Întrebare: În ce fel diferă intenţia de dragul de a dărui de o intenție de dragul de a primi?

Răspuns: Intenția de dragul dăruirii și intenția de dragul primirii modifică doar importanța a ceea ce impresionează cel mai mult omul. De aceea, Baal HaSulam scrie că diferența dintre a lucra pentru tine însuți și de dragul dăruirii este pur psihologică. În spiritualitate, „psihologia” este un cuvânt rudimentar, deoarece aici vorbim despre schimbare la nivel animal.

Cu toate acestea, omul trebuie să lucreze la acest aspect, deoarece există avantaje ale importanței unuia sau altuia. Dacă Creatorul este important pentru mine acum și toți cei din jurul meu vorbesc despre asta, atunci indiferent câte mii de lucruri diferite mi se oferă care anterior mi se păreau neimportante, nu va ajuta. Aș fi putut să-mi dedic viața acestui lucru sau aș fi putut alege să nu o fac.

Deci, care este diferența? În toate celelalte lucruri, cu excepția celor care Îl privesc pe Creator, corpul meu mă va susține. Dar în ceea ce-L privește pe Creator, corpul se va comporta întotdeauna ca Faraonul. Și dacă mă îndrept cu adevărat spre conexiunea cu Creatorul, atunci, de la început până la sfârșit am nevoie de Creator să mă ajute să construiesc o conexiune cu El, în timp ce alte lucruri le pot realiza singur, fără ajutorul și sprijinul Lui. Grupul și eu, acționând împreună, putem oferi acest lucru pentru mine.

În tot ceea ce fac în viață, Creatorul trebuie să fie partenerul meu, sursa mea de putere, scopul, motivul, forța care îmi dă putere. Dacă această secvență lipsește, atunci este definită ca o acțiune materială.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când un om stă pe stradă cărând o povară grea și le cere trecătorilor să-l ajute să ridice sacul pe spate, toți îi spun că nu au timp.

Dar dacă omul cară un sac greu în spate și sacul se clatină și este pe cale să cadă la pământ, iar oamenii trec pe lângă el, și el le cere ajutorul pentru a-și pune sacul pe spate astfel încât să nu cadă, vedem că în acel moment, când sacul este pe cale să-i cadă de pe spate, nimeni nu-i va spune: „Nu am timp; roagă pe altcineva să te ajute”. Mai degrabă, primul de lângă el îl va ajuta imediat (Rabaş, “Moise a plecat”).

Întrebare: Ce îl determină pe un trecător să se grăbească să ajute omul care cară o povară grea?

Răspuns: Exemplul poverii pe care îl dă Rabaş este foarte clar pentru cel care intenționează să umble cu credinţă mai presus de raţiune. Mai presus de rațiune înseamnă că nu închid ochii la obstacole și chiar mă bucur că acestea vin. Chiar dacă nu simt așa, înțeleg cu mintea mea că în cele din urmă, va fi în beneficiul meu.

Când Creatorul trimite un obstacol, El îmi arată exact punctul în care pot găsi o conexiune cu El. Trebuie doar să încep să lucrez cu acest obstacol, și în ciuda lui, să mă străduiesc constant să mă conectez cu El.

La început, încerc să mă conectez cu El folosindu-mi propria putere. Apoi văd că nu sunt capabil să fac acest lucru; am nevoie de corectarea lui Hesed.

După această corectare, vreau să ajung la o stare în care sunt conectat cu El și conectat cu obstacolul. Nu numai că obstacolul nu mă mai deranjează sau nu mă deconectează de El, dar vreau deja să-l folosesc pentru a primi de dragul dăruirii, astfel încât să conducă la o conexiune și mai mare decât înainte de a apărea. Și apoi cer ajutorul Lui.

Dar până când omul nu crede că povara sa este pe cale să cadă, și că nu mai poate rezista obstacolului care îl deconectează de la conexiunea cu Cel Superior, Creatorul nu îl va ajuta. Este aşa, că omul nu are Kli pentru a primi ajutor și nu poate folosi în mod corespunzător obstacolul.

Starea în care el se teme că povara îi va cădea de pe umeri și strigă, este o stare foarte bună. Pentru aceasta, sunt necesari mai mulți factori: povara trebuie să fie foarte grea și trebuie ca omul să se teamă foarte tare să o scape. Deși corpului său nu-i pasă dacă ea cade sau nu, pentru a atinge scopul este crucial. Omul înțelege că dacă povara cade, el nu se va putea conecta cu Creatorul.

Adică, în primul rând omul trebuie să se înarmeze cu un sentiment al măreției Creatorului; acest lucru trebuie să fie extrem de important pentru el. Toți acești factori creează o stare numită „a sta în mijlocul străzii și a striga: «Ajutor!»”.

Astfel, din ceea ce pare o situație simplă (și ce dacă sacul îi cade de pe umeri, ce s-ar întâmpla?), omul o transformă în cea mai importantă chestiune din viață. Atunci vine cu adevărat salvarea; el primește ajutor.

Mai mult, i se dă sentimentul că nu este important, nu este înfricoșător. El trebuie să crească importanța conexiunii cu Creatorul de la zero până la punctul în care nimic nu este mai important decât aceasta, iar dacă povara cade, ar fi o catastrofă. Atunci povara devine mijlocul prin care poate ajunge la locul dorit.

Cine are nevoie de această povară? Adevărul este că dorința de a primi a fost creată tocmai pentru a construi o conexiune peste ea, pentru a construi un ecran deasupra ei și a stabili cuplarea prin lovirea (Zivug de Hakaa) cu lumina.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să alegi un partener cabalist?

Răspuns: Partenerul unui om este Creatorul. Cu El trebuie să atingem unitatea, adeziunea completă. Asta este tot. Acesta este partenerul. Orice altceva este doar un mijloc pentru atingerea acestui scop.

Toți colegii studenți, prietenii, servesc drept ceea ce s-ar putea numi „martori ai adeziunii tale la Creator”; Ei sunt cei care îți asigură contactul cu El.

Întrebare: Vorbiţi acum despre prieteni. Dar o femeie? Joacă ea vreun rol în asta?

Răspuns: O femeie trebuie să înțeleagă munca ta, importanța ei și nu trebuie să o împiedice.

Întrebare: Nu este ea femeia spirituală cu care pot avansa?

Răspuns: Nu ar trebui să te gândești la o „femeie spirituală”. Partenerul tău spiritual este grupul.

Iar o soție, este de dorit ca ea să te înțeleagă, ca ea însăși să aspire la asta și să nu te împiedice, deși și tulburările pot fi un ajutor pe parcurs.

Comentariu: Acum vorbiţi despre o femeie ca despre un element perturbator. Dar recent aţi spus că este un element foarte important.

Răspunsul meu: Am spus că trebuie să alegi o soție care să-ți fie apropiată și similară în înțelegerea vieții de familie, mai degrabă, decât pe cineva care urmărește un stil de viață și obiective pământești complet în contradicție cu ale tale.

Știm că baza dezvoltării spirituale este asemănarea voastră, aspirațiile comune, mentalitatea comună și limbajul comun. Asemănarea în familiile părinților tăi este deja o garanție că în viitor va exista o înțelegere reciprocă, mai degrabă decât dezacorduri, deoarece cu toții suntem atrași de acele valori pe care le-am primit în educația noastră.

În plus, este necesară asemănarea în scopul spiritual, scopul care ne umple viața și provine din înțelegerea spirituală a stării. O stare spirituală constă dintr-un vas și o umplere.

Vasul este tot ceea ce îmi este familiar, ceea ce înțeleg ca viață, adică condițiile existente, valorile și obiceiurile pământești. Umplerea este aceea cu care vreau să-mi umplu viața, astfel încât toate acestea să se potrivească mai mult sau mai puțin atât ei, cât și mie. Atunci totul va fi bine.

În plus, trebuie să ne uităm la mediul în care ne aflăm, astfel încât să fie potrivit pentru amândoi. Nu pot găsi un partener potrivit și apoi să merg undeva în Asia și să mă alătur unui grup asiatic. Și acest lucru trebuie să fie mai mult sau mai puțin potrivit pentru noi, astfel încât omul să nu simtă o contradicție prea mare. Deși în grupurile noastre acest lucru nu este exprimat atât de clar. Astăzi, lumea este foarte apropiată în toate modurile sale de viață.

Trebuie să tindem tocmai spre o astfel de asemănare, și prin ea, spre asemănare cu Creatorul. Atingerea asemănării complete este cel mai confortabil punct.

[355261]
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cuplu spiritual”, 15.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Un comentariu →

Pe măsură ce omul urcă treptele spirituale, coborârile devin mai profunde. Nicio reînnoire spirituală, nicio revelație mai profundă sau ascensiune nu este posibilă fără să fie mai întâi o cădere. Mă detașez de starea mea anterioară și simt că nu am fost niciodată elevat spiritual și nu voi fi niciodată; experimentez întuneric, neputință și frică.

Această frică este declanșată de motive banale, imaginare. Nu mă sperie nici măcar oamenii, ci umbrele, ca un copil mic și speriat, sau ca un animal.

Acest lucru se întâmplă la toate nivelurile spirituale; cu cât te urci mai sus, cu atât ți se arată mai clar că ești mai jos decât toți ceilalți. Toți cei din jur par să fie bine, în timp ce tu suferi de probleme atât de banale încât este chiar jenant să vorbești despre ele, dar în același timp, sunt înfricoșătoare. Este sentimentul unui bebeluș îngrozit, care vrea să se ascundă în brațele mamei sale.

Trebuie să prețuim astfel de stări, să le înțelegem beneficiile și să încercăm să lucrăm cu ele corect. Atunci le vom depăși foarte repede și ne vom întoarce la realizarea că „Nu este nimeni în afară de El, Cel Bun care face binele”, este cel care se joacă cu noi. Și astfel ne unim și prezentăm Lui unitatea ca răspuns la această problem, și prin urmare ne ridicăm deasupra ei.

Apoi problema dispare și apare una nouă, una și mai mică și mai nesemnificativă, dar una care ne înspăimântă și mai mult. Căci cu cât urcarea este mai înaltă, cu atât coborârea este mai adâncă. Acest proces continuă până la corectarea finală; prin ea putem clarifica din ce în ce mai mult adevărata natură a stărilor noastre. Nu există altă modalitate de a înțelege natura noastră.

[225763]
Din Lecția de Pregătire pentru Congresul de Cabala, 26.04.2018

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Credeam că legea milei vine de sus și că totul este susținut de această lege. Credeam că aceasta este principala lege a vieții.

Răspuns: De ce ar fi așa? Mă uit la natura minerală, vegetală și animală și nu văd nicio respectare a unor astfel de legi acolo. Nu, dar oamenii, cu imaginația lor au mâzgălit nenumărate cărți și teorii despre asta. Dar în general, nu.

Cred că cea mai rea trăsătură umană este inventarea unui viitor sau a unei realități înconjurătoare pentru sine, pe baza propriilor dorințe.

Întrebare: Deci acesta este un fel de violență? Omul comite violență împotriva naturii?

Răspuns: Da, și apoi cere de la natură: „Dă-mi asta!”

Comentariu: Cu alte cuvinte, „Ești milostiv și vreau ca toți cei din jurul meu să fie milostivi.”

Răspunsul meu: Da. Dacă am relaționa bine cu natura, nu am cere de la natură, ci ne-am cere nouă înșine atitudinea corectă față de noi înșine, față de ceilalți, față de natură, față de tot. Și atunci, poate am obține un indiciu despre cum există universul și în ce fel ne putem ridica deasupra lui.

Întrebare: Deci, în loc să cer ca universul să fie milostiv cu mine, ar trebui să cer să fiu și eu milostiv cu ceilalți?

Răspuns: Da.

Întrebare: „Milostiv”, am folosit corect cuvântul aici?

Răspuns: Poate fi folosit și așa, da.

Întrebare: Atunci ce ar trebui pus în acest cuvânt dacă ajungem într-adevăr să fim milostivi? Că trebuie să fiu milostiv cu ceilalți, ce ar trebui să investesc în asta?

Răspuns: Trebuie să fac pentru ceilalți toate lucrurile bune și amabile pe care mi le-aș dori mie însumi. Și în niciun caz nu ar trebui să-mi imaginez că mă gândesc că voi primi un fel de recompensă pentru asta. Absolut deloc!

Comentariu: Această a doua parte este foarte dificilă: să nu primesc nimic în schimb.

Răspunsul meu: În aceasta se află, de fapt, întregul scop al primei părți.

Întrebare: Atunci voi ajunge în echilibru cu universul dacă încep să mă mișc în acest fel, așa cum spuneţi?

Răspuns: Dacă da, atunci da. Și atunci nu va exista nici distrugere, nici autodistrugere.

[354306]
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să-mi dau seama în ce stare mă aflu în prezent: linia dreaptă sau linia stângă?

Răspuns: Puteți determina acest lucru prin faptul că simțiți bucurie. Senzația de bucurie ar trebui să însoțească întotdeauna omul. Aceasta este o mare poruncă de a fi mereu într-o stare de bucurie.

Întrebare: Chiar și în timpul dezvăluirii de Hisaron (deficiență/lipsă)?

Răspuns: Da, chiar și în timpul dezvăluirii de Hisaron. Acesta este testul principal.

Omul trebuie să caute deficiențe în împlinire, tocmai pentru a avansa. Aceasta înseamnă că trebuie să fie ghidat constant de principiul: „Scopul acţiunii este în gândul preliminar.”

În primul rând, trebuie să am în fața ochilor rezultatul final pe care doresc să-l obțin: atingerea unei stări complet corectate, uniunea cu Creatorul. Primul meu gând trebuie să fie: Ce trebuie să fac chiar acum pentru a realiza acest lucru?

Dacă avansez în acest mod, atunci abordarea mea este corectă. Pot chiar să caut un Hisaron: ce altceva nu este corectat în mine? Totuși, îl voi căuta din perspectiva acelui punct îndepărtat, corectarea mea finală, întrebând: „Ce pot dezvălui în mine acum care mă va atrage puțin mai aproape de scop?”

[355217]
Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Îmi plac oamenii leneși; ei fac puțin rău lumii.

Întrebare: Deci, nu contribuie cu adevărat mult, dar în același timp nu provoacă niciun rău?

Răspuns: Da. E bine!

Comentariu: Dar asta e un fel de automulțumire completă, ca o mlaștină stagnantă.

Răspunsul meu: Și ce dacă? Ne vom plimba pe o pajiște verde și vom culege niște iarbă.

Întrebare: Un sandviș în buzunar și e de ajuns?

Răspuns: Da. Nu ai nevoie de nimic altceva.

Întrebare: Respiră aerul și lasă natura să-și urmeze cursul. Dar serios? Vă plac de fapt rebelii și revoluționarii.

Răspuns: În interiorul tău! În interiorul tău, fă ​​ce vrei. Orchestrează tot felul de revoluții și războaie, dar fă-o în interiorul tău. Și în orice altceva, lasă natura să trăiască în pace; nu o tulbura.

Mută-te în liniște la țară, cumpără-ți o căsuță în loc de apartamentul tău la oraș și trăiește o viață liniștită cu o soție și copii. De ce altceva are nevoie omul cu adevărat?

Comentariu: Să ajungă la bătrânețe.

Răspunsul meu: Da, să-şi vadă bătrânețea.

Comentariu: Dar la rădăcina tuturor rugăciunilor se află un sentiment inițial de recunoștință, și inevitabil, este urmat de un fel de cerere. Pare imposibil să ai o rugăciune fără o cerere.

Răspunsul meu: Să-ți atingi scopul. Cel mai înalt, cel mai mare scop este să devii egal cu Creatorul!

Comentariu: Nu există pace în asta. Este o stare de mișcare constantă.

Răspunsul meu: Pace interioară! Pentru că sunt absolut sigur că în acest fel voi atinge scopul, deoarece mă predau Creatorului și în aceasta merg cu El. Și El poate face orice vrea. Rămân în pace absolută.

Întrebare: Dar această mișcare către El, nu este o sursă de anxietate constantă, de tremur?

Răspuns: Nu este anxietate. Nici măcar nu există prea mult tremur în ea. Dacă am încredere în El, dacă am credință că sunt în mâinile Lui, atunci sunt ca un prunc în brațele mamei sale. Mă agăț de El, asta este tot, în deplină siguranță, în pace.

Dar de fiecare dată mă verific, astfel încât să pot rămâne în brațele Lui și să mă apropii și mai mult de El, în ciuda egoismului meu, cu o fervoare mai mare. Nu am nevoie de nimic altceva. Sunt deja învăluit în acest cocon, chiar acum.

Așadar, spre ce să tind? De ce să mă compar cu ceilalți și să calculez cine este mai mare, cine este mai bun, cine este superior?

Întrebare: Dar cum rămâne cu egoismul nostru în continuă creștere? Vorbiți despre asta tot timpul.

Răspuns: Asta pentru a avea întotdeauna oportunitatea de a fi în apropiere dinamică de Creator.

[354560]
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce mijloace are loc acumularea potențialului sufletului?

Răspuns: Se întâmplă prin coborâri, momente în care un nou strat egoist este dezvăluit în interiorul omului.

Să presupunem că m-am ridicat cu un metru, doar pentru a fi aruncat cu doi metri în adâncurile egoismului. Apoi urc cu doi metri în calitatea altruismului, dar cad cu trei metri mai adânc în ego și așa mai departe.

Prin aceste coborâri, dobândesc un egoism mai mare, și în acest fel mă pot ridica mai sus, dar niciodată mai sus decât nivelul egoului meu. Dacă aș fi la „minus doi”, m-aș ridica la „plus doi”; „minus trei” la „plus trei”, dar nu mai mult.

De aceea, coborârile sunt atât de importante. Trebuie respectate și chiar prețuite, chiar dacă starea este foarte neplăcută; ele implică o deconectare de la realitate, o lipsă a oricărei forțe etc. Dar pe de altă parte, este foarte benefic; coborârile ne educă.

[235092]
Din Lecția de Cabala în limba rusă, 10.06.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există situații în care dumneavoastră ca profesor, vă aflați în disonanță cu grupul și le spuneți elevilor: „Nu mă înțelegeți”, iar ei răspund că dumneavoastră sunteți cei care nu îi înțelegeți? Ce se realizează prin acest lucru?

Răspuns: Conduce la clarificarea relațiilor. Cum ar putea fi altfel? Așa trebuie să fie. Nimic bun nu vine din ceea ce este deja „bun”; poate ieși doar din ceea ce este dificil sau imperfect.

Comentariu: Deci, așa cum spuneți dumneavoastră, trebuie să puneți presiune asupra lor, la fel cum punem presiune pe un copil pentru a-l ajuta să se dezvolte.

Răspunsul meu: Depinde de ce înțelegeți prin „presiune”. Trebuie să aplicați presiune în mod creativ; abia atunci va ieși ceva. Trebuie să introduceți constant diferite exerciții și mici provocări, nimic prea copleșitor, oferind în același timp ajutor, oferind explicații, dând ghionțuri blânde și alternând continuu între liniile stânga și dreapta.

Cum altfel ar putea fi? Cum ne jucăm cu copiii? Doar așa. Ei înșiși insistă asupra acestui lucru.

Comentariu: Dar îi puneţii constant pe membrii grupului într-o stare de stres, spunându-le că întreaga lume suferă din cauza lor. Și ei strigă: „Deci, ce ar trebui să facem? Spuneți-ne!”

Răspunsul meu: Exact așa, ei vor încerca să caute ceva. Nu le pot spune pur și simplu ce trebuie făcut, pentru că procesul este unul de căutare. Dacă doar le-aș spune, nu ar funcționa; nu ar fi acceptat, definit, simțit sau cu adevărat internalizat.

Întrebare: Dar cu siguranță știţi ce trebuie făcut, nu-i așa? Aveţi un fel de „vaccin” pentru asta? Pur și simplu nu vorbiţi despre asta?

Răspuns: Nu am nimic de genul acesta. Crezi că ascund ceva? Presupui că întelepciunea Cabala poate fi pur și simplu revelată omului și asta este tot? Prin ce senzații ar putea fi ea revelată, dacă omul nu le posedă încă? Prin ce?

Să presupunem că ar trebui să începi să simți unde radio. Dar nu poți. Ce pot face? Dacă aș reduce undele radio la nivelul sunetului sau al luminii, niveluri pe care le puteți percepe, atunci le-ați vedea și le-ați simți.

Dar pentru a percepe undele radio în sine, trebuie să vă ridicați la acel nivel, trebuie să dezvoltați un fel de senzor în interiorul vostru, un receptor care să le perceapă.

[354302]
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Oameni inutili și fără valoare în grup”, 26.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este necesar să ne schimbăm calitățile pentru a-L simți pe Creator?

Răspuns: De exemplu, un câine percepe lumea prin mirosuri. Câinii au o vedere slabă, iar vederea este mai puțin importantă pentru ei. Simțurile mirosului și auzului lor sunt extraordinar de dezvoltate și servesc drept substitut pentru orice altceva. Un câine poate auzi ce a făcut stăpânul său la o sută de metri distanță și aleargă spre el.

În plus, un câine are un simț al mirosului excepțional de dezvoltat. Vedem cum câinii, alergând pe stradă, adulmecă constant ceva. Pentru ei, mirosurile servesc drept hartă a lumii. Prin urmare, dacă vreau să mă apropii de un câine, trebuie să dezvolt același simț al mirosului și al auzului la fel ca el. Atunci ne vom înțelege și vom putea comunica în aceeași limbă.

Și ce-ar fi dacă aș vrea să văd lumea așa cum o vede un șarpe? Șerpii se orientează doar prin senzații termice. Pentru ei nu există nimic altceva: doar căldură sau frig. Dar această senzație este atât de dezvoltată la șarpe încât este suficient pentru ca acesta să simtă întreaga lume așa cum o vedem noi cu ochii noștri.

Ni se pare că dacă vedem cu ochii noștri, nu este nevoie de nimic mai mult. Dar în realitate, există multe fenomene suplimentare în jurul nostru pe care nu le percepem. Prin urmare, nu știm nimic despre ele și ne mulțumim cu ceea ce este necesar pentru existența corpului nostru fizic.

Șarpele este de asemenea, mulțumit doar cu senzațiile sale termice. Dar dacă vreau să mă apropii de un șarpe, atunci trebuie să dezvolt un simț suplimentar – căldura și frigul. Atunci aș putea naviga folosind acel simț, chiar și cu ochii închiși.

Cu alte cuvinte, cu toții percepem conform organelor noastre senzoriale. Creatorul posedă astfel de calități încât pur și simplu trece prin noi; noi nu-L percepem, este la fel ca undele radio care umplu aerul. Trebuie să dezvoltăm un organ special de simțire care va avea calități similare cu cele ale Creatorului.

Dacă vrem să înțelegem un șarpe sau un câine, trebuie să dezvoltăm sensibilitatea la căldură și frig ca un șarpe sau simțul mirosului ca un câine. În același mod, trebuie să dezvoltăm un organ de percepţie similar Creatorului, pentru a-L simți.

[153870]
Din KabTV, Conversația „Viaţă nouă 516 – Înţelepciunea Cabala: Dumnezeu şi eu, Partea a 2-a, 05.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→