Dacă în prezent simt o atracție într-o anumită direcție, provocarea mea este să mă asigur că procedând astfel, nu pierd conștientizarea faptului că înclinaţia rea (o forță specială, un mesager) lucrează asupra mea; este o forță care de fapt, vrea să mă îndrume către Creator. Sunt oare în suficientă conexiune cu Creatorul, sau să spunem cu grupul, astfel încât prietenii mei să mă poată ajuta să nu mă abat de la direcția corectă? Restul este o clarificare internă a omului.

Principalul lucru este, dacă este posibil, să nu vă permiteți să vă deconectați de la conexiunea cu Creatorul, în fiecare stare specifică. În acest fel, noi, împreună cu înclinația rea, deja lucrăm în direcția corectă. Ea te trage în toate direcțiile posibile, și pe acest fundal, rămâi conectat cu Creatorul.

Întrebare: Prin „conectare” se subînțelege calculul?

Răspuns: Există o conexiune chiar și atunci când nu suntem capabili să facem un calcul. Este suficient să rămânem în conexiune. Este suficient pentru moment.

Și grupul ar trebui să vă ofere o conștientizare suficientă a importanței de a rămâne în permanență conectați cu Creatorul, astfel încât acest sentiment al importanței, împreună cu teama de a deveni deconectați, să vă ofere cu adevărat puterea de a rămâne conectați, în gând și adeziune, în ciuda tuturor perturbărilor, pe măsură ce vă țineți cu tărie de principiul „nu există nimeni în afară de El”. Acestea nu sunt chestiuni simple; durează ani pentru ca omul să treacă prin ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabaș – Art.4, 1987-Este interzis să asculți un lucru bun de la o persoană rea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce un cabalist, care vede realitatea din perspectiva Creatorului și Îl justifică, are o viziune atât de fermă că trebuie să ne apărăm împotriva dușmanilor, atât interni, cât și externi?

Răspuns: În esență, întrebi: „Dacă ești cabalist și te afli de cealaltă parte a lui Machsom, atunci vezi cum toată lumea se raportează unii la alții cu iubire și că dușmanul nu mă ucide. Dimpotrivă, este gata să se sinucidă pentru a se raporta corect la mine. Dar dacă un astfel de dușman vine acum la tine, ce vei face?”

În ce realitate exiști? Este cea pe care o percepi în tărâmul spiritual sau realitatea corpului fizic? Poți combina lumea spirituală cu cea materială sau nu? Nu poți. În lumea materială, trebuie să te comporți conform legilor materiale, legilor corpurilor; iar în lumea spirituală, conform legilor spirituale.

Această confuzie va continua. Lumea nu a atins încă starea de corectare finală, și prin urmare, există o diferență între comportamentul corpului și comportamentul spiritual. De aceea, cabaliștii, în ciuda faptului că se află deja la niveluri spirituale înalte, totuși se îmbolnăvesc și uneori mor îngrozitor. În această lume, ei suferă de asemenea, foarte mult din cauza atacurilor și calomniilor la adresa lor. Unul nu este conectat la celălalt, deoarece lumea însăși nu a atins corectarea finală.

Când întreaga lume, adică conștiința colectivă a întregii umanități, trece de cealaltă parte a imaginii, se aliniază cu Creatorul și se contopește cu El… Ce înseamnă să se contopească? Înseamnă că din propriul tău punct de vedere, te muți în punctul Lui de vedere. Și asta înseamnă că te-ai apropiat de El, te-ai contopit cu El. Ți-ai corectat atitudinea față de realitate și acum ești ca El.

Dacă toată lumea face asta, atunci cele două părți ale unei singure broderii (fața și spatele) se vor contopi. Vor deveni una în ceea ce privește toate sufletele lui Adam HaRişon, în ceea ce privește percepția noastră comună asupra realității.

Și atunci cu toții vom avea o viziune comună cu Creatorul; vom fi împreună cu El, cu alte cuvinte, în starea de corectare finală. Atunci nu va mai exista nicio diferență între spiritual și material, nici în trupuri, nici în suflete.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală, avem nevoie atât de urcări, cât și de coborâri. Trebuie să trecem prin toate aceste stări,  și de preferință, cât mai repede posibil. Viteza cu care le trecem depinde de eforturile noastre, de cât investim în muncă și studiu.

Grupul are o rezervă imensă de forță și oricine dorește cu adevărat să i se alăture și să câștige dreptul de a-i folosi puterea ar trebui să încerce să se conecteze cu el cât mai curând posibil prin munca, studiile și intenția corectă. Apoi, realizarea măreției Creatorului, exodul din Egipt, importanța intrării în spiritualitate – întreaga mentalitate spirituală pe care o posedă grupul său va trece asupra lui, și de asemenea, el va câștiga dreptul de a ieși alături de toți ceilalți.

Căci, deși Moise vine la Faraon și se luptă cu el, numai Moise este conectat la Creator. Un singur punct din inimă conectează omul la Creator, în timp ce restul oamenilor nu înțeleg deloc ce se întâmplă, deoarece totul se face în întuneric și în grabă. Moise le spune: „Duceți-vă și luați Kelim de la egipteni, vom scăpa de aici la miezul nopții.” Oamenii pur și simplu ascultă și se supun lui, și procedând astfel, merită să fie eliberați din robie și să iasă din Egipt. Prin urmare, trebuie să înțelegem că nu avem nevoie de întreaga noastră ființă fizică, până la oase, pentru a ne strădui să ajungem la o astfel de stare; acesta nu este încă Gmar Tikun, ci doar începutul căii.

Doar un punct din mine vorbește Creatorului în timpul exodului din Egipt, iar toate celelalte puncte ale mele, precum „poporul lui Israel” în relație cu Moise, doar se supun lui.

În mod similar, omul care face parte dintr-un grup ar trebui să se anuleze față de acesta, astfel încât grupul să îl poată scoate și să îl ajute să se miște odată cu el de la starea actuală la una mai înaltă.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ne combinăm minţile într-o singură minte integrală?

Răspuns: Dacă avem un singur scop, atunci creierele noastre vor lucra pentru a-l atinge și a se conecta.

Întrebare: Dar chiar și astăzi, oamenii se conectează pentru un scop comun, o afacere comună, de ce nu au o minte integrală comună?

Răspuns: Deoarece această asociere se bazează pe egoismul lor. Dacă ne construim uniunea pe abolirea egoismului nostru, atunci începem să simțim o dorință comună izvorând între noi. Nu există nicio diferență între dorința unuia și dorința celuilalt, ca și cum genele de la ambii părinți ar fi combinate într-un singur copil.

Adică, un scop comun nu este suficient, important este care este acesta: să ne ridicăm deasupra naturii egoiste a fiecăruia și să creăm ceva cu adevărat comun, ceea ce este posibil doar cu ajutorul unei puteri superioare, care este una pentru toți.

Dacă amândoi vrem să dezlănțuim puterea care a creat și animă întreaga realitate, atunci acest scop ne leagă și începem să trăim într-o dorință comună și o minte comună. Ne conectăm într-o asemenea măsură încât este imposibil să distingem unde este unul și unde este celălalt; ne transformăm într-un al treilea, ceva complet nou. Aceasta se numește „linia de mijloc”.

Întrebare: Înțeleg exemplul unui copil cu genele ambilor părinți, dar unde este mintea pe care o împărtășim, în capul cui?

Răspuns: Acest lucru nu mai este posibil de imaginat în conceptele noastre obișnuite, deterministe. Când ne unim, devenim implicați într-o putere superioară, în rădăcina noastră, în Creator. Mintea noastră comună va fi în Creator, care este forța comună a dăruirii, sursa vieții. Mintea noastră se alătură unei minți superioare în ceea ce este cunoscut sub numele de fuziune. Nu ne putem conecta direct unul cu celălalt, doar prin Creator.

Întrebare: Cine este Creatorul?

Răspuns: Creatorul este dorința de a dărui și de a iubi; este sursa întregii vieți. Dorințele noastre egoiste sunt consecințe. Prin urmare, omul se poate ridica deasupra egoismului său doar alăturându-se Creatorului, „căci inima noastră se va bucura în El”.

Întrebare: Și unde va ajunge omul care nu crede într-o putere superioară în procesul evoluției?

Răspuns: La fel va fi cu el ca și cu toți ceilalți. Nu contează dacă el crede sau nu crede, el este totuși sub controlul unei puteri superioare. Omul nu are nicio libertate de alegere și acțiuni libere, cu excepția faptului de a-și accelera puțin dezvoltarea corectă, adică de a se strădui el însuși spre unificare și adeziune. El poate învăța acest lucru din știința Cabala și îl poate realiza.

El nu trebuie să creadă într-o putere superioară; nu există credință oarbă aici. Trebuie doar să știe cum să se îndrepte spre scop, pe care va fi obligat să-l atingă în orice caz. Dar are oportunitatea de a accelera realizarea acestuia, ceea ce va fi în beneficiul său.

Din KabTV, Conversația „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate ca atracția spre spiritualitate să nu vină din înclinația rea, ci din cea bună?

Răspuns: De ce ar veni? De unde ar lua omul o înclinație bună?

Comentariu: Poate că se poate întâmpla, din întâmplare.

Răspunsul meu: Ce înseamnă „din întâmplare”? Dacă tot eu sunt rezultatul spargerii vasului, care a fost complet spart, cum este posibil să existe ceva bun în mine?

Comentariu: Dar am un punct în inimă.

Răspunsul meu: Punctul din inimă nu este considerat ceva „bun”. Nu mă atrage spre lucruri bune. Mă atrage spre plăceri care se află în afara cadrului acelor plăceri care mă îmbracă precum bani, onoare, cunoaștere și așa mai departe. Față de plăceri, ce este bun în asta?

Se numește o simplă atracție către plăceri „bune”? mai mari Omul trăiește, iar o mie de dolari pe lună îi sunt suficienți. Deodată dezvoltă o dorință pentru o sută de mii de dolari pe lună și iese să fure. Sunt atrași de ceva mai mare, și ce dacă? Înseamnă asta că a aspira la ceva mai măreț este bine? Dacă ai un ecran, este bine, dar dacă nu ai unul, este rău.

O dorință mai mare de a primi, în sine, nu se numește bine. Da, este ceva necesar care trebuie dezvăluit pe cale, dar nu-i atribui un plus, ca și cum ar fi pozitiv. Rămâne totuși o întrebare: în ce măsură putem face ceva pozitiv din ea?

O simplă atracție către ceva mai măreț poate fi foarte rea. „Stai și nu faci nimic, este de preferat.” Există multe astfel de zicale. Și ce spunem noi? Rămâi în restricție până când ai un ecran pentru a acționa de dragul dăruirii. Trezește dorința de a primi doar în măsura în care o poți folosi de dragul dăruirii.

Ce înseamnă „bine”? Este o grămadă de dorință de a primi bine? Dacă scopul creației este de a adera la Creator și nu pur și simplu de a sta pe un sac de dorințe care nu au nicio corectare, atunci de ce este bine? Este mai bine să fii parțial în sfințenie decât complet în Klipa; Asta înțeleg eu ca fiind bine, și nu opusul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/04/26, Rabash, „Este interzis să auzi un lucru bun de la o persoană rea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 De Lag BaOmer, marcăm plecarea din această lume a marelui cabalist Rabi Şimon Bar Yohai, autorul Cărții Zohar.

El a fost un om cu adevărat excepțional. Revelația pe care a adus-o semnifică dăruirea Cabalei, știința corectării, către întreaga lume.

Omenirea s-a dezvoltat din generație în generație în mijlocul chinurilor nașterii, până când a ajuns la Avraam, care a revelat știința Cabala ca răspuns la criza izbucnită în Babilonul antic.

Ulterior, poporul Israel s-a confruntat cu sclavia în Egipt și exodul din acesta, construirea Primului și celui de-al Doilea Templu și o succesiune de ascensiuni și coborâri. Toate nenorocirile teribile îndurate de acest popor și întreaga istorie a omenirii pot părea o suferință neîncetată. Dar întreaga cale pe care am parcurs-o până la venirea lui Rabi Şimon a fost doar pregătirea noastră pentru corectare.

După distrugerea celui de-al Doilea Templu, poporul Israel a pierdut complet simțirea spiritualităţii și a plecat în exil din aceasta. Apoi am primit un dar din ceruri: sosirea unui om, un înțelept din perioada Templului (Tanna), un cabalist de o statură enormă, care datorită sufletului său special, a inclus toate sufletele anterioare în sine și le-a unit într-unul singur.

Prin urmare, împreună cu studenții săi, a reușit să atingă înălțimi extraordinare: corectarea finală în generația sa.

Baal HaSulam scrie că nu a existat niciodată o realizare mai mare în istorie decât în ​​timpul lui Raşbi și al generației sale, iar ceva similar se poate întâmpla din nou doar la sfârșitul corectării. Ne aflăm acum la acest prag.

„Zohar” este numele luminii care este revelată în GAR al lumii Aţilut, în Keter al său, într-un loc special, în „mintea ascunsă” a sistemului de Arich Anpin. Rabi Şimon a fost unic prin faptul că a fost capabil să conecteze un nivel spiritual atât de exaltat cu lumea noastră fizică.

Prin realizarea sa, el se afla la nivelul corectării finale, așa cum fusese înainte de distrugerea Templelor, și în același timp în viața materială obișnuită, el a existat după distrugerea celui de-al Doilea Templu și căderea completă a oamenilor, de la înălțimea iubirii frățești în ura nefondată, care a făcut să dispară orice simțire a spiritualităţii.

Pentru că a unit în interiorul său acești doi poli extrem de îndepărtați, el a putut să scrie această carte, adică să facă revelația.

Iar fără această carte, noi nu am avea nicio posibilitate să ne corectăm sufletele și să atragem lumina care se întoarce la sursă.

[13674]
Dintr-o prelegere pentru sărbătoarea de Lag BaOmer, 01.05.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→