Întrebare: Poate o Hisaron să devină umplere? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Omul care este creat din dorința de a primi nu poate exista niciodată exclusiv pe baza unei Hisaron. Însăși natura creației cere împlinire. Singura întrebare este de ce anume mă voi bucura? Ce fel de plăceri îmi vor împlini dorința de a primi?

Știu că Hisaron a mea este îndreptată spre ceva măreț, ceva ce nu am atins încă. Totuşi, această dorință neîmplinită îmi aduce o anumită iluminare din partea acestui „cel mai mare” de departe, deoarece altfel nu aș avea nevoie de el. Într-un astfel de caz, Hisaron a mea poate deveni de fapt împlinirea mea.

Aceasta înseamnă că găsesc satisfacție cu această Hisaron, îmi este suficientă și nu doresc nimic mai mult. Dacă aș poseda ceva în plus față de această Hisaron, nu ar mai fi o lipsă de cea mai înaltă plăcere. Chiar și actul de a primi împlinirea, doar m-ar îndepărta de scopul spre care tind. Prin urmare, prefer să rămân cu Hisaron, care în sine servește drept împlinire a mea. Sunt fericit pur și simplu prin faptul că îmi doresc această cea mai mare plăcere.

Este suficient acest lucru pentru atingerea scopului creației? Nu, nu este. Aceasta este similară stării de dăruire de dragul dăruirii, care fără îndoială nu este scopul nostru final. Și totuși, în această situație găsesc plăcere și justificare pentru starea mea actuală. O astfel de stare este cu siguranță de dorit pentru omul din această lume.

Din Lectia zilnica de Cabbala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rugăciunea este dorința de a dobândi Hisaron (deficiența) corectă. Există multe discernăminte interioare aici.

Întreaga noastră cale – din momentul în care primim punctul în inimă până la traversarea Machsom [bariera], când lucrăm în ascundere dublă și apoi simplă și în timp ce comitem încălcări intenționate și apoi erori – toate aceste stări sunt traversate pentru a forma o dorință, o nevoie, pentru vase de dăruire în noi.

În articolul „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam descrie starea „nu de dragul Creatorului” (Lo Lişma) în care doresc cu pasiune să ating spiritualitatea de dragul meu, și în același timp, vreau să dăruiesc Creatorului.

Ambele dorințe trebuie să existe simultan în mine, iar această stare se numește Lo Lişma. Prin urmare, având dorința de a dărui Creatorului din mine, simt că toate celelalte dorințe ale mele sunt pur și simplu egoiste, pentru propriul meu beneficiu. Existența simultană în cadrul acestor două dorințe îmi permite să văd diferența dintre dăruire și primire.

Baal HaSulam scrie că omul trebuie să realizeze că, dacă ar descoperi că ar primi doar vase de dăruire și absolut nimic pentru sine, o astfel de stare nu l-ar satisface, pur și simplu este incapabil de ea. Aceasta este adevărata stare de Lo Lişma, și din ea, se ajunge la starea „de dragul Creatorului” (Lişma). În cartea „Fructul înțeleptului”, se afirmă că trebuie să ne acordăm doar spre străduința de a atinge starea de Lishma zi și noapte.

Hisaron a noastră de început, punctul din inimă, semnifică starea în care „Creatorul inseminează mai întâi, ea dă naștere unei femei (Nekeva)”. Această Hisaron (Nekeva) iniţială, implantată în noi trebuie să fie amplificată la cea mai mare măsură posibilă în această lume.

Cu alte cuvinte, în ciuda dorințelor pământești din mine, pe care caut să le împlinesc și să le realizez, îmi doresc și mai mult să am dorința de a dărui Creatorului. Tocmai această stare este reprezentată de zicala înțelepților: „O femeie (Nekeva) care concepe mai întâi naște un copil de sex masculin (Zahar)”. Zahar reprezintă primul ecran, forța dăruirii. Această stare poate fi numită pe bună dreptate un prunc născut în spiritualitate.

Din Lectia zilnica de Cabbala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum mă pot uni cu un prieten dacă mi se pare oarecum prostuţ și mereu vesel, ceea ce eu percep ca fiind frivol? În interiorul lui poate arde un foc, dar în exterior sunt doar glume și prostii.

Mai mult, problema nu este cum pot fi impresionat de acest lucru, ci pur și simplu că mă coboară de la nivelul meu de apreciere a importanței scopului, și apoi și eu încep să spun prostii. Poate un grup să mă aducă cu adevărat la ceva serios în acest fel?

Rabaş scrie că pe de o parte, în exterior ar trebui să existe chiar și glume, ceva ușor, dar nu frivol, în timp ce pe de altă parte, în interiorul tău totul ar trebui să ardă. Cum pot fi combinate acestea? Acestea sunt întrebări fundamentale!

Desigur, în exterior, grupul poate spune tot felul de lucruri, dar eu sunt impresionat de expresiile exterioare, nu de ceea ce este intern. De unde știu ce este în interiorul lor? Dacă sunt influențat de exterior, atunci și eu încep să spun prostii, căzând, vrând nevrând, sub influența lui. La nivel animalic, exact asta se întâmplă. Deci, ce ar trebui făcut? Să ne gândim la asta!

Întrebare: Dar cum poate să clarifice omul acest lucru? La urma urmei, contează un singur lucru: cum ne poate spori grupul dorința.

Răspuns: Da, acesta este răspunsul la întrebare! Mărește viteza. Din nou, nu ești atent la cuvintele lui Baal HaSulam. El scrie două cuvinte și asta e tot. Nu este nevoie să cauți adăugiri aici. Ritm!! Asta e tot! Nu ai altă posibilitate. Nu crede că pentru fiecare situație rea sau bună există o soluție specială. Răul și binele sunt toate o chestiune ale aceluiaș ritm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când stabilesc o conexiune cu întreaga lume?

Răspuns: În măsura în care dobândești un ecran, nu te îndrepți spre interior, ci spre exterior, dincolo de tine însuți. Baal HaSulam clarifică acest lucru în cartea „Dăruirea Torei” și folosește exemplul că, pe măsură ce omul crește, cresc și grijile sale.

La început, omul se preocupă doar de sine, apoi de familia sa și de mediul său. Mai târziu, începe să se îngrijoreze de întreaga țară, și ca urmare, întreaga lume devine subiectul gândurilor sale. Aici, Baal HaSulam descrie un om mare în ceea ce privește calitățile sale umane. Totuși, acest lucru funcționează cu siguranță și în dezvoltarea spirituală.

Imaginați-vă doar că tot ceea ce atingem în dorința noastră prin cele cinci simțuri, precum și toate realizările noastre spirituale, sunt incluse în dorința noastră comună, numită „Adam HaRişon”, sufletul comun.

Eu, sunt o parte a acestui suflet comun, unul dintre șase sute de mii, iar toate realizările mele – tot ceea ce pot absorbi în mine pentru a-mi umple partea – sunt numite „această lume”. Orice percep pe măsură ce intru în simțirea Kelim externe se numește lumea mea externă, adică lumea mea spirituală. Ca suflet, eu locuiesc deja în aceste vase spirituale externe.

Întrebare: Cum poate fi implementat acest lucru în timpul lecției?

Răspuns: Dacă Creatorul te-a însărcinat cu o Hisaron de la început, vei continua să lucrezi la ea până când vei dobândi o dorință adevărată pentru lucruri spirituale. Trebuie doar să o dorești.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În tărâmul spiritual, există concepte care se leagă de rădăcini. Și în lumea noastră, în tărâmul material, există și nume, concepte și rezultate care provin din aceste rădăcini. Acestea sunt două domenii: domeniul spiritual, și sub acesta, domeniul material.

Baal HaSulam explică conceptele de rădăcină și ramură în secțiunea „Observație interioară” din prima parte a Studiului celor Zece Sfirot. El citează zicala conform căreia nu există fir de iarbă pe pământ care să nu aibă un înger deasupra lui care să-l lovească și să-i spună: „Crește!”.

Adică, în această lume, fiecare obiect, calitate, forță sau dorință – orice există sub orice formă la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor – are o rădăcină spirituală din care provine.

Această rădăcină dă viață ființei create, și așa cum se spune, o lovește și spune: „Crește!”. Prin creșterea senzației de lipsă de împlinire din interiorul ei, de fiecare dată în alt fel, o conduce intenționat spre creștere.

Întrucât acest lucru este determinat de tărâmul spiritual, unde își au sediul rădăcinile și din care coboară toată presiunea guvernării și controlului, tot ce se află dedesubt este obligat să crească. Înțelepciunea Cabala se ocupă de a arăta omului cum își poate schimba destinul, cum, fără a aștepta „lovitura”, se poate ridica și îndeplini singură toate acțiunile necesare, și astfel, poate crește mai eficient și mai rapid.

Această participare personală se numește „Israel”. Omul, pe cont propriu, tinde direct către Creator, deoarece, în orice caz, „crește”. Dar întrebarea este dacă dorește să facă acest lucru independent. În acest caz, trece de la starea numită „națiunile lumii” la starea numită „Israel”.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre aceste calități dintr-o perspectivă spirituală. Dar desigur, și în tărâmul material, ca rezultat care se manifestă în materie, dobândim aceleași concepte. Mai întâi, corectăm vasele GE, care sunt numite „Israel” și sunt „puține printre națiunile lumii”. Apoi vine AHP de Alia și abia după aceea adevăratul AHP.

Când Israel (GE) se corectează din toate vasele sparte, trebuie să părăsească complet toate vasele. Aceste acțiuni se numesc „sfințenie” și „purificare”, încheierea unui legământ.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/04/26, Rabaș – Art.3, 1987-Tot Israel au o parte în lumea următoare

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să înțeleagă imediat că face rău și provoacă daune? Cum poate el să scurteze timpul petrecut trecând prin acest proces? El ar putea rămâne în această iluzie ani de zile.

Răspuns: Să presupunem că eu fac ceva. Cum pot să-mi dau seama dacă este bine sau rău, sau dacă este în detrimentul sau beneficiul meu? Cum pot scurta timpul necesar pentru a verifica și înțelege? Omul ar putea rămâne în această iluzie ani de zile, și până când nu își dă seama de acest lucru, el va continua să se învârtă pe diverse căi înainte de a reveni în cele din urmă pe cea dreaptă.

Comentariu: Omul se poate adresa prietenilor pe care îi consideră importanți, deoarece uneori te poți anula în fața lor.

Răspunsul meu: Și ce le-ai cere? Sfaturi? Dimpotrivă, s-ar putea doar să te deruteze. Ei ar putea oferi o mie de sfaturi, dar în loc să primească ajutor de la grup, omul ar putea deveni și mai confuz și slăbit. Unde scrie să facem asta?

Comentariu: Știm că doar un grup îl schimbă pe om; îi arată unde se află în raport cu scopul și ce este în neregulă cu el.

Răspunsul meu: Sau poate dimpotrivă, el este cel care este bine? Dar cum îi permite grupul unui om să verifice? Auzind lucruri diferite? Nu, cu ajutorul său își dă seama de măreția Creatorului și asta este tot! Omul adună o rezervă nelimitată de forță de la prietenii săi, ca un combustibil.

De exemplu, în loc de benzină cu octan 70, mă umplu cu benzină cu octan 90 și apoi pot face totul mult mai repede. Nimic mai mult! Grupul nu-mi oferă conceptele și definițiile lor. Îmi dă o conștientizare a măreției Creatorului, o înțelegere a cui ar trebui să fiu în dorința mea de a primi, în dificultățile și obstacolele mele.

Nu voi împărtăși problemele mele personale cu prietenii mei (și nici ei nu le vor împărtăși cu mine). Trebuie doar să iau o forță comună de la ei – o atracție către scop. Caut să mă asigur că scopul, care simte că ocupă doar 10% din câmpul meu vizual, ar capta 50%, 70% sau chiar 100% din acesta. Exact asta vreau să facă grupul pentru mine.

Dincolo de asta, cum anume să mă îndrept spre acest mare și important scop este în întregime sarcina mea; eu o fac. Aceasta este munca mea individual, personală; nimeni nu ar trebui să se amestece în ea. În mod similar, profesorului îi este interzis să intervină, altfel nu veți avea propriile concepte corecte, calitățile care vă permit să simțiți Creatorul. Prin urmare, este necesar să protejăm individualitatea fiecăruia.

Toate celelalte ar trebui să fie foarte deschise. Dar legătura mea personală cu Creatorul – ceea ce clarific cu El, tipul de relație pe care o avem – este între El și mine, în timp ce grupul îmi oferă doar energie comună pe drumul către El și nimic mai mult.

În plus, putem împărtăși cunoștințe atunci când studiem, că aceasta ar trebui să fie într-un fel și acela în altul. Dar este interzis să împărtășesc ceea ce se află în mine, în cadrul analizei mele personale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→