Întrebare: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți, în starea noastră actuală?

Răspuns: Ce înseamnă să te anulezi pe tine însuți în fața grupului, în starea noastră actuală? Autoanulare înseamnă că nu faci calcule în favoarea ta. În măsura în care ești capabil să faci asta, fă-o. Aceasta se numește „în starea ta”.

A nu face calcule în favoarea ta înseamnă că beneficiul nu va veni direct la tine.

Comentariu: Făcând asta, mă înșel pe mine însumi.

Răspunsul meu: A te înșela pe tine însuți nu este problema. Nu intenționezi să te minți pe tine însuți; încerci pe cât posibil să faci calculul corect.

Întrebare: Care ar fi un exemplu în care eu nu fac un calcul în propriul meu beneficiu?

Răspuns: Acționez de dragul grupului. Fără îndoială, un beneficiu pentru mine însumi este ascuns înăuntru, dar…

Baal HaSulam  scrie că oamenii care nu se dedică grupului, care nu își investesc întreaga inimă în el și care nu lucrează cu sacrificiu de sine complet de dragul grupului, sunt o povară pentru acesta. Aceasta ridică întrebarea: unde este grupul și unde este povara?

Există acum oameni care cu greu pot fi numiți parte a grupului. Există un nucleu în cadrul acestuia care avansează; este format din cei care vor cu adevărat să fie în grup. Restul vin să studieze, să participe cu jumătate sau un sfert din forța lor, în orice măsură. Și acest lucru este binevenit și tratat cu o considerație specială. Câți astfel de oameni există în lume?

Fiecare om trebuie să facă un calcul: dorește cu adevărat să aparțină grupului care avansează? Omul  trebuie să evalueze cât de mult investește în grup, deoarece aceasta în esență, este însăși avansarea lor.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este recunoașterea răului la nivelul întregului grup?

Răspuns: Dacă discutăm acest lucru și studiem împreună, atunci în mod natural, ajungem la recunoașterea răului chiar și fără cuvinte.

În general, nu ar trebui să vorbiți despre lucruri negative unii cu alții. În niciun caz, omul nu ar trebui să se concentreze asupra propriei recunoașteri a răului personal. Suntem obligați să vorbim doar despre aspectele pozitive, fără a împărtăși nimic rău cu un prieten, ci doar binele.

Nu contează cât de rea este starea ta; ești obligat să radiezi binele către celălalt. Altfel, nimic bun nu se va întoarce de la el. Acesta este singurul mod în care lucrezi pentru el și pentru tine însuți. Prin urmare, recunoașterea comună a răului se transmite unul de la celălalt fără cuvinte, prin canale spirituale.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul nu a creat nimic altceva decât corectarea finală. Suntem în ea chiar și acum. Totul depinde doar de dezvoltarea noastră interioară – asta este tot! Adoptând o atitudine diferită față de realitate, voi vedea o realitate diferită. Nu este vorba că o voi vedea doar puțin mai plăcută, puțin mai apetisantă, sau poate mai rău, nu. O voi percepe fundamental ca fiind altceva prin toate organele mele senzoriale.

Atitudinea noastră față de realitate se numește „intenţie”. Adică, transcendem percepția realității ca ceva existând independent până la înțelegerea faptului că ea nu există prin sine, ci mai degrabă este rezultatul atitudinii mele față de ea. Aceasta semnifică trecerea din această lume în lumea spirituală.

Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm deasupra materiei, deasupra presupunerii că „asta există și asta e”. Asta nu există! Eu sunt cel care prin atitudinea și intenția mea, determin ce există cu adevărat. Aceasta este cunoscută ca trecerea de la exterior la interior, angajarea în interior. Interioritatea este definită ca intenții.

Avem tendința să luăm intențiile de bune. Ce înseamnă „a lucra cu intenții”? „Mă voi raporta diferit la asta și apoi mă voi simți mai bine.” Asta spun psihologii. Prin urmare, oamenii se sfătuiesc adesea unii pe alții: „Ia-o mai calm, acceptă-o ca pe un fapt.”

În realitate, vorbim despre ceva complet diferit, ceva distinct de atitudinea umană convențională. Dacă mă raportez la realitatea în care mă aflu de la nivelul corectării finale, nu înseamnă pur și simplu că mă raportez la ea mai calm sau o accept pasiv, așa cum m-ar sfătui medicii și vecinii. Mai degrabă, mă raportez la ea diferit, în esența sa: realitatea în care mă aflu funcționează conform unor legi diferite, nu legilor primirii, ci legilor dăruirii.

În consecință, încep să o percep într-o formă complet diferită, discern conexiuni complet diferite între părțile sale. Văd că întreaga lume, toți oamenii, îşi dăruiesc unii altora doar în asemănare absolută cu Creatorul, iar Creatorul este îmbrăcat în fiecare dintre ei și îi umple; toți sunt absolut drepți și se află în corectarea finală.

Totul depinde de modul în care percep eu imaginea stării, fie că privesc prin prisma legilor dăruirii, fie prin prisma legilor primirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deși nu merge, răsplata lui este că ar trebui să fie mulțumit, deoarece Creatorul i-a dat dorința și tânjirea de a respecta Tora și Mițvot. El nu vede niciun merit în sine în comparație cu alți oameni cărora Creatorul nu le-a dat această dorință și tânjire, în timp ce el a primit de la Creator această dorință. El crede că totul se întâmplă prin Providență privată. (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Omul simte că dincolo de aceasta este incapabil de nimic mai mult; nu poate adăuga nimic. Totuși, Creatorul îi dă ceva de făcut, de exemplu pur și simplu să vină aici și să stea. El vede că nu are nicio intenţie, că este incapabil de sacrificiu de sine, nu poate investi nimic mai mult, dar cel puțin îndeplinește aceste acțiuni, ca un papagal.

La urma urmei, există oameni cărora nici măcar acest lucru nu le este dat. Omul vine, se așează și ascultă și este incapabil de nimic mai mult decât atât. Dar în aceasta, el vede un dar de Sus pe care Creatorul i-l dă. Aceasta se numește „răsplata pentru acțiune este în mâinile sale”. El este recunoscător Creatorului pentru aceasta. Cât despre intenții, le măsoară și vede că nu are niciuna.

Toate acestea sunt stări intermediare prin care toată lumea trece, uneori într-o stare, alteori în alta.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→