Întrebare: Dacă eu percep ceva negativ în calitățile prietenilor și recunosc răul din atitudinea mea față de ei, cum pot vedea toate acestea în mine?

Răspuns: Când te uiți la un prieten, discerni răul în el. Dar cum vezi răul din tine? Aici apar problemele. Aici se poate strecura o greșeală.

Nu poți pretinde acum că vezi ceva rău la prieten pentru că ai Kelim necorectate și apoi să le justifici spunând că Creatorul stă în spatele lor. O astfel de abordare este incorectă, deoarece este o evaluare incorectă a stării. Nu este adevărată, nu este reală.

Ideea este că toți suntem necorectați și toți suntem opuși Creatorului. Și dacă intenționez să examinez Kelim ale mele interioare în raport cu ceilalți, atunci spun că atitudinea mea față de ei este egoistă.

Mai mult, definiția „ceilalți” poate include prietenii, Creatorul și restul creației; toate sunt același lucru. La urma urmei, sunt un egoist. Tot ce este în afara mea – prietenii mei, celelalte părți ale creației – sunt de asemenea, egoiști.

Pe lângă aceasta, există Creatorul, adică binele absolut, etern, altruist. Există o diferență între conceptele de „prieteni” și „Creator”. Dacă spun că atitudinea mea față de ceilalți este rea pentru că eu sunt rău și ei sunt buni, atunci nu voi avea cu cine să lucrez. Aceasta este o abordare incorectă.

În acest caz, i-aș evalua nu în funcție de ceea ce sunt acum, ci în funcție de ceea ce sunt ei meniți să devină în starea corectării finale. O astfel de abordare este greșită.

Trebuie să mă văd atât pe mine, cât și pe ei în mod realist, și apoi voi putea să mă unesc cu ei, pentru a mă uni în corectare. Trebuie să-mi văd prietenii nu ca și cum ar fi deja corectați, ci așa cum sunt cu adevărat acum, astfel încât să pot avea un grup cu care să atac.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Într-una dintre lecţii, ați spus că este imposibil să avansezi prin acțiuni interzise.

Răspunsul meu: Nu există nimic în lume care să nu te lase să avansezi. Un astfel de lucru este imposibil pentru că face parte din sufletul nostru. În fiecare caz, orice acțiune este un progres. Nu ai putea găsi nimic cu care să nu poți avansa.

Nimic nu este creat fără scop! Nu-l vedem și nu ne putem raporta la el. De exemplu, tocmai am făcut un pas într-o anumită direcție, să zicem,spre scop, fie că vreau, fie că nu, dar pe drum am călcat pe o furnică și am zdrobit-o. Și asta este pentru scop. Nu există nimic cu care să nu te poți conecta cu Malchut al lumii infinitului, care include întreaga creație.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră alegere constă în accelerarea avansării.

Să presupunem că această lume, mișcându-se în ritmul actual, este destinată să ajungă la sfârșitul corectării în 100.000 de ani. În ciclurile anterioare de încarnări, omul traversa anumite etape în mod natural; acum are capacitatea de a traversa împreună cu lumea, întreaga cale rămasă până la sfârșitul corectării în mod artificial, de exemplu, nu peste 70.000 de ani, ci în 7 până la 10 ani.

Deci, cum să nu ne grăbim? Singura alegere pe care o avem este dacă să apăsăm sau nu accelerația. Unui om i se poate părea că trebuie să facă ceva extraordinar, dar pur și simplu trebuie să facă aceleași lucruri, doar mai repede.

Viteza, ritmul și tempo-ul înseamnă să depun efort interior în ceea ce am nevoie. De exemplu, pentru a mă conecta puțin mai mult cu un  prieten, mă străduiesc mai mult. Pentru a învăța puțin mai mult, mă străduiesc din nou. Adică, să fac aceleași lucruri, dar cu mai multă intensitate.

La ce bun dacă alerg dintr-un colț în altul? Ce va ieși din asta, în afară de vânt? Prin viteză se înțelege aplicarea propriilor eforturi în fiecare lucru mic pe care trebuie să-l examinez și să-l clarific.

În timp ce stai acum două ore și jumătate la lecție, depune efort pentru a fi mai atent, mai concentrat asupra lecţiei și a scopului ei și nimic mai mult. Pentru ca intenția să nu dispară, ține-te constant de ea. Doar lecția și scopul ei ar trebui să fie în fața ta. Și asta înseamnă deja că ești pe calea cea dreaptă. Dacă te adâncești în acest gând și te temi să-l pierzi, atunci crești viteza.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aceasta înseamnă că omul ar trebui să vadă de ce anume are nevoie înainte de a se ruga, și pentru această lipsă, se roagă ca Creatorul să-i satisfacă lipsa (Rabaş, „Ce este îngreunarea capului, în muncă?”).

Este scris că omul ar trebui să se roage pe baza deficiențelor sale. Cum aflu ce îmi lipsește? Tot ce am nevoie este să văd că am calități opuse Creatorului,, să înțeleg acest lucru intelectual cum ar fi, și să-l simt adânc în mine. Nu este nimic special în asta.

Aspectul remarcabil constă în faptul că Creatorul a săvârșit un miracol. Mi-a acordat simțirea că forma mea actuală este contrară a ceea ce simt de obicei; în plus, mi-a dat un Kli (vas spiritual) suplimentar, dintr-o lume spirituală care este complet opusă celei pe care o am.

Așadar, acum am două tipuri distincte de vase. În primul rând, există o mică scânteie de dorință de a dărui (Ner Dakik), denumită o iluminare a sfințeniei sau un punct în inimă. Această scânteie este un fragment care rămâne din spargerea vasului colectiv al sufletului. În al doilea rând, există calitățile mele egoiste, forma mea obișnuită, naturală.

Acum pot examina, analiza, delibera asupra vasului meu, și pot concluziona că în măsura în care îmi pot vedea calitățile prin punctul din inimă, acestea sunt opuse Creatorului.

Această realizare este doar începutul modului în care mă raportez la spiritualitate; încă nu este intrarea mea propriu-zisă în lumea spirituală. Mulți oameni experimentează această simțire, se îndreaptă către noi, vin aici, primesc această simţire și ulterior se întorc acasă și nu se mai întorc niciodată.

De ce? Pentru că mai este un pas de la acest punct înainte. Din moment ce simt opoziția mea față de Creator, trebuie să găsesc soluția corectă la ce să fac cu această cunoaștere? Ce pot deduce din interacțiunea acestor două sisteme. Trebuie să mă raportez corect la ele.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să caut Kelim specifice pentru a mă îmbunătăți și a mă ridica la nivelul Creatorului prin propriile mele eforturi. Dacă privesc lucrurile în acest fel, văd că nu pot face asta.

Apoi mă prăbușesc și părăsesc Cabala. Îmi spun că această muncă nu este pentru mine și că este dincolo de capacitatea umană. Creatorul este în ceruri, iar eu sunt pe pământ. Lasă-mă să trăiesc în pace. Este mai bine să închid ochii și să nu văd nimic, rămânând în propria mea natură.

A fi prins între lumea spirituală și cea materială este o suferință teribilă. Să te simți constant opus, insignifiant, rău, să experimentezi senzații neplăcute și lipsă de speranță. Pentru ce?!

Cu alte cuvinte, disparitatea dintre lumea materială și cea spirituală trebuie folosită corect imediat, altfel omul cade în depresie, într-o stare de lipsă de speranță, din care nu există ieșire.

Recunoașterea răului ar trebui să devină imediat o rampă de lansare pentru a lucra cu credință mai presus de rațiune; eu nu pot face nimic singur, dar Creatorul poate. Mai mult, programul Său include implementarea corectării mele în măsura în care o cer de la El.

Cum se va întâmpla să cer acest lucru de la Creator? Pentru a face acest lucru, trebuie să prețuiesc măreția Lui și să mă plec în fața Lui. Așa primesc sfaturi de la El, să ader la El. În cele din urmă, ceea ce realizăm este adeziunea.

Dacă procesăm corect toate aceste date, dezvăluim nevoia de un grup, care să ne dea puterea de a ne raporta corect la stările în desfășurare. Și apoi omul trece rapid la următoarea etapă a muncii.

Următoarea etapă este munca serioasă, care este rugăciunea către Creator, care poate fi îndeplinită doar prin credință mai presus de rațiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La început, fiecare om există la nivelul închinătorilor la idoli. Fiecare trebuie să își examineze toate gândurile, dorințele, intenţiile și starea viitoare (ceea ce vrea să știe și să obțină și cum vrea să simtă și să vadă întregul mediu și pe sine) și să determine dacă toate acestea converg într-un singur punct numit Creator.

Dar dacă omul nu și-a direcționat datele viitoare către acest punct numit Creator, îi este interzis să folosească forța Torei pentru avansare. Mai întâi, trebuie să clarifice ce este posibil la propriul nivel.

Când omul completează aceste clarificări și cere puterea de a avansa, astfel încât lumina înconjurătoare să vină la el, să-l vindece, să-l promoveze, să-l aducă mai aproape de sfințenie și să-i ofere o simţire mai puternică a divinului, că „Nu există nimeni în afară de El”, atunci, după o astfel de trezire, vor coborî asupra lui obstacole și confuzie, suplimentare.

Aceste obstacole vor fi mai subtile; Acestea vor servi la orientarea cu o precizie mai mare (operând într-un domeniu mai restrains, la fel ca măsurarea distanței în metri sau alternativ, în milimetri sau microni). Acest lucru devine clar din obstacolele care se abat asupra omului: acestea vor arăta mai precis cât de mult a devenit mai sensibil, cum în locuri în care anterior vedea doar lucruri grosiere, acum distinge detalii mai fine, mai clare.

Deși ni se poate părea că aceleași obstacole (aceleași eșecuri și confuzii) se repetă constant, de fiecare dată când le examinăm, percepem imaginea de bază și discernem scopul ei final cu o viziune mai clară, prin calități mai subtile și cu o precizie mai mare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→