gata să se sinucidă pentru a se raporta corect la mine. Dar dacă un astfel de dușman vine acum la tine, ce vei face?”

În ce realitate exiști? Este cea pe care o percepi în tărâmul spiritual sau realitatea corpului fizic? Poți combina lumea spirituală cu cea materială sau nu? Nu poți. În lumea materială, trebuie să te comporți conform legilor materiale, legilor corpurilor; iar în lumea spirituală, conform legilor spirituale.

Această confuzie va continua. Lumea nu a atins încă starea de corectare finală, și prin urmare, există o diferență între comportamentul corpului și comportamentul spiritual. De aceea, cabaliștii, în ciuda faptului că se află deja la niveluri spirituale înalte, totuși se îmbolnăvesc și uneori mor îngrozitor. În această lume, ei suferă de asemenea, foarte mult din cauza atacurilor și calomniilor la adresa lor. Unul nu este conectat la celălalt, deoarece lumea însăși nu a atins corectarea finală.

Când întreaga lume, adică conștiința colectivă a întregii umanități, trece de cealaltă parte a imaginii, se aliniază cu Creatorul și se contopește cu El… Ce înseamnă să se contopească? Înseamnă că din propriul tău punct de vedere, te muți în punctul Lui de vedere. Și asta înseamnă că te-ai apropiat de El, te-ai contopit cu El. Ți-ai corectat atitudinea față de realitate și acum ești ca El.

Dacă toată lumea face asta, atunci cele două părți ale unei singure broderii (fața și spatele) se vor contopi. Vor deveni una în ceea ce privește toate sufletele lui Adam HaRişon, în ceea ce privește percepția noastră comună asupra realității.

Și atunci cu toții vom avea o viziune comună cu Creatorul; vom fi împreună cu El, cu alte cuvinte, în starea de corectare finală. Atunci nu va mai exista nicio diferență între spiritual și material, nici în trupuri, nici în suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, avem nevoie atât de urcări, cât și de coborâri. Trebuie să trecem prin toate aceste stări,  și de preferință, cât mai repede posibil. Viteza cu care le trecem depinde de eforturile noastre, de cât investim în muncă și studiu.

Grupul are o rezervă imensă de forță și oricine dorește cu adevărat să i se alăture și să câștige dreptul de a-i folosi puterea ar trebui să încerce să se conecteze cu el cât mai curând posibil prin munca, studiile și intenția corectă. Apoi, realizarea măreției Creatorului, exodul din Egipt, importanța intrării în spiritualitate – întreaga mentalitate spirituală pe care o posedă grupul său va trece asupra lui, și de asemenea, el va câștiga dreptul de a ieși alături de toți ceilalți.

Căci, deși Moise vine la Faraon și se luptă cu el, numai Moise este conectat la Creator. Un singur punct din inimă conectează omul la Creator, în timp ce restul oamenilor nu înțeleg deloc ce se întâmplă, deoarece totul se face în întuneric și în grabă. Moise le spune: „Duceți-vă și luați Kelim de la egipteni, vom scăpa de aici la miezul nopții.” Oamenii pur și simplu ascultă și se supun lui, și procedând astfel, merită să fie eliberați din robie și să iasă din Egipt. Prin urmare, trebuie să înțelegem că nu avem nevoie de întreaga noastră ființă fizică, până la oase, pentru a ne strădui să ajungem la o astfel de stare; acesta nu este încă Gmar Tikun, ci doar începutul căii.

Doar un punct din mine vorbește Creatorului în timpul exodului din Egipt, iar toate celelalte puncte ale mele, precum „poporul lui Israel” în relație cu Moise, doar se supun lui.

În mod similar, omul care face parte dintr-un grup ar trebui să se anuleze față de acesta, astfel încât grupul să îl poată scoate și să îl ajute să se miște odată cu el de la starea actuală la una mai înaltă.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ne combinăm minţile într-o singură minte integrală?

Răspuns: Dacă avem un singur scop, atunci creierele noastre vor lucra pentru a-l atinge și a se conecta.

Întrebare: Dar chiar și astăzi, oamenii se conectează pentru un scop comun, o afacere comună, de ce nu au o minte integrală comună?

Răspuns: Deoarece această asociere se bazează pe egoismul lor. Dacă ne construim uniunea pe abolirea egoismului nostru, atunci începem să simțim o dorință comună izvorând între noi. Nu există nicio diferență între dorința unuia și dorința celuilalt, ca și cum genele de la ambii părinți ar fi combinate într-un singur copil.

Adică, un scop comun nu este suficient, important este care este acesta: să ne ridicăm deasupra naturii egoiste a fiecăruia și să creăm ceva cu adevărat comun, ceea ce este posibil doar cu ajutorul unei puteri superioare, care este una pentru toți.

Dacă amândoi vrem să dezlănțuim puterea care a creat și animă întreaga realitate, atunci acest scop ne leagă și începem să trăim într-o dorință comună și o minte comună. Ne conectăm într-o asemenea măsură încât este imposibil să distingem unde este unul și unde este celălalt; ne transformăm într-un al treilea, ceva complet nou. Aceasta se numește „linia de mijloc”.

Întrebare: Înțeleg exemplul unui copil cu genele ambilor părinți, dar unde este mintea pe care o împărtășim, în capul cui?

Răspuns: Acest lucru nu mai este posibil de imaginat în conceptele noastre obișnuite, deterministe. Când ne unim, devenim implicați într-o putere superioară, în rădăcina noastră, în Creator. Mintea noastră comună va fi în Creator, care este forța comună a dăruirii, sursa vieții. Mintea noastră se alătură unei minți superioare în ceea ce este cunoscut sub numele de fuziune. Nu ne putem conecta direct unul cu celălalt, doar prin Creator.

Întrebare: Cine este Creatorul?

Răspuns: Creatorul este dorința de a dărui și de a iubi; este sursa întregii vieți. Dorințele noastre egoiste sunt consecințe. Prin urmare, omul se poate ridica deasupra egoismului său doar alăturându-se Creatorului, „căci inima noastră se va bucura în El”.

Întrebare: Și unde va ajunge omul care nu crede într-o putere superioară în procesul evoluției?

Răspuns: La fel va fi cu el ca și cu toți ceilalți. Nu contează dacă el crede sau nu crede, el este totuși sub controlul unei puteri superioare. Omul nu are nicio libertate de alegere și acțiuni libere, cu excepția faptului de a-și accelera puțin dezvoltarea corectă, adică de a se strădui el însuși spre unificare și adeziune. El poate învăța acest lucru din știința Cabala și îl poate realiza.

El nu trebuie să creadă într-o putere superioară; nu există credință oarbă aici. Trebuie doar să știe cum să se îndrepte spre scop, pe care va fi obligat să-l atingă în orice caz. Dar are oportunitatea de a accelera realizarea acestuia, ceea ce va fi în beneficiul său.

Din KabTV, Conversația „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate ca atracția spre spiritualitate să nu vină din înclinația rea, ci din cea bună?

Răspuns: De ce ar veni? De unde ar lua omul o înclinație bună?

Comentariu: Poate că se poate întâmpla, din întâmplare.

Răspunsul meu: Ce înseamnă „din întâmplare”? Dacă tot eu sunt rezultatul spargerii vasului, care a fost complet spart, cum este posibil să existe ceva bun în mine?

Comentariu: Dar am un punct în inimă.

Răspunsul meu: Punctul din inimă nu este considerat ceva „bun”. Nu mă atrage spre lucruri bune. Mă atrage spre plăceri care se află în afara cadrului acelor plăceri care mă îmbracă precum bani, onoare, cunoaștere și așa mai departe. Față de plăceri, ce este bun în asta?

Se numește o simplă atracție către plăceri „bune”? mai mari Omul trăiește, iar o mie de dolari pe lună îi sunt suficienți. Deodată dezvoltă o dorință pentru o sută de mii de dolari pe lună și iese să fure. Sunt atrași de ceva mai mare, și ce dacă? Înseamnă asta că a aspira la ceva mai măreț este bine? Dacă ai un ecran, este bine, dar dacă nu ai unul, este rău.

O dorință mai mare de a primi, în sine, nu se numește bine. Da, este ceva necesar care trebuie dezvăluit pe cale, dar nu-i atribui un plus, ca și cum ar fi pozitiv. Rămâne totuși o întrebare: în ce măsură putem face ceva pozitiv din ea?

O simplă atracție către ceva mai măreț poate fi foarte rea. „Stai și nu faci nimic, este de preferat.” Există multe astfel de zicale. Și ce spunem noi? Rămâi în restricție până când ai un ecran pentru a acționa de dragul dăruirii. Trezește dorința de a primi doar în măsura în care o poți folosi de dragul dăruirii.

Ce înseamnă „bine”? Este o grămadă de dorință de a primi bine? Dacă scopul creației este de a adera la Creator și nu pur și simplu de a sta pe un sac de dorințe care nu au nicio corectare, atunci de ce este bine? Este mai bine să fii parțial în sfințenie decât complet în Klipa; Asta înțeleg eu ca fiind bine, și nu opusul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabash, „Este interzis să auzi un lucru bun de la o persoană rea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 De Lag BaOmer, marcăm plecarea din această lume a marelui cabalist Rabi Şimon Bar Yohai, autorul Cărții Zohar.

El a fost un om cu adevărat excepțional. Revelația pe care a adus-o semnifică dăruirea Cabalei, știința corectării, către întreaga lume.

Omenirea s-a dezvoltat din generație în generație în mijlocul chinurilor nașterii, până când a ajuns la Avraam, care a revelat știința Cabala ca răspuns la criza izbucnită în Babilonul antic.

Ulterior, poporul Israel s-a confruntat cu sclavia în Egipt și exodul din acesta, construirea Primului și celui de-al Doilea Templu și o succesiune de ascensiuni și coborâri. Toate nenorocirile teribile îndurate de acest popor și întreaga istorie a omenirii pot părea o suferință neîncetată. Dar întreaga cale pe care am parcurs-o până la venirea lui Rabi Şimon a fost doar pregătirea noastră pentru corectare.

După distrugerea celui de-al Doilea Templu, poporul Israel a pierdut complet simțirea spiritualităţii și a plecat în exil din aceasta. Apoi am primit un dar din ceruri: sosirea unui om, un înțelept din perioada Templului (Tanna), un cabalist de o statură enormă, care datorită sufletului său special, a inclus toate sufletele anterioare în sine și le-a unit într-unul singur.

Prin urmare, împreună cu studenții săi, a reușit să atingă înălțimi extraordinare: corectarea finală în generația sa.

Baal HaSulam scrie că nu a existat niciodată o realizare mai mare în istorie decât în ​​timpul lui Raşbi și al generației sale, iar ceva similar se poate întâmpla din nou doar la sfârșitul corectării. Ne aflăm acum la acest prag.

„Zohar” este numele luminii care este revelată în GAR al lumii Aţilut, în Keter al său, într-un loc special, în „mintea ascunsă” a sistemului de Arich Anpin. Rabi Şimon a fost unic prin faptul că a fost capabil să conecteze un nivel spiritual atât de exaltat cu lumea noastră fizică.

Prin realizarea sa, el se afla la nivelul corectării finale, așa cum fusese înainte de distrugerea Templelor, și în același timp în viața materială obișnuită, el a existat după distrugerea celui de-al Doilea Templu și căderea completă a oamenilor, de la înălțimea iubirii frățești în ura nefondată, care a făcut să dispară orice simțire a spiritualităţii.

Pentru că a unit în interiorul său acești doi poli extrem de îndepărtați, el a putut să scrie această carte, adică să facă revelația.

Iar fără această carte, noi nu am avea nicio posibilitate să ne corectăm sufletele și să atragem lumina care se întoarce la sursă.

[13674]
Dintr-o prelegere pentru sărbătoarea de Lag BaOmer, 01.05.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Legea” înseamnă că este mai presus de rațiune, iar intenția se referă la credință, iar prin credința mai presus de rațiune el devine Israel. În schimb, înainte de a fi răsplătit cu credință mai presus de rațiune, el este considerat doar ca „un mineral sacru”, numit „țărână” (Rabaş, „Care este diferența dintre lege și judecată în muncă?”).

În acest articol, Rabaş descrie două stări în munca noastră. Prima stare se numește „lege”, definită de condiții fără de care este imposibil să intri în spiritualitate. Acestea sunt ceea ce numim Miţva (poruncă), Emuna (credință), Ţdaka (dăruire caritate,) și Malchut Şamaim (Împărăția Cerurilor).

La început, aceste condiții sunt acceptate de noi ca „un bou la jug și un măgar la povară”, deoarece omul nu simte niciun gust sau bucurie în muncă, ci doar greutate și senzații neplăcute. A lucra împotriva dorinței de a primi este foarte dificil, și cel mai important, nu vedem ce facem sau în ce scop. Totul se întâmplă așa pentru că trebuie să ieșim din dorința de a primi.

Toate eforturile noastre sunt lipsite de gust, conștientizare și sens aparent și sunt efectuate „deasupra rațiunii”, literalmente prin constrângere, astfel încât să nu simțim nicio plăcere spirituală care ne-ar putea tenta și ne-ar putea îndepărta de punctul nostru actual, către Klipot  (coji sau forțe ale impurității) mai degrabă decât în ​​​​sfințenie. Cu alte cuvinte, astfel încât să nu dorim spiritualitatea pentru plăcerea personală mai intens decât în ​​timpul trezirii inițiale de Sus.

Pentru a ne împiedica să căutăm să atingem spiritualitatea „de dragul plăcerii personale”, ni se arată (sau ni se face să simțim) ca și cum nu ar exista deloc savoare în ea. Dar dacă totuși doriți să vă apropiați de ea, atunci încercați să o faceți fără nicio simţire de gust sau bucurie. Cum? Conform legii credinței deasupra rațiunii.

Ce este această lege? Pentru Malchut, care este în întregime dorința de a primi, este necesar să se stabilească condiții în care această dorință să nu mai funcționeze în modul său obișnuit, ci să îndeplinească acțiuni fără a primi o recompensă, precum „un bou la jug și un măgar la povară”.

Cum poate omul să lucreze împotriva propriei naturi? Dacă am fi capabili să facem acest lucru, atunci am putea deja să intrăm în natura spirituală și să începem a doua parte a muncii, numită revelarea luminilor, bucuriei și primelor nouă Sfirot care sunt deasupra lui Malchut. Este necesară forță pentru a îndeplini aceste legi în Malchut și numai după aceea pentru a atinge împlinirea Torei.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În contrast cu punctul din inimă, crește și „Aviut” (grosimea, asprimea) dorinței de a primi?

Răspuns: În mod natural, Aviut al dorinței de a primi crește opus punctului din inimă. Inițial, te conectezi cu acest punct, în timp ce Aviut, forța dorinței, este încă ascunsă.

Totuși, când începi să simți împlinirea în acest punct, omul care îți dezvăluie măreția Creatorului, apare întrebarea cum să gestionezi măreția Lui. Ai nevoie de el de dragul bucuriei personale și al confortului, sau îl privești ca pe un mijloc pentru o avansare ulterioară, în care închizi ochii și alegi să nu vezi măreția Lui, ci să o folosești exclusiv pentru o avansare spirituală ulterioară?

Dacă după ce primești inspirație nu te duci la grup cu ea, ci doar te umpli și te bucuri de ea, atunci imediat se dezvăluie un gol în Kliul tău. Un fenomen similar apare ori de câte ori ne umplem de dragul de a primi. Am primit ceea ce mi-am dorit cu tărie, dar mă regăsesc din nou gol; aerul a scăpat și sunt din nou gol.

Același lucru pare să ți se întâmple și în spiritualitate și începi să simți golul și mai mult decât înainte: ți-ai extins Kliul, l-ai umplut cu conștientizarea Creatorului, doar pentru a te trezi golit de această vastă conștientizare nou descoperită. „Niciodată nu m-am simțit atât de gol, niciodată nu am suferit atât de intens! Ăsta este progresul spiritual?” te întrebi. „Aceasta este Tora și aceasta este răsplata?” Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu ai observat acel moment critic, când ai început să obții plăcere din starea ta, în loc să o folosești eficient pentru a-ți continua progresul. A învăța să discerni acest lucru este un proces foarte lung, dificil și complicat. Pe măsură ce înveți, devii în cele din urmă sensibil la acest punct.

După stabilirea contactului cu Creatorul, omul se află literalmente la apogeul înțelegerii a ceea ce face cu această conexiune, fie că o folosește în propriul beneficiu, fie că își canalizează cu adevărat fiecare trezire, fiecare ascensiune și toată puterea pe care a primit-o, în progresul ulterior, pentru a dobândi în cele din urmă intenția de a-I face pe plac Creatorului. Practic, de-a lungul călătoriei noastre în întuneric, studiem cum să simțim acest punct.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca noastră trece prin etapele credinței (Emuna) și ale milei (Ţdaka), care au ca rezultat transformarea naturii noastre în Împărăția Cerurilor (Malchut Şamaim). Malchut, peste care se întind Cerurile (primele nouă Sfirot), le susține literalmente și devine un fel de fundație pentru ele. Bazându-se pe această fundație, omul avansează și atinge treptat corespondența cu primele nouă Sfirot.

În acest proces, omul nu numai că se abține de la a-și folosi proprietățile egoiste naturale, dar începe să-și alinieze Malchut cu Împărăția Cerurilor, astfel încât dorințele sale să servească intenţiei de a oferi încântare Creatorului și de a deveni, conform proprietăților Sale, primele nouă Sfirot.

Apoi, omul dezvăluie un  Kli (vas) de primire de dragul dăruirii, unde lumina cunoscută sub numele de Tora vine să domnească. Simţirea luminii superioare din primele nouă Sfirot, adică în Malchut, care a devenit similară cu calitățile Creatorului, se numește bucurie. Astfel, din lege, din Malchut, se ajunge la judecată.

Prin urmare, este scris că este interzis unui idolatru să studieze Tora. Atât timp cât omul este idolatru, intenția sa este să primească pentru sine. El nu poate atinge încă primele nouă Sfirot, deoarece prin însăși natura sa, nu le corespunde. De aceea este numit idolatru.

Interzis înseamnă imposibil. Atât timp cât omul rămâne închis în limitele lui Malchut și prin urmare este incapabil să-i îndeplinească preceptele, adică să atingă similaritatea cu primele nouă Sfirot, Tora nu poate exista în ele – lumina nu le poate pătrunde.

Numai după ce omul devine „Israel” (Yaşar Kel – direct către Creator) și dobândește intenția de dragul dăruirii, atât în ​​îndeplinirea legilor, cât și în cadrul primelor nouă Sfirot, este plin de lumină. Drept urmare, omul se aliniază cu Creatorul și aderă pe deplin la El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vor poseda oamenii viitorului o minte mai puternică?

Răspuns: Oamenii viitorului vor avea sentimente și un intelect mai puternice, instrumente mai dezvoltate pentru a percepe realitatea de astăzi, precum și motivele pentru a trece de la aceasta la o nouă formă de percepţie.

Nu este vorba despre o simplă creștere a inteligenței; nu vorbim despre mintea materială. Vom începe să dobândim o „minte integrală” conectându-ne unii cu alții emoțional și intelectual. Vom simți că există un sistem în care suntem cu toții incluși prin gândurile și inimile noastre.

Acest sistem este singurul lucru care există cu adevărat. Lumea materială în care credem acum că existăm va dispărea din percepția noastră. Vom descoperi brusc că materia nu există, ci doar unde.

Și atunci vom înceta să percepem chiar și undele și vom realiza că în spatele lor stă o forță, nu una fizică ce poate fi detectată de instrumente mecanice sau electrice, ci o forță spirituală. Această forță spirituală poate fi percepută doar dacă ne aflăm în același sistem cu acesta.

O astfel de tranziție de la dezvoltarea evolutivă pasivă sub influența forțelor naturale la una activă, în care noi înșine ne guvernăm dezvoltarea, este posibilă doar prin știința Cabala, care explică omului cum să se ridice la următorul nivel de dezvoltare.

Prin conexiunea noastră, creăm o singură forță măreață, în ciuda micimii și egoismului forțelor personale ale fiecărui individ. Dacă aspirăm măcar în potențial să ne unim pentru a crea o nouă stare între noi și a deveni ca un singur om cu o singură inimă, atunci mințile și dorințele noastre se vor uni.

Din toate dorințele noastre va apărea o singură dorință, dar nu va fi egoistă. Pentru a ne uni, va trebui să rupem abordarea egoistă care ne face pe fiecare dintre noi opus celorlalți.

Și când mințile noastre se unesc, această minte comună dobândește și o nouă calitate, altruistă în loc de egoistă. Astfel, ne ridicăm la un nou nivel de conexiune și devenim ca un singur om cu o singură inimă, o singură dorință și o singură minte.

În acest fel, vedem că toate formele anterioare (natura minerală, plantele, animalele și oamenii) nu au fost niciodată cu adevărat materiale sau fizice. Ele apăreau așa doar în percepția noastră; în realitate, erau doar forțe.

Fizica modernă afirmă, de asemenea, că toată realitatea este forță. Și începem să vedem realitatea ca fiind legătura dintre două forțe: forța Creatorului și forța creației.

Din KabTV, emisiunea „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12.12.2017

Filed under: Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că creația este o forță psihologică, iar Creatorul este o forță spirituală?

Răspuns: Nu vreau să folosesc definiții precum „psihologic”, „spiritual”, „material” și așa mai departe. Ce înseamnă psihologic sau nu? Este atitudinea unui om. O poți numi psihologică, dar aceasta nu este psihologie umană. Vezi lumea dintr-o altă perspectivă, în funcție de măsura în care tu însuți ești în intenţie de dragul de a dărui.

Cum poți vedea un taximetrist, care se străduiește să câștige de la ceilalți, ca pe cineva care îi ajută pe toți cu iubire, dacă nu ai viziunea corespunzătoare? Nu-l vei vedea așa, pentru că ceea ce descopri în realitate corespunde propriilor tale calități. Schimbă-te pe tine însuți și lumea se va schimba. Nu cere ca lumea să se schimbe dacă tu nu te schimbi. Asta nu se va întâmpla niciodată!

Concluzia este simplă: lucrează la îmbunătățirea ta și atunci totul se va schimba. Lumea depinde doar de propria ta schimbare, nu de schimbarea altora. Vei descoperi că ei nu au nevoie să se schimbe deloc.

Întreaga lume este în corectare finală, întreaga lume! Și abia acum dezvălui asta: „Imaginați-vă, eu nu știam! Nici ei nu știu, dar eu știu deja!”

În articolul „Două stări” din cartea „Şamati”, Baal HaSulam scrie despre asta: atunci omul vede că sfânta Şchina este îmbrăcată în întreaga lume și toată lumea este angajată în dăruire și există într-o stare de nemişcare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→