Întrebare: Cum poate omul să învețe să simtă punctul de contact cu Creatorul și să-l folosească pentru bine în timp ce se află într-un grup?

Răspuns: A folosi punctul de contact cu Creatorul pentru rău înseamnă că încep să mă bucur de el pentru mine. În momentul în care încep să mă bucur de el, mi se permite imediat să simt: „Cât de minunat este acest lucru; merită să mă implic în spiritualitate. Acum sunt mai bun decât oricine altcineva din lume. Mă simt bine și confortabil cu toată lumea, simțirile sunt uimitoare!” Și apoi, devin gol.

Ce ar trebui să fac în schimb când descopăr acest punct? Trebuie să construiesc tot felul de sisteme în jurul meu în avans, care să mă ajute să mă ridic în viitor. Dar chiar acum, ar trebui să-mi canalizez tot entuziasmul și inspirația în progres.

Întrebare: Când sunt inspirat, transmit acea energie grupului, dar când nu am nimic de oferit, poate asta să-i facă rău?

Răspuns: Când ai ceva de oferit, îl oferi grupului. De asemenea, când ești plin de inspirație, este un moment bun să studiezi mai mult. Atunci vei înțelege mai bine ceea ce înveți, te vei conecta mai profund cu cărțile, vei observa lucruri pe care nu le-ai văzut înainte și vei dezvolta un fel de conexiune cu spiritualitatea.

Dar când cazi din nou, nereușind să menții conexiunea în punctul de contact cu Creatorul, chiar în vârful alegerii tale, și incapabil să o folosești de dragul dăruirii, vei vedea că grupul este într-adevăr capabil să te susțină într-o stare de gol cauzată de utilizarea greșită a entuziasmului și inspirației care ți-au venit. Se poate întâmpla în ambele sensuri. Cu toate acestea, din fiecare stare trebuie să învăţăm o lecție.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Grupul ar trebui să-mi ofere întotdeauna puterea, pe calea către obiectivele pe care le-am ales să le ating.

Trebuie să mi se spună constant: „Ascultă, îți vom spune ceva acum! Sunt oameni printre noi care au realizat deja acest lucru, și știți, este atât de minunat, atât de minunat!” Și apoi, credeți-mă, toată lumea va alerga acolo și vom realiza cu toții acest lucru împreună.

Am ocazia să evaluez măsura în care obiectivul meu corespunde Creatorului. La fiecare nivel, există stări în care simți că ești mai conectat cu El. În plus, dacă nu pot deveni conștient de mine însumi în raport cu scopul, atunci pot deveni conștient de egoismul crescător din mine, sau de alte stări negative. Aceasta este de asemenea, o pregătire, o parte a drumului nostru.

Dacă nu sunt atent la sentimentele mele, indiferent dacă mă simt bine sau rău, ci le examinez ca un fel de observator extern, atunci pot spune dacă avansez cu adevărat sau nu, indiferent dacă aceste lucruri sunt negative sau pozitive.

Problema este că drumul spiritual este un drum al simţirilor, iar sentimentele închid mintea. Omul poate spune doar că se simte rău și asta este tot. Dar acesta nu este un test, nu este o evaluare, nu este o cercetare. Indiferent cât de inteligent ar fi, dacă îi luați acum două sute de grame de plăcere, el, în ciuda întregii sale înțelepciuni, nu va putea face nimic. Deci problema nu este în a măsura cât de mult corespunde scopul nostru Creatorului, ci în a-l putea îndeplini.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că dacă omul nu trece în lumea spirituală în această viață, atunci o va face în următoarea. Dar cu siguranță aceasta este o pierdere de timp.

Răspunsul meu: Și ce poți face în privința asta? O pierdere de timp. Și ce dacă? Când mă uit la copiii mei, la părinții mei sau la alte persoane dragi, desigur, ei vor trebui să se întoarcă din nou în această lume. Dar sunt eu însumi în corectare completă? Nu, nu sunt. Ne vom revedea și noi. Nu mi-am terminat încă toate corectările.

Întrebare: Credeţi că nu veţi fi cabalist în următoarea încarnare, ci pur și simplu un om obișnuit?

Răspuns: Nu știu. Și poate mă voi naște ca propriul meu nepot.

Întrebare: Vă este teamă că ar trebui să vă schimbaţi actuala viață?

Răspuns: Dacă mi-ar fi teamă de ceea ce face Creatorul , nu aș fi cine sunt.

Întrebare: Nici măcar nu vă e teamă că vă veţi pierde simțirea spirituală actuală?

Răspuns: Ei bine, lasă-o să dispară! Acest lucru este în întregime în puterea Lui. Ar putea să-mi ia toate acestea chiar și acum.

Îți imaginezi că puterea mea, poziția mea sau alte mijloace personale mă mențin în starea în care mă aflu acum? Doar lumina superioară m-a ridicat puțin și mă susține.

Întrebare: Cum se poate face un contract cu lumina superioară?

Răspuns: „Tu fă asta pentru mine, eu fac aia pentru tine”? „Păstrează-mi un loc”? În spiritualitate, acest lucru nu se poate.

Dimpotrivă, mă predau complet puterii acestei forțe și numai în acest fel primesc posibilitatea de a fi în contact cu ea. Vreau ca ea să domnească în mine pentru ca eu să devin o parte din ea și ca ea să devină o parte din mine.

Și ce altceva posed eu în afară de capacitatea de a mă anula, și prin urmare, de a dobândi toate calitățile Creatorului?

Comentariu: Nu știu. Aveţi o percepție diferită; prin urmare, faceţi calcule diferite.

Răspunsul meu: Omul trebuie într-adevăr să facă un calcul. Ce există în noi în afară de prostie, aroganță și dorința de a domina? De ce ar trebui să prețuiesc ceea ce este în mine? Ce este în mine care ar merita păstrat?

După ce încep să mă examinez, văd că nu există absolut nimic, cu excepția unui singur lucru – acea scânteie care îmi spune că totul trebuie schimbat. Această scânteie este cea pe care o prețuiesc profund. Totul în mine este imperfect.

Și nu simt nicio rușine. Prin urmare, nu ascund nimic, nu încerc să fiu bun, amabil, corectat sau frumos în ochii celorlalți. În realitate, cine sunt eu? Sunt chiar mai rău decât alții, pentru că văd mai mult în mine datorită influenței luminii superioare. Și nu este că acest lucru este plăcut pentru mine. Ceea ce este plăcut pentru mine este că acest lucru este dezvăluit și că pot înlocui calitățile mele cu unele opuse.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cicluri ale vieții…”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un cabalist absoarbe bolile tuturor oamenilor în sine și le corectează în interiorul său, atunci unde este bucuria vieții sale?

Răspuns: Nu vă puteți imagina câtă bucurie este aceasta pentru el, pentru că prin aceasta, el corectează multe. El nu suferă pur și simplu ca un omuleț din lumea noastră care nu cunoaște cauza, motivul sau scopul suferinței sale, prin care suferința trece pur și simplu pe măsură ce avansează mecanic. Un cabalist face acest lucru conștient; el simte aceste suferințe, înțelege sursa lor și le corectează. În interior, el este fericit.

Întrebare: Deci toți cabaliștii care au murit tragic au fost fericiți?

Răspuns: Da, fără îndoială. Învățătorul meu a murit în brațele mele. Ideea este că toate aceste suferințe vin la nivelul lumii noastre sub forma a tot felul de boli. Boala își urmează cursul de la sine, ca în orice corp viu, iar el corectează lumea prin atitudinea sa față de sursă, față de Creator, față de lumină, ridicându-se deasupra acestora.

El nu devine sănătos și asta nici nu îl face nemuritor. El se îmbolnăvește și moare. Dar în cursul acestei boli și morți, el efectuează corectări enorme și se percepe ca existând în lumea superioară; asta înseamnă să fii cabalist.

Întrebare: Deci trebuie să treacă prin suferințe?

Răspuns: Nu, în timpul nostru nu este absolut necesar. acest lucru Toate acestea se întâmplau în secolele trecute, când cabaliștii pur și simplu efectuau corectări și astfel pregăteau întreaga umanitate pentru starea sa actuală.

Astăzi ne privim pe noi înșine și lumea într-un mod complet diferit și împreună luăm parte la corectarea generală. Prin urmare, un cabalist nu trebuie să corecteze miliarde de oameni, ci doar să disemineze Cabala și să-i ajute să se corecteze singuri. În acest fel, vom efectua corectări împreună cu ei, într-un singur grup.

Întrebare: Cum s-a schimbat metoda? Dacă mai devreme un om trebuia să sufere…

Răspuns: Acest lucru se întâmpla încă înainte de începutul erei noastre, când egoismul general care se dezvolta în umanitate era la un asemenea nivel încât suferințele în sine împingeau omul spre spiritualitate. Iar acum, acest lucru se poate realiza prin atragerea luminii, prin studiul surselor primare și lucrul în grup. Calea luminii nu este calea suferinței.

Întrebare: Pe de altă parte, omul angajat în Cabala trece prin stări dificile, nu-i așa?

Răspuns: Firește, acestea sunt stări neplăcute. Dar ideea este că nu sunt atât de fizice, cât etice, morale. Este nevoie de muncă serioasă și de nervi puternici aici, deși într-un grup, toate acestea se întâmplă relativ ușor.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Suferințele Cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toți cabaliştii care au atins grade spirituale înalte au suferit de boli grave la sfârșitul vieții lor?

Răspuns: Pentru că suferă de dragul societății și nu pentru ei înșiși.

La urma urmei, în lumea noastră suntem obișnuiți să privim omul ca pe un individ solitar, separat, și prin urmare emitem astfel de judecăți asupra lui: acesta este rău, acela este bun, acesta este cutare, acela este cutare și așa mai departe. Nu luăm în considerare sistemul care înconjoară individul, care suferă transformări alături de el, în interiorul căruia există.

În cazul oamenilor obișnuiți, această perspectivă este de înțeles. Dar un cabalist trece prin toate nu de dragul său. El operează în afara sa, în cadrul societății înconjurătoare și există „în interiorul” acesteia. Prin urmare, calculul pe care îl efectuează este un calcul despre cum să avanseze societatea.

Toate suferințele sale sunt, de asemenea, de dragul societății. Adică, bolile și problemele sale, toate acestea, nu provin din propria sa natură personală, ci pentru că adună toate dorințele societății în sine; El acționează precum Bina, care adună toate aspirațiile de jos, de la Malchut prin Zeir Anpin, și începe să corecteze și să dea naștere la toate acestea. Ca o mamă care suferă atunci când copiii ei sunt bolnavi chiar mai mult decât ei, și poartă povara tuturor la un loc.

Prin urmare, nu putem interpreta suferințele unui cabalist ca o indicație a problemelor sale personale. Acestea nu sunt deloc problemele lui. Uitați-vă la ce s-a întâmplat cu Rabi Akiva și Rabi Şimon și cât de tânăr era ARI când a murit! Cu toate acestea, în timpul nostru totul se schimbă; noi avansăm în masă, deci totul se poate schimba.

Dar în secolele trecute, cabaliștii și-au asumat o mare suferință. Acestea erau suferințe nu pentru credință, nu pentru Dumnezeu, ci pentru umanitate. Un cabalist absoarbe în sine bolile tuturor celorlalți oameni și le corectează în sinea sa, și prin urmare, pentru moment acestea trec prin el. Acest lucru trebuie înțeles. Nu este nimic religios aici!

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Suferințele cabaliștilor”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→