Pe calea spirituală există trei stări: ascensiunea, coborârea și o stare constantă. Într-o stare de ascensiune, primesc o trezire de Sus; fie că vreau, fie că nu, mă „trezesc” și încep să lucrez. Sunt trezit într-un fel sau altul: mi se dă o dorință și mi se arată că există un scop care poate fi atins și savurat, că este măreț și plăcut.

Apoi mă întind spre el, lucrez și depun eforturi, iar ca rezultat ating ceva. Văd ceva, simt ceva și sunt în contact cu ceva superior. Aceasta se numește ascensiune.

Odată ce conexiunea a fost stabilită, apare o stare similară cu a mânca. Omul poate fi foarte flămând, dar odată ce începe să mănânce, asta este tot, pofta de mâncare scade treptat și în consecință, plăcerea dispare. Ce se întâmplă în continuare? Omul trebuie să adauge Kelim, adică pofta de mâncare, o senzație de lipsă de plăcere.

Când încep să primesc noi Kelim, până când merg mai departe și le umplu, senzația pe care o experimentez se numește coborâre. În general, este o adăugare a poftei de mâncare, o adăugare de Kelim goale. Acum mergi și umple-le! Dar, în urma plăcerilor pe care le-am experimentat, mă simt gol.

Dacă sunt în Hisaron [simtirea unei lipse] a mea și nu în înțelegerea faptului că acum am noi Kelim pe care le pot umple, atunci definesc această stare ca o coborâre. Dar în esență, ea nu este o coborâre.

Odată am stat la o stațiune balneară. Acolo ne hrăneau de cinci ori pe zi. Oamenii mergeau în mod deliberat la plimbări sau se angajau în alte activități fizice înainte de mese, special pentru a induce foamea, și veneau în sala de mese cu o poftă de mâncare copioasă, astfel încât să poată savura fiecare nuanță a aromei mâncării, să mănânce mai mult și să se bucure de masă. Nu considerau acea plimbare pentru a crește pofta de mâncare, ca o coborâre.

Dacă știi că plăcerea te așteaptă și întreprinzi o acțiune special pentru a crea un Kli pentru ea, atunci Kli-ul în sine face parte din plăcere. Ești bucuros că ți-e foame acum: „Sunt pe cale să primesc astfel de încântări rafinate!”

Cu alte cuvinte, totul depinde de modul în care se raportează omul la urcări și coborâri, de ce anume  înseamnă acele stări pentru el. Toate acestea sunt extrem de relative și trebuie evaluate în raport cu scopul.

Dacă scopul meu este să obțin plăcerea și știu că este imposibil să-l ating fără premisele foamei și ale poftei de mâncare, atunci foamea și pofta de mâncare devin o sursă de bucurie pentru mine. Ele nu sunt o coborâre, ci mai degrabă o parte integrantă a ascensiunii, chiar Kli-ul care permite acea ascensiune. Prin urmare, sarcina noastră este să vedem procesul ca un întreg, să ne retragem și să-l observăm obiectiv, să-i înțelegem pe deplin natura și să atribuim o semnificație profundă fiecărei stări din acest proces, recunoscând fiecare dintre ele drept cauza necesară care duce la următoarea stare, și mai fină și mai exaltată.

Dacă adopt această perspectivă, nu voi experimenta niciodată coborâri. Voi fi întotdeauna capabil să discern între cele două faze: acesta este momentul în care îmi cultiv în mod activ pofta de mâncare și acesta este momentul în care îmi satisfac pofta de mâncare, umplându-mă de plăceri. Asta este tot.

Cât despre starea constantă, aceasta este foarte rea! Omul nu poate rămâne mult timp într-o astfel de stare, deoarece în ea nu primesc nici plăceri, nici Kelim pentru plăceri. Este o stare moartă. Trebuie să rămânem în ea cât mai puțin posibil. Ce înseamnă asta?

Dacă mă detașez de intenție, de scop, dacă urmez dorințele corpului și nu sunt în acțiuni care vizează atingerea scopului, înseamnă că sunt într-o stare moartă. Trebuie să încercăm pe cât posibil să fim în stările cele mai extreme, doar acestea sunt utile.

Din Lecția zilnică de Cabala din 15.04.2026, Rabash, „Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt fapte bune, în lucrare”

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că, dacă nu există ascensiuni și coborâri, este o stare moartă și că pe cât posibil, ar trebui să încercăm să fim în stările cele mai extreme. Depinde asta de noi sau noi nu decidem nimic aici?

Răspuns: Întreg acest proces este predeterminat, semnat și impregnat în sufletul meu. Nu pot schimba nimic. Când voi cădea și când mă voi ridica, ce se va întâmpla cu mine în fiecare stare, toate acestea sunt în interiorul calităților mele. Cu ele, trebuie să ating o anumită stare.

Adică, întreaga cale este clară; toate stările sunt cunoscute dinainte. În simțirea mea, pot doar să trec prin ele, simțind bucurie în loc de foame și suferință, pentru că acum pregătesc Kli-ul pentru plăcere. Ați putea spune că aceasta este o diferență psihologică, dar este foarte semnificativă și depinde de gradul de apropiere de Creator, dacă în toate stările știu că sunt într-un proces de dezvoltare, ascensiune constantă și avansare spre adeziunea cu Creatorul.

Dacă, pe lângă stările prin care trec, am conexiune cu scopul, atunci niciuna dintre ele nu poate fi rea pentru mine. Dimpotrivă, văd fiecare stare ca fiind benefică, deoarece nimic nu este creat „așa, pur și simplu”, nu de dragul atingerii scopului.

Nu putem schimba procesul dezvoltării noastre, ci schimbându-ne atitudinea față de el, conștientizarea lui și valoarea lui, ne schimbăm impresia, simţirea și reprezentarea stării noastre. În acest fel, percep diferit realitatea din jurul meu, ca fiind diametral opusă.

Viața, care părea mai rea decât moartea și plină de suferințe enorme, va arăta diferit; voi începe să simt o plăcere neîncetată, de nedescris. Sunt deja conectat cu scopul și acesta strălucește pentru mine. Mă bucur deja ca și cum aș fi acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă aflu într-o stare în care nu pot face nimic, ar putea interacțiunile cu mine să le dăuneze prietenilor mei?

Răspuns: Dacă starea ta provine cu adevărat din strădania de a atinge un scop, nu există nimic în tine care să le poată dăuna prietenilor tăi. Întotdeauna adaugi la ceilalți, deoarece stările noastre nu depind de noi. În stările rele, putem împărtăși cu ceilalți și putem adăuga la ei.

Nu vreau să spun că ar trebui să fii mândru că treci printr-o perioadă proastă chiar acum, dar dacă ești conectat cu un prieten în acest moment, el nu va prelua starea ta proastă, deoarece există diferite tipuri de interconexiune.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care vrea să meargă pe calea Kdușa este numit sfânt.

O persoană este numită în funcție de ceea ce aspiră să fie. De ce? Poate că nu va atinge niciodată scopul? Nu. Dacă aspiră, cu siguranță îl va atinge, deoarece Creatorul acționează conform aspirației unei persoane. Acțiunea propriu-zisă nu este niciodată în mâinile noastre, ci dorința de a atinge scopul este în puterea noastră. Realizarea vine de sus.

„Sfânt” înseamnă așa cum este scris: „Vei fi sfânt”, ceea ce înseamnă că el se retrage din primirea pentru sine. Din acest motiv el este sfânt. Acesta este sensul cuvintelor: „Israel este sfânt; există cel care vrea, dar nu are”. Și există, de asemenea, cei care au, dar nu vor. Aceasta înseamnă că el are Mițvot și fapte bune, dar nu vrea să meargă pe calea care duce la „pentru a dărui”. În schimb, el se mulțumește cu Lo Lișma [nu de dragul Ei]. El este numit de asemenea„sfânt”, deoarece actul este bun și el nu are nimic de adăugat în acțiuni. (Rabaş, „Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar?”).

Mai târziu, odată cu acțiunile, vor veni și  intenţiile. Ce înseamnă asta? Să presupunem că îmi folosesc grupul, dar nu am încă intenția corectă în inimă. Totuși, folosesc grupul, cărțile, studiul, tot ce este posibil, astfel încât acestea să mă aducă la intenția corectă. Sunt numit sfânt atunci? Sunt numit „Israel” sau nu?

Să presupunem că tocmai m-am alăturat unui grup. Pur și simplu am dorința de a atinge un anumit scop. Scopul meu nu este să fiu eliberat de dorința de a primi și să ajung la dăruire. Cu siguranță nu. Scopul meu este să ating ceva, să primesc ceva mai mult, să dobândesc ceva. Mi se spune că acest lucru aduce eternitate și perfecțiune. Sunt dispus, dă-mi asta!.

Sunt numit sfânt acum, conform gândurilor și dorințelor mele? Nu. Cel care este numit sfânt este cel puțin cel care își dorește sfințenia, iar eu nici măcar nu îmi doresc asta.

Totuși, încep cu dorința pe care o am și folosesc grupul. Mi se spune că trebuie să te smerești în fața prietenilor, să faci ceva pentru ei, să „îți cumperi un prieten” și eu investesc în ei. Astfel, întregul grup începe să investească în mine și să mă influențeze pozitiv. Și făcând ceva practic, fără nicio intenție, fără idei nobile, încep să acționez.

Ce înseamnă să acționezi? Știu că ei au ceva ce eu nu am. În orice caz, nu vreau doar să-i servesc și să le aduc o ceașcă de cafea, ci prin acea ceașcă de cafea vreau să primesc ceva de la ei. Există ceva în ei care este puțin mai elevat. Apoi, în loc de dorința și intenția mea imediată, ceva mai înalt vine la mine de la ei. Astfel, aspirând la acest scop sfânt, sunt deja numit „Israel” și „sfânt”.

Adică, conform acțiunii mele inițiale, chiar și atunci când nu aveam încă gândul sau intenția pentru aceasta, sunt totuși numit „sfânt”. De ce? Pentru că cel puțin prin acțiunile pe care le săvârșesc, avansez.

Nu putem judeca omul după ceea ce are în fiecare stare, deoarece tot ceea ce are îi este dat de Sus, conform aspirației sale. Dacă am aspirat să ating scopul, dar în schimb am primit o coborâre, atunci eu nu pot fi judecat pentru asta. Mi-a fost dat de Sus; poate că a trebuit să cad. Nu cunosc calculele superioare cu privire la mine.

Prin urmare, omul nu este niciodată judecat după acțiuni, adică după starea actuală, ci doar după direcția, aspirația lui, deoarece fiecare stare este aranjată pentru el de sus.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.04.2026, Rabaș – Art.10, 1988-Ce sunt în muncă cele patru calități ale celor care merg la seminar

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→