În lumea noastră, sistemul de valori al unui om determină natura specifică a egoismului său. De exemplu, o înclinație pentru plăcerile animalice, cum ar fi cele derivate din sexul opus sau din viața de familie. Sau o înclinație pentru plăcerile umane, cum ar fi banii sau onoarea.

Proporția în care aceste înclinații sunt reprezentate la om depinde și de educație, deoarece aceasta șterge granițele naturale. Dintr-o dată, omul începe să își dorească ceva ce nu și-ar fi dorit niciodată prin natura sa. Este un defect al sistemului nostru parental.

În educația spirituală, se pare că nu cerem nimic de la om; îi dăm doar ideea că spiritualitatea este mai importantă decât corporalitatea. Orice altceva trebuie să cultive în sine, deoarece lumina, influențând Kli-ul, hrănește totul în el.

În funcție de ceea ce are cineva de la naștere, de educația sa și de grupul în care se află, toate acestea împreună îi conferă o atitudine generală față de viață. Apoi alege ceea ce este mai important pentru el; are combustibil pentru cele mai importante lucruri, dar nu și pentru cele mai puțin importante.

Când omul se alătură unui grup care îi poate schimba sistemul de valori sau decide singur că are sens să acționeze într-un fel sau altul, el își poate schimba independent aceste valori în interiorul său.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de conflict există în interiorul unei persoane?

Răspuns: Este unul constant, deoarece o persoană este creată din două dorințe: egoistă și altruistă. Cu toate acestea, o ființă umană adevărată este cea în care există o luptă interioară constantă între bine și rău, una care pune în mod deliberat binele împotriva răului.

Răul se ridică constant, năvălind în sus, dorind totul pentru sine și chiar mai mult. Omul, dacă dorește să se corecteze pe sine, cultivă continuu binele în sine și rămâne constant angajat în această luptă interioară.

Întrebare: Deci răul din mine, egoismul, este întotdeauna acolo; este natura mea?

Răspuns: Da. Și îi ceri Creatorului să-ți dea și o natură bună, astfel încât să poți echilibra aceste două naturi din tine! Ai putea spune: „Îi cer Creatorului să șteargă această natură rea din mine.” Nu! Nu, asta nu este înțelept. Mai degrabă, cere să ți se dea o natură bună și ca aceste două naturi să existe în tine în echilibru, nu una mai mare decât cealaltă și nu ca pozitivul să depășească negativul.

Linia de mijloc dintre ele este o stare minunată! Rămân constant în acest echilibru. Stau pe două picioare deasupra lor. Numai atunci pot simți pe deplin, absolut pe deplin, atât minusul, cât și plusul, iar toată natura este sub mine.

Întrebare: Deci, omul care conține în sine atât propria natură, cât și natura Creatorului? Este acesta un om armonios?

Răspuns: Desigur! Atunci un astfel de om se numește Adam, similar Creatorului, deoarece calitatea sa interioară, cea opusă Creatorului, devine de asemenea, similară Creatorului.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă eu nu simt pe altul, cu adevărat pe altcineva, în afara mea, și nu mă percep în interiorul lui, atunci nu percep lumea deloc.

Întrebare: Deci înseamnă asta că trebuie să mă văd mereu prin altcineva?

Răspuns: Prin altcineva, da.

Întrebare: Și faptul că ne vedem acum ca fiind atât de urâți, de ce este aşa?

Răspuns: Pentru că ne închidem în noi înșine, ne izolăm, ne limităm și nu avem nicio dorință să vedem pe altcineva decât pe noi înșine. Cu alte cuvinte, văd oglinzi peste tot în jurul meu, oglinzi, nimic altceva decât oglinzi. Reflectată în ele nu este nimic altceva decât fața mea, distorsionată, răsucită, plină de contorsiuni și grimase. Nu văd nimic altceva decât asta. „Aceasta” este lumea mea.

Întrebare: Deci, dacă nu las pe nimeni să intre și nu mă aventurez nicăieri afară, înseamnă asta că par hidos? Înseamnă că aceasta, această stare egoistă, este lumea mea? Sunt doar eu, complet singur?

Răspuns: Mă văd doar pe mine însumi.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 7 aprilie 2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot determina că mă aflu în vase de dăruire?

Răspuns: Poți determina că te afli în vase de dăruire doar dacă te raportezi la starea ta din perspectiva credinţei mai presus de raţiune, cu o intenție care se află dincolo de limitele conștiinței tale.

Războaiele spirituale, confuzia și tot felul de contradicții în care omul nu se poate orienta se intensifică întotdeauna în timp, deoarece Sitra Ahra sunt forțele care ne derutează acum și exact prin ele discernem unicitatea și perfecțiunea Creatorului.

Ele devin mai puternice nu în planul acestei lumi, unde Creatorul ne este ascuns de tulburări precum un șef la serviciu, un soț, prieteni sau chiar propria mea confuzie și tulburare interioară. Aceste forțe se prezintă ca și cum Creatorul ar avea o altă formă, diferită de Bunul care face binele, perfectul și eternul.

Alternativ, Sitra Ahra îmi șoptește că se presupune că pot atinge perfecțiunea și eternitatea fără a depăși rațiunea. Cu alte cuvinte, sunt confuz în tot felul de moduri, astfel încât să mă clarific și să dobândesc vase de dăruire.

Ascunderea pe care o avem acum ia o formă diferită, o culoare diferită, dar rămâne sub forma confuziei. Dacă îl vezi pe Creator, și în fața Lui vezi diverse calități, Klipot, înseamnă că analizezi cu propriul tău intelect. Deci, cum te vei ridica la următorul grad?

Confuzia apare întotdeauna deoarece următorul grad, mai dăruitor, mai spiritual, vine la gradul meu actual, și prin urmare, nu este complet perceput de mine.

Întotdeauna trebuie să dobândești vase care sunt superioare gradului tău actual; aceasta se numește deasupra rațiunii, deoarece acestea sunt vase de dăruire mai mare decât în ​​starea ta actuală. Apoi, prin intermediul lor, vei putea efectua o analiză corectă.

Dacă încerci să înțelegi ce se întâmplă cu tine folosind vasele tale actuale, analiza ta va fi întotdeauna incorectă. Ce se întâmplă de fapt? Acum sunt la un anumit nivel; am o dorință de a primi pe care am corectat-o ​​și cu ea vreau să dăruiesc. Am atins un anumit grad și stau în el. Nu contează că aceste forțe vin la mine de sus și că m-am corectat prin efort, cu ajutorul Creatorului. Chiar și acum, în perioada de pregătire, mă aflu la un anumit nivel.

Ceea ce se întâmplă este că mi se dă următorul grad. Mă aflu într-o anumită stare, iar deasupra mea atârnă un grad superior, așa cum este. Cel superior nu se schimbă; El pur și simplu îmi arată imaginea Lui. Și eu trebuie să absorb imaginea Lui, să fiu de acord cu El și să încerc să mă egalez cu El în calități.

El apare opus mie, mai dăruitor, iar eu cad într-un întuneric și mai mare. El este mai mare în dăruire, iar acest lucru mă duce la respingere completă. Dar pentru a începe să fiu de acord cu El, am nevoie nu de vasele mele, ci de vasele Lui. Atunci trebuie să primesc mintea Lui, adică atitudinea Lui față de vasele Sale de dăruire, și numai atunci voi putea fi de acord cu El.

Din Lectia zilnica de Cabala 26/04/26, Rabaș – Art.23, 1987-Pacea după o dispută este mai importantă decât a nu avea deloc dispute

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Susțineți că nu suntem egali unii cu alții și că singura noastră egalitate constă în faptul că aparținem unui sistem guvernat de o Forță unică. Rezultă de aici că egalitatea se realizează doar prin adeziunea la acest sistem?

Răspuns: Egalitatea se realizează prin unificarea noastră unii cu alții, cu ajutorul Forței superioare. Dacă la nivel pământesc, încercăm să impunem artificial egalitatea, ajungem la forme atât de distorsionate de comunism și violență, încât rezultatul nu este decât o ură și o fragmentare teribilă, o împrăștiere în toate direcțiile.

Dar atunci când ne străduim să ne unim prin Forța superioară, vom atinge cu adevărat unitatea care ne va conecta și ne va înălța. Atunci, în dorința noastră comună, fiecare dintre noi îl va simți pe Creator.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Inegal”, 30.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Este scris (Geneza 13: 8-9): „Și Avram a zis lui Lot: ’Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi. Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga’”.

Ar trebui să înțelegem de ce spune „Căci suntem frați”, deoarece nu erau frați.

Zohar (Lech Lecha, Punctul 86) interpretează acest lucru după cum urmează: „’Căci suntem frați’, adică înclinația rea ​​și înclinația bună sunt apropiate una de cealaltă. Una stă în dreapta unei persoane și cealaltă la stânga. Adică, înclinația rea ​​stă la stânga și înclinația bună la dreapta”.” (Rabaş, „Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea”).

Rabaş scrie în acest articol că „este interzis să auzi un lucru bun de la o persoană rea”. De ce? Cum poate exista ceva bun într-o persoană rea? Aparent, este posibil.

Paradoxul inerent creației, pe care nu suntem capabili să-l acceptăm, este că omul poate avansa spre perfecțiune și eternitate doar pornind de la opusul lor.

Dorința de a primi în esența sa, nu este nici bună nici rea. Dar când lumina intră în ea, ea dă dorinței de a primi o intenţie de dragul dăruirii. Fără intenția de dăruire, dorința de a primi este doar un material care se bucură și, bucurându-se, percepe doar propria existență în lume.

Spre deosebire de acest material, nu există nimic altceva care trebuie transformat sau schimbat. Cu toate acestea, atunci când operează din intenții de dragul primirii, materialul descoperă că acestea îl conduc, înțelege că sunt rele și dezvăluie recunoașterea răului în interiorul său. Apoi, materialul încearcă să-și schimbe intențiile în unele prin care se poate bucura și descoperă treptat că acestea sunt intenții de dragul dăruirii.

Noi nu înțelegem că Creatorul a creat creația în așa fel încât însăși opoziția față de revelația divinității este ceea ce ne trezește. Înclinația rea ​​este de fapt, singurul mijloc adevărat care ne aduce mai aproape de scop; ea nu ne permite să rămânem la un nivel nemișcat, fără mișcare, ci ne împinge constant, iar și iar, să căutăm, să găsim și să vedem întreaga amploare a pierderii noastre cauzate de aceasta și imposibilitatea absolută de a atinge orice bine fără a o depăși. Fără înclinația rea, omul ar ajunge într-un impas complet.

Dacă omul urmează sfatul înclinației rele, simte că se scufundă în suferință. Atunci el începe să urască înclinația rea ​​și ajunge la decizia corectă: să înlocuiască intenția de a primi cu intenția de a dărui. În acest fel, înclinația rea ​​își îndeplinește misiunea.

Așadar, trebuie să respectăm funcția înclinației rele, ceea ce face ea pentru noi, exercitându-și influența asupra noastră în tot felul de moduri pentru a ne întoarce către Creator. Aceasta se numește „ajutor împotriva lui”.

Prin urmare, Avraam i-a spus lui Lot: „Dacă tu mergi la stânga, eu voi merge la dreapta; iar dacă tu mergi la dreapta, eu voi merge la stânga.” Nu știe Avraam încotro să meargă? Mai degrabă, dacă Lot alege o cale, Avraam știe că aceasta este în direcția opusă căii lui. Fără aceasta, ar rămâne într-o stare de Hafeţ Hesed, fără direcție. Tocmai în acest scop există înclinația rea.

Deși uneori ni se pare rea, alteori bună, trebuie să ignorăm întotdeauna sfatul ei; cu alte cuvinte, să ascultăm opusul. Procedând astfel, ea ne orientează în direcția corectă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→