„Când Moise s-a dus la cer, l-a găsit pe Creator stând și legând coroane de litere. I-a spus: „Stăpâne al lumii, cine Te ține pe loc?”

El i-a spus: „În câteva generații, va exista un om al cărui nume este Akiva Ben Yosef.”

El I-a spus: „Stăpâne al lumii, ai un astfel de om, totuși dai Tora prin mine?” El a răspuns: „Taci! Acesta a fost gândul Meu” (Rabaş, „Care este diferența dintre lege și judecată în muncă?”).

Întrebare: Se pare că Creatorul i-a dat lui Moise ceva ce acesta nu și-a dorit. Este posibil să ai împlinire fără un Hisaron (lipsă)? Înseamnă că Kliul primește ceva ce nu își dorește?

Răspuns: Discuția este despre Malchut, despre lege și nu despre dorință. Dimpotrivă, Malchut se opune propriei dorințe; este nevoie de muncă în ascundere în respectarea legilor ca „un bou la o jug și un măgar la povară”; abia după aceea devine ca „judecata”.

Moise este calitatea credinței. Adică, munca începe cu credința, cu Malchut, și abia după aceea se transformă în primirea Torei.

Când poporul Israel s-a unit și a ieșit din Egipt, a devenit un Parţuf și apoi a fost răsplătit cu primirea Torei în primele nouă Sfirot.

Întrebare: Înainte de a primi Tora, rezistă Malchut dorinței de a primi pentru sine?

Răspuns: Da, desigur. La început, munca este îndreptată împotriva primirii; inițial, este doar Malchut, respectarea legilor.

Până când nu dobândim ecrane, trebuie să lucrăm în calitatea credinței. Adică, nu trebuie să vedem lumina.

Mai mult, în timp ce ne aflăm în întuneric, trebuie să încercăm constant să ne mobilizăm puterea. Pentru că atunci când imaginea Creatorului apare în fața noastră, ea devine o problemă: există o hrană atât de puternică a Klipot! Lucrul într-o astfel de stare este foarte dificil.

Există o condiție obligatorie: Creatorul este revelat numai după ce ai puterea să-I reziști; altfel, revelația pe care o primești îți va face rău.

Te-ai „vinde” Lui și ai deveni ca un nebun, fixat pe El, nu ți-ai mai dori nimic altceva. Nu ar exista nicio altă forță în tine care să creeze un fel de „barieră de fier”, astfel încât să nu devii un sclav absolut, vândut în robie plăcerii, ci să rămâi independent.

Nu ai avea libertate de acțiune, iar Creatorul te-ar obliga prin întreaga forță a revelației Sale.

Acest lucru este interzis, deoarece dorința Lui este să facă din tine o ființă liberă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ni s-a dat acest punct de nerăbdare, acest rău?

Răspuns: Pentru a realiza atât de multe în viață, pentru a ridica această dorință din ce în ce mai mult, din ce în ce mai sus, până la nivelul Creatorului.

Întrebare: Care dorință?

Răspuns: Dorința pentru orice.

Întrebare: Vă referiţi la ridicarea acestor dorinţe egoiste către Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și care este cea mai înaltă dorință? În ce vom crește din acest punct de nerăbdare față de ceilalți?

Răspuns: Să-L dorim pe Creator cu cea mai mare pasiune.

Întrebare: Își dorește El asta?

Răspuns: Da, exact asta își dorește El.

Întrebare: Deci El vrea să avem o pasiune pentru El?

Răspuns: Da. „Şuvu, bnei Israel, ad HaŞem Elokha” – „Întoarceți-vă, copii ai lui Israel, la Domnul Dumnezeul vostru.”

[355161]
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că omul nu poate ridica un deget dacă nu duce la plăcere. Cum putem face ceva fără nicio plăcere?

Răspuns: Știm că în niciun fel, indiferent de situație, cineva nu poate face cea mai mică mișcare dacă nu beneficiază de ea. Nici corpul nostru spiritual, adică dorința de a primi, nici corpul nostru animal nu se pot mișca fără hrană, fără combustibil.

Creatorul nu are nevoie de combustibil, deoarece „materia” Lui dacă o putem numi așa, este dorința de a dărui.

Materia noastră este dorința de a primi, care este fundamentul nostru. Această dorință poate fi fie cu intenţia de a primi, fie cu intenția de a dărui. Ambele intenții sunt completări, ca un capac pus deasupra dorinței de a primi, care determină cum funcționează, ce o conduce și ce o motivează.

Pentru a face orice mișcare cu dorința de a primi, trebuie să îi dai puterea de a face această acțiune, adică energie, combustibil, care este motivația, astfel încât următoarea stare să fie mai bună decât cea actuală.

Poți planifica importanța următoarei stări în comparație cu prezentul, iar egoul va fi de acord cu asta. Trebuie doar să-l acordezi la acest program.

Vedem oameni care aleargă de dimineața până seara după ceva ce consideră important. Poate depinde de educație, publicitate, frică sau alți factori; nu contează ce, ideea principală este că omul poate fi programat și antrenat, și poate dobândi un program interior conform căruia va lucra, pentru că acesta i se va părea cel mai important.

Dar dacă nu consideră dorința de a primi importantă, el nu va face nimic, ca o mașină fără combustibil. Astfel, înainte de a începe să lucrăm cu ea fie de dragul de a primi, fie de dragul de a dărui, trebuie să definim sistemul ei de valori: ce este mai mult sau mai puțin important.

Chiar acum de exemplu, este mai important pentru mine să dorm decât să citesc o carte. Chiar dacă eram interesat de carte acum doar o jumătate de oră, am decis că mă simt obosit acum și este mai important pentru mine să mă odihnesc. Dar dintr-o dată, în mijlocul unui vis, în timp ce mă bucur de el, îmi amintesc de ceva mai important și sar din pat.

Omul alege constant ceea ce este preferabil. Doar ceea ce este mai important în acel moment își trage puterea din ego.

Când dorm și mi se spune să mă trezesc pentru lecție, chiar dacă m-am trezit ieri, alaltăieri și în ultimii cinci ani, pur și simplu nu am energia sau combustibilul necesar pentru a mă trezi. Dar dacă efectuez tot felul de „operațiuni” asupra mea și mă conving, atunci dintr-o dată văd că acolo unde nu aveam puterea să mă trezesc, ea apare, și mă trezesc brusc cu ușurință. Adică, am făcut o „spălare a creierului” și mi-am pregătit egoul pentru asta.

[355796]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din acest motiv, atunci când omul intră într-o coborâre, nu ar trebui să se sperie și să fugă de luptă. Dimpotrivă, acesta este momentul ca omul să facă o rugăciune din inimă (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Întrebare: Ce fel de sfat este acesta? Dacă aș putea oferi o rugăciune  adevărată din adâncul inimii, nu aș numi-o coborâre.

Răspuns: Nu știu cum definiți ascensiunile și coborârile. O coborâre este caracterizată prin distanțarea ta de Creator; o ascensiune este apropierea ta de El.

Deci, ce este o coborâre? Este atunci când îți vezi adevărata stare: Kelim ale tale au devenit mai grosolane, dorințele tale s-au înrăutățit, iar starea ta de spirit corespunde cu aceasta. Dacă tu cântărești toate acestea, te vezi ca atare. Și acesta este momentul pentru rugăciune.

Și când mai poți cere? Te poți întoarce cu adevărat către Creator într-o stare de ascensiune?

Comentariu: Când sunt într-o coborâre, nu-I pot cere nimic.

Răspunsul meu: De ce? Te simți într-o coborâre, dar pe El, Îl simți exaltat și puternic.

Întrebare: Dar se spune că atunci când cad, totul în jurul meu cade odată cu mine?

Răspuns: Și aceasta este un fel de coborâre. Și când poți înălța o rugăciune adevărată?

Comentariu: Când abia încep să cobor, poate că se mai poate face ceva, dar nu când am ajuns deja la fund.

Răspunsul meu: Dacă ești în punctul cel mai de jos, atunci nu se mai poate face nimic. În cea mai de jos coborâre, omul nu are deloc putere. Trebuie să treacă prin acest punct ca prin inerție.

În timpul unei coborâri, când nu te poți ruga, trebuie să încerci să faci ceva, să cauți niște mijloace de a ieși din ea. De exemplu când lucrez la o carte, există perioade în care nu pot scrie. Apoi editez texte existente. Dacă nu pot lucra cu textul, răspund la întrebări, fac o muncă mai simplă. Dacă nu pot face nici măcar asta, mă duc și mă angajez în ceva îndepărtat, fără legătură cu scrierea cărții.

Pentru a găsi o modalitate, trebuie să folosești tot ce este posibil. Orice mijloc prin care dorești să avansezi se numește rugăciune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Omul este alcătuită din două sisteme. Un sistem este natura omului, dorința de a primi în acțiune. Celălalt sistem se referă la punctul din inimă. Dacă poți ieși din dorința ta și acţiona din partea punctului din inimă, te vei vedea într-o lumină adevărată, și descoperind ascunderea, vei începe să o percepi diferit, înțelegând că este benefică pentru tine și nu te împiedică deloc.

Punctul din inimă este dat de Sus, la fel ca dorința ta naturală de a primi – inima însăși.

De Sus ți se dau ambele, atât inima cât și dorința de a primi, și nu ești capabil să le distingi. Uneori, anumite „trucuri” sunt orchestrate pentru tine, în care ești aruncat dintr-o parte în alta, prin care începi să le distingi puțin.

Totuși, pentru a trece cu adevărat de la inimă la „punctul din inimă”, poți face acest lucru doar prin extinderea acestui punct. Îl poți extinde doar primind o oarecare inspirație, o trezire din exterior și prin atragerea luminii în timpul studiului cu ajutorul acestei treziri.

Nu ai de ales; ai nevoie de un învăţător, de Tora (adică de sursele primare) și de un grup, astfel încât, după ce ai primit o impresie de la ea și te-ai inspirat de ea, să poți atrage luminile în timpul studiului către punctul din inimă. Atunci el va crește și vei putea cu adevărat să-i atașezi mai multe Kelim suplimentare.

[355663]
Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→