Comentariu: Ni se întâmplă evenimente dificile, dar venim aici, începem să lucrăm cu credintă mai presus de ratiune și spunem că ceea ce s-a întâmplat nu este atât de rău, și că în timp, totul se va rezolva.

Răspunsul meu: Acest lucru este incorect. Baal HaSulam scrie că dacă tot ce ți se întâmplă este perceput ca fiind bun, chiar dacă îl simți ca fiind rău, este pur și simplu o minciună. Aceasta se numește hasidism.

Aici constă diferența dintre cunoașterea proprietarilor și învățătura Torei, dintre religie și Înţelepciunea Cabala. Pur și simplu te înșeli pe tine însuți: „Tot ce face Creatorul este spre bine, iar loviturile care vin sunt bune. De fapt, nu sunt deloc lovituri, ci lucruri pozitive, pur și simplu nu le simt așa.” Toate acestea sunt false.

Te simți rău? Da! Atunci de ce să te înșeli pe tine însuți? Pe cine minți? Inima ta este în Parţuf-ul superior. Pe măsură ce studiem, Ima Elia (mama superioară) s-a întors acum cu spatele la Aba (tatăl) și nu acceptă rugăciunea ta pentru că nu este autentică. Dacă tu continui să te înșeli pe tine însuți, te distanțezi și mai mult de adevăr.

Dacă primesc lovituri și pretind că este bine, și chiar mulțumesc și mă rog pentru ele, ce înșelăciune mai mare poate exista? Cum voi ajunge la recunoașterea răului și a credinței mai presus de rațiune? Exact despre asta vorbește Baal HaSulam. Înseamnă că percepi realitatea incorect.

„Un judecător nu are nimic mai mult decât ceea ce văd ochii lui.” După ce te simți rău, trebuie să te raportezi la el conform principiului: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine va fi pentru mine?”

Problema ta este că nu vrei să simți ciocnirea conceptelor opuse. Nu vrei să exiști în tensiune interioară. Desigur, este mai ușor să spui: „Slavă Domnului, totul este în mâinile Cerului, totul este bine” sau „Nu există nimeni altcineva în afară de El, trăiesc după asta și nimic altceva nu mă privește.” Sau să fii ca populația religioasă care se presupune că se bazează pe Creator. Subliniez „se presupune” pentru că ei nu analizează stările prin care trec. Ei se raportează la viață în acest fel nu pentru că o simt cu adevărat diferit, ci pentru că șterg realitatea și se agață de o singură idee: Există un Creator și prin urmare, omul poate rămâne calm.

Ei nu trăiesc în realitatea reală prin care trebuie să se ridice, de la nivelul acestei lumi la nivelul corectării finale (Gmar Tikun) prin propriul efort, pentru că nu leagă aceste două puncte. Ei se agață parcă de Forța superioară și cred că prin aceasta, au finalizat corectarea.

Există de asemenea, o viață complet diferită, trăită de oamenii seculari. Ei cred că nu există nimic deasupra, trăim pe acest pământ și asta este tot ce există. Între acești doi poli există întreaga umanitate. Dacă te afli la una dintre aceste extreme, îți poți organiza viața destul de confortabil, închizând ochii fie într-o parte, fie în alta, ca un necredincios sau ca o persoană religioasă, și nu ai niciun conflict interior. Devine un fel de filozofie de viață.

Exact așa vrei să te raportezi la prietenii tăi: „Prietenul meu este un înger, Creatorul și trebuie să-l tratez în consecință.”

Dar trebuie să vedem totul deodată și să examinăm realitatea din ambele perspective simultan.

Din Lecţia zilnică de Cabala 04/05/26, Rabaș – Art.25, 1987-Ce este îngreunarea capului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ce se întâmplă în jurul nostru la această scară vastă a societății sau a universului în ansamblu, se întâmplă conform unui plan specific imens, iar noi existăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne aliniem corect cu acest plan. Cu toate acestea, în niciun caz nu ar trebui să încercăm să modificăm ceea ce vine din exterior; mai degrabă, trebuie să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la această mișcare externă.

Întrebare: În acest caz, voi percepe orice se întâmplă ca venind la momentul potrivit?

Răspuns: Sosește la momentul potrivit, normal și corect. Și dintr-o dată, înțeleg corectitudinea inerentă a tot ceea ce se întâmplă și îmi dau seama cât de perfect potrivit este pentru mine.

Întrebare: Și eu nu regret nimic?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece toate acestea se desfășoară în afara mea, sub ochii mei. Servește doar pentru a-mi arăta pașii pe care trebuie să îi fac în mine pentru a le percepe corect, a fi de acord cu ele, a mă uni cu ele și a merge mai departe în rezonanță cu ele.

Întrebare: În echilibru cu ele?

Răspuns: Da, în armonie.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aaron este brațul drept al lui Israel… Trebuie să știm că brațul drept este considerat Hesed (milă), care este vasul dăruirii. Adică el nu vrea decât să fie cu milă și să dăruiască. Prin puterea sa, Aaron a atras această putere către poporul lui Israel. (Rabaş, Articolul 1 „Moise a plecat”).

Gradele spirituale ale lui Avraam,, Isaac și Iacov sunt Sfirot Hesed, Gvura și Tiferet. Moise, Aaron, Iosif și David sunt Neţah, Hod, Yesod și Malchut. Acest articol discută o stare în care este imposibil să avansezi în conformitate cu îndrumarea oferită de Aaron (calitatea lui Hesed, dorința altruistă a unui om).

Este scris că Aaron este Hesed, mila. Dar de ce? El este linia stângă, domeniul căruia îi aparține conceptul de Cohen (preot).

În consecință, se crede că Kohanim (preoții) au un temperament dificil, iritabil. Dar aici, dintr-un anumit motiv, se vorbește despre calitatea de Hesed? Rabaş a vrut să explice calea pe care Moise trebuie să o parcurgă. Într-adevăr, articolul se numește exact așa: „Și Moise a plecat”. Unde și cum ar trebui să meargă? Este vorba despre înaintarea prin credință deasupra rațiunii, deoarece este imposibil să mergi prin credință sub rațiune.

Ce înseamnă credința deasupra rațiunii? Înseamnă că accept cunoașterea, mă ridic deasupra ei, și pe baza acesteia, îmi construiesc conexiunea cu Creatorul în așa fel încât să tratez toate obstacolele care îmi ies în cale ca și cum ar fi trimise de Creator. Fac corectarea Hesed (milă) asupra lor și Îl rog pe Creator să mă ajute să le folosesc, să fiu deasupra lor și să rămân conectat cu El. Cu alte cuvinte, caut să-mi construiesc conexiunea cu El pe temelia acestor obstacole.

Se dovedește că toate aceste piedici sunt exact materialul cu care mă conectez la Creator. Se spune: „Legați jertfa cu frânghii până când [este adusă la] colțurile altarului.

Altarul reprezintă corectarea dorinței de a primi la un nivel spiritual înalt. Frânghiile (funiile) semnifică Aviut, grosimea spirituală sau intensitatea dorinței. Acest Aviut se manifestă în mod specific prin tulburările care apar din dorința de a primi, din partea rațiunii.

Prin urmare, cel care nu își suprimă rațiunea, ci dimpotrivă, rămânând deasupra ei stabilește o conexiune și cere corectare de la Creator, realizează în cele din urmă adeziunea cu El.

În mod firesc, adevărata muncă spirituală nu poate avea loc într-o stare în care omul experimentează doar plăcere, căci aceasta nu este muncă și nu necesită niciun efort. Abia atunci când omul atinge nivelul de Hesed (milă) putem spune că se bucură de munca sa, pentru că a făcut corectarea de Hafeţ Hesed, corectarea asociată cu Aaron.

De aceea, Moise i-a spus întotdeauna lui Aaron: „Hai să mergem împreună la Faraon”. Aceasta se referă, desigur, la apropierea de Creator, dar în primul rând, semnifică a merge împreună cu fratele său.

El a efectuat corectarea prin calitatea de Hasadim și a atins gradul de Hesed (milă) prin corectarea tulburărilor; s-a unit cu Creatorul prin credință mai presus de rațiune și a atins gradul de Faraon, capacitatea de a purta război împotriva propriei dorințe de a primi.

În acest fel, poți avansa iar și iar; prin utilizarea și cucerirea lui Faraon, întorcându-te la el în mod repetat până când treci prin toate cele zece plăgi și meriți să te eliberezi de sub stăpânirea lui Faraon.

Dacă omul nu devine rezistent în fața obstacolelor, înarmat în prealabil cu calitatea milei, el nu va avea nevoie de ajutorul Creatorului pentru a face față lui Faraon. Când omul nu are nevoie de ajutorul Creatorului, el nu are nicio modalitate de a se apropia de Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Oricine îți arată defectele, depune o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte (ca să nu mai vorbim de a le corecta, ci cel puțin pur și simplu pentru a le dezvălui), vei întâlni un număr vast de obstacole serioase, te vei lovi cu capul de perete și te vei băga în tot felul de necazuri.

Oamenii ajung brusc la închisoare, ies ani mai târziu, o iau de la capăt și așa mai departe. Dar omul care îți poate arăta cu adevărat defectele și tu ești capabil să le simți, să le înțelegi, să devii conștient de ele, te scutește de o suferinţă enormă.

Comentariu: Noi considerăm un astfel de om un dușman: mi-a arătat defectele, m-a umilit.

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Pot să-mi recunosc defectele, și în același timp, să fiu recunoscător că mi le arată. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă laudă, poate că mă laudă cu răutate, astfel încât să nu fiu atent la propria mea corectare.

Întrebare: Nu e de mirare că spuneţi mereu că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da. Desigur.

Întrebare: Chiar simţiți asta?

Răspuns: Da, cred.

Întrebare: Chiar ascultați când cineva vă spune brusc, ceva critic?

Răspuns: Mi-ar plăcea foarte mult.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.04.2026 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este munca noastră numită muncă în Lo Lişma, dacă scopul acestei munci este Creatorul?

Răspuns: Omul care este în Lo Lişma, fie că vrea sau nu, lucrează pentru sine. Aceasta înseamnă că atât munca, scopul și efortul lor sunt doar pentru ei înșiși. Când ating Lişma, atât munca, cât și scopul lor se schimbă, și nu mai este scopul, ci munca în sine cea care devine recompensa pentru ei. Atunci totul se schimbă.

Am depus diverse eforturi pentru a-mi dărui mie însumi, precum și vouă pentru că văd beneficii în asta. Chiar dacă acel beneficiu este de cel mai înalt nivel, ce dacă? La urma urmei, fac toate acestea pentru că le simt, eu, eu însumi. Toate acestea sunt legate de „eul” meu.

Dacă, urmare a acestor eforturi, de Sus vine corectarea, atunci totul din mine se schimbă. Dăruirea de dragul propriei mele împliniri dispare complet. Ceea ce rămâne sunt „dăruirea de dragul dăruirii” și „primirea de dragul dăruirii”, și asta fac eu.

Acum, efortul în sine îmi dă satisfacție; Vreau să am oportunitatea de a-l exercita; vreau această muncă, mai degrabă decât să am un alt scop în afară de depunerea de efort.

Întrebare: La ce se gândește omul care lucrează pentru sine în Lo Lishma? La ce trebuie să ajungă?

Răspuns: Omul care lucrează în Lo Lişma are multe posibilități. Există multe grade în starea de Lo Lişma. Am studiat ce înseamnă „a batjocori” și ce înseamnă „a urî”. Există diferite grade aici: a lucra exclusiv pentru sine, a lucra doar pentru ca altul să nu primească și așa mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 02/05/26, Rabaș – Art.32, 1991-Ce sunt steagurile în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „Aţmuto”?

Răspuns: Nu vorbim despre Aţmuto. Aţmuto este ceva deasupra dorinței, raportat la noi deasupra oricărei relații cu noi. Orice există înainte de conexiunea Sa cu creațiile se numește Aţmuto.

Orice începe din punctul de conexiune cu creațiile se numește Creator (Boreh). Ce înseamnă „Boreh”? Bo Re – vino și vezi. Aceasta este deja o realizare, ceva ce poate fi atins, văzut, dobândit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→