Comentariu: Pe măsură ce traversez Mahsom, încep să-L justific pe Creator. Dar văd că oamenii încă se urăsc unii pe alții.

Răspunsul meu: Nu, atunci veți vedea că toată lumea se iubește ca frații.

Comentariu: Aceasta este din partea Creatorului, nu a mea.

Răspunsul meu: Ce înseamnă din partea Creatorului? De exemplu, puteți vedea că un taximetrist care vrea să facă bani încearcă de fapt să-i ajute pe toți și să-i ducă pe toți unde trebuie să meargă și se gândește doar la asta. Faptul că este plătit pentru asta și țipă la toată lumea este pentru că își înțelege greșit starea. Vedeți că este o marionetă, care o face inconștient. Dar execută acte de iubire.

Întrebare: Aceasta este din partea Creatorului, dar cum arată din partea mea?

Răspuns: Aceasta nu este din partea Creatorului. Spuneți că taximetristul nu este conștient de ceea ce face și crede că este condus de dorința de profit.

Dar dacă priviți din cealaltă parte, imaginea arată complet opusă.

Comentariu: Acest lucru nu este clar.

Răspunsul meu: Acest lucru nu este clar, dar este adevărat.

Credeți-mă, lumea arată complet diferit în funcție de atitudinea noastră față de ea, deoarece ea nu există. Este un produs al atitudinii noastre față de ea.

Din  Lectia zilnica de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Lag BaOmer (a 33-a zi a numărătorii de Omer) este celebrată în onoarea lui Rabi Şimon Bar Yohai, autorul Cărţii Zohar, care a decedat în această zi.

În Cartea Zohar, în capitolul „Idra Zuta”, porțiunea „Ha’azinu”, trecerea în neființă a lui Rabi Şimon este descrisă astfel: „Căci acolo Domnul a poruncit binecuvântarea, viața veșnică” (Psalmul 133).

RabiAba a spus: „Rabi Șimon nu a terminat de spus «viață» înainte ca cuvintele sale să se potolească. Și am scris și m-am gândit să mai scriu puțin, dar nu am auzit.

Nu mi-am ridicat capul, căci lumina era mare și nu puteam privi.

Rabi Elazar și Rabi Aba l-au luat de la locul lui de pe patul făcut ca o scară pentru a-l ridica în pat. Toată casa era plină de parfumuri. L-au ridicat în patul său și numai Rabi Elazar și Rabi Aba l-au servit.

După ce patul a părăsit casa, s-a ridicat în aer, iar focul ardea în fața lui. Au auzit o voce: «Intrați și veniți și adunați-vă pentru cinstirea lui Rabi Șimon».

Zoharul folosește descrieri atât de vii pentru că este scris în limba Midraș (alegorie). Dar desigur, nu vorbește despre moartea fizică, ci despre plecarea sufletului, care intră în starea de sfarsitul corectării (Gmar Tikun). De aceea, acesta este un eveniment atât de semnificativ, și de aceea întregul sistem care îi include pe studenții săi, primește o lumină atât de specială.

Nu descrie moartea unei persoane, ci mai degrabă subțierea unui Parţuf spiritual. Mai întâi, lumina intră și îmbracă Parţuful, formând în el Ta’amim, Nekudot, Tagin și Otiot. Îmbrăcarea luminii în Parţuf și plecarea sa fac vasul potrivit pentru utilizare. În acest fel, sufletul lui Rabi Şimon ajunge la acțiunea sa finală, ultimul său grad, sfârșitul colectiv al corectării. Asta ne spune Zoharul.

Toți ceilalți companioni, sufletele care depindeau de el și au ieșit din Parţuful său, care era plin de lumină și acum o elibera, au primit apoi toată lumina care a plecat de la el. Aceștia erau cei care erau atașați de el, conectați la el, care au participat la atragerea luminii și la plecarea acesteia.

Plecarea unui Cabalist înseamnă că toată lumina pe care a atras-o în sufletul său împreună cu studenții săi și a acumulat-o de dragul întregii umanități este acum eliberată și transmisă tuturor celorlalte suflete. Acum, această lumină devine ca o strălucire, o lumină înconjurătoare, pe care o dăruiește altora. Plecarea sa simbolizează acest lucru. transmiterea luminii.

De aceea sărbătorim această zi cu atâta bucurie, pentru că am primit această lumină superioară, numită „Zohar”, care este capabilă să corecteze toate sufletele, să le unească și să le ridice pe fiecare la nivelul Creatorului.

De aceea, această zi este numită Festivalul Luminii, lumina care ne întoarce la sursa noastră, lumina corectării. Fiecare om trebuie să se întrebe: „Folosesc eu cu adevărat această lumină?”

Această lumină ne-a fost dată, dar o folosim și ne realizăm potențialul prin intermediul ei? Asta înseamnă să participi la celebrarea Lag BaOmer.

Din KabTV: Lag BaOmer, 17.05.2011

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Calea Torei este de așa natură încât în fiecare stare, ți se oferă o șansă (prin diverse mijloace, cum ar fi  grupul, cărțile și studiul) de a avansa spre recunoașterea răului. Prin studiu, atragi asupra ta „seducția sfințeniei”.

Începi să simți cel puțin puțin, că există așa ceva precum dăruirea. Din aceasta, simți că te scufunzi din ce în ce mai adânc în sclavie, în Egipt. De aceea se spune că, cu cât fiii lui Israel au stat mai mult în Egipt, cu atât se simțeau mai mult înrobiți.

În cele din urmă, ajungi la o stare în care decalajul (tensiunea) dintre acea „atracție a sfințeniei” pe care ai primit-o de Sus și starea ta actuală, calitățile tale reale, devine atât de mare încât simți că trebuie să scapi de această stare cu orice preț. Vrei să fugi de ea, dar nu știi cum.

De ce a aranjat Creatorul acest sentiment de contradicție în tine? Pentru ca, pentru prima dată să te întorci către El și să stabilești o conexiune cu El. Fiii lui Israel nu au vrut o conexiune cu Creatorul. Chiar și la dăruirea Torei, ei nu au aspirat să se adreseze direct Creatorului; în schimb i-au cerut lui Moise să vorbească cu Creatorul și apoi să transmită ceea ce li s-a spus.

Nevoia de conexiune cu Creatorul nu este inerentă naturii umane, deoarece o astfel de conexiune impune omului obligații și el le simte împovărătoare. Ea vine doar prin lumina care coboară asupra omului în timpul studiului.

Această lumină determină următoarea stare, tensiunea, măsura recunoașterii răului. Omul nu își poate părăsi singur starea, dar lumina îi dă puterea de a se adresa Creatorului cu o cerere. Nu există alte mijloace.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art. 14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce grupul nostru, care depune eforturi extraordinare în studiu și în tot ceea ce este posibil, încă nu este la nivelul care aparent, corespunde eforturilor sale?

Răspuns: Eu privesc lucrurile complet diferit.

Existăm într-un sistem numit sufletul lui Adam HaRişon. Suntem o parte a acestui suflet, uniți în toate țările de un singur scop, acela de a conduce mulți oameni, dacă nu pe toți, înainte. Nu avem dreptul să ne concentrăm exclusiv pe noi înșine.

Dacă ceea ce mi se impune în prezent este să conduc câteva milioane de oameni, atunci până când nu voi avea puterea să fac acest lucru, eu, pentru că sunt conectat cu ei, nu voi putea avansa nici măcar un milimetru. Prin urmare, nu ar trebui să verificăm dacă am avansat. Acel milimetru de progres va veni doar atunci când voi avea puterea de a conduce toți acei milioane de oameni, până la ultima persoană. Atunci voi avansa.

Deocamdată, ar trebui să măsurăm progresul prin câtă forță am câștigat pentru a conduce și mai mulți oameni, și apoi chiar mai mulți. Și deși încă nu am avansat nici măcar un milimetru, acumulez constant forță. Acele milioane încep să se trezească; devin capabile să se miște.

Dacă spui: „Unde este progresul? Uite cât efort am investit!”, abordezi acest lucru cu o măsură greșită. Într-adevăr, nu am avansat, dar ceea ce a fost investit a rămas în mine. Am dobândit deja aceste forțe; ele sunt în mine.

Există un număr vast de suflete gata să mi se alăture și ele se alătură. Acesta este tot rezultatul. Pur și simplu nu vrei să-l vezi; te uiți la faptul că încă nu există un progres vizibil. Corect, nu aș spune că există.

Există, dar este extrem de subtil și bineînțeles, nu corespunde nivelului pe care am fi îndreptățiți să-l atingem dacă am acționa singuri. Dar ce se poate face? Nu calculez cum aș avansa dacă aș fi singur. Nu depinde de mine și nu este funcția mea.

Ar trebui pur și simplu să mă retrag pentru a comunica cu Creatorul și asta e tot? Omul nu alege timpul sau starea în care există sau acțiunile pe care trebuie să le îndeplinească.

Într-adevăr, vedem că exact asta se întâmplă: în fiecare zi, zeci, dacă nu sute de oameni din întreaga lume ni se alătură. Lumea se îndreaptă spre o stare în care vom vedea în curând poziția colectivă pe care oamenii o adoptă și atitudinea față de viață pe care o îmbrățișează; toate acestea vor deveni clare. În câțiva ani, veți vedea cum toată lumea vă înțelege deja, chiar dacă nu ați făcut nimic pentru asta. Desigur, nu este vorba că nu ați făcut nimic; vă investiți eforturile astăzi și cumva, acestea ajung la ei. Acesta este rezultatul tangibil al eforturilor noastre.

Așadar, nu încerc să evaluez progresul nostru examinând un sector izolat și minuscule; este imposibil să măsurăm acest lucru în acest fel. Pe de altă parte trebuie să fim sensibili la el; nu trebuie să cădem în disperare din cauza faptului că aparent, stăm pe loc. Nu stăm pe loc. Faptul că voi continuați să publicați cărți, să produceți filme, să susțineți lecții și prelegeri și să organizați mai multe grupuri – toate acestea au un efect.

Cu toate acestea, nu putem măsura nivelul spiritual care ne este destinat, deoarece până când nu vom fi ghidat un număr specific de oameni din comunitatea globală, până când nu vom fi adunat o anumită masă critică, nu vom putea să ne ridicăm la acel plan superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încotro va merge evoluția în continuare? Există semne că se inversează și că degradarea se instalează. Unii cred că omul a atins deja limita evoluției sale materiale și va continua să se dezvolte în principal în domeniile cultural și social. Ce fel de viitor ne așteaptă?

Răspuns: Este adevărat; dezvoltarea umană trece la un nou nivel, unul care transcende tărâmurile fiziologice și materiale. Forțele evolutive care ne-au adus la starea noastră actuală ne-au împins constant spre forme din ce în ce mai avansate.

Acum ne aflăm în pragul unei forme noi, avansate, pe care încă nu o putem discerne. Aceasta implică trecerea de la existența definită de simțirea materiei, adică lumea minerală, vegetală, animală și umană în care existăm în prezent, la lumea forțelor.

Aceasta este o lume guvernată de o forță care controlează percepţia noastră asupra realității. În această lume, materia ca atare nu există deloc; există doar o forță care ne prezintă diferitele sale niveluri sub această înfățișare specifică. Ni se pare că observăm materie minerală, plante, animale și oameni, dar toate acestea sunt doar simțirile noastre ale forței universale a naturii care își atrage diversele atribute în noi.

În realitate, nu există nimic în fața noastră în afară de această forță care proiectează un „film” special în interiorul nostru. O percepem prin forme care ne ajută să o înțelegem. În esență, există o singură forță de dăruire care afectează forța generală a creației, forța de primire.

Întreaga dezvoltare umană modernă – tehnologică, culturală, educațională și toată miasma lumii moderne – este concepută tocmai pentru a ne conduce la sentimentul că acționăm într-o lume a forțelor, nu a formelor materiale.

Vom înțelege și vom simți că întreaga lume se construiește în noi. Noi doar captăm un fel de „unde”, la fel cum un computer captează un semnal Wi-Fi și construiește din ele o imagine în care existăm.

Omenirea se află în pragul unei tranziții momentane către o nouă eră. Au existat multe tranziții bruște de la o eră la alta de-a lungul istoriei, dar nu a existat niciodată una atât de revoluționară ca aceasta. Acest salt are loc în percepția noastră, în cadrul unei evoluții prin care trecem prin propria noastră alegere conștientă. Nu mai suntem doar un material în mâinile unui sculptor; participăm activ la propria noastră dezvoltare.

Această nouă evoluție prin care suntem destinați să trecem nu poate fi realizată fără participarea noastră activă. Depinde în întregime de noi când va avea loc această tranziție. Și dacă nu reușim să facem noi înșine acest pas, forțele naturii ne vor obliga să o facem, ca o bășică care s-a maturizat și este sortită să explodeze.

De aceea, simțim în prezent o presiune atât de intensă din partea naturii, care ne obligă să acceptăm această misiune, să înțelegem și să simțim unde ne aflăm și care ar trebui să fie forma noastră viitoare, pe care trebuie să o realizăm singuri.

Din KabTV, emisiunea „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→