Întrebare: Dacă văd calități negative la prietenul meu și le detest, pot redirecționa această ură către propria mea recunoaștere a răului?

Răspuns: Avem două moduri de a privi stările noastre: noi înșine în relație cu Creatorul și noi în relație cu ceilalți. Acești „ceilalți” nu sunt alții decât Creatorul, grupul sau prietenul. Nu am niciun alt obiect în raport cu care să mă pot examina.

În loc de Creator, ni s-a dat grupul. Prin intermediul lui, putem trece ulterior la o relație cu Creatorul. În cele din urmă, trebuie să ajungem la o stare în care atât Creatorul, cât și grupul există într-o singură dimensiune pentru noi.

Pe scurt, nu contează cine este în afara vaselor mele egoiste. Dacă această distincție contează pentru mine, înseamnă că abordez starea mea cu o intenție pentru mine și fac diverse calcule despre pe cine ar trebui să tratez mai bine și pe cine mai rău. Făcând asta, pur și simplu mă înșel pe mine însumi.

Dacă vreau cu adevărat să-mi examinez statutul de Kli – în ce măsură este corectat sau corupt – atunci, în primul rând, trebuie să consider atât grupul, cât și Creatorul ca fiind unul și același lucru în raport cu mine însumi. Apoi anulez complet dorința mea de a primi, și de la acel nivel, pot începe măsurarea. În acest fel, pot evita distorsiunea în măsurarea mea interioară.

Instrumentul meu este un instrument direcționat corect din interiorul meu spre exterior. Atunci voi putea vedea cum să continui să mă dezvolt și unde se află de fapt adevărata mea atitudine. Și din acest punct, încep să lucrez.

Este o autoamăgire să crezi că ceva din exterior diferă în raport cu dorința mea de a primi. O astfel de amăgire nu trebuie să mă orbească, deoarece atunci nu voi putea rămâne deloc în poziția corectă.

Desigur, asta nu înseamnă că acum ar trebui să alerg în jur servind pe toată lumea, sau să mă forțez să fiu bun cu toți. Oamenii cred de obicei că asta ar trebui să se întâmple și se așteaptă ca un cabalist să le rezolve problemele.

Trebuie să mă raportez la toți cei din afara mea în așa fel încât să-mi anulez propriile Kelim. Nu ar trebui să slujesc întregii lumi și nici să satisfac calitățile egoiste ale prietenului meu.

Din Lectia zilnica de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

 Întrebare: Dacă nimic nu strălucește pentru mine de departe, înseamnă că nu pot dezvolta o nevoie pentru scopul superior?

Răspuns: Dorința noastră depinde de mai mulți factori: o iluminare de Sus, o trezire a Reşimo (genei spirituale) de jos și așa mai departe. Putem cere condițiile de care avem nevoie.

Nu există probleme aici, pentru că Îi cer Creatorului un Kli (vas) și nu umplerea în sine. Și chiar mai târziu, când „o femeie va concepe și va naște un băiat”, și acolo cer un Kli, dorința de a dărui. Nu cer: „Umple-mă”. Spun: „Dă-mi posibilitatea de a dărui, astfel încât dăruirea către Tine să servească drept umplere pentru mine”.

Ce umplere primește o mamă atunci când oferă iubire și grijă copilului ei? Ea se bucură de însăși actul, de dăruire a ei către el. În măsura în care copilul se bucură, ea se bucură. Dăruind copilului, mama nu se gândește la beneficiul personal; nu există nicio bucurie de sine aici. Vorbim despre asta superficial, pentru că în interiorul iubirii materne există o natură egoistă. Dar orice ar fi, acest exemplu este ca o amprentă din spiritualitate.

„Pentru ce suferi, de ce te gândești și te îngrijorezi constant pentru copilul tău? Îți vom da o pastilă ca să-l uiți.” Va fi de acord o mamă cu așa ceva? Niciodată! Pentru că în copil se află întreaga ei viață, sursa împlinirii și a bucuriei. Prin urmare, atunci când omul cere dorința de a dărui, cere tocmai asta și nu ceva în afara lui.

Nu poți spune: „Odată ce am dorința de a dărui, cu asta, mă voi umple.” Aceasta ar fi dăruire de dragul primirii. Desigur, Creatorul nu va răsplăti o astfel de cerere cu un răspuns. Dar dacă omul are dorința de a dărui, chiar dacă aceasta conține un

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, a naște un copil de sex masculin”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Întrebare: Metodologia pentru crearea unității constă în acțiuni comune, studiul comun și diseminare comună. Ce ar putea exista în afară de aceste metode binecunoscute?

Răspuns: Fiecare acțiune comună imaginabilă. Acestea servesc la asigurarea că eforturile noastre – de a defini ce este Creatorul și de a stabili condițiile adecvate pentru avansarea spirituală către acest scop – se împlinesc în cele din urmă cu succes. Trebuie să definim între noi ce semnifică Creatorul și ce fel de calitate poate fi revelată în natură.

Este o calitate unică, manifestându-se acolo unde (pe baza naturii propriilor noastre calități) nu există nici „eu”, nici „tu”. Dar această stare de „nici eu, nici tu” este construită tocmai pe „eu și tu”, două entități distincte care se unesc una cu cealaltă atât de complet încât „eul” dispare.

Odată unite, chiar în punctul în care aceste calități egoiste se anulează, unde reușesc să se ridice deasupra propriei naturi, ele duc în cele din urmă la o stare de auto-negare. Această „negare a negării” produce o imagine a Creatorului în dorința noastră, chiar dacă Creatorul Însuși există complet dincolo de dorința noastră. Aceasta este o forță care există dincolo de sfera percepției noastre și se poate manifesta în dorința noastră, cu condiția ca dorința noastră să devină similară cu ea.

Aceasta este modalitatea în care trebuie să gândim constant, să analizăm și să progresăm treptat către această realizare. Pentru aceasta, avem un profesor și un prieten, sau cum se spune: „Un prieten, un profesor și un frate” care oferă asistență și care are o datorie specifică în acest proces. Trebuie să folosim explicația și să încercăm să modelăm această condiție în noi înșine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→